România Viitoare, 1944. decembrie (Anul 1, nr. 1-12)

1944-12-15 / nr. 1

Abonamente: 250 lei pe lună, 750 lei pe 1/1 an, 3000 lei pe an. întreprinderi şi Instituţii 12000 lei pe an Redacţia şi Administraţia: Sibiu, Str. Regina Maria No. 23 Telefon 432 Anul I. No. 1 Vineri, 15 Decemvrie 1944 Prețul unui exemplar 10 lei Lupta Moastră — lupta poporind „România Viitoare" va demasca şi va lovi fără cruţare în toţi aceia care sub diferite mărti îţi manifestă gândurile criminale: legionari, fasciţii, cu tofii duş­­mani de moarte ai poporului. De la aceste temelii se clădeşte o nouă Românie. „România Viitoare" se încolonează în lupta dusă sincer şi cu curaj de Fron­tul Naţional Democrat. La această luptă se asociază întreg poporul muncitor. Lupta noastră are drept scop ridicarea economică, socială ţi culturală a mun­citorilor ţi ţăranilor; ea vrea să ridice la acelat nivel social femeea; ea vrea să introducă un control serios asupra acelora care defin bogăţiile ţării; ea vrea să şteargă definitiv dezastruoasele prejudecăţi rasisto-fasciste, care au ridicat ziduri de ură între popoare; ea va crea pentru toate naţiunile conlocuitoare condiţiuni de bună înţelegere. Prin aceste măsuri se urmăreşte ridicarea nivelului politic al cetăţenilor. Se vor naşte astfel cetăţeni conştienţi, care să fie în stare să judece evoluţia so­cietăţii în spirit progresist, înlăturându-se definitiv apariţia şarlatanilor dicta­tori care au dus poporul la dezastru. Acesta este înţelesul adevăratei democraţii ţi pe acest drum trebue să apuce România. Lupta noastră uriaşă, care este ţi lupta poporului, nu va slăbi nici o clipă. Ea ţinteţte la stârpirea tuturor vârfurilor reacfiunii. Vom lupta pentru înlătu­rarea tuturor acelora care prin diferite metode vor încerca să menfină otrava fascistă în fără, oricum s'ar numi ei ți orice rol politic au jucat până acum. Nu suntem un corp străin aruncat aici printr'o întâmplare trecătoare, după expresia inconştientă şi impertinentă pornită dintr'un gând reacţionar cu totul potrivnic intereselor poporului. „România Viitoare" sprijinită pe adevăratele năzuinţe şi lupte ce brăzdează trecutul poporului, încadrată organic în nevoile acestuia, aruncă din nou pe cerul viitorului steaua călăuzitoare spre dreptate. „România Viitoare", sprijinită pe adevăratel­e năzuințe ţî lupte ce brăzdează cîndese şi simţesc democratic. Conştiinţele ciuntite vor găsi prin acest mijlocul, «te a-ţi face cunoscute în faţa poporului ţi automaţilor necazurile ţi dorinţele. Lupta noastră hotărîtă ţi dârză nu va înceta până când nu vom ajunge la o victorie deplină. ROMANIA VIITOARE Acum aproape un secol, in împrejurări asemănătoare, când orânduieli so­ciale trebuiau îndreptate cu păţi repezi pe calea progresului, înflăcăratul Ni­colas Bălcescu a dat o puternică expresie luptei safe prin ziarul „România Viitoare". A fost un moment luminos al eforturilor progresiste depuse de po­porul român. Dar nu numai atât, au străfulgerat în acel moment idei ţi direcţii care ne preocupă ţi se cer realizate ţi astăzi. Dacă pe un N. Bălcescu l-au revoltat ţi l-au pus pe drumul luptei nedrep­tăţile sociale în aşa măsură încât a putut scrie lucruri ca acestea: „Vai de acele nafii, unde un mic număr de cetăţeni îţi întemeiază puterea ţi fericirea lor pe robirea gloatelor. Ele pier!" — arată că nu suntem singuri în lupta noastră, că în trecutul acestui popor au fost şi momente de înţelegere clară a unei orân­duiri sociale drepte pentru care lupta a rămas deschisă. Astfel prin exemplele trecutului puterea noastră creşte. Prin „România Viitoare" nu apare pur şi simplu un ziar, nici o cetate în­chisă de gânduri, de atitudini sau acţiuni. „România Viitoare" e o tribună prin care poporul muncitor de pretutindeni e chemat să-ţi spună cuvântul. Drumul ei e clar: să lupte pentru sprijinirea acelora care văd interesele reale ale poporului ţi împotriva celor ce au stat ţi mai stau în calea acestor interese. Actul de la 23 August 1944 a dat României cheia viitoarei sale situaţii poli­tice ţi sociale. Drumul a fost croit larg ţi luminos, rămâne numai să fie străbă­tut cu dârzenie ţi curaj. „România Viitoare" va lupta pentru unirea cât mai grabnică ţi cât mai sin­ceră a poporului. In munca de refacere a României vedem în aliaţi ţi mai ales în U. R. S. S. un sprijin pe care trebue să învăţăm a-l preţui ca un factor ne­îndoios de progres. Lupta noastră a început şi trebue dusă cu hotărîre pentru satisfacerea unor îndatoriri esenţiale. Aceste îndatoriri sunt de două feluri: externe în vreme. Cele externe sunt concretizate în îndeplinirea imediată, sincg'S» ţi întocm­ai de onoare prin care România va intra refăcută In istoria europeană. îndatoririle de ordin intern constau în primenirea vieţii publice prin elimina­rea ţi pedepsirea tuturor acelora care au dus ţara la dezastru ţi care mai con­tinuă ţi azi să saboteze opera de democratizare şi refacere a ţării. 13 Decembrie 1918 — Muncitorimea română își c­o­memo­ează martir­i — Astăzi, 13 Decemvrie, se împlinesc 26 ani de când, în piața Teatrului Na­tional, au fost uciși 102 muncitori. Toată muncitorimea din România comemo­rează astăzi pe martirii lui 13 Decem­vrie 1918. In sufletul fiecărui muncitor, memoria fraţilor căzuţi a rămas veşnică şi veşnic răsună de dincolo de mormânt glasul lor. Morţii noştri, martirii şi eroii proletaria­tului român, cer răzbunare. Dar răzbuna­rea lor nu este aceea din legea talionu­lui: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Ucişii noştri nu cer uciderea asasinilor existenţi. Răzbunarea lor trece dincolo de persoana ucigaşilor, ea proiectându-se în zarea viitorului. Martirii lui 13 Decem­vrie 1918 vor fi răzbunaţi numai în ziua în care se va realiza idealul pentru care au luptat şi au murit. Ei vor fi răzbunaţi numai în ziua în care muncitorii se vor bucura de o viaţă mai bună, într'o lume mai dreaptă. * In 1918 muncitorimea Capitalei, asu­prită şi exploatată până la sânge de ocupaţia germană şi de administraţia militară reîntoarsă din Moldova, şi-a manifestat, prin afluenţa sa în Sindi­cate, dorinţa de a-şi făuri un traiu mai bun, de­ a câştiga libertăţi democrate. Muncitorii tipografi erau în grevă pentru suprimarea cenzurei, pentru ziua de lucru de 8 ore, pentru libertă­ţile democratice. La această grevă s-a alăturat întreaga muncitorime a Capi­talei în frunte­a C. F. R., metalurigişti, Arseral, Pirotehie,^, Regie, etc. Reacțiunea română nu putea să ad­mită această luptă a muncitorimii pen­tru democratizarea ţării. După ce lovise tânăra Republică So­vietică prin ocuparea Basarabiei şi proiecta să înăbuşe revoluţia ungară în favoarea lui Horthy, pregătea la rece lovitura împotriva clasei munci­toare din România, lovind astfel în­tregul popor. Fusese adus un batalion de Vânători de Munte căruia i s-a făcut „instrucţia politică". Soldaţii au fost înşelaţi spu­­nându-li-se că muncitorii se opun ca ţăranii să primească pământ, iar evreii­­ şi socialiştii au averi imense, care tre­­buesc confiscate. In ziua de 13 Decemvrie 1918, mun­citorii, având în frunte femeile şi uce­nicii, demonstrau disciplinat şi paşnic pentru revendicările lor democratice. Soldaţii, îmbătaţi de ţuică şi ascunşi în curţi, au început să tragă în muncitori, fără să-i someze. Sute de morţi şi ră­niţi, femei şi ucenici, au căzut străpunşi de gloanţele trase din ordinul genera­lului Mărgineanu. Pe urmă, soldaţii, în frunte cu generalii Mărgineanu şi Şte­­fănescu, s’au năpustit cu baionetele şi paturile armelor asupra răniţilor refu­giaţi în curţile din împrejurime. In acelaşi timp, au fost devastate lo­calurile Sindicatelor şi a Partidului So­cialist, au fost distruse colecţiile de ziare, au fost furate fondurile mişcării muncitoreşti. Conducătorii de atunci ai Partidului Socialist, care au supravieţuit măcelu­lui, au fost arestaţi şi schingiuiţi în be­ciurile Siguranţei, iar unul dintre frun­taşii mişcării muncitoreşti, Frimu, a mu­rit din cauza torturilor suferite, în Fe­bruarie 1919. In 13 Decemvrie 1918 reacţiunea din România a dat semnalul pentru deslăn­­ţuirea teroarei prin uciderea celor 102 muncitori. Această teroare a continuat timp de aproape 26 ani, fără a putea doborî elanul de luptă al muncitorimii. Datorită acestui fapt, în 13 Decem­vrie 1944, muncitorimea română come­morează pe eroii căzuţi, unită în lupta împotriva fascismului şi a elicei reac­ţionare ce-l apără, hotărîtă să ducă lupta până la distrugerea definitivă a duşmanului. Aceasta este chezăşia că un nou 13 Decemvrie nu se mai poate repeta în istoria poporului român. După 13 Decemvrie 1918, a urmat, tot mai nemiloasă, teroarea împotriva poporului român. Căci poporul român a luptat, în frunte cu clasa muncitoare, pentru: 1. Salarii la nivelul scumpetei. 2. Stăvilirea speculei. 3. Reglementarea timpului de muncă. 4. Dreptul la organizare şi lupta sin­dicală. 5. Libertăţile democratice ale po­porului. Alături de muncitorime, ţăranii au luptat pentru: 1. Exproprierea moşiilor. 2. Inventar agricol. 3. Credite ieftine. Paralel cu această luptă, poporul ro­mân a militat pentru prietenia cu po­poarele paşnice ale U. R. S. S., care au clădit o nouă societate, cu cele mai largi drepturi şi libertăţi democratice, înlăturând, prin constituţia stalinistă din 1936, exploatarea omului de către om. Cu ce a răspuns clica reacţionară din România la această luptă? Cu: 1. înăbuşirea grevei genera· 1920. 2. Asasinarea ţăranilor­­ Bunar în 1924. 3. împuşcarea greviştii peni, în 1929. 4. Asedierea cr din Timişoara 5. Asar mii cefe fruntaş trege G­he cone 6. mii 7 şi SI r tori, 9. lui Ar. 10. In războiul Uniunei Cu­­ voinţa ( mi-

Next