România Viitoare, 1945. ianuarie-martie (Anul 2, nr. 13-86)

1945-01-04 / nr. 13

Anul II. No. 13 Prețul 10 Lei lei. 4 Ianuarie 1945 Abonamente: 200 lei pe luna, 700 lei pe V, an, 3000 lei pe an. Ii»treprin**crt 5­ Instituţii 12000 lei pe an Director: Prof. Univ. Dr. Mihai Kernbach vnra Redacţia $i Administraţia: Sibiu, Str. Regina Maria No. 23 Telefon 432 Fariseism conducători politici Adânc îngrijorate de soarta Patriei, forţele adevărat democratice n'au în­cetat să atragă atenţia opiniei publice asupra pericolului ce-l reprezintă fas­cismul intern care, prin uneltiri mai mult sau mai puţin camuflate, stânjeneşte reabilitarea Ţării, împiedecă democrati­zarea aparatului de stat, sabotează e­­fortul de luptă antifascistă şi încearcă să compromită tânăra democraţie ro­mânească. Un rol de primul rang îl joacă, în cadrul acestor uneltiri criminale, presa din provincie, şi în special cea din Ar­deal, care, în afara faptului că afară la ură şovină faţă de naţiunile conlo­cuitoare, nu se sfieşte să dea ospitali­tate anumitor farisei politici. Se impune de urgenţă lichidarea pre­sei fasciste din provincie. Stârpind a­­ceastă manifestare a inamicului intern, respectăm una din condiţiunile esen­ţiale ale Convenţiei de Armisfifiu: lichi­darea oricărei activități fasciste în România. Dar, ca şi în cazul înnapoierii bunu­rilor refultft_dbs-U. R. S­­., se aşteaptă avertismentul Comisiei Aliate de Con- S trei pentru a pune capăt acestei stări ruşinoase. . Un prim pas s'a şi făcut: „Graiul Nou", ziarul direcţiunii politice de front a Armatei Roşii, publică, sub titlul „Dublă contabilitate politică", un im-­­­portant articol cu privire la presa fas­cistă din provincie. Reproducem un­­ fragment: „Sunt fapte, manifestări, izbucniri care arată că există încă, sub o formă sau alta elemente de activitate hitte­­ristă organizată. Ne-am convins şi mai mult de acest lucru citind câteva din ziarele ce apar în provincie. Unele din aceste ziare ar putea să apară aproape cu aceleaşi teme şi cu acelaş limbaj în plin regim fascist. Dacă nu mai îndrăznesc să susţină făţiş pe Nemţi şi să­­ slăvească direct războiul „sfânt" alături de el, apoi nu se silesc să hrănească pe cititorii lor cu cea mai pură ideologie hitleristă şi să le dea preţioase îndrumări pentru aplicarea ei în practică. Găsiţi în aceste ziare de toate: cel mai autentic huliganism, cea mai neruşinată ațâtare împotriva altor naţiuni şi îndemnuri aproape neacope­­rite de „răfuială" cu ele. Desgustătoarea falsificare a adevăru­lui — după cea mai bună reţetă gobbelsistă — în ce priveşte metodele de exterminare a unei părţi din popu­laţia ţării de către Antonescu şi agenţii lui, se împerechează cu atacuri deşăn­ţate şi ameninţări la adresa democra­ţiei, a organizaţiilor şi a purtătorilor ei. Nu lipsesc nici solidarizările cu fasciştii notorii, împotriva cărora s-au luat unele măsuri şi care sunt prezentaţi ca martiri ai neamului rmânesc. Curăţirea apa­ratului de stat şi a Instituţiunilor pu­blice de criminali de război şi hitlerişti e prezente­ă ca o crimă împotriva Ro­mâniei, ca o trădare de ţară etc. Dintr'o elementară prudenţă, aceste ziare nu arată cine stă în spatele lor. Dar chiar o citire sumară a lor arată că între ele şi unele partide ce fac caz de ataşamentul lor la cauza democraţiei şi a luptei alături de Naţiunile Unite, există ceva mai mult decât afinitate politica — există legături organizato­rice. Această constatare atrage închee­­rea — de altfel confirmată şi de alte fapte şi împrejurări — că anumiți con­ducători politici români nu se dau în lături de a folosi dupliciatea ca metodă politică. In ziarele lor centrale, din Bu­cureşti, ei fac obsequisese profesii de credință democratică, antihitletistă, pro­­sovietică şi proaliată. In ziarele din pro­vincie îndrumate de ei îşi revarsă duş­mănia împotriva democraţiei, fac apo­logia piezişă a „ordinei noui" hitle­­riste şi a războiului împotriva Uniunii Sovietice, întreţin „focul sacru" al urii de rasă şi nafionalitate. O adevărată dublă contabilitate ideo­logică şi politică! Ceea ce nu e posibil să se spună şi să se facă direct sub ochii Comisiei Aliate de Control, se lasă în seama infamelor fifuici hitleriste­­ din provincie. Se înţelege că din punctul de vedere al U^SiSi pentru stârpirea hitlerismului, în care 'V?.*unea Sovietică, Naţiunile Unite şi azi di'ier poporul român, dau atâtea jertfe, mî ne poate « indiferent faptul că se găsesc partid­e politice şi conducători ai lor, care oploşesc pe hitlerişti, uşurându-le şi chiar îndri­mân­­du-le activitatea. Se pune încă între­­barea ce fac autoritățile române în sarcina cărora se află zădărnicirea ac­tivităţii publicistice hitleriste! Este oare neapărat necesar a aminti că existenta unor gazete ca cele de care am vorbit mai sus constitue o violare vădită a clauzelor convenţiei de armistiţiu!" Legionarii au primit »vacanţă« de Crăciun Ne aflăm după cum se vede în plin senzaţional. Astfel, din cei 170 legionari deţinuţi în arestul Prefecturii de poliţie, n’au mai fost găsiţi prezenţi decât 63, fiindcă restul de 107 fuseseră „îjivoiţi“, căpătaseră, cum s’ar zice, vacanţă de Crăciun şi se aflau acasă sau petreceau cu amicii. Un număr destul de mare dintre cei 107 legionari plecaţi în „vacanţă“ de sărbători, s-au întors singuri la... arest, în vreme ce alţii au fost ridicaţi dia masă sau din pari şi aduşi acolo unde le e locul. Odată cu arestarea directorului sigu­ranţei din Prefectura poliţiei şi a chesto­rului Nae Georgescu, au fost numiţi în locul lor şi în celelalte ale celorlalţi ares­taţi funcţionari poliţieneşti care, datorită personalităţii lor şi activităţii ce­ au desfă­şurat, sunt mai presus de orice suspiciune. Ancheta şi cercetările sunt făcute de d-l general Alex. Ghika, Prefectul poliției Capitalei și Paul Dobrescu, secretar gene­ral. Ea continuă. Ungaria a declarat răsboiu Germaniei hitleriste DEBREŢIN. — Guvernul Provizoriu din Ungaria a declarat răsboiu Germa­niei hitleriste. In declaraţia publicată cu această ocazie se spune că, prin acest act, guvernul realizează voinţa masse­­lor largi ale poporului. Scriitorul Romain Rolland a murit PARIS. — In ziua de 30 Decem­vrie IH*, mareig,scriitor și luptător antifascist, main Rolland, a mu­rit la Wesly, în vârstă de 78 ani-A fost dețină­torul premiului Nobel pentru literatura. D. Petre Groza In Sur­n­ SIBIU, 2. — Venind dela Cluj, Petre Groza, vicepreşedintele Consiliu­lui de Miniştri, a trecut astăzi prin oraşul nostru. După ce s'a întreţinut cu fruntaşii lo­calnici ai Frontului Naţional Democratic, Domnia-Sa şi-a continut drumul spre Capitală. Adevărata democraţie de Prof. Petre Drăghici Astăzi a fi democrat, a lupta pentru cauza şi propăşirea poporului, a masselor munci­toare şi producătoare de bunuri, pare a fi un lucru de sine înţeles, într’adevăr cine nu este democrat, cel puţin nu vorbe, dacă nu şi’n faptă, după 23 August, efind dictatura odioasă a fost răsturnată din vieaţa politică a ţării? Cine nu este democrat? Doar in tabăra ceealalta sunt toţi fasciştii. Şi se ştie că a fi fascist nu mai rentează, nici nu mai este la modă. Iar a nu face politică de loc, a te păstra virginal pentru micile mizerii perso­­nale, dacă în trecut era foarte comod, tes­­tâzi aduce uneori riscuri neplăcute. Ne întâlnim prieteni, cunoscuţi vechi şi mai noi şi discutăm despre DEMOCRAŢIE. Bineînţeles toţi cădem de acord asupra fap­tului că suntem democraţi, şi aceasta pe tăcute, din privire şi gesturi. Deosebirile şi discuţia se ivesc numai în ce priveşte con­ţinutul democraţiei. Ce trebuie să se înţe­leagă prin această formă politică? Care sunt criteriile după care deosebim un ade­vărat democrat de un fals democrat? Pe un prieten al poporului, de un duşman al lui? întrucât o idee sau o faptă politică este folositoare sau stricâcioasa democraţiei? Aici limbile se încurcă şi judecăţile sunt foarte deosebite. Totuşi din discuţie se desprind două cu­rente generale: unul al democraţilor de facturi veche, altul al cetăţenilor cu Orien, târî­nd­. Nu ne vom face advocatul celor dintâiu. Advocaţii lor au alte mijloace de apărare şi convingere, de altă natură. Ar­gumente şi dovezi mai grele, mai SUNĂ­TOARE. Pentru ei democraţia însemnează cam acelaş lucru ca pentru vestitul personaj al marelui scriitor I. L Caragiale: „...ca România să fie bine şi tot Românul să pro­spere”, implicit şi mai ales persoana ora­torului. Un aranjament deci­de SUS în JOS, bine distribuit şi bine retribuit pentru toţi luptătorii şi partizanii. Dar ei nu se menţin numai pe această lăture amicală şi idilică; anumite situaţii cer să se treacă la tonul plângăreţ, la înălţare de voce, ba chiar la cuvinte profetice şi ameninţătoare. Sunt foarte nemulţumiţi a­­ceşti domni că anumiţi idei, depăşiţi de vreme, nu se mai bucură — zic ei — de recunoştinţa şi stima care li se cuvine. Din care cauză lucrurile nu merg cum ar trebui şi ţara nu progresează cum ar trebui. Este evident că toate aceste plângeri şi văicăreli se desprind din unghere sufleteşti neclare, unde binele obştesc se confundă cu binele individual, iar argumentele sunt lipsite de orice seriozitate şi nu sunt bune decât să încurce treburile şi să zăpăcească pe cei slabi de înger. Adevărata democraţie este înţelegerea între massele populare prin conducătorii lor naturali în vederea progresului şi bunei stări a ţării întregi. Adevărata democraţie, puterea populară în stat, şi-a fixat definitiv programul ei actual prin platforma fron­tului unic muncitoresc, teren economic şi social: naţionalizarea in­dustriei de bara, exproprierea moşiilor mai mari de 50 ha, etatizarea Băncii Naţionale şi a marilor institute de credit, iar în altă ordine de idei îndeplinirea conştiincioasă a condiţiilor de armistiţiu şi continuarea răz­boiului alături de glorioasa armată roşie până la zdrobirea definitivă a Germaniei hitleriste; în sfârşit epurarea aparatului de stat şi a principalelor mijloace de producţie (uzine, fabrici, diferite exploatări ale solului şi subsolului) de sabotorii hitlerişti sau fas­cişti. Asupra programului acestuia minimal s’a mai stăruit. E BINE TOTUŞI SA-L REPE­TAM CAT DE DES, DEOARECE unii au memoria scurtă, defect din naştere sau câştigat prin prea dese în­cordări cu cifrele astronomice din diferitele afaceri de stat sau particulare. DEOARECE trebuie să se ştie că la baza democraţiei adevărate stau realităţile so­ciale şi economice ale ţării şi că acest pro­gram minimal de reforme este SINGURA SALVARE posibilă din greaua situaţie în care ne zbatem. DEOARECE opinia publică trebuie lămu­rită despre adevăratele ei interese şi nă­­zuinţe. DEOARECE, în sfârşit, trebuie să se înţe­leagă de toţi că adevărata democraţie construeşte edificiul României viitoare por­nind dela TEMELIE, de JOS în SUS, dela populare şi dela trebuinţele şi păturile Reforme largi pe­­ vrerile lor.

Next