România literară, ianuarie-martie 1973 (Anul 6, nr. 1-13)

1973-03-22 / nr. 12

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul VI, n142, joi 22 martie 1973 Săptâminal de literatură şi artă TRADIJII ACTIVE DEMNA de remarcat in ultimul timp, atit in presa scri­să, cit ţi in cea radio-televizată, precum ţi in planurile edi­toriale, este preocuparea pentru a pune in valoare con­tribuţiile teoretice din trecutul nostru cultural ţi literar, după intrarea ţărilor române in perioada istoriei lor mo­derne. Am relevat ţi cu alte prilejuri că incă din deceniul al treilea al secolului al XlX-lea, apoi, tot mai intens în de­ceniile 4 ţi 5, adică in perspectiva ţi în epoca „Anului revoluţionar", epocă ce se prelungeşte, in multiple aspecte, pînă la ţi după Unire, în deceniul al şaptelea,­­ se con­stituie un ansamblu tot mai puternic, de personalităţi (Heliade, Asaki, Kogâlniceanu, Bălcescu, Alecsandri, Ne­­gruzzi, Bolliac, Mureţanu, Bariţiu, Russo, Odobescu, Radu Ionescu, Hasdeu) şi de mijloace promovatoare de cultură (tipografii, ziare, reviste, studii, pe lingă primele opere beletristice moderne). Văzute intr-o asemenea devenire istoric-necesară, avind ca finalitate redeşteptarea naţională a popoarelor, in res­piraţia general europeană a secolului, toate aceste mani­festări capătă un sens ideologic de multiple vibraţii, mor­eiad un proces dialectic pe care o antologie de texte semnificative, de la 1812 (data prologului Ţiganiadei) până în 1866 (in pragul apariţiei „Convorbirilor literare* junimiste) o poate desena şi cu prisosinţă demonstra. Cu alte cuvinte, avem o solidă ţi activă tradiţie a unei ideologii culturale ţi — cu precădere — literare în accepţia ei modernă, tradiţie in baza căreia va acţiona ţi (dialec­tic !) reacţiona un Titu Maiorescu, pentru a îmbogăţi această ideologie cu noi parametri definitorii, pe măsura, de altfel, a eflorescenţei creaţiei literare inseţi, concomi­tentă arhitecturării instituţionale a statului naţional român modern, după ciştigarea independenţei politice a Româ­niei. „Marii clasici" - Eminescu, Caragiale, Creangă - vor afirma şi concretiza prin opera lor ceea ce atit da semnificativ argumenta ca o necesitate majoră in A. D. Xenopol : independenţa noastră culturală. Altfel spus, concepţia unei literaturi originale şi lupta pe care au dus-o paşoptiştii in frunte cu Kogâlniceanu prin „Dacia literară" şi „Propăşirea", apoi Alecsandri prin „România literară", Odobescu prin „Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte" au rodit in conştiinţa românească, potenţindu-i ela­nul creator, lârgindu-i orizontul, amplificindu-i viziunea. Titu Maiorescu, — după ciţtigarea importantei bătălii a criteriilor estetice in valorificarea operei de artă, apoi Dobrogeanu-Gherea - prin înscrierea ideologiei noastră pe orbita criticii ştiinţifice şi aplicate, au rotunjit secolul constituirii ţi afirmării definitorii a culturii noastre moder­ne, pregătind spiritele, densificind atmosfera artistică ţi literară cu valenţele ce aveau să fecundeze perioada da înflorire interbelică ţi cea de după Eliberare, pe care o trăim astăzi. Vast proces de continuitate pe spirala dialectică a dez­voltării uneia din cele mai originale culturi, in strins raport cu progresul propriu-zis de civilizaţie, ideologia noastră literară a intrat, credem, intr-o nouă fază , aceea deter­minată de revoluţia socialistă. „Trecut", „Prezent", „Viitor" au devenit, ca atare, noţiuni multiplu evoluate, intr-o dinamică a conştiinţelor privind­­ cu deplină încredere în propriile forţe - indicii de creaţie la scara mondială a progresului uman. De unde ţi necesitatea cuprinderii avizate a tradiţiilor noastre, valorificindu-te îndrăzneţ şi activ. I I Paul Erdős George Ivașcu Omagiu lui DEMOSTENÉ BOTÉZ (Pag. 16, 17, 18) IZVORUL Miroase a pămînt, a umed, a nori. Mîine primăvara va pătrunde-n oraş Cu trăsura plină de flori. In faţa ei se vor deschide toate uşile. Ca să iasă din bîrlogul de iarnă urşii trebuie să meargă de-a buşile. Ciutele vorbesc între ele în şoapte Despre lupii ce cutreieră cîmpul Şi despre iezii fătaţi peste noapte. Primăvara va veni, va pleca, Cu altă iarbă, cu alte zăpezi. Dar izvorul vieţii nu va seca. ZAHARIA STANCU I .

Next