România literară, ianuarie-martie 2018 (Anul 50, nr. 1-15)

2018-01-26 / nr. 4

00 rHO N O) ’fi«a 33.2 vO CN ■=* 3•«a 33 .2‘Eo m Eo CC Unele poeme eminesciene sub pana Kazimierei lllakowiczówna oezia Departe sunt de tine evidenţiază modalitatea în care iubirea eternă ajunge prin puterea amintirii să reînvie, temă prezentă şi în lirica romantică poloneză. Adverbului „departe“, pe care îl întâlnim chiar în titlu, în versiunea poloneză traducătoarea i-a găsit corespondentul dalekom. Ca şi în original, fonemul are o perspectivă locativă, temporală, spaţială şi de timp, în relaţia dintre eul poetic şi fiinţa iubită. Pentru a asigura multitudinea de ipostaze rezultate din original, poeta va opta să adauge consoana nu drept terminaţie la adverbul daleko. Illakowiczówna surprinde astfel cu mare exactitate trăirile eului liric fără a pierde ceva din stările contradictorii apărute în poem: zgasle szczescia - spojrzeniem starczym pieszeze, expresii bazate pe relaţia atracţie-respingere. Confesiunii lirice nu lipseşte aşa-zisa contrapunere, element care vine din relaţionarea antitetică: vis/reverie-realitate,odinioară/altădată-prezentul clipei, al norocului şi nenorocului, al amintirii și al uitării etc. Mesajul trist eminescian atât de prezent în lirica romantică universală îl regăsim în întregul lui în transpunerea poloneză; traducătoarea n-a pierdut nimic din trăirea redată de Eminescu în original. Illakowiczówna procedează de așa manieră încât muzicalitatea versului să fie păstrată neştirbită de la început până la sfârşit, în metrica a-a, b-b. Remarcăm, totodată, claritatea şi muzicalitatea pe care aceasta a redat-o în primele patru versuri şi nu numai: sam - mam//far- swiat. Unele mici modificări întâlnite în cazul unor expresii, ca de pildă, în loc de bătrân ca iarna - spune traducătoarea - bătrân precum lumea /universul/, story jak swiat, fără a aduce vreo îngustare gândului exprimat de poet. Matricea stilistică eminesciană nu pierde în limba polonă nimic, absolut nimic. Şi tot aşa,Dakcowiczówna simte nevoia de a personifica Amorul şi Frumuseţea iubitei, denumindu-le în termenii de mai sus: Milosci Piekno -deci sub forma unor categorii filosofice şi pe care ea le transcrie cu majuscule. Astfel, cele două versuri sună, în traducerea din polonă: Eu strâng la piept averea-mi de Amor şi Frumuseţi, [subliniere - N.M.] Unind în sărutări sărmanele noastre vieţi... Fără ca expresia poetică să fie prejudiciată, dimpotrivă, sărmanele vieţi se unesc printr-un act fizic: A ja przygamiam Milosci Piekno, tule skarb[idem] Moji pocalunkiem slów szukam u twych warg. Jocul silabelor pline al celor două versuri: skarb warg dau semnificaţii vii, puternice expresiei eminesciene. Averea strânsă la piept devine comoară/skarb/ iar săruturile realizate prin unirea buzelor redau dragostea în profunzimile ei erotice. Poeta poloneză potenţează astfel în mod original relaţia: Amor - Frumuseţe. Dramatismul ultimelor patru versuri îl surprinde lllakowiczówna cu toată forţa pe care originalul o redă: „O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult... Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!“ O glosie wspomnien, którys zamilki na zawsze niemy! O szczescie, com je tulii, którego dzisiaj nie ma! O chwilo, gdys mi z ramion uscisku sie wydarla... Jam stary i samotny... Tys dawno juz umarla. în polonă sentimentul sfâşietor pe care îl încearcă eul poetic (bătrân şi singur story samotny este redat cu multă acureteţe; traducătoarea face, totodată, un salt calitativ măiastru şi ajunge la a logodi perfect acţiunea redată de verbele finale din cele două versuri, cu rimă plină: wydarla - umarla. Cu alte cuvinte - smult... - de multi De asemenea, pronumele eu şi tu - nu în forma obişnuită - ta şi tu, ci fam şi Tys -arhaizează acţiunea romantizând-o printr-o delicateţe suavă. Această formă aminteşte polonezului de sonetele din Odessa ale lui Mickiewicz, care spunea în poemul său: Prima oară sclav: „Pierwszy raz jam niewolnik z mojej rad niewoli, Patrze na ciebie, z czola nie znika pogoda; Mysle o tobie, z mysli nie znika swoboda; Kocham ciebie, a przeciez serce mi nie boli." în românește: Eu prima dată-s sclav.... Şi Zegdalowicz a folosit din plin această matrice stilistică în transpunerile sale, surprinzând nuanţa redată de noi mai sus. E drept, azi ea are un sens arhaizant. Alte transpuneri congeniale din Eminescu în polonă Somnoroase păsărele... a fost una dintre poeziile cele mai îndrăgite de unii actori polonezi spre sfârşitul secolului trecut, mai exact prin anii 1980. Şi azi îmi mai amintesc cu câtă dragoste şi afecţiune recita poemul de mai sus, ca pe un cântec de leagăn, actorul Wojciech Siemion. De asemenea, îl interpreta ca pe o melodie de suflet şi renumita cântăreaţă Slawa Przybylska pe scenele varşoviene, de Ziua Naţionlă a României, inclusiv la posturile de radio şi televiziune [având o audienţă de multe milioane de ascultători la o ţară de 38 de milioane de locuitori]. Asemenea cântece de leagăn există şi în lirica poloneză, nu desfăşurate într-un cadru natural atât de personificat, existent în strofele şi din structura acestui poem în care întâlnim: izvoare (care) suspină, codrul negru (care) tace, (şi unde) dorm şi florile-n grădină. Iar toate acestea se află în deplină armonie cu lebăda, cu păsări, cu o fiinţa umană, participantă etc. Traducătoarea Kazimiera lllakowiczówna, ea însăşi autoare a numeroase culegeri/volume de poezii pentru copii, a simţit din plin măiestria poetică, sensibilitatea eminesciană, muzicalitatea strofelor cu rimă încrucişată etc. A încercat, la rându-i, poeta şi i-a reuşit totul, respectând cu mare rigurozitate textul original, conştientă de valenţele fiecărui cuvânt şi de rolul pe care acesta îl joacă sau îl are în poezia lui Eminescu. Respectă traducătoarea măsura din silabe, fiind în elementul ei poeta în asigurarea muzicalităţii din interiorul fiecărui vers, apoi la fiecare vers în parte, şi al poeziei în ansamblul ei. Cea mai frumoasă reuşită în redarea prozodiei eminesciene o găsim transpusă încă de la început, adevăratul punct de atracţie aici se află, în transpunere, ca și în original, titlul se repetă în primul vers. Apoi este continuat, tălmăcitoarea apelând la inversiunea cuvintelor: păsărele somnoroase/somnoroase păsărele. ►► p eminescu în Polonia -----------------------------------------• Printre cei douăzeci de poeţi polonezi care au tradus din lirica eminesciană din anii ’30 ai secolului trecut până în prezent, prin tălmăcirile ei fără de cusur, Kazimiera lllakowiczówna a dovedit mult curaj,înţelegere şi o mare măestrie artistică în mânuirea slovei polone. Am spus curaj, deoarece în 1947, când despre Eminescu nu se vorbea sau se vorbea în şoaptă în România „democrată“ de atunci, autoarea plachetei de versuri. Zborurile lui Ikar a publicat în cunoscutul săptămânal cracovian - Tygodnik Katolicki, Rugăciunea eminesciană, acea înălţătoare rugă mariană. Curaj a fost şi faptul că a păstrat până la moarte [1983], în sertar, pentru că cenzura poloneză la fel de vitregă ca şi „autocenzura“ românească, nu i-a permis să publice plânsul şi blestemele din Doina: De la Nistru pin’la Tisa/Tot Romina plânsu-mi-s-a. Ca pe o ofrandă a lăsat textul respectiv posterităţii diplomata şi poeta refugiată pe Someş, cea care a iubit atât de mult poporul român pentru ospitalitatea pe care Clujul şi clujenii i-au asigurat-o din 1939 până în 1947, convinsă că va veni timpul ca slovele în polonă ale Doinei să fie publicate de generaţiile viitoare, că acestea vor înţelege mai bine Ţara ei de adopţiune, România. Şi aşa s-a întâmplat. Ne vom apleca asupra bocetului respectiv cu un alt prilej. In schimb, am ales ca în eseul de faţă să prezint analiza a două poezii traduse de lllakowiczówna în polonă, respectiv: Departe sunt de tine şi Somnoroase păsărele, cea de-a doua poezie comparând-o cu traducerea unui alt mare traducător - Wlodzimiez Lewik, cel care încă din anii 1930 a transpus şi Glosse. La fel de impecabil a tălmăcit şi poezia lui Aron Cotruş, despre care azi nimeni nu mai pomenește nimic.