România literară, ianuarie-martie 1998 (Anul 31, nr. 1-11)

1998-01-14 / nr. 1

România literară Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundaţia România literară Director general Nicolae Manolescu 14-20 ianuarie 1998 (Anul XXXI) • Eminescu este o problemă (pag. 3) • Originea unui clişeu: „Luceafărul poeziei româneşti66 (pag. 7) • Eugen Ionescu şi Eminescu (pag. 14) • Centenar in stil Comunist (pag. 15) SPIONI AU FOST,SPIONI sunt încă Ungaretti despre Brâncuşi Om 10351® ©©GPIjl (pag. 23) Despre Europa î& Est, jurnalism şi literatură Un studiu de psiholingvistică: IMPOSTURA (pag. 12-13,14) (pag. 20-21) Ui­oobCf'. EDITORIAL de Hecolae “Theutelescu Masacrul inocenţilor­­ CÎTEVA traduceri aduc în discuţie, în ultima vreme, unul din­tre cele mai teribile fenomene ale secolului XX: manipularea inte­lectualităţii occidentale de către propaganda sovietică. Cea mai importantă se intitulează Sfîrşitul inocenţei şi a apărut la Albatros (în colaborare cu Universal Dalsi). Autorul, Stephen Koch, nu-mi este cunoscut. Editorii nu-l prezintă nici măcar pe copertă. Titlul cărţii este în original Vieţi duble. Koch este unul din cei mai serioşi analişti ai fenomenului cu pricina, admirabil şi ca scriitor. Studiul lui se citeşte ca un roman, fiind totodată o cercetare serioasă, documentată, care a profitat de deschiderea (parţială) a arhivelor sovietice şi de accesul la corespondenţa protagoniştilor. Inocenţii sînt toţi acei intelectuali europeni şi americani care, după crearea Cominternului, au fost prinși în pînza de păianjen a propagandei staliniste. Cominternul a reprezentat fata văzută și legală a serviciilor secrete sovietice. El a desfășurat o intensă acti­vitate de captare a stîngii antifasciste din Europa și din SUA pe care Stalin s-a sprijinit în vederea atingerii scopurilor sale. Para­vanul era constituit de nenumărate asociaţii, fundaţii, ligi, fron­turi populare, mitinguri, marşuri, simpozioane, apeluri, liste de semnături etc. care condamnau nazismul şi consolidau ideea - cea mai pernicioasă dintre toate - că unica alternativă viabilă era aceea care îl avea la un capăt pe Stalin şi la celălalt pe Hitler. Zeci de intelectuali au devenit, în felul acesta, instrumentul pro­pagandei comuniste. Unii au fost agenţi plătiţi ai Cominternului şi, p­­rin,el, ai serviciilor secrete sovietice. Alţii au fost pur şi simplu olosiţi. Lista de nume este uluitoare: francezii Romain Rolland André Gide, André Malraux, Paul Nizan, Louis Aragon, Paul Eluard, americanii Sinclair Lewis, Ernest Hemingway, Dashiel Hammet, germanii Heinrich şi Thomas Mann, românul Panait Istrati, englezii din grupul Bloomsbury şi aşa mai departe. Şi să nu-l ui­tăm pe Maxim Gorki, umanistul de serviciu de la Kremlin, cum îl numeşte Koch. Gu­ra s-au dezmeticit (Gide, Istrati, Thomas Mann),destui însă n-au recunoscut niciodată că l-au slujit pe Sta­lin (Nizan, Hammet, Rolland). Propaganda cominternistă a făcut din toţi aceşti inocenţi (pe de-a-ntregul ori pe jumătate) un argu­ment energic în favoarea ideologiei comuniste. Au fost purtaţi în triumf, cu ocazia unor vizite organizate minuţios, în Uniunea So­vietică (Lewis, Rolland, Gide). Şi-au pus numele pe apeluri cîteo­­dată scandaloase (de pildă pe acela pentru Sacco şi Vanzetti, doi criminali de drept comun din SUA). Au fost expediaţi la Berlin ca să pledeze cauza lui Gh. Dimitrov, acuzat de incendierea Reich­stagului, unde nu i-a primit nimeni (Gide, Malraux). Şi cînd, unii, şi-au dat seama de eroare şi au protestat, au fost împroşcaţi cu noroi (Gide, Istrati, Th. Mann). Pînă şi viaţa privată le-a fost ex­ploatată. Rolland, bătrîn, s-a căsătorit cu Maria Pavlova Kuda­­chova, o prinţesă rusoaică, aflată în solda KGB, care i-a admi­nistrat, după moartea scriitorului pînă şi memoria. Am întîlnit-o eu însumi, la începutul anilor '70,şi am avut cu ea o lungă între­vedere: era o stalinistă la fel de convinsă ca şi înainte de război. Aragon s-a căsătorit cu Elsa Triolet, agentă KGB, sora iubitei lui Maiacovski, şi a fost manipulat şi el, cu multă graţie şi conştiin­ciozitate. Exemplele se pot înmulţi. Cartea lui Koch inspiră, pe lîngă oroare, teama că naivitatea intelectualilor de ieri şi de azi îi face o pradă uşoară pentru ma­ni­pulatorii de toate culorile. lată o lecţie care s-ar cuveni reţinută. Dar ce garanţie avem că, o dată lecţia învăţată, lucrurile nu se repetă? Inocenţii par sortiţi mereu masacrului moral.

Next