România literară, iulie-septembrie 1972 (Anul 5, nr. 28-40)

1972-07-06 / nr. 28

­ Doi publiciști militanți: ILIE CRISTEA și BOGDAN AMARU (Pag. 14-15) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul V, nr. 28, Joi 6 iulie 1972 Săptăminal de literatură şi artă28 COOPERAREA CULTURALĂ S­APTAMINA trecută s-au încheiat la Helsinki lucră­rile Conferinţei interguvernamentale organizată de U.N.E.S.C.O., privind politicile culturale în Europa. Timp de zece zile, peste 260 de delegaţi, reprezentând 30 de state, 17 observatori din 7 ţări, precum şi observatori a 3 organizaţii internaţionale neguvernamentale au dezbătut probleme privind structurile administrative ale statelor eu­ropene în materie de politică culturală, lărgirea accesului şi a participării la cultură, cultura şi mediul înconjurător, rolul şi locul artistului în societatea contemporană, forma­rea administratorilor şi activiştilor culturali, bazele şi perspectivele cooperării culturale. Aşadar, un vast program multilateral, nu care rolul cul­turii, la nivel instituţional de stat, ca şi la cel al iniţiati­velor obşteşti, a fost considerat în lumina unei vaste expe­rienţe — aceea pe care autorităţi şi personalităţi compe­tente din aproape toate ţările europene au înfăţişat-o şi, printr-o temeinică confruntare de principii şi metode, au reuşit să o înscrie atît în document­ul de sinteză, cit şi în­­tr-o serie de recomandări. De reţinut că raportorul general al Conferinţei, Valentin Lipatti, a fost desemnat din rîn­­durile delegaţiei române, condusă de Dumitru Ghişe, vice­preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Recomandarea generală cu privire la dezvoltarea coope­rării culturale ca important factor de pace, înţelegere şi securitate în Europa însumează şi defineşte însăşi orienta­rea de bază adoptată de Conferinţă, in sensul ca statele europene să promoveze, în continuare, cooperarea cultu­rală , în respectul principiilor dreptului internaţional şi al idealurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, al respectării in­dependenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc. Deosebit de importantă este recomandarea ca prin cultură să li se inspire maselor celor mai largi refuzul actelor de violenţă internaţională; politica de forţă sau de ameninţare cu forţa, de ameninţare şi agresiune; încurajarea circulaţiei ideilor şi a valorilor culturale susceptibile la crearea unu­i climat de pace, securitate şi cooperare în Europa, dezvol­tarea şi diversificarea schimburilor culturale in aşa fel incit aceasta să înlesnească o tot mai profundă apreciere a va­lorilor fiecărei culturi — marchează corolarul de recoman­dări cuprinse în documentul principal. Pentru mai buna cunoaştere reciprocă a ţărilor şi popoare­lor europene, s-a propus să se practice in mod sistematic schimburi multilaterale de programe televizate, iar in ce priveşte literatura, guvernele au fost invitate să aleagă cele mai bune producţii, contemporane sau clasice, din literaturile respective care să fie traduse şi editate în toate ţările Euro­pei pentru a se forma o „Bibliotecă a capodoperelor literaturii europene“. De asemenea, a fost adoptată în unanimitate re­comandarea pentru o Cartă a artiştilor şi scriitorilor. S-a căzut de acord să se organizeze un „An al cooperării cultu­rale europene“, similar cu „Anul Educaţiei“ (1970) şi „Anul Cărţii“ (1972). URMĂRIND lucrările Conferinţei de la Helsinki, ne-am dat seama odată mai mult de interesul, de atenţia şi permeabi­litatea de care se bucură intervenţiile şi propunerile dele­gaţilor noştri în asemenea — importante — reuniuni Inter­naţionale. Prestigiul mereu crescînd al României peste ho­tare, al politicii sale de activă promovatoare a păcii, a destin­derii, a dezbaterii principiale şi cu răbdare a problemelor, al politicii de colaborare în spiritul concretizării celor mai înalte idealuri ale omenirii contemporane, stima şi respec­tul de care se bucură, la scara mondială, preşedintele Con­siliului de Stat, — întreg acest ansamblu de însuşiri are o pondere tot mai remarcată pe eşichierul internaţional. Numeroase şi variate sunt mărturiile în această privinţă. Una dintre ele, printre cele mai emoţionante şi semnifica­tive, a fost desigur recenta intîlnire a tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu un grup de studenţi şi elevi americani. Aceş­tia reprezentau 166 din vreo mie de tineri din Statele Unite care, în această vară, vor cînta şi vor dansa în Româ­nia, a cum a declarat preşedintele Fundaţiei American Council for Nationalities Service, exprimînd „recunoştinţa sa pentru încununarea cu succes a acestei intîlniri cu unul din liderii cei mai mari ai lumii*. Cit de principial şi totodată rit de simplu­ omen­ese a fost răspunsul tovarăşului Nicolae Ceauşescu ! Cit de larg cu­prinzător respirînd un spirit de largă Înţelegere a dorinţei generaţiilor tinere, a popoarelor, de a se cunoaşte şi preţul reciproc, de a-şi împărtăşi ginduri şi sentimente din cele mai nobile în relaţiile şi prin relaţiile lor de prietenie ! De aici şi menţionarea a ceea ce nu rimează cu aceste idealuri, precum războiul din Vietnam, atît de ferm şi de sincer condamnat de preşedintele nostru care, adre­­sîndu-se tinerilor vizitatori, le-a spus: „In calitatea mea de prieten al tinerei genera- ----------------­ţii, propun o alianţă intre tineretul român şi american, între tinerii din Întreaga lume pen­tru pace şi colaborare“. 75­­ Asemenea cuvinte, In asemenea momente de caldă apropiere umană, se gravează In Inimi pentru totdeauna. _ [P­ IF - .Autoportret" (1934) La 3 iulie pictorul Dimitrie Ghiaţă, artist al poporului, a încetat din viață I CU DEPLINA ÎNCREDERE V­ARA aceasta e una dintre cele puţin obişnuite. Călduri excepţionale alternează cu zile de frig. In unele ţinuturi ale Europei vestice ploile au fost văzute schimbîndu-se pentru citeva ore în nin­sori. Pe mări şi oceane se iscă şi bintuie furtuni şi uragane uluitoare. Nu odată ziarele ne vorbesc despre cutremure şi despre vaste ţinuturi inundate de flu­viile şi riurile ieşite din albie. Parcă s-a schimbat ceva in vechiul echilibru al naturii. Poate că s-a şi schimbat. Specialiştii caută, ştiinţificeşte, cauzele. S-ar putea ca intr-o zi să le şi găsească. Cu toate acestea, anul la al cărui mijloc ne aflăm a fost bun. Războiului dintre India şi Pakistan, care părea să ameninţe întreaga lume, i s-a pns capăt des­tul de repede şi acum se caută temelii pentru o pace trainică. Sunt semne de speranţă şi cu privire la situa­ţia din Orientul apropiat. Personal sunt profund încre­dinţat că părţile adverse vor găsi mijloacele de împă­care şi colaborare. Până la urmă va trebui să biruie, şi aci, înţelepciunea, raţiunea De fapt, acum, oamenii de pretutindeni vor pace, vor progres, vor bunăstare, vor o viaţă mai bună şi mai dreaptă, vor un viitor mai senin şi mai sigur pentru rîndurile de fiinţe umane care vor veni după noi şi vor duce mai departe, dezvoltînd-o, mereu înfloritoarea civilizaţie de astăzi. In acest peisaj abia schiţat, România socialistă ocupă, prin politica ei Internă şi externă şi prin puternica personalitate a conducătorului său, un loc deosebit de important. Cu toată forţa ei morală România socialistă activează pentru prietenia şi colaborarea dintre po­poare, pentru pace, pentru progres, pentru bunăstare şi fericire. Politica aceasta, iniţiată şi susţinută cu o ravă perseverenţă de secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a găsit. In Întreaga lume, mulţi admiratori şi mulţi aderenţi. Cine nu doreşte pacea şi progresul ? Cine nu rivneşte bunăstarea şi fericirea? Noi, cei ce trăim prin aceste părţi ale Europei, am năzuit dintotdeauna spre libertate, am fost dintot­­deauna însetaţi după dreptate socială, am dorit din­totdeauna ca statul nostru să se bucure de indepen­denţă şi suveranitate naţională. Visurile acestea vechi le-am găsit acum aproape treizeci de ani oglindite in programul de guvernare al Partidului Comunist Ro­mân. De aceea, poporul a înconjurat acest pa­tid cu încrederea şi dragostea lui, de aceea, mulţi bărbaţi si multe femei de toate vîrstele, dar mai ales din sinul tineretului au intrat in rîndurile partidului. Astfel, an de an rindurile partidului au crescut şi s-au întărit, a crescut puterea economică a statului şi România, devenită tară socialistă, a cunoscut schimbări mira­culoase in însăşi substanţa ei. O întoarcere, — fie mă­car în parte, — la ceea ce a fost n-o mai întrevăd astăzi nici duşmanii. Dar drumul spre făurirea so­cietăţii socialiste, drumul spre ajungerea la comunism, nu este nici lin şi nu este nici lipsit de pie­dici. Se întimplă uneori că tocmai atunci cind te aştepţi mai puţin iţi răsare în cale o barieră sau un bolovan. Urmează oare de aci că trebuie căutat alt drum ? Nu ! Este necesar un efort pentru inlăturar­a piedicii sau a piedicilor, dacă sunt mai multe. Este clar că nu există şi nu pot exista piedici de neinlăturat. Piedici în construcţia socialismului la noi în ţară am avut, nu puţine şi nu o singură dată şi, desigur, vom mai avea. Aşa însă cum au fost înlăturate cele ce s-au ivit pînă acum, vor fi înlăturate şi cele ce se vor ivi de acum înainte. Apropiata Conferină Naţională a Partidului Comunist Român va examina realizările, va găsi leae lipsurilor, iar noi, toţi, ne vom spori eforturile şi vom merge înainte, mereu înainte pînă la atingerea ţintei finale. Conducătorul este înţelept şi în­cercat, iar noi, avînd o incredere deplină in el,­­ ur­măm cu încredere, cu deplină încredere. ZAHARIA STANCU

Next