România Pitorească, 1985 (nr. 1-12)

1985-01-01 / nr. 1

cupa: buhe sä se-abuhe... La ceas de bună menire şi bună urare, cînd sîntem frumoşi pe dinlăuntru şi ne facem planuri, cînd ne în­tîmpinăm unii pe alţii, după datină, cu ....Cele bune să se-adune“; acum, la ceasul speranţelor în mai bi­nele ţării, verbul a drumeţi-drumeţie se află, în chip binemeritat, la loc de cinste. Cred că nu există cetă­ţean al ţării care să nu-şi fi ornat proiectele anului în care abia am pătruns măcar cu o drumeţie de suflet în care să-şi investească cele mai frumoase ginduri. însăşi viaţa omului este o călătorie neîntreruptă, po­pulată cu evenimente, fapte de muncă, eforturi, sacri­ficii, izbînzi, satisfacţii. A însoţi această drumeţie nu­mită viaţă, destin, cu cît mai multe drumeţii reale în spaţiul ţării şi al lumii este o aspiraţie demnă de luat în seamă, este un indicator al calităţii vieţii. Nu cu­nosc avuţie mai mare, mai adîncâ, mai durabilă decit cunoaşterea şi îmbogăţirea sufletească obţinute prin drumeţie, prin turism. Spun toate acestea pentru a sublinia încă o dată marea răspundere civică şi morală, nobila menire pa­triotică pe care le au lucrătorii din turism, cei cărora li s-au dat în păstrare şi frumoasă lucrare splendorile naturale ale ţării, tezaurul inestimabil de valori al civili­zaţiei româneşti, zestrea de aşezăminte ale odihnei şi sănătăţii, constelaţia de staţiuni ale tihnei şi recreerii, cîmpurile de soare ale meleagurilor româneşti, mătă­soasa foşnire a mării, salba despletitelor nuri care îm­brăţişează către cele patru zări vatra noastră din strâ­­vechime, Carpaţii cu întreaga lor măreţie, această co­loană vertebrala ce întruchipează chiar demnitatea şi măreţia patriei. Toate acestea devin, în accepţiunea noastră, „uzine“ ale turismului românesc, veritabilă in­dustrie a soarelui şi a mării, a bucuriei şi tinereţii, a cunoaşterii prin drumeţie, sursă inepuizabilă de săna­tate publică şi îmbogăţire spirituală a celor ce mun­cesc. Aceste magnifice „mijloace de producţie“ sunt în­credinţate spre a fi folosite, cultivate, sporite, puse în valoare în întreaga lor strălucire şi omenie a celui unic, inconfundabil şi generos personaj al bunei găzduiri - Amfitrionul. Sunt împrejurările în care lucrătorii din turism, aceşti amfitrioni ai vacanţelor noastre, au vibrat cu maximă putere la Mesajul de Anul nou al conducăto­rului ţării atunci cînd - la hotarul dintre ani - tovara­şul Nicolae Ceauşescu a evocat, prin cuvinte înflăcă­rate, portretul i­esufleţitor al României socialiste, aşa cum se configurează acesta în lumina h­otărîrilor isto­rice ale celui de al XHI-lea Congres al partidului nos­tru, sugerînd acest raţionament de mare valoare mo­­ral-politicâ şi educativ-patriotică, eroicul popor român, a cărui operă măreaţă este patria ajunsă la strălucirile conferite de epoca Ceauşescu, merită din plin să se bucure de roadele muncii sale, prin creşterea necon­tenită a calităţii vieţii, prin binefacerile sociale şi cetă­ţeneşti numite sănătate, odihnă, vacanţă, drumeţie - toate decurgînd din umanismul socialist al orînduirii noastre, în care se regăseşte şi turismul. Sănătate şi fericire la toţi! reluăm c­u pioasă re­cunoştinţă urarea, devenită tradiţională, prin care to­varăşul Nicolae Ceauşescu se adresează, în toate mo­mentele importante ale vieţii naţionale, tuturor celor care muncesc, întregului popor român, în ultimii do­uăzeci de ani, de cînd la cîrma partidului şi statului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nu îmi amintesc să fi fost vreun moment al vieţii socio-economice, ideolo­gice-politice, cultural-ştiinţifice ori literar-artistice la care cuvînturile şi chemările întîiului bărbat al ţării sa nu se fi încheiat prin apelativul plin de omenie. Vă urez, dragi tovarăşi, sănătate şi fericire la toţi! Acest ianuarie, lună a începutului de an şi a începu­tului de munci, zodie a mai binelui ţării, a proiectelor, a privirii departe, pînă la liziera celui de al treilea mile­niu, ne oferă - an de an - acest privilegiu: fiii patriei socialiste cinstesc pe parcursul acestei luni două ani­versări la care vibrează cu maximă putere cugetul şi simţirea românească. Şi, fiii patriei socialiste, încon­joară cu întreaga dragoste a inimii lor ziua de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, marele conducător al României socialiste, strălucită personalitate a lumii contemporane şi, totodată, cinstesc cu aceleaşi senti­mente alese, ziua de naştere a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, savant de renume mondial - sărbători îngemănate prin destin şi zodie fastă pentru a rodi în destinul României. Adresîndu-le îndătinatul „La mulţi ani!“, toţi fiii României făgăduiesc să le urmeze exemplul în luptă şi muncă, destinul eroic, spiritul comunist în acţiune. In lumina lui ianua­rie şi în alba măreţie a Carpaţilor, cei doi mari sărbă­toriţi se regăsesc în mod fericit în felul de a fi, a munci, a gîndi, a simţi, a spera, a visa al tuturor fiilor ţării, cele douăzeci şi două de milioane de conştiinţe care ard ca nişte torţe pe româneşte. POP SIMION £­ 8­. 13 (". fpj

Next