România literară, octombrie-decembrie 1976 (Anul 9, nr. 41-53)
1976-10-07 / nr. 41
Proletari din toate ţările, uniţî-vâ I România literară Anul IX, nr. 41, joi 7 octombrie 1976 Săptâminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România ■ Partidul nostru acordă o mare atenţie şi activităţii politico-educative, de formare a omului nou, constructor al socialismului, în această direcţie Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste a elaborat, pe baza hotărîrilor Congresului al XI-lea, un vast program de activitate politică, educativă şi culturală, iar, recent, Comitetul Politic Executiv a aprobat un program concret de măsuri. în acest program un loc central îl ocupă festivalul „Cîntarea României". Acest festival va trebui să prilejuiască o largă manifestare populară a creatorilor, a forţei poporului nostru, care, muncind, făureşte, totodată, nu numai bunuri materiale, dar şi spirituale, participă activ la dezvoltarea activităţii cultural-artistice în toate domeniile. NICOLAE CEAUŞESCU (Din cuvîntarea ţinută la adunarea populară de la Miercurea-Ciuc). In faţa machetei de sistematizare a oraşului Miercurea-Ciuc CINTAREA ROMÂNIEI UN fenomen, pe cit de vechi pe atit de nou in semnificaţiile actuale, prinde contururi tot mai clare in viaţa noastră culturală. Este vorba de o largă mişcare de masă, mai bine organizată şi mai temeinic susţinută, in orizontul programului culturii şi al educaţiei socialiste, mişcare in spiritul căreia se recunoaşte şi se stimulează nu numai capacitatea de receptare şi de comunicare a faptelor de cultură, de către oamenii din toate categoriile sociale, ci, mai ales, energia creatoare a poporului. In acelaşi timp, accentuarea sensului ideologic educativ al tuturor formelor literaturii şi artei, conjugarea acestora cu strădaniile pedagogice şi cu programele de invâţămint, duc la ideea unui edificiu al culturii fără de care nu se poate concepe formarea multilaterală a oamenilor societăţii socialiste. In cuvinturile secretarului general al partidului, rostite in ultima vreme, se adresează maselor populare îndemnuri la realizarea acestei mişcări artistice, mişcare scoasă de sub semnul echivoc al amatorismului şi situată la locul ce i se cuvine, acela al expresiei geniului popular. Sint îndemnuri generatoare de idei, asupra cărora va trebui să stăruim şi atunci cind judecăm cărţile noastre şi felul cum in publicaţiile literare şi de cultură se va cuprinde fenomenul acestei creaţii in toată amploarea lui. In lumina acestor idei, să gindim la oamenii ţării din întreprinderi şi de pe păminturi, de pe şantiere şi din imensul ţărim al ştiinţei şi invăţămintului, la copiii şi la tinerii ce ne urmează, şi să nu uităm nici o clipă de îndatoririle ce ne revin, prin munca noastră de zi şi de noapte, in cultivarea neîntreruptă a tuturor. O impresionantă Cîntare a României este pe cale de a se rosti in felurite forme. Inteligenţa artistică şi credinţa în rostul social al frumosului le vedem in perspectivă a se afirma şi mai mult ca pinâ acum, ca forţe sociale menite să definească o realitate culturală aşa cum se poate pretinde de către o societate bazată pe valorile umane. In acest proces cultural, şi in egală măsură, înţelegem participarea la manifestările ce vor veni a tuturor naţionalităţilor conlocuitoare, cu libera manifestare a graiului şi a specificului artei lor, in deplină infraţire cu valorile şi cu limba ţării. Numai in felul acesta, in alcătuirea conştiinţei noi, socialiste a întregului popor, se poate explica deplinul spirit democratic al convieţuirii, aşa cum il cunoaştem in ţara noastră, cind oamenii, angajaţi în acelaşi efort de edificare a unei economii şi de structurare a unei civilizaţii fără precedent pe aceste locuri, cunosc şi dreptul de afirmare in artă şi cultură. Aparţinem unei spiritualităţi care ne situează intre popoarele lumii. Suntem fiii generaţiilor de anonimi şi de mari personalităţi, creatorii culturii de la care se revendică cele mai nobile gesturi ale noastre. Dinspre ei să înţelegem lucrurile ; dinspre cei ce au cioplit şi au zugrăvit, ca să se poată naşte Brâncuşi şi Luchian, au ales podoabele fără seamăn ale cuvintului şi melodiei, ca să se poată ivi Eminescu şi Creangă şi Enescu, au adunat frunza şi vintul, murmurul apelor şi unduirea colinelor, in minunea focului şi a cusăturii, au înţeles dintotdeauna contopirea năzuinţelor cu frumuseţile firii, din spaţiul acesta de suflet să ne căutăm chipul, şi in acele înălţimi de cuget să ne recunoaştem. Gindul acesta se situează cu îndreptăţire şi în inima celor mai cutezătoare pagini ale scrisului nostru, născute din iubirea de neam şi ţară, râmase ca să adeverească nu numai chipurile marilor cărturari, ci şi fizionomia particulară a poporului care i-a născut, „România literara" Scriitorii și Țara (Paginile 12—13) Cît sufletul... Cît sufletul e teafăr, credinţele întregi, vom mai sui-mpreună albaştrii munţi Bucegi ? Urmînd cărarea strimtă pe care ne-am gindit-o, prin jnepeni şi subt vulturi vom mai sui, iubito ? Acolo, o coroană cioplită dintr-un pai şi dintr-un spic din astrul subt geana cărui stai pe frunte eu ţi-aş pune : Răsplată şi nimic. Vuiască-n jur pădurea, noi să murim un pic. Cît un popas hipnotic, de-o clipă, însă treaz Ne învristeze vintul cu brazde pe obraz cum pietrele albinde-n poiana de subt noi uitate-n veşnicie ca un ciopot de oi. O flacără de piatră să fim şi tu şi eu. O să-mi asculte ruga Zamolxis, bunul Zeu ce toate !împlineşte, cerutele-n Bucegi : Cît suflet şi credinţe i le-ai întors întregi. Tiberiu Utan