România literară, octombrie-decembrie 2018 (Anul 50, nr. 44-52)

2018-10-05 / nr. 44

un nou Premiu literar l­a Galaţi, în cadrul Festivalului Internaţional „Serile de literatură ale revistei Antares” devenit deja tradiţional (ediţia din acest an a fost a XX-a), a fost decernat un nou Premiu literar. Este un premiu al Uniunii Scriitorilor din România, intitulat „Steaua Dunării” şi acordat de un juriu compus din Nicolae Manolescu (preşedinte), Corneliu Antoniu, Daniel Cristea-Enache, Alex Ştefanescu şi Razvan Voncu. Cu o listă sonoră de nominalizaţi, prima ediţie a Premiului „Steaua Dunării” l-a avut ca laureat pe Gheorghe Grigurcu, cunoscutul critic literar, care, emoţionat şi emoţionant, a citit după premierea sa un poem despre Clujul tinereţilor lui. Ceremonia desfăşurată în primitoarea Protoierie Galaţi de pe o stradă cu nume de mare scriitor (Creangă) a fost urmată de o serie de lecturi de poezie, datorate unor poeţi străini prezenţi la Festival. Printre ei, cel ce a reţinut în cel mai înalt grad atenţia Cronicarului a fost Alexey Sosna din Rusia, care a început prin a-şi exprima bucuria că marea cultură rusă contează mai mult pentru români decât aspectele controversate ale politicilor de ieri şi de azi ale statului său, şi a continuat apoi citind în ruseşte, tradus fiind de un cunoscător al limbii lui Puşkin şi răsplătit cu aplauze. Festivalul a continuat în zilele următoare schimbându-şi locul, nu şi ţinuta intelectuală, după Galaţi, a fost rândul Buzăului să-i găzduiască pe scriitorii, traducătorii, criticii literari şi jurnaliştii culturali veniţi din toate zonele cultural-geografice ale României şi din străinătate (Turcia, Cipru, Estonia, Spania...). Cronicarul a mai asistat la lecturile publice de la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” din Buzău, acolo unde elevi de la liceele buzoiene, veniţi într-un număr semnificativ alături de profesorii lor, au avut ocazia de a asculta poezie din mai multe spaţii lingvistice. Şi aici, Gheorghe Grigurcu, laureatul primei ediţii a Premiului „Steaua Dunării”, a fost recompensat simbolic cu aplauze la scenă deschisă. Noul premiu literar a fost iniţiat sub premise dintre cele mai favorabile, îi dorim continuitate. (Cronicar) DE CITITORI FESTIVALUL INTERNATIONAL DE CARTE TRANSILVANIA EDIŢIE DEDICATA CENTENARULUI MARII UNIRI 2­ 7 OCTOMBRIE 2018, PIAŢA UNIRII, CLUJ-NAPOCA OFFICIAL ATTEMPT Most people in a reading relay SÂMBĂTA, 6 OCTOMBRIE 2018, ORA 10.00, PIAŢA UNIRII, CLUJ-NAPOCA MAREA LECTURA 1­0.000 x andrei novac de cele mai multe ori visez imaginea din faţa ta o sfoară pe care sunt legate becuri aprinse, străzi conturate de tot mai multe mâini, o linişte absolută, azi, totul ne aparţine, peste tot, se aud doar vocile noastre, mai mult ca sigur, azi, împărţim lumea nu pentru noi, pentru toţi cei din jur ca pe o pâine caldă din care rupem, cu forţă, bucăţi mari, aburul pe care îl eliberează în aer ne face să ne îndepărtăm pentru un moment, apoi, alte râsete şi strigăte, câte pierzi, câte câştigi aşezat, cu spatele la melancolie, la oraş, aştept şi totul devine atât de clar, de undeva, mâinile goale de singurătăţi te ţin într- un echilibru perfect şi acum chiar nu contează nimic eu sunt aici şi te aştept de la începutul lumii, lucruri despre mine pe mine mă împătureşti în colţul străzii, ca pe un şerveţel, cu una din mâinile libere, cu cealaltă ascunzi totul, îl strecori cu teamă în ochii, pielea şi libertatea mea, semafoarele îşi schimbă culorile, un ritm cardiac care opreşte toţi fluturii, toate negările, îmbătrânirea cărnii noastre, sensul nostru, o singurătate controlată, apoi, alte lumini intermitente, eu exist pe o scară cu mai multe trepte, pe care ne întâlnim, râdem, uităm, dimineaţa dintre furtuni fără ţigări stinse în balustradă, ploi pe care le ghiceşti noaptea, o rostogolire într-un spaţiu străin, ferestre răsturnate peste draperii şi perdele, o tensiune care creşte mereu, acelaşi lătrat de câine rătăcit prin propria ta viaţă, oameni care merg pe lângă alţi oameni, o oboseală egală cu anii care au trecut, fără ţigări stinse, fără amintiri, fără spaţii de refugiu, o tensiune care creşte mereu, prima şi ultima dimineaţă cu palmele peste ochi sau cu ochii în palme, distanţe tot mai mici, graniţe care sunt trase fără întrerupere, viaţa noastră e o călătorie printre bazaruri, printre oameni agitaţi ai fiecărei zile, nu uiţi, nu visezi, nu ai o casă în care să stai, există doar drumul din faţa ta, tot înainte, până la capăt, un capăt al tuturor aşteptărilor, o punte suspendată peste mai multe ape. • JB­O 3 »1 333OK 5 Ol 6 ao­zra.a¡ M­OI—1­00

Next