România literară, ianuarie-martie 1996 (Anul 29, nr. 1-12)
1996-01-10 / nr. 1
România literară Apare săptâmînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundația România literară Director general Nicolae Manolescu 10-16 ianuarie 1996 (Anul XXIX) ^ N Cronica literară I D.R. Popesci şi g fenomenele I paranormale (pag. 5) Polemici Semnul adevărului (pag. 8-9) (pag. 14) (pag. 4) gramul damascului tiu trece prin cam (pag. 2) Schiţa pentru galagul românesc (pag. 7) Franz KAFKA: Scrisori către Felice tkf. via EDITORIAL cit ThcryOtc TttcMile&cut O lansarea de carte şi cîteva învăţăminte JOI, 28 decembrie 1995, a avut loc la librăria “Mihail Sadoveanu” din Bucureşti lansarea a trei volume de cronici de film şi interviuri ale dnei Eugenia Vodă: Cinema şi nimic altceva, Planeta cinema şi Scurte întîlniri. Despre conţinutul cărţilor, cunoscut, de altfel, cititorilor României literare, în paginile căreia a apărut majoritatea articolelor aflate acum laolaltă, vom discuta altă dată. Editorialul meu are ca obiect lansarea culegerilor dnei Eugenia Vodă şi unele învăţăminte care s-au desprins din ea. Aş dori totuşi să spun că autoarea este unul dintre comentatorii de film consacraţi de la noi şi că toate cronicile ei se citesc cu plăcere, pentru inteligenţa şi umorul lor, devenind deseori adevărate radiografii ale fenomenului cinematografic actual, cu implicaţiile lui morale, sociale şi politice. Cele trei cărţi reprezintă debutul editorial al Fundaţiei “România literară”. La apariţia lor, în condiţii grafice foarte bune, a contribuit o parte a echipei noastre redacţionale şi tehnice. Tiparul a fost realizat la Tipografia Tims, iată o premieră cu care avem dreptul să ne mîndrim. Am dori-o cu lungă urmare. Nu mai e cazul să insist asupra dificultăţilor unei astfel de întreprinderi. în al doilea rînd, aş menţiona ocazia tipăririi în volum a cronicilor şi interviurilor dnei Vodă, centenarul cinematografului. Am reuşit să fim punctuali la întîlnire. Lucru, se înţelege, deloc uşor, pentru care se cuvine ca editorul să mulţumească tipografiei. în sfîrşit, cum am arătat deja, comentariile dnei Vodă au apărut înainte în România literară şi în fostul Supliment literar-artistic al “Scînteii Tineretului”, condus de Ion Cristoiu, reflectînd un deceniu de preocupare stabilă a dnei Vodă. Am vrut ca lansarea să fie un eveniment cultural, pe măsura însemnătăţii cărţii. Am invitat presa şi mass-media la librăria “Mihail Sadoveanu”. Participarea a fost remarcabilă. Numeroase personalităţi din lumea filmului, şi nu numai, precum şi cititori ai revistei noastre au fost de faţă. Surprizele neplăcute n-au lipsit. Anunţul pe care l-am comunicat presei a fost publicat uneori ciuntit, în aşa fel încît nu s-a înţeles mare lucru. Unele ziare au omis România literară şi persoana directorului ei din textul anunţului. Nu omisiunea numelui meu ca atare mi se pare inadmisibilă, ci substratul ei, pe care-l bănuiesc. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi în relatarea de către “Actualităţile TVR”, din seara de 28 decembrie. Cartea nu avea editor iar cei doi mari actori, dna Tamara Buciuceanu şi dl. Victor Rebengiuc, care au citit fragmente din articole cu ocazia lansării, nu erau nici măcar menţionaţi. Prezenţa subsemnatului (ca din întîmplare!) era semnalată fără legătură cu calitatea aşa-zicînd oficială, de preşedinte al Fundaţiei “România literară”, care în definitiv îl adusese acolo. în plus, mi se atribuia o remarcă, privind cinematograful, pe care n-o făcusem, trecîndu-se sub tăcere altele, care se refereau la cartea dnei Vodă şi la raţiunile editării ei. Despre numeroşii şi valoroşii participanţi, mai nimic. Scriu aceste rînduri fără surprindere, deşi cu o anumită amărăciune. Dezinformarea funcţionează, iată, şi cînd e vorba de un act de cultură, nu doar cînd este în joc viaţa politică. Dna Eugenia Vodă a greşit rugîndu-mă să-i prezint cartea. Trebuia să se adreseze unui critic sau scriitor... apolitic. Ar fi fost în cîştig toată lumea: şi autoarea, şi editorul. Mă simt moralmente obligat să-i cer scuze pentru conul de umbră în care i-am aruncat, fără voie, lansarea admirabilei sale cărţi. Şi să trag din evenimentul cu pricina învăţămintele necesare. Mai e oare nevoie să le înşir?