România literară, octombrie-decembrie 1998 (Anul 31, nr. 40-52)

1998-10-14 / nr. 41

România literară Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundaţia România literară Director general Nicolae Manolescu 14-20 octombrie 1998 (Anul XXXI)41 O nouă ROMÂNIE LITERARĂ Sarcina# da cOpclsal» d­» JBeiaâ- Blel litei«?«'* «Aji la chip vadit, chior dt» ccetl i%ss soetedist ai i&fit, decurg die ssnţîmenNI e*ets?lato«Kt« •elidot «1 tstator »er­itorilor, slujb­oilior oriei și aburit, cu «cest precs* adine, răscolitor, de feaosiote nattortolâ, pe care «r»a ee mullusaesc door »a­t oglin­­deased sl *0-1 Itrade, ci se simt datori SĂPTÂMlKAl Dl LITERATURĂ ŞI ARTA A un­ 1-th.l de Nicolae “THeUKxiedecc TREI DECENII reprezintă, pentru o publicaţie periodică,o durată excepţională. E destul să răsfoim Dicţionarul Hangiu ca să vedem că reviste dintre cele mai importante din istoria literaturii noastre au avut parte de o viaţă foarte scurtă. Celebra Dacie lite­rară a scos doar trei numere, între ianuarie şi iunie 1840. Cea dintîi Românie lite­rară, a lui V. Alecsandri, se întinde pe un singur an, 1855. Pentru secolul trecut, se poate invoca pioneratul, cu greutăţile lui inerente. Dar situaţia nu se schimbă în cea mai înfloritoare epocă a publicisticii literare de la noi şi anume aceea interbelică. O puzderie de reviste, e drept, dar cu apariţii fulgurante şi intermitente. Excepţiile sînt puţine în toate timpurile: Convorbiri literare (a societăţii Junimea de la Iaşi, între 1867 şi 1916, cu precizarea că după 1885, cînd se mută la Bucureşti, devine în fapt o altă revistă), Viaţa Românească (a lui C. Stere şi Ibrăileanu, 1906-1916 iar după primul război, cu intermitenţe, în trei perioade de cîte 5-10 ani, şi tot ca o altă revistă decît aceea a fondatorilor), Revista Fundaţiilor Regale (a lui Paul Zarifopol şi D. Ca­­racostea, 1934-1947), Contimporanul (a lui I. Vinea, 1922-1932), Literatorul [a lui Macedonski, cu oarecare regularitate doar între 1880 şi 1­885, apoi pînă în 1919, cînd dă Dumnezeu), Semănătorul (a lui Vlahuţă, Coşbuc şi Iorga, 1901- 1910), Ramuri (a lui C.S. Făgeţel, la Craiova, 1905-1916, apoi la Iaşi în refugiu şi din nou la Craiova, dar cu multe întreruperi) şi altele. N-am pus la socoteală supli­mentele literare ale ziarelor (între care Foaie pentru minte, inimă şi literatură, unul din cele dintîi, al lui Bariţiu şi Mureşanu, a rezistat din 1838 şi pînă în 1865). Şi nici publicaţiile din regimul comunist care, paradoxal, s-au bucurat deseori de longevi­tate, unele trecînd cu bine şi de Revoluţie: Contemporanul, Viaţa Românească, Se­colul XX, România literară, Vatra, Ramuri, Convorbiri literare, Steaua, Fami­lia, Orizont, de la Bucureşti, Tg. Mureş, Craiova, Iaşi, Cluj, Oradea, Timişoara. Cer iertare celor pe care nu-i menţionez. Dar nu mi-am propus o înşirare completă. Cu aceasta revin la punctul de plecare: România literară (şi nu numai ea) îşi datorează supravieţuirea şi unei anumite inerţii pe care o observăm în vremea comu­nismului. Efemeritatea publicaţiilor noastre literare e legată în general de economia de piaţă, atît în secolul trecut, cît şi în cel de faţă, ca şi de caracterul privat al proprie­tăţii. După 1948, trecerea lor în proprietatea statului le-a creat condiţii materiale mai bune. Cu un „preţ" prea bine ştiut ca să mai stăruim. Să nu uităm că revistele repre­zentau o formă necesară de propagandă, de care regimul comunist nu s-a putut dis­pensa. Nu e aşadar de mirare că România literară şi multe dintre revistele de dina­inte de 1989 au fost contemporane cu cîteva generaţii. De mirare este că destule din­tre aceste reviste au reuşit să apară după 1989, cu un sprijin minim din partea stat­ului şi apelînd la sponsori de ocazie. Tirajele au scăzut însă, fără excepţie (România literară, care avea, înainte, 20-30.000 de exemplare pe număr, a coborît ulteri­or la mai puţin de 10.000, ca să nu mai vorbim de celelalte reviste, care depăşesc rareori 1.000). Cititorii au început să se îndrepte spre suplimentele culturale ale ziarelor, ca şi între 1920 şi 1944, cînd aproape toate cotidianele importante scoteau astfel de suplimente, foarte căutate, devenite astăzi material bibliografic obligatoriu. Şi, în sfîrşit, concurenţa mass-mediei e teribilă, fenomen relativ nou în România, dar care nu doar le răpeşte revistelor cititorii, dar le schimbă cititorilor percepţia cultu­rală. Nu încape discuţie că o cultură serioasă are totdeauna nevoie de publicaţii peri­odice, mergînd de la cele foarte specializate la săptămînale şi lunare de tip maga­zin. Prin ele se exprimă elitele, avangarda spiritului. Dificultăţile morale şi financiare nu vor conduce la dispariţia presei culturale scrise. Nicăieri în lume nu s-a întîmplat acest lucru. Adaptarea la noile condiţii cere ea însăşi timp. Vor supravieţui revistele care se vor adapta. Sper că, între ele, România literară. Aniversarea de acum, nu va fi, cu siguranţă, ultima. ■ omania literară Situam pcnt­ul «8* »«»Bal P»»»*»?*­­«OM, core a» iA*pt an»« “Biacito te­tei*m literolurii ft a colt»»» nmâa*țSi „toctesiîa i'iifîaîă* A» ®s)­ *» •“ Aîeceâadrf, slujiad prto !*«** **«* C. Xtt miai, Alee« Bu*»o, Kogdlnl* cetate, Origer* Xte*oari***eu, H*tpfi o*«i, MkKriurile UnitU tt p?*j­t»U«a teii» nationala. „««»atttio ttteuHo' o ]*» »**­.»««»» (dia im-1934). Si c*a dî» 182S a tai Ceia? Pott#scu. consfmuotS. dujja aptoap® as **«e, prin colabora­torii toi, o­ri»»«t glorioasa. d« csrim«, a ct»a»*i ioa*B«»U{ Argfeeri, R«* hiaaatt, Cotoi­ Petra*cu, O. Căli&eseu. },ariîppid#, Jto­fs«ssîci«»» Oala O**1 fes, lan m«A9r *. A C» fete»«*« G* **■ «aarfitesca, Aatoa llatfcws« Victor­io* .. ».»a» .,JStMI Seb«s­­boa, tarte B«*rea»», Fetea C«®oîe#s* eu, Oete» fatala ft mnljt oip. Așadar, a ffiSSfteS­Jîe C«îe Obligă, 8* chiar »nana» prin acest licuntapil­lu co­bi», de Boieritoare semnificație, cat* ne a»gaj*a*â pe Ural jsaja? al toacti» Jtllor cultura Btsaetre, FI «a! major, acela care implica, neînce­tat parsp»cti»a — m­dt&rasclâ, mSftsîteS, iatraoslgreolâ -* 0 progresului, a ameliorării, aceia cat* exclude laerpa,. epigasis«»!, câmpie*«* t* ce latorig*»», ecete car* Implied — dujto cam suhitera recant, în cueio­­torea »« «I« te­raj, »»«eterni gaatroi 01 PartidaiBi, tee. Mt colas Cesmjeeca — gindhrea Ebers*. creatoare, ndcsulata »exctmocaMrta *pre libertate ţi dreptate •ndlalâ. E »oiba. de tojsl, — niîa­lia­­ prea bin« cu soţii — do aceîaţl lag«* pe «we urtebt« eri taxa Innafi, luîndu-fi sn stepiaire, cu depila* palen, eeshtea ft pilda l»afcrt«tsltor, Itetnda-țl cu »in­fe șl eiîitairiatâ propria nous ei to* tette, caatted mereu ti prăsind îs !»* «si« edev'teul rodnic, oigaoSc, ei tu* tutor lucrurilor, al tuturor ctssdrilor sale, acasă și In lua«, şi ialaUflnd lu* mis din ce in ce mai lumuri», obrazul el niuit tit şi rsiadru, da părtaş egal la destinele pianele!, aărocicău-i, dia ce ta ca r»«i rfepîc^, m nuia«* casfetal el de pac» ţi bunăvoinţa, energic şi cumpănit, dar şi mesopri M d­ iteau* seta şi laţetepolua», ofranda mînptor ei l*ea*ito și a miialto? ol destoinice. k’• ' § % fe » ' ' I , ■ WMW mim. OH. Mt Mt fEWrotéci juditttii­i

Next