România literară, ianuarie-martie 1977 (Anul 10, nr. 1-13)

1977-01-06 / nr. 1

Proletari din toate ţările, uniţi-vă­­ România literară Intrarea în ianuarie LUMINILE SĂRBĂTORILOR s-au stins către nor­dul ţării, înzăpezit, iată-ne trecuţi şi de poarta lui Ianus, protectorul, privind in urmă cu o faţă a jin­dului şi amintirii, şi cântind înainte cu faţa ceialaltă, a lucrului firesc, a mersului, a deschiderii, a năzuin­ţelor. Intrarea în Ianuarie ne pune pe suflet această aură, intr-o înţelegere a iubirii de viaţă şi a îngemă­nărilor cereşti, in legea anotimpurilor ce aşteaptă să ne îmbrăţişeze pe rind, din gerar în gerar, cu patima rodirii şi a înmulţirii vieţuitoarelor pămîntului. Acum se deschide in pătratele lunii lumea şi ţara, acum rindul fiecăruia se cheamă făgăduinţă, iubire, speranţă şi străduinţă, între două linii ale bilanţului ce se adună, autoritar, în ordinea lucrurilor, in argumentul justiţiar al existenţei. Suntem­ parcă mai noi înşine, parcă mai drepţi şi mai cinstiţi, mai buni şi mai harnici, ne intimpinam cu sinceritate şi ne dorim feri­cire după datină, sub fulguiri adevărate ori aşteptate, in vreme ce o altă parte a lumii, sub arcul soarelui, se apropie de miezul verii. Nici una din lunile anului nu este o trecere obişnuită a timpului, peste hotarele pămîntului românesc. Pra­gul fiecăreia ne leagă de o casă în care s-a născut un om de seamă al familiei neamului nostru. Locuri de bătălii, ceasuri hotărîtoare, vremuiri neaşteptate, toate adună o istorie, din cite se ştiu şi se pomenesc, dînd răsăritului şi asfinţitului de lună rostul şi măreţia trăirilor omeneşti. Soarele trece încet, secundă cu se­cundă, în unghiul fiecărei zile, într-o astronomie fa­miliară şi domestică, altfel nu s-ar fi născut „Soarele şi luna“, povestea aceea de iubire, cu toate păcatele şi cu toate blestemele ei. Aşa se arată şi ianuarie, cu lună plină şi tăcută, in tremurul îngheţat al nesfîr­­şirii. In trecerea lui se iveşte începutul şi măreţia scri­sului românesc. După calendar, întîi se naşte Heliade, în ianuarie 6 ; după veacuri, întîi se naşte Dosoftei, în ianuarie 10; după răsăritul stelelor, întîi se naşte Eminescu, în ia­nuarie 15 ; apoi, către stingerea lunii, se naşte Cara­­giale, şi odată cu trecerea zeului Ianus, se duce în păm­intul ţării Domnul Mircea cel Bătrîn. Calendarul ne ţine lingă ţară şi lingă sufletul ei, aducindu-ne aminte şi îndemnindu-ne la deschiderea cărţilor. Trei zile se urmează apoi, în ordinea istoriei şi născătoare de istorie, în cumpăna înclinată a lunii, atunci cînd se însoţeşte cu soarele, cînd se sfătuiesc, de o parte şi de alta a cerului, despre lucrările oamenilor. In ianuarie 23, se aude chemarea lui Tudor, la marginea munţilor, şi începe drumul revoluţiei către apele Oltului. Din urmă, în aceste zile se mişcă Apusenii. In miezul iernii au răsărit, ca din săminţă, flăcările de singe ale poporului român. A doua zi după ridicarea la Padeş împotriva tagmei jefuitorilor, în urmarea peste ani a timpului fără odihnă, pe Dealul Mitropoliei, mulţimile Bucureştilor primeau vestea Unirii. Piatră de hotar, 24 Ianuarie, faţa lui Cuza, întiiul Domn al Principatelor Unite trece în rindul Voievozilor. Şi după încă o zi, care sfîrşeşte un veac şi incepe altul, în convulsii politice, în lovituri nedrepte, în aşezare de legi şi în răscoale ţărăneşti, după războiul lumii, la 26 ianuarie, într-un sat, nu departe de Oltul trecerii lui Tudor, se naşte un copil de ţăran, care nu va cu­noaşte odihna în lupta pentru dreptatea şi libertatea clasei muncitoare, pentru fericirea poporului său. Este ziua Preşedintelui ţării, Nicolae Ceauşescu. Să ne împărtăşim, dar, înţelegerea simplă a fiecărei zile, să intrăm astfel în grijile casei şi ale ţării, şi să ne gândim la succesiunea lunilor, la cine se adună în­tr-un an, la tot ce avem de făcut şi de întâmpinat. Este un an al marilor evenimente, şi un an hotărîtor în dezvoltarea vieţii noastre economice şi so­ciale. Din lună în lună vom trece prin isto­ria poporului nostru, cu opriri emoţionate, în răsfoirea documentelor vremii şi în cunoaşterea­ ade­vărului şi a temeiniciei lor, vom suferi cu ţăranii ucişi în 1907, şi vom trece Dunărea cu dorobanţii, la Gri­­viţa şi la Plevna, la Vidin şi la Calafat, după uluitorul ceas al proclamării Independenţei. In această vreme, cu dezgheţul şi cu înflorirea pămîntului. Ianuarie des­chizătorul va trece sub alte zodii, oamenii pămîntu­lui vor ţine în cumpănă ploile verii. — iată, de pe acum ne vedem în toamna care va să vină, urmărim evenimentele lumii, ne îngrijorează soarta şi pacea popoarelor şi gindim la trecerea timpurii într-un chip care ne arată şi propria noastră fizionomie socială. Din Mesajul Preşedintelui ţării la miezul Anului N­nu, acest timp se arată în grijile muncii şi bunăstării în­tregului popor, sub imperativele istoriei contemporane. Să ne pătrundem de înţelesurile acelor ginduri şi îndemnuri, şi să fim cu fiecare ceas al muncii și preocupărilor noastre în zarea lor de lumină ! „România literară" ^sp „Aici, pe-acest străbun tărim Cinstim Partidul Comunist Român !“ Anul X, nr. 1, joi 6 ianuarie 1977 Săptăminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Un corespondent italian pe frontul războiului de Independență (Pagina 19) Carte de istorie De mii de toamne şi de mii de ierni Poveştile vă cheamă somnolente. Cite legende sunt în Apuseni ! Sub munţi e aur şi pe munţi legende. Copiii neamului de ardeleni Ca pe mîntuitori mereu primiţi-i, Liberi şi buni să crească-n Apuseni Unde-şi arată neamul răstigniţii. Porumbul care creşte-aici e sfînt Şi-a carte de istorie miroase, Substanţă de statui­e-acest pămînt, Din praf de monumente-şi fac ei case. Şi-n frăgezimea ce-i de-a pururi trează Pe cord deschis legenda operează. ^q f .550 LO Adrian Păunescu

Next