România literară, ianuarie-martie 1976 (Anul 9, nr. 1-13)
1976-01-01 / nr. 1
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară UN DRUM GLORIOS STFEL a caracterizat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la recenta sesiune a Marii Adunări Naţionale, perioada pe care România a străbătut-o in cincinalul care, strict calendaristic, se incheie in ultima zi a anului 1975, altminteri, pe ansamblul sarcinilor sale, el fiind realizat cu 5 luni mai devreme. Cu alte cuvinte, sarcinile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a României pe anul 1976 este in plină concretizare, ca parte integrantă a cincinalului stabilit pînă in 1980 inclusiv, potrivit Directivelor Congresului al Xl-lea al Partidului. Dar în aceasta nu vedem doar o victorie in confruntarea cu factorul Timp, ci un complex de izbinzi în perfecţionarea generală a conducerii producţiei industriale şi agricole, in accentuarea, programatică, a înzestrării tehnice la parametrii mondiali, o tot mai chibzuită gospodărire, un spirit mai cutezător de inovaţie, o viziune de ansamblu tot mai fecundă ca responsabilitate şi randament social-economic. Noul cincinal marchează cu succes trecerea intr-o nouă etapă a operei de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, o etapă in care se va asigura creşterea şi modernizarea in continuare a bazei tehnico-materiale, valorificarea mai înaltă a potenţialului economic, amplasarea raţională a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. Va fi continuată cu fermitate politica de industrializare pe baza noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii , se va realiza modernizarea întregii agriculturi. Subliniind aceste sporite dimensiuni pe ansamblul economiei naţionale, secretarul general al Partidului a adăugat că, in această perioadă cind România va face un nou şi mare pas înainte spre reducerea decalajelor care o mai diferenţiază de ţările avansate economiceşte, se va acţiona in mod intens pentru dezvoltarea democraţiei socialiste, pentru asigurarea participării întregului popor la conducerea societăţii. Marcind asemenea rezultate şi trasînd asemenea perspective pentru progresul ţării, ampla expunere de la tribuna Marii Adunări Naţionale a îmbrăţişat cu atit mai îndreptăţit orizontul larg deschis in faţa întregii omeniri prin profundele schimbări în dezvoltarea social-politică a lumii, prin creşterea avîntului forţelor revoluţionare, progresiste şi democratice în lupta pentru promovarea unei politici noi in viaţa internaţională. Făcută părtaşă — prin radio şi televiziune, prin presa scrisă — pertinentei analize a principalelor aspecte şi probleme internaţionale, întreaga noastră opinie publică a resimţit un legitim sentiment de mîndrie că in fruntea partidului ce călăuzeşte destinele ţârii se află un om cu o asemenea capacitate de aprofundare a tot ceea ce e mai semnificativ in complexa problematică a lumii contemporane, cu o forţă de pătrundere şi de sinteză care demonstrează atit de strălucit abordarea materialist-dialectică a situaţiei mondiale şi, prin consecinţă, definirea ştiinţifică a coordonatelor ei de evoluţie şi transformare. Iar această mindrie, devenind ea însăşi una din forţele motrice ale revoluţiei noastre socialiste, a fost cu atit mai puternic proiectată în spirite prin situarea definitorie a României, a rolului ei de factor activ pe arena internaţională, in problemele-cheie, precum cea a dezarmării, cea a unei noi aşezări economice, cea a revigorării Organizaţiei Naţiunilor Unite. Toate avind ca generator şi ca finalitate consolidarea continuă a principiilor de asigurare şi afirmare a suveranităţii, a independenţei, a integrităţii naţionale, a respectării voinţei fiecărui popor de a fi deplin stăpin pe destinele sale, a eliminării practicilor, nefaste, de folosire a forţei sau a ameninţării cu forţa, de amestec din afară în treburile interne ale unei ţări. Este — acesta — însuşi imperativul dăinuirii identităţii noastre in istorie, imperativ care-şi reverberează undele şi în paginile cu deplin rost consacrate, in acest număr sărbătoresc al revistei, premiselor de înfăptuire pe ansamblul istoriei româneşti a epopeii naţionale. În convergenţa de la inimă la inimă a acestor imperative, investite cu cel mai nobil sigiliu al unanimităţii româneşti — cei meniţi a da o nouă strălucire literaturii şi artei noastre contemporane se simt cu atit mai îmbogăţiţi in coardele de vibraţie ale patriotismului proiectat pe ecranul — ce devine astfel incă mai luminos — al umanismului autentic revoluţionar. Pe care, cu o sporită demnitate a conştiinţei de sine, toţi fiii patriei il semnifică in cuget şi in faptă. George Ivaşcu - Desen de RALUCA GRIGORCEA Lumina e Sub coperişul nostru ca-ntr-o imensă casă Lumina e întreagă şi zveltă, ca o ciută Care-a sărit prăpăstii în goana străbătută Pentru-a putea pătrunde prin geamuri mai frumoasă. Lumina e întreagă în oameni, pietre, plante, Şi-n ochii noştri-ajunsă de-odată înviază Cînd ne privim, adăugind o rază Cu străluciri adînci, de diamante. întreagă Lumina e întreagă, egală şi profundă. Prezentă ca pe boltă Marea Ursă : In inimile noastre e nesecata-i sursă Şi nimenea nu poate s-o ascundă. Doar singuri orbii ar putea s-o mustre Atunci cînd miezul zilei îl inundă. Cînd şerpuiește sprinten ca o undă Şi cade-apoi pe creştete, din lustre. Virgil Teodorescu '■(îți i.i 1.^ . .. II Săptâminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Anul IX, nr. 1, joi 1 ianuarie 1976 La multi ani! VWc. )^ro .