România literară, aprilie-iunie 2002 (Anul 35, nr. 13-25)

2002-04-03 / nr. 13

I­­­I­ACĂ există un Dumnezeu al relaţiilor internaţionale, el­og­­i­ vorbeşte, cu siguranţă, limba română. Dintr-o ţară aflată când pe lista neagră, când pe cea gri, ne-am trezit propulsaţi în rândul candidaţilor cu şanse majore la admiterea în N.A.T.O. In clipa de faţă, dacă stai să asculţi discursul ofi­cialităţii, primirea în Pactul Nord-Atlantic e doar o chestiune formală: în decembrie, la Praga, vom fi invitaţi, cu surle şi trâm­biţe, să ne aşezăm în loja de onoare a armatelor lumii. Ce n-aş da să fie aşa! Dar ceva-ceva, un enervant sunet de fun­dal mă determină să fiu mai puţin opti­mist decât liota politicienilor bâzâitori ce par să nu-şi încapă în piele de-atâtea suc­cese repurtate. Am mai scris despre avertismentul lansat acum vreo două luni de către Va­clav Havel. Faimosul personaj vorbea în calitate de viitoare gazdă a summit-ul privind extinderea şi, spre uluirea genera­lă a politicienilor de Dâmboviţa, Româ­nia şi Bulgaria nu figurau pe lista citată de preşedintele ceh. Mai-marii ţărişoarei au vorbit imediat de “impoliteţe”, de “omisiune intenţionată” şi alte bazaconii care n-au dovedit decât un singur lucru: că habar n-au cum merg lucrurile în poli­tica internaţională. Havel e un personaj mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur şi simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micşorării N.A.T.O. A doua greşeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoana la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i promisiunea că ne va susţine în procesul candidaturii. Om politicos, evident că Havel a promis că ne va ajuta. Partea bună e că nu dl Havel hotărăşte cine intră şi cine nu intră în N.A.T.O. Extinderea N.A.T.O. e determinata de computere. Adică de calculul probabilităţilor. Sunt sigur că de luni întregi, calculatoarele C.I.A.-ului scot fum alcătuind scenariu după scenariu: ce se câştigă şi ce se pier­de prin includerea sau neincluderea Bul­gariei şi a României pe lista privilegiaţi­lor. Ce se riscă într-un caz, ce se riscă în celalalt. Adevărul e că N.A.T.O. nu riscă mare lucru neextinzându-se în Balcani. Rela­­­­ţiile diplomatice şi, mai ales, economice excelente dintre ruşi şi americani, colabo­rarea militară mai mult decât uimitoare în recenta criză din Afghanistan, sprijinul pe care Putin pare să-l dea americanilor în privinţa “pacificării” unor ţări-huligan precum Irakul, într-un cuvânt, povestea de amor est-vest are toate şansele să afec­teze profund visele noastre de­ a înlocui MIG-urile cu navele invizibile Stealth. Semnalele venite, chiar zilele trecute, din­spre centrul militar de la Bruxelles indică, în perfectă rimă cu lucrurile de mai sus, conturarea unui nou scenariu: tradiţionala tragere de timp. Un fel de ţurca pe bază de integrare - dezintegrare. Deloc convinşi de oportunitatea anexării acestor ţâri ciu­date, responsabilii N.A.T.O. vor face, probabil, în următoarele luni nişte pre­siuni fără precedent asupra candidatelor. România beneficiază, aşa cum spu­neam, mai ales de marea spaimă trasă de Occident în urma nebuniei de la 11 sep­tembrie. Dacă summ­t-ul extinderii ar fi avut loc în decembrie 2001, şi nu în de­cembrie 2002, România şi Bulgaria s-ar fi aflat deja, fără nici o îndoială, în N.A.T.O. Pentru câteva luni, principiile occidentale au fost suspendate, în favoa­rea constituirii unui scut al opiniei mon­diale menit să menţină situaţia sub con­trol. în clipa de faţă, când America şi-a revenit din derută, reîncep să conteze ve­chile valori ale democraţiei. Ambasado­rul Michael Guest, în mod evident un po­litician foarte abil, a ieşit din rezerva di­plomatică şi a rostit câteva adevăruri care i-au năucit pe responsabilii statului ro­mân. în rezumat, dl Guest reamintea că România are de recuperat restanţe je­nante privind tratamentul evreilor în tim­pul celui de-al doilea război mondial, cum şi indiferenţa oficialităţii faţă de mişcările extremiste actuale. ERIA loviturilor scurte a continuat: dl Podgoreanu, parlamentar cu funcţii în politica externă a României, a fost şi el acroşat şi anunţat, de la obraz, că dacă vrem să intrăm în N.A.T.O., trebuie să scăpăm de securişti. Să recunoaştem: avertismentul nici că putea veni mai râu pentru partidul de guvernământ, tocmai “împrospătat” cu doi dintre dezertorii din circul politic al lui Vadim. Neacşu şi Mercea sunt per­soane care există parcă dinadins pentru a- i scoate din sărite pe paznicii ideologiei N.A.T.O. (pentru că există şi aşa ceva!). Cai breji ai naţional-comunismului româ­nesc, ei au promis mari dezvâluri despre Vadim, dar în realitate n-au făcut decât să dea drumul la invective demult cunos­cute din lectura “României Mari”. Probabil că pesediştii au uitat articolele xenofobe, anti-semite şi anti-occidentale din revista “Europa”. Dar, putem fi si­guri, computerele N.A.T.O. păstrează până şi ultima virgulă din acele producte de care la sediul P.S.D. nu-şi aduce aminte nimeni, nici măcar în timpul coşmarurilor. Dacă acum, când bâjbâim în procesul integrării, mai-marii României se com­portă cu atâta lipsă de responsabilitate, ne putem imagina cum s-ar comporta un partid influent ca P.S.D.-ul odată văzân­­du-se cu sacii în căruţă! Răstălmăcind sugestiile Occidentului în maniera lui Trâznea, înlocuind onestitatea cu sme­­ râtă democraţie, atâta N.A.T.O.! S­chem­a neruşinată, pesedeii dovedesc un singur lucru: că n-au nici un chef de intrarea în N.A.T.O. Degeaba dau ordo­nanţă după ordonanţă privind interzi­cerea acţiunilor anti-semite, dacă îşi în­tăresc partidul cooptându-i pe cei mai virulenţi duşmani ai democraţiei şi drep­turilor omului. Au trecut zile bune de la decizia de­ a îndepărta însemnele amin­tind de anti-semitismul românesc, dar statuile lui Antonescu se află tot pe so­cluri iar numele lui luceşte şi acum pe plăcuţa a sute de străzi din ţară. Domnilor, iarăşi ne furăm căciula! Doar nişte troglodiţi îşi pot imagina că o problemă gravă, precum aderarea la N.A.T.O., se rezolvă printr-o partidă de tenis a ex-ambasadorului Geoana cu cine ştie ce senatori americani reumatici. Procesul de aderare înseamnă lucruri pre­cise, între care eliminarea ultimului picior de securist din structurile statului a devenit, în acest moment, o obsesie a Bruxelles-ului. Nu vreau să fiu profet, dar prevăd că în lunile imediat următoare această cerință a liderilor N.A.T.O. va fi repetată până la saţietate. Şi tot până la saţietate conducătorii ţării vor minţi, ataşând aripi de înger unor bestii care duhnesc a securism de la o poştă. ABINETUL Nastase trece£ în aceste săptămâni prin cea mai neagră perioadă a sa. Presiunii din interior i se adaugă o presiune din exte­rior fără precedent. E mo­mentul lui ori-ori: ori ne conformăm cerinţelor N.A.T.O., ori vom rămâne de căruţă pentru un timp nedefinit. Altă opţiune nu există. Prinsă cu mâna în menghină, Puterea va da din colţ în colţ, până îi va deveni evident şi ultimului oligofren că esenţa însăşi a puterii poli­tice din România este securistă şi naţio­nalistă. Fără sprijinul scheletului de oţel al securiştilor, un schelet ce se întinde ca un corset în jurul organismului social, P.S.D.-ii n-ar rezista nici două luni la pu­tere. Dacă securiştii din televiziuni, din presă şi de la conducerea întreprinderilor de stat n-ar controla atât de strâns tot ce mişcă în ţară, profitorii nesătui din vârful piramidei s-ar risipi precum păpădiile în vântul de vară. Cum propria cămaşă e mai aproape de piele decât binele general al românilor, şansele noastre de-a rămâne în vecie o ţară a securiştilor cresc invers proporţional cu cele de-a intra în N.A.T.O. Aşa să le ajute Dumnezeu! ■ România literară Director: Nicolae Manolescu Revistă editată cu sprijinul Fundaţiei ANONIMUL Redacţia: GABRIEL DIMISIANU - director adjunct, ALEX. ŞTEFĂNESCU - redactor-şef, MIHAI PASCU - secretar general de redacţie, ADRIANA BITTEL, CONSTANŢA BUZEA, MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU. Redactori asociaţi: IOANA PÂRVULESCU, CRISTIAN TEODORESCU, EUGENIA VODĂ. Corectură: CONSTANŢA BUZEA (pag. 8,21,24,25, 26,27, 28, 30), SIMONA GALAŢCHI (pag. 2, 6, 7, 10, 11, 15, 23, 29), ECATERINA IONESCU (pag. 9, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 19), NINA PRUTEANU (pag. 1, 3, 4, 5, 20, 22, 31, 32). Grafica: MIHAELA ŞCHIOPU. Tehnoredactare computerizată: ANCA FIRES­CU, MIHAELA IVAN, IONELA STANCIU. Introducere texte: GETA GHEORGHIU. Administraţia: Fundaţia „România literară“, Calea Victoriei 133, sector 1, cod 71102, Bucureşti, Of. poştal 33, c.p. 50, cod 71341. Cont în lei: B.R.D., filiala Pipera, 251100996100089. Cont în valută: B.R.D., filiala Pipera, 251100296100089. Mihai Pascu (director executiv)," Mirona Laudă (economist principal), Corneliu Ionescu, Gheorghe Vlădan (difuzare, tel. 212.79.81). Secretariat: Sofia Vlădan. Corespondenţi din străinătate: Rodica Binder (Germania), Andreea Deciu (SUA), Gabriela Melinescu (Suedia), Libuse Valentová (Cehia). e-mail: romlit@romlit.ro http://www.romlit.ro Revista „România literară“ este editată de Fundaţia „România literară“ cu sprijin de la Fundaţia „Anonimul“, Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii şi Cultelor, Banca Română pentru Dezvoltare 2 România literară nr. 13/3-9 aprilie 2002

Next