România literară, octombrie-decembrie 2004 (Anul 37, nr. 39-52)

2004-10-06 / nr. 39

Cuvântul »democraţiei este folosit astăzi într-un sens care, după dispariţia statelor-cetate greceşti, nu mai are nici un sens. Doar acolo,­­în agoră, oamenii puteau să afle, să compare, să testeze­­programele politice" ale candidaţilor. Doar în democraţia directă,în care cetăţeanul alege în cunoştinţă de cauză, poţi vorbi despre­­puterea populară“, în rest, viaţa politică e o încâlceală de minciuni, şmecherii, aranjamente, escrocherii prin care mici grupuri organizate profită zdravăn de pe urma naivităţii majorităţii pasive. Daţi-mi un exemplu contrar din vreo ţară contemporană, şi-mi retrag imediat afirmaţiile. Democraţia a ajuns, în cele mai multe situaţii care-mi vin în minte, o vorbă de ocară. De la prim-miniştri hulpavi, cinici şi obsedaţi de putere, la senatori respingători şi prin cum arată şi prin ce spun şi fac, la şefi de stat nu numai incompetenţi, ci şi laşi (vezi, la noi, comportamentul lui Iliescu în cazul Bîstroie), toţi îţi închid gura cu votul democratic şi cu­­încrederea electoratului*. Care electorat, domnilor? Prostimea care n-a deschis în viaţa ei un ziar? Prizonierii semi-oligofreni ai diversiunilor orchestrate prin televiziuni? Babele fericite că li se măreşte pensia cu un dolar şi jumătate? Prizonierii din cuştile de beton construite pe vremea lui Ceauşescu? Vagabonzimea de maidan? Caracatiţa infracţională care, în mare ei generozitate, se ocupă şi cu­­aducerea de voturi* pentru PSD? Peştii, curvele şi traficanţii de droguri controlaţi de mafia din poliţie şi serviciile secrete? Resentimentarii­­şi neputincioşii care nu-şi scot din cap modelul­­statului-părinte*? Asta e electoratul? Dictatorii, escrocii, profitorii neruşinaţi nu ajung şi se menţin la putere doar cu votul ne- şi dezinformaţilor. Destui indivizi despre care e greu să demonstrezi că nu sunt intelectuali, gen Răzvan Theodorescu, intră perfect în categoria sprijinitorilor ,democraţiei*. Intr-un interviu mustind de vulgaritate, resentiment şi rea-credinţă, mai­­marele culturii (şi cultelor) naţionale oferă un regal de sudalme ca la uşa cortului. Blocat în ura viscerală împotriva Pieţii Universităţii, dl Theodorescu găseşte, la un deceniu şi jumătate de la terfelirea idealurilor acesteia, un ţap ispăşitor pentru lipsa de entuziasm a românilor canadieni faţă de zâmbetul tip ferăstrău al bolşevicului Iliescu. Cu astfel de panseuri, la nivelul minţii de bibilică, speră pesedeii să mai jecmănească România încă patru ani! Nu e nevoie să-l bodiguardizezi pe Iliescu în Canada pentru a-ţi da seama celei de concepţie politică a ieşit din mintea sa blocată în cretinismele comuniste (folosesc cuvântul­­cretinism* în sensul întrebuinţat şi de dl Theodorescu in interviul antologic din­­Evenimentul zilei*). Şi nici nu trebuie să fii prea inteligent pentru a ghici motivaţia actualului ministru al Culturii, un nou mandat pe listele PSD. Evident, unul din cele puse deoparte pentru „specialişti şi personalităţi“. Halal specialişti şi halal personalităţi. Speranţa d-lui Theodorescu a rămas uşa din dos. După ce­ a fost batjocorit la Iaşi de oamenii pentru care n-a făcut nimic, acum el speră să fie retrimis în Parlament la grămadă cu „piloşii“ lui Iliescu! Păi, să nu te-apuce scârba? E şi, dacă te-apucă, ce-ai rezolvat? Vin mahării Camerei Deputaţilor şi decretează că prea s-a muncit mult prea stau spetit »aleşii neamului“, aşa că trebuie redus drastic programul de lucru: săptămâna parlamentară nu se mai încheie joi, ci miercuri. La câte idioţenii se fac şi se spun, în comisii şi în plen, cum şi în maimuţăreala numită »audiere parlamentară", cred că şi varianta asta e prea lungă o simplă întâlnire, la bufet, lunea pe la prânz, ar fi ultrasuficientă pentru a măsura eficienţa acestei pacoste nesimţite şi rapace căzută pe capul românilor. Frâiele puterii se află oricum în altă parte. Şi anume, în mâinile­­arogantului, care n-a avut de comentat nici un cuvânt la decizia parlamentarilor, dar i-a ameninţat cu mărirea normei pe profesorii care­ au îndrăznit să protesteze împotriva salariilor de mizerie zvârlite în scârbă de autointitulaţii salvatori ai patriei. Spunând cele de mai sus, dau impresia că mă refer la o generare de politicieni îmbătrâniţi în rele. Aşa e. Adevărul e că n-am prea multe de spus despre tineri. Nu că n-aş vrea, dar argumentele sunt cam puţine. Şi cele pro, şi cele contra. Am obosit să tot vorbesc despre lingăul năstăsian, alintat de beneficiarul limbilor cu porecla »tânărul Titulescu*, şi despre suprarealista Daciana, singurii juni de aparat cât de cât vizibili. Vorba lui Alex. Ştefănescu: cum naiba poate fi om tânăr pesedist?! Şi totuşi, nu mă abţin să nu citez o mostră de gândire avansată, aşa cum a fost produsă de guriţa poetică a d-şoarei Daciana Sârbu la demiterea din funcţie a unui subordonat »Au mai fost nişte nereguli care nu s-au confirmat, dar care probabil că se vor confirma după controlul pe care îl vom face!* Sigur, Daciana e tânără şi frumoasă, aşa c-ar fi o impietate să-i cerem prea multe. Dar gândirea trădată de cuvintele sale e veche de tot şi necesită comentarii. Dacă la douăzeci şi ceva de ani ţi-ai însuşit în aşa măsură limbajul lui Nikolski, Drăghici şi Postelnicu, ale căror­­controale* făceau să vorbească şi pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici nu mă mai gândesc—mi-e suficientă cea a lui Răzvan Theodorescu. Aşa cum Daciana ar fi putut deveni o gospodină drăgălaşă, şi dl Theodorescu ar fi putut să rămână în amintirea noastră prin protestul împotriva dărâmării bisericilor de către Ceauşescu. Din păcate, lucrurile au mers prost şi pentru unul şi pentru altul (şi foarte prost pentru noi top’, cei care­ plătim din impozitele noastre). Daciana a ratat frumoasa carieră la bucătărie, pe când din dl Theodorescu va supravieţui doar ca arhitect al unei catedrale alcătuite din sudalme. Până la urmă, mi-ar fi ajuns un singur cuvânt pentru a descrie ceea ce văd în viața politică românească. Chiar dacă paleta mitocăniilor, mojiciilor, abuzurilor, învârtelilor, minciunilor, jafurilor e mult mai amplă decât am descris-o aici, ea se poate reduce la o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet şfichiuitor ca un blestem care ar merita să cadă pe capul celor care batjocoresc de atâta vreme un întreg popor învăluit în narcozele minciunii şi-ale batjocurei. Un cuvânt-esenţă. Un cuvânt nu tocmai plăcut la uz. Dar cum eu nu sunt ministru al Culturii, n-am să-l rostesc ■ contrafort pe Mircea Mihăieş Democraţia ca o mlaştină selicitat de-o tânără reporteriţă să fac, într-o frază, portretul-robot al politicianului român, m-am referit la două din trăsăturile de căpetenie ale acestuia: lăcomia şi nesimţirea. Spaţiul nu mi-a îngăduit să le menţionez pe celelalte: vulgaritatea, prostia, lipsa de caracter, analfabetismul şi câte vor mai fi fiind, cam din acelaşi registru. După cum nu m-am referit la eventualele — oricum minime — excepţii. Sistemul după care se ajunge în parlament, labirintul de interese, alianţe, pacte şi angajamente nici nu prea au cum să lase locul unei alte tipologii. Mă întreb (şi nu sunt singurul): dacă democraţiile duc, în proporţii şocante, la astfel de rezultate, n-ar fi cazul să regândim esenţa lumii după alte criterii? România literară , Director: NICOLAE MANOLESCU Revistă editată cu sprijinul Fundaţiei ANONIMUL Redacţia: GABRIEL DIMISIANU - director adjunct ALEX. ŞTEFĂNESCU - redactor-şef OANA MATEI - secretar general de redacţie ADRIANA BITTEL, CONSTANŢA BUZEA, MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU. Redactori asociaţi: IOANA PARVULESCU, CRISTIAN TEODORESCU, EUGENIA VODĂ Corectură: CONSTANŢA BUZEA (pag. 16,17,18,19,26,27,30,32), SIMONA GALAŢCHI (pag. 1,2,11,15,22,24,28,31), ECATERINA IONESCU (pag. 3,4, 6,7,9,10,20,21), NINA PRUTEANU (pag. 5,8,12,13,14,23,25,29). Grafica: MIHAELA ŞCHIOPU. Tema numărului: Numele meu este celălalt Tehnoredactare computerizată: IONELA STANCIU, OANA MATEI. Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU. Administraţia: Fundaţia .România literară*, Calea Victoriei 133, sector 1, cod 71102, București, Of. postal 33, cp. 50, cod 71341. Cont In lei: BATD.-GSG, sucursala Aviației, R087BRDE445SV13759804450. Cont In valută: BRD.-GSG, sucursala Aviației, R087BRDE445SV11989444450 (USD) și R087BRDE445SV11920914450 (EUR). CORNELU IONESCU (director administrativ), MIRONA LAUDA (economist principal GHEORGHE VLADAN (difuzare, tel. 212.79.86). Secretariat SOFIA VLADAN. Corespondenţi din străinătate: RODICA BINDER (Germania), GABRIELA MEUNESCU (Suedia), UBUSE VALENTOVA (Cehia). e-mail: romlit@romlitro http://www.romlit.ro Revista România literară este editată de Fundaţia România literară cu sprijin de la Fundaţia .Anonimul*, Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii şi Cultelor, Banca Română pentru Dezvoltare. Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este responsabilă pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate. România literară este membră a Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.EL), asociaţie cu statut juridic, recunoscută de către Ministerul Culturii și Cutelor. România literară 2 nr.39/6-12 octombrie 2004

Next