România literară, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 14-26)
1973-04-05 / nr. 14
România literară Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Anul VI nr. 14, joi 5 aprilie 1973 Săptăminal de literatură şi artă CULTURĂ EDITORIALĂ CARTEA, încă din stadiul de „Abecedar", este instrumentul cel mai eficient si constant in procesul instructiv, educativ, marcind, apoi, cu primele plachete de versuri sau proză ilustrate, cu primele albume, cea dinţii treaptă a culturii in sensul cel mai elementar, deocamdată, al cuvîntului. Astăzi manualul de şcoală, atlasul geografic, dicţionarul au devenit obiective de exigentă preocupare editorială, nu numai pentru că tirajul lor implică cifre uriaşe, dar şi pentru că - dincolo de scopul pur cognitiv — ele se integrează în vastul univers al unei viziuni de civilizaţie, respectiv de cultură, implicind formarea şi dezvoltarea gustului estetic, a unei dimensiuni etice, stimulind dialectica, in genereza constituirii unei „personalităţi" umane. In contextul contemporan, al multiplelor interferenţe cu tot mai variate modalităţi de comunicare a ştiinţei şi artelor, a literaturii, acţiunea editorială consacrată concretizării şi răspindirii cărţii capătă cu atît mai mare însemnătate. De aici şi extensiunea - la scara industrială - a indicilor de fiinţare a cărţii ca un veritabil univers de umanitate, concretizat in numeroase şi numeroase domenii, cu profiluri specifice, univers variat cu necesitate în standardizarea impusă tocmai de largul consum, solicitind necontenit noi şi noi capacităţi de invenţie spirituală, de originalitate in conceptul şi in tehnica de carte. Noţiunea de „editor" s-a modificat profund în ultimele două decenii, şi practica ei solicită mereu reînnoite eforturi, tocmai pentru că trăim in epoca exploziei informaţionale, a unei prodigioase tehnici, dacă nu „arte", a comunicării. Nu ne miră, deci, că recenta ediţie, atît de fericit apărută la „Albatros", pe lingă textul însuşi — cel românesc, versiunea Alecsandri, succedat de excelente tălmăciri in engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă — alătură şi un disc cu cuvintul introductiv al profesoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi cu o interpretare muzicală a lui Tudor Gheorghe. Un caiet explicativ, in cele şase limbi, completează ca un ghid acest mic „muzeu imaginar" al unei capodopere de valoare inestimabilă, în prezentarea artistică a lui Emil Chendea. Panorama poeziei universale contemporane, întocmită de Al Baconsky, la aceeaşi editură, oferă un veritabil monument editorial, in cele peste 900 de pagini ale sale, proiectind 100 de poeţi de pe aproape toate meridianele. Recent apărutul Dicţionar de idei literare, vol. I., la Editura Eminescu, datorit lui Adrian Marino, constituie, in cele peste 1 000 de pagini ale lui, un alt eveniment editorial, in care omului contemporan ii este solicitată apetența teoretică in domeniul artei cuvintului. Această importantă lucrare a fost precedată, ca realizare a Editurii „Univers", de cea intitulată Poetică şi Stilistică (Prolegomena şi antologie de Mihai Nasta şi Sorin Alexandrescu), aproape concomitent Editura „Meridiane* oferind Istoria Esteticii (autori : Katharine Everett Gilbert şi Helmut Kuhn, in traducerea lui Sorin Mărculescu, cu o prefaţă de Titus Mocanu). Să adăugăm ediţia bibliofilă din Operele lui Ion Creangă apărută la „Minerva", căreia ii datorăm ediţia facsimilatâ a „Daciei literare", — pentru a rotunji această succintă trecere in revistă cu Micul dicţionar enciclopedic, acest „Petit Larousse" român, care, prin bogăţia lui de conţinut şi execuţia tehnică, mărturiseşte in plus gradul actual de dezvoltare in domeniul cărţii la noi. Cu asemenea exemple — alese doar dintre cele mai recente şi doar dintre cele ca profil preponderent literar — putem intr-adevăr vorbi de o cultură editorială in România socialistă. Perspectivele se desprind de la sine. Dumitru Ghiată I. M. RAȘCU — inedit DIN NOAPTEA AMINTIRII {pag. 16 —18) -------------------------------------------------------------------------------------------------------------'î PE CĂRAREA UITĂRII Vă depărtaţi mereu ca centrifuge Planete ori bolizi ori aştri, stele, Iubiri, prieteni ai vieţii mele — Un lăturalnic hău parcă vă suge. Murind aţi părăsit orbita sorţii, Pesemne e uitarea ce vă cheamă Ori poate noi plătim această vamă, Nainte către voi de-a merge, morţii. Uităm, ca să-nvăţăm a fi uitaţi Cîte puţin de cei rămaşi în urmă, Noi fără număr nesfîrşita turmă A celora de-a pururea plecaţi. Cum oare-n nemurire ne-om cunoaşte Şi recunoaşte fără chip şi glas ? Năluci vom fi, pesemne, fără pas. Din care nimeni nu se va mai naşte. * Mihai Beniuc______________—|