România Viitoare, 1946. ianuarie-martie (Anul 3, nr. 1-76)

1946-01-01 / nr. 1

ANUL III — Nr. 1 (30?) ,ROMÂNIA VIITOARE“ Marea întrunire organizată de Uniunea Patrioţilor Sibiu *a produs înfiinţarea unui nou partid politic — ■ SIBIU, 28. — Joi 27 Decembrie a. c. la ora 11 dim., a avut loc în sala mare a Prefecturii, o întrunire organizată de „Uniunea Patrioţilor“, în scopul de a se lămuri pătura mijlocie asupra rostului său în viaţa politică. D. Inspector I. Armeanu, preşedintele Uniunii Patrioţilor luând cuvântul, arată că deşi România este aşezată din punct de vedere geografic într’un joc foarte prielnic, deşi posedă bogăţii imer, ■ totuşi nivelul de viaţă al locuitorilor, nu este acela care ar trebui să corespundă acestor posibilităţi, acestor bogăţii, ci este mult mai scăzut. Aceasta, nu se datoreşte numai războiului abia încheiat ci şi felului în care a fost condusă ţara de partidele „istorice“ care s-au îngrijit de pricopsirea clicilor politicianiste, nu de bunăstarea poporului Partidele „istorice“, abandonate chiar de partizanii lor, merg cu paşi repezi spre prăbuşire. In timp ce plugarii s-au organizat în Frontul Plugarilor iar muncitorii în cele două partide muncitoreşti Comunist şi Social Democrat, unele categorii sociale arată o oarecare lipsă de orientare politică. Aceste clase mijlocii, în care se încadrează meşteşugarii, micii industriaşi, negustorii, funcţionarii, liber profesioniştii şi diverse ramuri de intelectuali, şi-au pierdut complet încrederea în partidele „istorice“. Aceste categorii mijlocii, simt nevoia înfiinţării unui partid politic, căruia să-i încredinţeze soarta lor. Uniunea Patrioţilor, sprijină această cerinţă a păturilor mijlocii, de a se creia un nou partid politic, a cărui deviză să fie monarhia, proprietatea individuală, libertatea. In acest scop, se face apel la cei cinstiţi şi muncitori, care vor să vadă această ţară într’o situaţie cât mai ferctă, să contribue cât mai neîntârziat la formarea acestui nou partid politic. Astăzi, după introducerea regimului de reală democraţie şi libertate, se deschid largi perspective întreprinzătorului particular, meseriaşului patron, conciliantului şi intelectualilor, iar un partid al naturei mijlocii, ar putea să aducă servicii reale, operei de refacere a ţării. Ia cuvântul părintele Secaş, care spune între altele, că într-adevăr locul păturei mijlocii este numai în acest nou partid politic, prin care îşi poate exprima doleanţele şi care în acelaş timp i le poate satisface, dacă bineînţeles sunt juste. Punctele principale ale partidului, monarhia, proprietatea individuală şi libertatea, sunt în vederile acestei pături mijlocii, care nu mai are de ales, atunci când ştie bine cât a fost de înşelata de partidele „istorice“, întreaga adunare, este de comun acord a se înfiinţa acest partid politic, care de data aceasta, va satisface cerinţele păturei mijlocii. ieftin“... Ghiaţa şi zăpada e a înmuiat deabinelea, cedând uşor sub paşii repezi ai trecătorilor, care acum mai mult ca oricând, par mai grăbiţi mai preocupaţi, alergând încolo şi încoace. De pe acoperişurile albe, picături de apă din zăpada topită de pe etreasini, cad pe caldarâm, plescăind şi sfărâmându-se în zeci de stropi. Muncitorii primăriei profitând de temperatura ridicată, care te face că crezi că vine Paştele şi nu Crăciunul strâng grămezi de zăpadă înmuiată, uşurând astfel circulaţia Vitrinele sunt în aranjare de câteva luni. Acum însă încearcă să se termine acest aranjament prelungit, îmbrăcând şi tapisând galantarele în haine sclipitoare, ca să ia ochii cetăţenilor şi să nu observe preţurile, care din greşală nu ştiu cum, câte unele sunt întoarse şi nu le pot vedea. Trecătorul însă şi le cam irunginează In piaţa mare, deşi e zi de târg, căruţele şi săniile venite, au adus de data aceasta, doar mere, nuci şi pere. Gospodinele se îngrămădesc îşi umplu coşurile cu mere, plătesc şi pleacă mai departe, grăbite după alte cumpărături. O doamnă ceva mai în vârstă se apropie de un sac plin cu nuci şi întreabă într’o doară: — Cum le dai? — Douăzeci de mii pe mia de nuci. — Câât? Doamna se uita la mine şi pufneşte în râs. Am trecut pe sub un gang în piaţa mică. Intr un colţ ceva mai ferit, din înghesuială pestriţă se auzea un glas răguşit întretăiat de un zăngănit de cleşte— Ia micii, micii, ca voinicii. Pe grătar se perpeleau în dogoarea focului, bucăţi de cârnaţi şi caltaboşi improvizaţi. Din sfârâiala lor, fumul se ridică drept în sus, intrând şi prin nărila pofticioşilor. In momentul următor soseşte şi maşina de Sălişte arhiplină ca de obiceiu- Patronul ei, cum mă văzu se apropie de mine şi ţinu neapărat să-mi demonstreze, că maşina nu-i cutie de chibrituri. — In gând mi-am zis însă: Dar cutie de tortură tot este. Ceva mai încolo, se auzea cotcodăcit de găini speriate, cloncănit de curci plouate şi alte glasuri de orătănii scoase în vânzare de precupeţi şi precupeţe-O doamnă tânără şi nostimă făcea curte unui negustor de curcani. Cum îi dai? întrebă glasul mieros. Precupeţul ceru preţul. Era o catastrofă. O găină de alături când auzi, îi veni rău, iar stăpânu-său crezând că moare, ii reteză la iuţeală gâtul, bombănind Bătute-ar să te bată măi Marine cu preţul tău. Alături câţiva ţigani se certau pe limba lor dând-o din când în când şi pe româneşte. Am înţeles că era vorba de o pereche de pui, care deşi legaţi de picioare seriseră dintr un chelteu în altul iar stăpânul chelteului in care săriseră pui, nebăgând de seamă, vându puii luând bani frumoşi pe ei Am plecat de acolo şi m’am îndreptat către grămezile de zăpadă de pe marginea drumului în care erau înfipţi brăzişori, singurul articol care în atmosfera aceasta îţi întărea convingerea că vine Crăciunul şi nu Paşteleînainte de a ajunge acolo, trecui pe lângă o baracă în jurul căreia se înghesuiau o mulţime de oameni ai satelor de primprejur. înăuntru erau căciuli diferite cu prețuri diferite. „Pe încercate dar nu pe gustate“ striga negustorul. Un sătean, tocmai scotea banii de la chimir pentru căciula ce şi-o luase pe cap, în locul celei jegărite ce o băgase în desag..Mă oprii în faţa brazilor. O bătrânică luase doi brăzişori şi după niţică tocmeală îi plăti şapte sute pe ei. — Dar ce faci cu doi? întrebă negustorul. Un zâmbet de mulţumire îi lumina faţa şi-i răspunse: — Am maică doi copii și apoi se tot măscăresc între ei crezând că unul mănâncă din pom mai mult decât celălalt, așa că le fac la fiecare câte unul mai mic să-i împac pe amândoi deopotrivă— Dar ai ce să pui în pomişori? Mai întreabă negustorul? — Apoi om găsi și noi ceva ca să le facem bucuria . . . mai un măr, luai o nucă vopsită, o bombonă, ce o da Dumnezeu- La anul poate o fi fac bine. Din depărtare se auzea vocea unui alt negustor. — Ia vâscui! Ia vâscuii Doamne și domnișoare plecau fericite de lângă sanie încărcată, cu câte un buchet de vâsc- Obiceiul zice că anul nou, trebue să găsească ramura de vâsc agăţaţi undeva sus în casă de tavan, deasupra uşii şi dacă se întâmplă ca un tânăr să treacă pe sub ramura de vâsc cu prietena lui, tânărul este obligat să-şi sărute prietena-Aşa se explică de ce fetele se îmbulzesc mai tare la cumpăratul vâscului Doamnele ... erau ceva mai rezervate. Iată-ne acum în ziua împărţiriiciorapilor pe lângă magazinele transformate trecător în cazemate Femei bătrâne şi tinere îşi menţinea fiecare centimetru câştigat prin ghionturi, chiote şi vaete, care le apropiau mai mult de uşa magazinului. Din când în când după geamul uşii apărea figura disperată a negustorului, care nu mai ştia cum să-şi împace onorata clientelă, transformată în batalion de şocou , nervos. Câte un bărbat mai înalt pedepsit şi rătăcit printre doamne şi domnişoare, se legăna ca o trestie indicând dincotro era presiunea mai mare. O doamnă îndârjită că altcineva îi luase înainte, ca s’o oprească, îi trase pălăria de pe cap. Dar și cealaltă doamnă ca să nu rămână în pagubă, se răsuci cum putea și-l apucă turbanul agresoarei așezându-il împrejurul gâtului ca pe fular— Dar de unde vii în halul ăsta? întrebă un domn pe o domnişoară care abea scăpase din uşa magazinului de manufactură? — Am fost de mi-am luat ciorapi şi ia te uită ce păţii. Noroc, că am apucat să-i cumpăr, că pe ăștia din picioare mi-ia făcut praf. Păru de pe cap era desfăcut, în plus nasturii de la palton erau lipsă la apel. Dar toate trec cu necazurile şi bucuriile lor, aşa după timpuri. Un vânzător de ziare şi-a expus spre vânzare calendarele anului nou... Şi lumea cumpără, cu credinţa că el va cuprinde zile mai bune, zile pline de pace deplină şi cu mai mult belşug în aşa fel, ca Moş Crăciun să nu mai treacă aşa de superficial pe la faţa şi-i răspunse: Gimnaziul Mixt şi Şcoala de Gospodărie de Fete, iar în Cisnădie la Liceu, Textil. Au mai fost înfiinţate din nou Gimnazii unice în măsura disponibilităţii de personal didactic şi de local în următoarele localităţi: In Avrig şi Ocna Sibiului cu câte 2 clase l-a şi în Miercurea cu o singură clasă l-a, toate încadrate cu profesori. In Răşinari şi Poiana câte două case l-a, în Porceşti, Ludoş, Orlat, Gura Râului, Apaldul de jos şi Slimnic cu câte o singură clasă l-a, toate încadrate cu învățători. Greutatea principală de care s'au lovit cei care au muncit în această direcjie ,a fost lipsa de profesori secundari In această privință, nu ne putem refine să nu facem o incursiune în politica școlară a „istoricelor" regimuri reacfionare, cari au lovit cât au putut în tot ce ar fi putut ridica nivelul cuturul al poporului. Persecutarea personalului didactic, micşorarea bugetelor școlare, nepotismul, politicismul şi multe alte piedeci. In 1933 prin bugetul votat de parlamentul de marionete al istoricilor național-țărăniști, Vaida dă o lovitură tuturor compartimentelor învăţământului nostru, suspendând 16 din cele 65 şcoli normale şi comprimând 22 licee de sfi şi 8 de fete. Astfel, au fost suprimate 1690 posturi în învăţământul primar, 220 catedre în învăţământul secundar, 52 conferinţe şi 75 catedre universitare. Bugetul casei şcoalelor a fost redus cu 40%. In timp ce satele şi oraşele noastre duceau lipsa şcolilor, în timp ce poporul nostru era finut în întuneric şi analfabetism, în timp ce statistica oficială din 1933 arată că sunt 5960 de învățători şomeri (iar cei 2000 de absolvenţi ai şcolilor normale vor îngroşa şi mai mult rândurile), şi un mare număr de profesori secundari, guvernul naţional-ţărănist de atunci aruncă pe drumuri alte contingente de şomeri şi condamnă la întuneric poporul care avea nevoe de lumină. Nu se afirmă seamă de protestele energice ale profesorilor secundari, cari în congresul firit la 23 Martie 1932, au cerut prin moțiunea votată să se revină asupra acestor măsuri, care erau un adevărat atentat îndreptat împotriva intereselor poporului. Astăzi când vrem să îndreptăm starea aceasta de lucruri și să dăm lumină poporului, vedem că marele număr de elevi ce se înscriu şi bucuria cu care părinții întâmpină această măsură (în Sibiu populația şcolară a clasei l-a s'a triplat, iar la sate o nouă populare şcolară s'a format), arată setea poporului de lumina ştiinței. Totuşi din cauza politicii criminale a trecutelor regimuri ale întunerecului această mare operă întâmpină greutaţi. Dar noi nu dăm în lături când e vorba de a învinge piedici şi anul viitor cu toate că sarcina va fi dublă, deoarece vor trebui înființate şi clasa ll-a cu actualii elevi ai clasei l-a, vom găsi mijloace să mai înființăm şi alte noui gimnazii unice. O altă greutate este lipsa de material didactic şi în această privință vinovaţii principali sunt tot „istoricii" cari nu pun la timp la dispoziţia tipografiilor hârtia necesară şi astfel prin posturile de comandă ce le dețin în industria hârtiei, sabotează opera de refacere culturală a țării. Nici în această privință nu stăm cu mâinile în sân. Prin sforțările uriaşe muncitorimea din industria grafică, în ciuda tuturor piedicilor puse mărește producția cu procente impresionante, contribuind şi pe această cale cu munca ei la sforțarea generală în care s'a angajat poporul întreg. Gh. Jugăreanu Gimnaziul Unic în Judeţul Sibiu Ce s’a realizat la acst domeniu — Una din preocupările guvernului actua! este şi grija pentru ridicarea nivelului cultural al poporului şi în această direcție faptele arată că punctele de program se realizează, nu se transformă în promisiuni. Pe această linie în județul nostru au fost puse bazele gimnaziilor unice — şcoala poporului —, care au rolul să dea tuturor elevilor absolvenţi a patru clase primare posibilitatea să urmeze mai departe, încă trei clase secundare la ei acasă în satul lor, fără mata cheltuială, şi astfel să poată profita de binefacerile culturii. In oraşul Sibiu au fost înfiinţate clasa l-a a gimnaziului unic pe lângă fiecare şcoală secundară. Au fost înfiinţate mai multe clase paralele deoarece numărul elevilor doritori să înveţe carte este foarte mare. Cei mai mulţi elevi s'au înscris la Liceul Gh. Lazăr, unde s'au înfiinţat şase clase paralele, clasa la A, B, C, D E şi F. Urmează liceu! Comercial de băieţi şi liceul Domniţa Ileana cu câte 4 clase la Liceul Comercial de fete, Şcoala Normală de băieţi şi Gimnaziul Industrial cu câte trei clase la fiecare; Şcoala Normală de Fete şi Liceul Industrial cu câte 2 clase la şi Şcoala de Gospodărie cu o clasă. In celelalte localităţi din judeţ au fost de asemenea transformate clasa l-a din școlile secundare deja existente în clasa l-a a gimnaziului unic astfel: In Sălişte la Liceul Comercial, Reportaj din prafi de ST. C. NICILESCU PAGINA 3