România literară, iulie-septembrie 1978 (Anul 11, nr. 27-39)

1978-07-06 / nr. 27

Prolecte din toata ţările, uniţi-vă ! România literară PUBLICISTICA SCRIITORILOR RECENT, la „Dacia“ din Cluj, a apărut volumul V din seria de Opere ale lui Ion Vinea, volum consacrat Publi­cisticii (ediţie îngrijită de Mircea Vaida şi Gheorghe Sprin­­ţeroiu, cu un studiu introductiv al celui dinţii). Marea ma­joritate a textelor selectate sunt din perioada interbelică, ponderea avînd-o cele apărute în „Contimporanul“, „Cu­­vintul liber“, apoi in „Facla“, — reviste democratice la care Ion Vinea a colaborat asiduu. Sint, de asemenea, reproduse texte semnate în „Curentul“, in 1929, apoi, în perioada răz­boiului (anii 1940—1944) din cele publicate în „Evenimentul zilei“, culegerea încheindu-se cu articole semnate de Ion Vinea în anii 1960—1963, în revista „Steaua“ şi în ziarul „Glasul Patriei“. Evident, acest volum este întru totul bine­venit, el readucînd în actualitate, deşi intr-un tiraj foarte modest (2400 ex.), o bună parte din activitatea jurnalistică a unui însemnat poet și prozator, nu mai puțin excelent tăl­măcitor din Shakespeare, Poe, Romain Rolland ş.a. Cititorul de astăzi își poate da seama de universul larg al preocupărilor unui scriitor cu antene foarte întinse în contemporaneitatea sa, scriitor care, dincolo de veghea asu­pra artei sale poetice cu inflexiuni ale evoluţiei de la sim­bolism la un modernism tipic primului deceniu postbelic (artă poetică ce va fi asamblată şi va vedea, astfel, lumina tiparului abia în volumul Ora fîntînilor, din 1964 şi 196­1), în proză a fost mai generos cu el însuşi şi a publicat, din 1925, Descîntecul şi Flori de lampă, cea mai relevantă fiind nuvela din 1930, Paradisul suspinelor. Peste timp, in 1965, adică tot postum, Ion Vinea (intrat în nefiinţă la 7 iulie 1964) va fi nominalizat prin romanul Lunatecii, iar in 1971 prin cel intitulat Venin de mai. Volumul recent, precedat, în 1977, de acela consacrat ex­clusiv (precum sună şi titlul) publicisticii literare (ediţie şi prefată de Constantina Brezu-Stoian, ed. „Minerva“, 335 pag.) ne surprinde, totuşi, prin timiditatea — ca să nu de­numim altfel circumstanţe pe care nu le cunoaştem exact —, timiditatea, deci, in privinţa activităţii de gazetar cotidian a lui Vinea din timpul cel mai dificil pentru un asemenea reflector de conştiinţă , cel din anii ultimului război. In Cumpăna cuvîntului, 1939—1945, antologia întocmită pe baza unei foarte largi, dacă nu exhaustive, cercetări a presei din anii respectivi, cititorul atent şi-a putut da seama cit de bogată, cit de variată, in meandrele abilităţii de a face să transpară adevăruri de eficienţă militant-progres­istă in acei ani de res­trişte, a fost — alături de atîţia alţi valoroşi scriitori şi publi­cişti— prezenţa lui Vinea la „Evenimentul zilei“. E de ajuns a menţiona că sub egida anului 1941, Ion Vinea figurează în antologia noastră cu textele intitulate în cetatea lui Lycurg (pag. 230), Arta poetică (pag. 231), Un titan (pag. 234), De ziua eroilor (pag. 236), iar sub cea a anului 1942, cu Scris şi realitate (pag. 317), pentru ca sub egida anului 1943, dintre articolele de semnificaţie direct politică, să figureze Propa­ganda culturală (pag. 343), Puterea cuvîntului (pag. 362). De ce insistăm, acum și aici, asupra acestui fapt ? Pentru că istoria publicisticii noastre din cei mai aprigi ani de pri­goană a ei în ce avea mai pregnant — deși, fatal, in formule aleatorii dacă nu dea dreptul deghizate ad-hoc — nu este în volumul recent reprezentată decit doar prin titluri nu de implicaţie direct politică, ci de cîteva interesante, desigur, dar, totuşi, neconcludente pentru definirea reală a activităţii de zi cu zi a autorului ei de la „Evenimentul zilei“. Or, a­­ceastă activitate era — se poate desluşi cu atît mai bine astăzi — în deplin consens cu a marii majorităţi a intelec­tualităţii noastre scriitoriceşti (şi aici implicăm nu numai pe „artiştii cuvîntului“, dar şi pe atîţia exegeţi şi promovatori ai culturii în atîtea şi atitea domenii) , de partea adevărului, a Istoriei adevărate. E ceea ce — în conexiune cu cea mai combativă dintre forţele sale înaintate , am numit Partidul Comunist — contribuie la relevarea faptului că poporul ro­mân nu numai a rezistat eficient la antrenarea ce putea de­veni de-a dreptul tragică in holocaustul războiului hitlerist, dar, la momentul dialectic cu rost determinat, a păşit la rea­lizarea concretă a actului istoric de la 23 August 1944. Sînt — acestea — doar cîteva reflecţii pe marginea volu­mului recent apărut cu selecţii din opera unui scriitor de elevată conştiinţă artistică precum Ion Vinea, scriitor a că­rui faţă reală, deci şi patriotică şi umanistă, deci oricum mai completă în datele ei scriitoriceşti, merita a fi, în deplină cunoştinţă, mai autentic revelată. Ca, de altfel, şi a atîtor altora, contemporani cu el sau după ei, validind, editorial vorbind, infinit mai generos, ceea ce — cu un termen parcă niţel uzat, deşi, altfel, atit de vădit în eficienţa lui — denumim publicistică. Pe care, la parametrii de astăzi, scriitorii o onorează atît de ge­neros şi atit de semnificativ. VICTORIE - sculptură de Aurel Olteanu Stînea (din Anuala republicană de pictură și sculptură) George Ivașcu Saptaminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Tîrgu Mureş: Zilele culturii muzicale (Paginile 12—13) Laudă limbii române Statornic glas, chemare şi răspuns răzbunător prin timpul milenar, eşti un izvor ce muntele-a pătruns filtrind prin stenn şuvoiul de cleştar. Tu ţii în braţe spicele cununii : pămînt şi mare, cer, jivine, plante, şi strălucirea ta sub bolta lumii e-o flacără sbucnind din diamante. Te ştiu pe nume munţii, codrul, şesul, sub zările dacoromânei aici şi alungaţi, aflară-ţi înţelesul asupritorii lacomi şi barbarii. Ne-ai însoţit cu turmele şi-ai mers în urma plugurilor şi-nainte, din zorii vieţii pînă la morminte , şoptită rugă, grea sudalmă, vers. Neîntinat altar unui popor crucificat pe cele patru vînturi, ai fost deviză şi elan întregitor înstreinatelor din veac păminturi. Din gînd şi vis, comori de nestemate, Născut-ai cintul paserii măiestre şi-ndemnul de-a trăi in libertate purtind spre viitor străbuna zestre. Rostirea ta de pretutindeni m­a-i şi-avutul tău în slovă strins cinstescu-i balade, cronicari, Deleanu Budai, şi floarea ta de aur : Eminescu. Eşti laptele şi mierea, pîinea, vinul, ce ne-au hrănit păstrindu-ne români, pe matca stăpinită din bătrîni, ca liberi azi să ne zidim destinul. Vlaicu Bârna

Next