România Viitoare, 1945. octombrie-decembrie (Anul 2, nr. 235-307)
1945-10-14 / nr. 246
Anul II. No. 246 Prețul 40 Leiaxa poștali plătită In numarar conform aprobării Dir. Gen. PTT. Nr. 16215/1945. Duminică 14 Octombrie 1945 . Abonamente: 600 lei pe lena, 1700 lei pe Vi an, 6500 lei pe an. întreprinderi, Instituții si de sprijin 15000lei pe ar Directori PETRE DRAGHICI Inspector General Redactia: SIBIU, Str. Honterus No. 2 a, Telefon 810 Administraţia: Sibiu, Str. Avram Iancu No. 5 Confotinţa dela om de P. Drăghici ! In privînţa eşecului conferinţei dela Londra s’au produs în ultima săp- tămână două fapte, menite a desvălui din haosul răstălmăcirilor presei antf glo-americane adevăratele cauze care au contribuit ca această conferinţă deschisă la ni Septemvrie să ajungă după 33 de şedinţe la un punct mort. Acestea sunt cuprinse într’un impor- tant articol al ziarului „Izvestia“ şi în declaraţiile d-lui Bevin, făcute în Camera Comunelor. Ziarul „Izvestia“ în articolul său j după ce face un istoric al conferinţei arată surpindere că fără nici o mo- tivare delegatul american d. Byrnes nu a primit propunerea delegaţiei sovie- tice de a mai face încă o încercare de un compromis rezonabil şi a refuzat categoric continuarea lucrărilor. Ar- j gumentarea ziarului „Izvestia“ se ba- zează pe comunicările făcute presei de d. Molotov, reprezentantul la con- j ferinţă al U. R. S. S.-ului. Conform acestor declaraţii punctul de vedere sovietic este acelaş de totdeauna : Re- | spectarea sinceră şi loială a tratatelor şi convenţiilor internaţionale. Hotă- rîrile de la Berlin între cei trei mari nu au fost respectate de miniştrii americani şi englezi atunci când s’a cerut contrar conferinţei dela Berlin participarea Franţei şi Chinei la în- I cheierea tratatelor de pace cu Ro- mânia, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda între care susnumite state nici nu s-au produs declaraţii de război. „Adevărata cauză a nereuşitei conferinţe a consiliului de miniştri trebueşte căutată în atitudinea diferită a miniştrilor faţă de acordul de la Berlin încheiat în ziua de 1 August între guvernele Marii Britanii, Statelor Unite şi Uniunii Sovietice,“ a declarat d. Molotov., Faţă cu acest adevăr şi a formulării lui clare pare a fi revenit şi d. Revin atunci când declară că a luat drept bază la propunerile sale referitor la tratatele depace cu România şi Bulgaria punctul de vedere sovietic, adăugând doar câteva puncte de vedere ale guvernului britanic. In continuare referindu-se la mesagiile amicale, schimbate cu d. Molotov la plecarea delegaţiei sovietice, d. Bevin şi-a exprimat speranţa într-o viitoare colaborare şi înţelegere, deoarece între interesele U. R. S. S.-ului şi Angliei nu există deosebiri de vederi şi deoarece crede că e prea importantă cauza pentru care luptă aceste state ca realizările acestui ţel înalt să dea greş. In acelaş sens de idei şi sentimente s’a exprimat şi consilierul special al d-lui Byrnes când a declarat presei, că la Londra nu s’a întâmplat nimic care să împedice în viitor un acord. Conferinţa miniştrilor de externe — ea însăşi o inovaţie de sugestie americană în domeniul diplomaţiei internaţionale — va fi avut astfel cel puţin acest rezultat pozitiv de a fi (Urmare In pag. 8) Comuniştii şi social-democraţii trebue să ajungă la concluzia unităţii polit*«© la concluzia partidului unic al clasai muncitoare — a spus dna Ana Pauk©!* în discursul ţinut la Savoy — Tovarăşi, cetăţeni, când amintesc din anii de închisoare. Aveam un gardian cu numele de Epure, om extrem de câinos şi morocănos când era treaz. Şi guraliv când era beat. Intr’o zi pe când ne plimbam în curtea închisorii, gardianul nostru era beat şi avea chef de vorbă. Şi atunci el ne-a spus melancholic: — Sunt om fără noroc. De când mă Ştiu, n’am avut prieten, n’a fost om care să mă iubească. Cu toţii mă cert. I-am răspuns: — Cine ţi-e de vină omule, dacă mereu calci în străchini şi nu înveţi nimica. Nu înveţi că drumul omului nu-i prin stră- chini. Iar gardianul, indignat, răspunse: — D’apoi ce-i vina mea dacă sunt stră- chini în drum? Mă gândesc, tovarăşi, că sunt oameni în lumea această largă, care se asemănă cu gardianul închisorii Dumbrăveni. Omul face lucruri bune în viaţa lui, dar comite şi greşeli. Omul cuminte învaţă şi din lucrurile bune, dar mai cu seamă din greşelile pe cari le-a comis, învaţă şi este ferit pe viitor de a comite greşelile pe cari le-a mai comis. Cel care nu învaţă din greşelile făcute, se supără pe isrăchini şi rămâne cu cioburile. Omenirea a trecut printr’un război greu şi lung. Jertfele şi suferinţa omenească din acest război, au făcut popoarele, şi pe mulţi oameni mai cuminţi decât înaintea acestui război. Dar sunt oameni cari au tras puţine învăţăminte sau deloc din a-cest război. De ce a fost zdrobită armata hitlerista? De ce au fost înfrântă Germania şi Ja-ponia? POPOARELE VOR SA FIE STĂPÂNE Le-a fost nimicitoare acestor ţări Şi conducătorilor lor ideia, că ei trebue să stăpânescă întreaga lume. Au fost sdrobiţi de hotărîrea şi energia popoarelor iubitoare de libertate, de a nu se lăsa robite. Au fost sdrobiţi de kartuşele şi armele făurite şi mânuite de milioane de oameni cari şi-au iubit patria şi libertatea mai mult decât propria lor viaţă. Şi noi, în ultima parte a războiului am luat parte cu elan la sdrobirea acelor care voiau să ne robească. Ei bine, se pare că mai sunt oameni pe lumea asta, fără de nemţi şi japonezi, cari n au înţeles că această idee smintită, de a stăpâni popoare, de a înrobi oameni, este o armă care până la urmă se întoarce împotriva lor Şi îi sdrobeşte. Popoarele au învăţat, nu numai că vor să fie libere, că vor să fie stăpâne pe ceea ce muncesc din greu, dar au învăţat Şi cari sunt mijloacele pentru a câştiga şi a păstra libertatea, cari sunt mijloacele pentru a stăpâni ceea ce cu muncă grea fac să rodească, fac să se producă. (Aplauze puternice.) „BOMBA ATOMICA“ : Războiul s’a terminat! Pacea au dorit-o oamenii din întreaea lume, ani şi ani de zile. Pâinea, libertatea, dragostea, erau legate ani şi ani de zile, pe întreg globul pământesc cu cuvântul: PACE. Fără pace, soarele vieţii noastre era întunecat. Şi astăzi nu mai avem război! Suntem pe punctul de a avea pacea ! Şi cât de straniu Şi neplăcut ne suma la ureche , când auzim mereu vorbindu-se, de pildă, de bomba atomică. Pentru ce mai caută unii să ne sgândăre după ce, abia, nu ne mai urmăreşte sângele pe care şi în somn îl vedem curgând pe întreaga lume, moartea care te pân- j dea în orice colţ? Oamenii care au suferit toât din pricina războiului, care au suferit pentru pace, oameni cari cu viaţa copiilor lor, a soţilor lor, au obţinut pacea şi liber- tatea, nu ei vorbesc de noui arme de uci- j dere şi distrugere. De bomba atomică strigă şi neîntărâtă, acei cari în timpul războiului stăteau prin palatele lor şi se îmbogăţeau din sângele soldaţilor şi ofi- terilor de pe front. (Vii aprobări şi puter- nice aplauze). Noi ne bucurăm că în cu- rând se va putea utiliza energia atomică. Ne-ar fi bucurat să auzim că savanţii, cari trebue să fie prin mintea şi cunoştinţele lor comoara omenirii întregi, ne-ar fi bucurat să auzim că în străduinţele lor sunt ajutaţi ca să aducă de pe urma în- trebuinţării bombei atomice, acestei lumi , care atâta a pătimit, un aport de uşurare şi îmbelşigare a vieţii oamenilor. Ştim cu toţii că studiul puterii atomice se face în întreaga lume şi cercetările sunt în multe ţări foarte înaintate. Şi nădăj- j duim că se va ajunge, a se da energiei a j tomice o întrebuinţare spre folosul şi bij jnele omenirii. j „BLOCUL OCCIDENTAL“ : j j Tovarăşi şi prieteni, omul este bucuros j : să nu se prea gândească la ce a fost rău , ! şi strâmb în viaţă Şi dacă îi merge cumva j I mai bine, să fie îngăduitor cu cei ce au j j fost strâmbi şi i-au făcut rău. Mulţi dintre noi nu ne-am prea fi gân- jdit la acordul dela Muenchen şi nu s’ar fi potolit ciuda împotriva acelora vinovaţi de acest acord. Dar dacă vedem oamenii cari n’au învăţat nimic din trădarea omenirii pe care au comis-o ei la Muenchen, suntem nevoiţi să ne gândim la ei şi dacă ei calcă din nou în crăchini, popoarele trebue să (Continuare în pagina a 4-a) (bestia zilei Despre nişte lucruri triste din Ţara Românească Ca orice om, care te ocupi de puţintică politică, citeşti ziare fel de fel şi vrei neapărat să fii bine informat. Deschide, cetitorule, un ziar de Capitală şi uită-te cu atenţie pe pagina 3-a Şi vei fi mirat Şi tu de marele număr de condamnaţi pentru speculă şi sabotaj. Să nu crezi că acest lucru este numai în Capitală, pretutindeni unde inconştienţa şi nenorocita educaţie tronează, pretutindeni aceleaşi condamnări, aceleaşi ruşinoase exemple. Totuşi, trebue subliniat un lucru. Vasăzică justiţia noastră românească, justiţia aceasta care, în trecut, se ocupa cu condamnarea luptătorilor pentru libertate şi democraţie, justiţia aceasta nu mai e la cheremul oricui şi nici a guvernelor pseudo-democrate, care porunceau sentinţa înainte ca procesul să fie judecat, înseamnă că am intrat in legalitate Şi mă bucur. Dar nu mă bucur de aceste condamnări care sunt nişte palme grele şi ruşinoase pe obrazul oraşelor noastre. Nu mă bucur de loc, fiindcă în loc să scadă aceste cazuri, se înmulţesc zi de zi şi proporţiile pe care le ia sunt dea dreptul îngrijorătoare. Nu pot să explic aceste lucruri decât prin inconştienţa şi educaţia greşită, pe care au primit-o unii domni comercianţi, pănă acum. Sunt învăţaţi să smulgă Şapte piei de pe bietul român, să creadă că umilul muncitor şi cetăţean este un fel de Bancă Naţională şi să se bucure că strânge atât „mărunţiş". „Mărunţiş", vorba vine! „Mărunţiş" in bancnote de 10.000. Teancuri întregi iau drumul caselor de bani, din jaful de pe spinarea bietului cetăţean, din sudoarea de fiecare zi. Aceasta este inconştientă! Cât priveşte educaţia pe care au primit-o, de asta nici nu mai vorbim. Au impresia că nu au decât drepturi, iar obligaţiile sunt numai pentru alte categorii de ceităţeni. Sunt orb! Lumea , se sbate! Cetăţeanul, chiar cel mai îndărătnici se pune azi in slujba Stihuluî Şi-l ajută. Numai domnul sabotor şi speculant îşi plimbă burtăverzeasca inconştienţă Şi-şi afişează luxul cu nepăsare sau mândrie. De aceea ,,chestia zilei" de azi e tristă! E tristă, fiindcă aceste lucruri se retrec în Ţara Românească în anul de grație 1945. CALIBAN