România literară, aprilie-iunie 1979 (Anul 12, nr. 14-26)

1979-04-05 / nr. 14

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Romania literară Anul XII, nr. 14, joi 5 aprilie 1979 Săptăminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România La aniversarea presei noastre DACA in 1820 s-a editat, la Cernăuţi, „Chrestomaticul românescu" prin grija lui Teodor Racoce — un fel de almanah cu „adunare de tot feliul de Istorii şi alte faptorii, scoase din Autorii dipe osebite Limbi“, iar in ianuarie 1821, prin grija lui Zaharia Carcalechi, a putut vedea lumina tiparului, la Buda, primul volum din conceputa cu apariţie lunară „Biblioteca Românească“ (în sumar : „Fragmente din istoria românilor“ ; „O aflare nouă pentru tămăduirea ciumei“ ; „Observaţii către ţăran“ ; „Date statistice“ şi altele) ; in sfîrşit, dacă, în 1827, a apărut, la Leipzig, acea „Fama Lipschii pentru Datia“, din care s-au aflat, nu demult, 4 numere (primele trei din mai-iulie şi al patrulea din noiembrie 1827), avînd ca redac­tori pe Ioan Mihail K. Rosetti şi Anastase I. Lascar (adică un muntean, şi, respectiv, un moldovean, aflaţi la studii la Universitatea din Leipzig) — cele dinţii periodice, în sensul modern (al secolului al XIX-lea), în limba ţării sunt bine ştiutele „Curierul românesc“, apărut la 8 aprilie 1829, la Bucureşti, datorită lui I. Heliade Rădulescu, şi „Albina românească“, apărută la Iaşi, la 1 iunie 1829, prin osîrdia lui G. Asachi. Un succint documentar asupra acestor prime periodice, ca şi asupra suplimentelor cărora cei doi cărturari le-au dat viaţă, înfăţişăm în paginile 12-13 ale acestui număr, unde se menţionează, de asemenea, apariţia, la Braşov, la 12 martie 1838, a „Gazetei de Transilvania“, prin entu­ziasmul lui George Bariţiu, care, încă de la începutul anului, dăduse viaţă „Foii literare“ ce avea să devină, de la 2 iulie 1838 — acum ca supliment al „Gazetei...“ politice — „Foaie pentru mint­e, inimă şi literatură“. Despre semnificaţia apariţiei celor două prime periodice in limba română, la Bucureşti şi la Iaşi, acum 150 de ani, s-a scris, desigur, dealungul timpului, dar mai ales ca unul din aspectele, în plus, ale multiplei activităţi de pionierat a celor doi scriitori, dintre care Heliade (care dăduse deja în 1828 Gramatica românească) avea, prin dimensiunea talentului artistic ca şi prin amploarea activităţii politice şi culturale, să devină „părintele literaturii române“. Vrem să spunem că la un studiu aprofundat asupra celor două prime periodice româneşti care au putut vedea lumina tiparului in 1829, ca şi, in genere, la o cercetare temeinică asupra activităţii de cursă lungă pe terenul publicisticii ziaristice a celor doi scriitori nu s-a procedat, cum s-ar fi cuvenit, deşi, cu cit ne angajăm mai serios în retrospectiva culturii noastre moderne, presa din acea perioadă ne poate oferi date din cele mai preţioase. Aceasta, mai ales dacă luăm in considerare că strădania lui Heliade şi Asachi a constituit temeiul dezvoltării, apoi din ce în ce mai rapide, a presei noastre politice şi cul­turale, a celei care — prin Bolliac, Kogălniceanu, Bălcescu, Rosetti, Bolintineanu — avea să jaloneze drumul culminînd cu Revoluţia de la 1848 în Muntenia şi Moldova, cu toate consecinţele ei de ordin social şi naţional ce s-au succedat, apoi, intr-o dinamică hotăritoare pentru destinul ţării şi al întregului popor român. Dar nici presa anului 1848, nici iniţiativele şi activităţile jurnalistice din perioada imediat următoare, implicind lupta — prin ziare şi reviste — pentru Unire, apoi nici presa din anii lui Al. I. Cuza nu putem afirma că au fost studiate în mod sistematic ca, de altfel, nici dăruirea jurnalistică a lui Eminescu de mai tîrziu. O fericită iniţiativă, valorificind temeinic presa muncitorească şi socialistă din România este, desigur, aceea întreprinsă ştiinţific, antologic, de către Editura politică, dar tocmai avînd acest exemplu în faţă, credem că se impune o conjugare de eforturi susţinute pentru o cercetare metodică pe ansamblul celor 150 de ani de­ presă românească. Cu alte cuvinte, ne aşteptăm la o serie de monografii care să înceapă chiar cu „Curierul românesc“ sau „Albina românească“ şi, cronologic vorbind (căci, altfel, nu puţine sînt eforturile, izbindu-se, însă, de ostilitatea stăpinirii străine, de a se înjgheba o presă în limba română în Ardeal, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, la 1789, la 1793, la 1795, la 1814, la 1817 şi în anii următori) cu „Gazeta de Transilvania“ şi celelalte publicaţii ce s-au succedat şi peste munţi într-un ritm tot mai rapid şi mai semnificativ. Descrierea bibliografică Publicaţiile periodice­­româneşti întreprinsă, sub auspiciile Academiei Române, de Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu (tom. I, Catalog alfabetic 1820— 1900), publicată in 1913 Cu o introducere de Ioan Bianu, demonstrează, prin cele 811 pagini ale sale, o muncă de o sugestivă exemplaritate — completată fericit, prin apariţia, cu acelaşi titlu, a tomului II, imbrăţişind perioada 1907— 1918, întocmit de George Baiculescu, Georgeta Răduică şi Neonila Onofrei (ed. Academiei Române, 1969), după cum e de apreciat şi Bibliografia analitică a periodicelor româ­neşti, vol. I (adică numai pină la 1850) publicată în 1966 şi 1909 de Ioan Lupu, Nestor Camariano şi Ovidiu Panadima. De asemenea, cele două volume întocmite de I. Hangiu, asupra Presei literare româneşti, sunt — deşi cu unele erori şi inadvertenţe — de un real folos, ca şi studiile monogra- George Ivaşcu ION GHEORGHIU : Sculptură (Din expoziţia deschisă la Muzeul de artă) (Continuare in pagina 2) 14 PRIMELE PERIODICE ÎN LIMBA ȚÂRII • . (Paginile 12—13) — . r ■­( ÎNOTĂTORUL DE LARG N-am meritul navigatorului. N-am nici un merit. Decit, posibil, pe acela că am sărutat dimineţile cătunului Planeta Pămînt. N-am meritul navigatorului. N-am nici un merit. Decit, posibil, pe acela că am ajutat u­mil pe un nevăzător sau chiar mai mulţi nevăzători să traverseze bulevardele lumii ocrotindu-i de răni inutile. N-am meritul navigatorului. N-am nici un merit. Decit, posibil, pe acela că ţi-am arătat o mulţime de insule superbe pe mări şi oceane, în copertele cărţilor, în pictură şi-n muzică, în privirile copiilor lumii. ______________________| Tiberiu Utan

Next