România literară, iulie-septembrie 1972 (Anul 5, nr. 28-40)
1972-07-06 / nr. 28
Doi publiciști militanți: ILIE CRISTEA și BOGDAN AMARU (Pag. 14-15) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul V, nr. 28, Joi 6 iulie 1972 Săptăminal de literatură şi artă28 COOPERAREA CULTURALĂ SAPTAMINA trecută s-au încheiat la Helsinki lucrările Conferinţei interguvernamentale organizată de U.N.E.S.C.O., privind politicile culturale în Europa. Timp de zece zile, peste 260 de delegaţi, reprezentând 30 de state, 17 observatori din 7 ţări, precum şi observatori a 3 organizaţii internaţionale neguvernamentale au dezbătut probleme privind structurile administrative ale statelor europene în materie de politică culturală, lărgirea accesului şi a participării la cultură, cultura şi mediul înconjurător, rolul şi locul artistului în societatea contemporană, formarea administratorilor şi activiştilor culturali, bazele şi perspectivele cooperării culturale. Aşadar, un vast program multilateral, nu care rolul culturii, la nivel instituţional de stat, ca şi la cel al iniţiativelor obşteşti, a fost considerat în lumina unei vaste experienţe — aceea pe care autorităţi şi personalităţi competente din aproape toate ţările europene au înfăţişat-o şi, printr-o temeinică confruntare de principii şi metode, au reuşit să o înscrie atît în documentul de sinteză, cit şi într-o serie de recomandări. De reţinut că raportorul general al Conferinţei, Valentin Lipatti, a fost desemnat din rîndurile delegaţiei române, condusă de Dumitru Ghişe, vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Recomandarea generală cu privire la dezvoltarea cooperării culturale ca important factor de pace, înţelegere şi securitate în Europa însumează şi defineşte însăşi orientarea de bază adoptată de Conferinţă, in sensul ca statele europene să promoveze, în continuare, cooperarea culturală , în respectul principiilor dreptului internaţional şi al idealurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, al respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc. Deosebit de importantă este recomandarea ca prin cultură să li se inspire maselor celor mai largi refuzul actelor de violenţă internaţională; politica de forţă sau de ameninţare cu forţa, de ameninţare şi agresiune; încurajarea circulaţiei ideilor şi a valorilor culturale susceptibile la crearea unui climat de pace, securitate şi cooperare în Europa, dezvoltarea şi diversificarea schimburilor culturale in aşa fel incit aceasta să înlesnească o tot mai profundă apreciere a valorilor fiecărei culturi — marchează corolarul de recomandări cuprinse în documentul principal. Pentru mai buna cunoaştere reciprocă a ţărilor şi popoarelor europene, s-a propus să se practice in mod sistematic schimburi multilaterale de programe televizate, iar in ce priveşte literatura, guvernele au fost invitate să aleagă cele mai bune producţii, contemporane sau clasice, din literaturile respective care să fie traduse şi editate în toate ţările Europei pentru a se forma o „Bibliotecă a capodoperelor literaturii europene“. De asemenea, a fost adoptată în unanimitate recomandarea pentru o Cartă a artiştilor şi scriitorilor. S-a căzut de acord să se organizeze un „An al cooperării culturale europene“, similar cu „Anul Educaţiei“ (1970) şi „Anul Cărţii“ (1972). URMĂRIND lucrările Conferinţei de la Helsinki, ne-am dat seama odată mai mult de interesul, de atenţia şi permeabilitatea de care se bucură intervenţiile şi propunerile delegaţilor noştri în asemenea — importante — reuniuni Internaţionale. Prestigiul mereu crescînd al României peste hotare, al politicii sale de activă promovatoare a păcii, a destinderii, a dezbaterii principiale şi cu răbdare a problemelor, al politicii de colaborare în spiritul concretizării celor mai înalte idealuri ale omenirii contemporane, stima şi respectul de care se bucură, la scara mondială, preşedintele Consiliului de Stat, — întreg acest ansamblu de însuşiri are o pondere tot mai remarcată pe eşichierul internaţional. Numeroase şi variate sunt mărturiile în această privinţă. Una dintre ele, printre cele mai emoţionante şi semnificative, a fost desigur recenta intîlnire a tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu un grup de studenţi şi elevi americani. Aceştia reprezentau 166 din vreo mie de tineri din Statele Unite care, în această vară, vor cînta şi vor dansa în România, a cum a declarat preşedintele Fundaţiei American Council for Nationalities Service, exprimînd „recunoştinţa sa pentru încununarea cu succes a acestei intîlniri cu unul din liderii cei mai mari ai lumii*. Cit de principial şi totodată rit de simplu omenese a fost răspunsul tovarăşului Nicolae Ceauşescu ! Cit de larg cuprinzător respirînd un spirit de largă Înţelegere a dorinţei generaţiilor tinere, a popoarelor, de a se cunoaşte şi preţul reciproc, de a-şi împărtăşi ginduri şi sentimente din cele mai nobile în relaţiile şi prin relaţiile lor de prietenie ! De aici şi menţionarea a ceea ce nu rimează cu aceste idealuri, precum războiul din Vietnam, atît de ferm şi de sincer condamnat de preşedintele nostru care, adresîndu-se tinerilor vizitatori, le-a spus: „In calitatea mea de prieten al tinerei genera- ----------------ţii, propun o alianţă intre tineretul român şi american, între tinerii din Întreaga lume pentru pace şi colaborare“. 75 Asemenea cuvinte, In asemenea momente de caldă apropiere umană, se gravează In Inimi pentru totdeauna. _ [P IF - .Autoportret" (1934) La 3 iulie pictorul Dimitrie Ghiaţă, artist al poporului, a încetat din viață I CU DEPLINA ÎNCREDERE VARA aceasta e una dintre cele puţin obişnuite. Călduri excepţionale alternează cu zile de frig. In unele ţinuturi ale Europei vestice ploile au fost văzute schimbîndu-se pentru citeva ore în ninsori. Pe mări şi oceane se iscă şi bintuie furtuni şi uragane uluitoare. Nu odată ziarele ne vorbesc despre cutremure şi despre vaste ţinuturi inundate de fluviile şi riurile ieşite din albie. Parcă s-a schimbat ceva in vechiul echilibru al naturii. Poate că s-a şi schimbat. Specialiştii caută, ştiinţificeşte, cauzele. S-ar putea ca intr-o zi să le şi găsească. Cu toate acestea, anul la al cărui mijloc ne aflăm a fost bun. Războiului dintre India şi Pakistan, care părea să ameninţe întreaga lume, i s-a pns capăt destul de repede şi acum se caută temelii pentru o pace trainică. Sunt semne de speranţă şi cu privire la situaţia din Orientul apropiat. Personal sunt profund încredinţat că părţile adverse vor găsi mijloacele de împăcare şi colaborare. Până la urmă va trebui să biruie, şi aci, înţelepciunea, raţiunea De fapt, acum, oamenii de pretutindeni vor pace, vor progres, vor bunăstare, vor o viaţă mai bună şi mai dreaptă, vor un viitor mai senin şi mai sigur pentru rîndurile de fiinţe umane care vor veni după noi şi vor duce mai departe, dezvoltînd-o, mereu înfloritoarea civilizaţie de astăzi. In acest peisaj abia schiţat, România socialistă ocupă, prin politica ei Internă şi externă şi prin puternica personalitate a conducătorului său, un loc deosebit de important. Cu toată forţa ei morală România socialistă activează pentru prietenia şi colaborarea dintre popoare, pentru pace, pentru progres, pentru bunăstare şi fericire. Politica aceasta, iniţiată şi susţinută cu o ravă perseverenţă de secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a găsit. In Întreaga lume, mulţi admiratori şi mulţi aderenţi. Cine nu doreşte pacea şi progresul ? Cine nu rivneşte bunăstarea şi fericirea? Noi, cei ce trăim prin aceste părţi ale Europei, am năzuit dintotdeauna spre libertate, am fost dintotdeauna însetaţi după dreptate socială, am dorit dintotdeauna ca statul nostru să se bucure de independenţă şi suveranitate naţională. Visurile acestea vechi le-am găsit acum aproape treizeci de ani oglindite in programul de guvernare al Partidului Comunist Român. De aceea, poporul a înconjurat acest patid cu încrederea şi dragostea lui, de aceea, mulţi bărbaţi si multe femei de toate vîrstele, dar mai ales din sinul tineretului au intrat in rîndurile partidului. Astfel, an de an rindurile partidului au crescut şi s-au întărit, a crescut puterea economică a statului şi România, devenită tară socialistă, a cunoscut schimbări miraculoase in însăşi substanţa ei. O întoarcere, — fie măcar în parte, — la ceea ce a fost n-o mai întrevăd astăzi nici duşmanii. Dar drumul spre făurirea societăţii socialiste, drumul spre ajungerea la comunism, nu este nici lin şi nu este nici lipsit de piedici. Se întimplă uneori că tocmai atunci cind te aştepţi mai puţin iţi răsare în cale o barieră sau un bolovan. Urmează oare de aci că trebuie căutat alt drum ? Nu ! Este necesar un efort pentru inlăturara piedicii sau a piedicilor, dacă sunt mai multe. Este clar că nu există şi nu pot exista piedici de neinlăturat. Piedici în construcţia socialismului la noi în ţară am avut, nu puţine şi nu o singură dată şi, desigur, vom mai avea. Aşa însă cum au fost înlăturate cele ce s-au ivit pînă acum, vor fi înlăturate şi cele ce se vor ivi de acum înainte. Apropiata Conferină Naţională a Partidului Comunist Român va examina realizările, va găsi leae lipsurilor, iar noi, toţi, ne vom spori eforturile şi vom merge înainte, mereu înainte pînă la atingerea ţintei finale. Conducătorul este înţelept şi încercat, iar noi, avînd o incredere deplină in el, urmăm cu încredere, cu deplină încredere. ZAHARIA STANCU