România literară, octombrie-decembrie 1996 (Anul 29, nr. 39-52)

1996-12-04 / nr. 48

CITITORII vor fi recunoscut, în titlul editorialului meu, titlul articolului polemic publicat de dl. Gheorghe Grigurcu în numărul de săptămîna trecută al României literare. întrebarea pusă de dl. Grigurcu mi se pare foarte importantă. Cum putem deveni eu­ropeni? De altfel, chiar în numărul cu pricina, mă întrebam ace­laşi lucru în editorial. Revin acum ca să comentez o presupoziţie şi consecinţa ei, care este însăşi teza centrală a articolului d-lui Grigurcu. Mai întîi presupoziţia: n-ar trebui să identificăm Europa - obiectul viselor noastre de integrare - cu spiritul francez, raţio­naliste şi iluminist, care a triumfat în Revoluţia de la 1789, după ce a oferit lumii silogismul raţiunii pure al lui Descartes. Fără a o afirma de-a dreptul, dl. Grigurcu ne îndeamnă să considerăm ca o idee regue“ teoria, deseori repetată în literatura noastră de specialitate, că, pentru români, descoperirea Occidentului a co­incis cu descoperirea Franţei. Din nefericire pentru dl. Grigurcu, această teorie se bazează pe cîteva incontestabile fapte isto­rice. Civilizaţia şi cultura română s-au relansat, la începutul se­colului XIX, prin reluarea contactului cu Franţa. Europenizarea provinciilor dunărene s-a datorat revelaţiei Franţei. Limba noas­tră literară s-a format atunci, luînd ca model limba franceză. Poezia noastră modernă a avut drept sursă elegia romantică a lui Lamartine. Dar revelaţia Franţei a însemnat ceva mai mult şi anume revelaţia latinităţii noastre comune. Trecuseră mai bine de o sută de ani de cînd biserica ardeleană se unise cu biserica de la Roma, impulsionînd decisiv conştiinţa naţională, şi aproa­pe două sute de cînd cronicarul moldovean scria negru pe alb că „de la Rîm ne tragem“. E greu să acceptăm acum răsturnarea unei convingeri atît de vechi şi susţinută de atîtea momente cru­ciale din trecutul nostru. Consecinţa tentativei d-lui Grigurcu este încă şi mai greu de primit: d-sa e de părere că nu putem elimina din europenismul nostru fondul tracic, adică nelatin, a cărui revoltă o proclama Blaga pe vremuri, nici „mistica“ ortodoxistă, nici „trăirismul“, nici celelalte componente ale gîndirii de dreapta (corect, de ex­tremă dreaptă) din epoca interbelică. Mă mir că dl. Grigurcu nu-și duce exemplele pînă la capăt, adică pînă la protocronismul din anii ’70. Singurul argument al d-sale în favoarea acestor aserţiuni este că fenomenele cu pricina nu pot fi antieuropene de vreme ce s-au petrecut în Europa! Apelînd la o sugestie com­paratistă, dl. Grigurcu se întreabă retoric dacă nu este european slavofilul Dostoievski. Răspunsul e simplu: nu este. Nici n-are cum să fie, dacă îl considerăm european pe contemporanul său Turgheniev. Dacă vrem să păstrăm disputei o minimă... raţiona­litate, atunci nu putem pune în cîrca Europei negurile asiatice sau ortodoxismul de sorginte orientală, nici pe autohtoniştii şi pe iraţionaliştii din anii ’20-’30, nici, vai, pe... Neculce (despre care vorbeam în editorialul meu anterior). Aceste fenomene ori aceşti artişti nu sunt europeni fiindcă se opun Europei ca unitate dintr-o perspectivă locală şi fărîmiţată: ei sunt „regionalişti“, nicidecum europeni, sunt naţionalişti, izolaţionişti, trăiesc departe de cen­trul spiritual al continentului. Faptul că noi nu ne mai comportăm astăzi ca europocentriştii de ieri (la care dl. Grigurcu se referă în treacăt) nu devine un argument în discuţie: a dori să aparţii cul­turii europene nu înseamnă să ignori existenţa altor continente culturale. Mai mult, dintre toate acestea, singura care acceptă pluralitatea lumilor este tot cultura europeană. Cum putem fi europeni? Încetînd a fi provinciali şi a face din provincialismul nostru un orgoliu şi o onoare. Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundaţia România literară Director general Nicolae Manolescu România literară 4-10 decembrie 1996 (Anul XXIX) «U 'TUcalae ‘TJUuwUaau, Cum putem fi europeni Cristian Teodorescu in dialog cu MffiCEA XEDlIdl (pag. 12-13) De la pensulă la bidinea (pag. 4) Calendarul lui RADU GYR (pag. 10) TOAMNA MALRAUX 6I doilea volum din jurnalul Zburătorului" (pag. 9) Emil Manu­ - întâmplări cu scriitori (pag. 1

Next