România literară, aprilie-iunie 2004 (Anul 37, nr. 13-25)
2004-04-07 / nr. 13
RECII, mai precis , atenienii, au inventat democraţia datorită spiritului de libertate cu care au fost înzestraţi congenital. în fond, democraţia este ipostaza politică a principiului libertăţii. Dar, realizarea lui în relaţiile dintre locuitorii cetăţii este un proces care la Atena s-a întins pe o perioadă care a început în secolul VI î.d.Cr. pentru a atinge apogeul în secolul lui Pericles. Două principii caracterizează democraţia în viziunea grecilor: libertatea (eleutheria) şi egalitatea în faţa legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legata democraţia de egalitatea reală a tuturor cetăţenilor în faţa actelor normative emise de adunările legislative, încât isonomia a fost primul termen prin care grecii au denumit sistemul politic în care puterea este exercitata de tot corpul cetăţenesc. Când Herodot imaginează în cartea a IlI-a o discuţie despre forma constituţională pe care să o adopte perşii după moartea regelui Cambise, termenul pe care-l utilizează pentru desemnarea constituţiei democratice este isonomia, în celebrul discurs epitafic pe care Tucidide îl atribuie lui Pericles sistemul politic atenian este elogiat în primul rând pentru faptul că toată lumea se supune în chip nediferenţiat legilor; nesocotirea normelor instituite de cetate conduce la distrugerea statului, îi va explica Socrate elevului său Criton; de altminteri atât de puternic era pătruns filozoful atenian de supremaţia legilor, încât refuza propunerea discipolilor sâi de a fugi din Atena -ei îl corupseserâ pe paznicul închisorii unde Socrate era deţinut - şi accepta cu seninătate verdictul pronunţat împotriva sa conform legilor cetăţii - prozopopeea legilor din dialogul lui Platon Criton este una din cele mai frumoase pagini ale literaturii europene. In dialogul Menexenos, Platon consideră că superioritatea atenienilor faţă de ceilalţi greci se datorează în primul rând egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii. I ARA transpunerea în fapta a principiului isonomiei nu există democraţie decât ca simpla formula retorică. Este unul din adevărurile fundamentale pe care vechii grecii l-au transmis epocii moderne. în comunism legile sunt pur formale; existau chiar şi legi secrete - să ne amintim doar de faimoasele decrete ceauşiste care interziceau practic orice contact între români şi cetăţenii străini, decrete nepublicate -, activiştii PCR nu se sfiau să afirme public că indicaţiile de partid sunt prevalente faţă de legi şi chiar şi faţă de Constituţie! Ne-am fi aşteptat ca, după decembrie 1989, în România, sa se restaureze principiul pe care vechii greci, pe bună dreptate, l-au aşezat la temelia sistemului democratic. Şi oare astăzi, când guvernul clamează voinţa lui de integrare europeana, când guvernul se restructurează, spre a da impresia că e hotărât să rezolve criticile, din nefericire prea îndreptăţite, formulate în termeni neaşteptat de duri de către Parlamenul European, fucurăm oare paşii decisivi în această direcţie? Voi relata un fapt mărunt, dar care este ilustrativ pentru mentalitatea antieuropeana instaurată în partidul de guvernământ. TRADA General Broşteanu face legatura între Calea Dorobanţilor şi strada Polonă. De la jumătatea ei se vede fara efort semnul de circulaţie care indica sens interzis spre Dorobanţi. Conform obiceiului încetăţenit de lungă vreme conducătorii auto nesocotesc fără reticenţă semnul de circulaţie. Până aici nimic neobişnuit, asemenea fapte se petrec zilnic în toată ţara. Acum câteva seri un Opel Vectra de culoare albă condus de un tânăr, un “domnişor” din aceia care-i plac atât de mult Preşedintelui Ion Iliescu, venea nestingherit pe contrasens. S-a întâmplat însă câ din sens opus, adică din sensul legal, veneau mai multe maşini. Din pricina “domnişorului” s-a produs un ambuteiaj. Cei care circulau pe sensul corect i-au atras atenţia “domnişorului” câ nu este normal ceea ce face, “domnişorul”, foarte plin de importanţa datorită maşinii de lux în care se afla, a replicat nervos, utilizând expresii de nereprodus. Din nou, nimic deosebit până acuma. Enervat la maximum de observaţiile pe care i le făceau ceilalţi automobilişti tinerelul a izbucnit într-o cascada de invective şi, plecând în trombă, a zbierat: “ia staţi liniştiţi că altfel aveţi de-a face cu PSD-ul!” Strict autentic! Ei bine faptul nu este izolat: multe cunoştinţe, între care şi cetăţeni ai ţarilor integrate european, mi-au povestit că au întâlnit atitudini similare, adică indivizi care, săvârşind abuzuri, ameninţau recurgând la PSD ca la o sperietoare când li se atrage atenţia ca încalcă legile şi regulile în vigoare; cât despre normele de minimă civilizaţie, este mai bine să le uităm. A invoca numele unui potentat pentru a acoperi o neregulă este un fapt reprobabil, care s-a mai întâlnit şi se mai întâlneşte; a ameninţa însâ pomenind numele partidului de guvernământ este un sistem încetăţenit în cei patruzeci şi cinci de ani de stăpânire comunistă. Atunci se puteau auzi formule de tipul: “vezi câ te tem la partid!”. N-am auzit în guvernarea din 1996-2000 pe cineva invocând partide ale coaliţiei guvernamentale sau coaliţia pentru a-şi acoperi potlogării mai mari sau mai mici. Asemenea practici s-au reinstaurat după câştigarea de către PSD a alegerilor din 2000. Dar, pe lângă gestul incalificabil de a ameninţa politic, cele relatate mai relevă un fapt deosebit de grav, care ar trebui sâ-i dea serios de gândit preşedintelui PSD: partidul de guvernământ a devenit în ochii opiniei publice sinonim cu nesocotirea legii. Pe de o parte, potentaţii săi, “baronii”, se cred deasupra legilor şi beneficiari ai unei imunităţi eterne, pe de alta, cetăţenii simpli care, asistând la impunitatea de care se bucura baronii, asistând zilnic la ameninţările pe care aceştia le proferează şi chiar la demonstraţii primitive de forţă, se simt cuprinşi de plasa unui sistem abuziv, ai cărui reprezentanţi de frunte îşi cultiva şi apâre dreptul de a culca în picioare legile. încurajând tacit sau explicit asemenea atitudini, partidul de guvernământ înţelege să facă din reinstaurarea fricii un om major electoral. Dar, cu asemenea mentalitate nu putem spera ca Europa ne va primi cu braţele deschise. APORTUL Parlamentului european a fost discutat şi disecat în toate felurile. Oricâte sofisme ar construi Puterea, raportul este, din nefericire, dur și realist. Nu revin asupra criticilor la adresa României din textul european. Vreau să atrag însă atenţia asupra unor fapte grave, antieuropene, contrare spiritului şi tradiţiei româneşti, pe care raportul nu le pomeneşte explicit, dar care sunt bine cunoscute de către factorii de decizie din străinătate şi care afectează grav prestigiul ţârii şi risca să compromită integrarea noastră europeană, îşi imaginează cineva ca apărarea plagiatului, adică a furtului intelectual, şi a plagiatorilor de către cele mai înalte autorităţi politice este un act european? Nu există precedent pentru o asemenea atitudine decât în timpul socialismului biruitor, când clientela politică beneficia de impunitate absolută. Azi, asemenea cazuri au reapărut şi, în ciuda semnalărilor din presă, în ciuda dovezilor irefutabile prezentate, însuşi preşedintele ţârii şi primul ministru i-au inocentat prin declaraţiile făcute pe plagiatori. Or, asemenea fapte continuă, fapt normal din moment ce impunitatea a fost asigurata. Drepturi absolut normale sunt nesocotite sau acordate în funcţie nu de competenţă, ci de clientelism politic. Aroganţa de nedescris a potentaţilor politici, opulenţa inimaginabilă, afişată ostentativ, în care se scalda protipendada de partid PSD nu sunt de natura sa ne sporească prestigiul. Am văzut la televizor sosirea în ţară a reprezentanţilor Puterii locale care au fost împreună cu domnul Adrian Năstase în vizită oficiala la Paris, vâzându-le atitudinea şi ţinuta, auzindu-le vocabularul şi limba româna, nu puteai face altceva decât sâ bagi capul în pământ de ruşine. Propulsând şi asigurând privilegii unor asemenea indivizi, nu avem cum sâ fim acceptaţi de Europa. Şi toţi aceşti indivizi îşi bat joc de lege şi de normele elementare ale civilizaţiei de tip european. E cazul sa ne aducem aminte ca Europa nu este o entitate geografica sau o simpla uniune economica şi politica, ci un tip de civilizaţie şi o mentalitate. La baza ideii europene stă isonomia, “egalitatea în faţa legii”. Câtă vreme acest principiu nu va fi instaurat prin puternica voinţa politica, nu putem spera ca vom progresa decisiv spre Europa, adică spre tipul de civilizaţie căruia îi aparţinem prin vocaţie profundă şi tradiţie istorică. Evident este vorba de tradiţia pe care comuniştii au culcat-o în picioare şi au vrut să o distrugă definitiv. Am speranţe îndreptăţite câ totuşi n-au reuşit. Gheorghe Ceauşescu Egalitate în faţa legii? EDITURA VREMEA Str. Const Daniel nr. 14, 010631, Bucureşti, WWW.edituravremea.ro tel. 021 335 81 31, fax. 021 311 02 19 Colecţia FID - Fapte, Idei, Documente Oliver Schröm ÎN UMBRA ŞACALULUI Olga Pfeiffer Cunescu O CĂLĂTORIE GRATUITĂ Ca şi celelalte lucrări ale lui Oliver Schröm, şi cartea dedicată înţelegerii fenomenului Carlos este urmarea unei anchete jurnalistice minuţioase. Octt-Vitrai* CKATltrjA ii li Cu câteva luni înainte de a muri, Olga Pfeiffer Cunescu se hotărăşte să povestească despre deportarea ei în Rusia comunistă, într-un lagăr de muncă silnică din munţii Urali. Comenzi cu plata ramburs prin site, telefon, fax, poştă nr. 13 7 - 13 aprilie 2004 România literară 3