România Viitoare, 1946. aprilie-iunie (Anul 3, nr. 77-146)
1946-04-02 / nr. 77
ANUL 111 — Nr. 77384) ROMANIA VIITOARE" O frumoasă serbare a tineretului muncitoresc din Cisnâdie Cu ocazia Săptămânii Mondiale a Tineretului, tineretul muncitoresc din Cisnâdie a organizat o frumoasă serbare artistică. Este un fapt cunoscut că Cisnădia este fin orăşel industrial unde mii de muncitori, bătrâni şi tineri, muncesc fără întrerupere pentru majorarea producţiei şi prin aceasta pentru înbunătăţirea situaţiei economice a ţării Cu toate că în unele întreprinderi se munceşte zi şi noapte, datorită bumbacului ce ne-a sosit din Uniunea Sovietică, mişcarea sindicală din Cisnădie nu a ignorat nici activitatea culturală care este atât de necesară în timpurile de astăzi. In ziua de 27 Martie a. c., — când s‘a anunţat serbarea artistică a tineretului — odată cu lăsarea serii, întregul tineret a fost pus în mişcare. Ca un puhoin se revarsă tinerii şi tinerele din fabricile lor spre sala unde urmează să se desfăşoare festivalul. Programul, din cauza marelui număr de tineri ce au ţinut să asiste, a trebuit să întârzie. Sala ce în mod normal permite accesul la aproape 5.600 de oameni, s-a dovedit a fi mult prea neîncăpătoare pentru marele număr de tinere şi tineri care au ţinut să fie prezenţi. Sala şi scena frumos împodobite cu diferite covoare şi drapele şi cu portretele M. S. Regelui şi a Generalissimului Stalin. Atmosfera era caracterizată prin lorma de discuţii vesele şi râsetele continue a celor peste 1000 de tineri care aşteptau începutul programului. DESFĂŞURAREA PROGRAMULUI Pe scenă apare muncitorul Neagu Teredor responsabilul cultural al comitetului sindical textil din Cisnădie. Adresându-se marelui număr de tinere şi tineri din sală a spus: „Până acuma preocupaţia noastră principală a fost câştigarea de revendicări menite să ne asigure viaţa noastră de toate zilele. De acum înainte însă va trebui să ducem o lupta pentru a consolida aceste drepturi şi pentru aceasta este nevoie de o serioasă muncă de culturalizare a muncitorimii, pentru că, cu cât va pătrunde cultura mai mult şi mai adânc în massele populare cu atât vom ajunge mai uşor şi mai degrabă la făurirea unui viitor fericit pentru muncitori şi pentru întregul popor român. Astăzi în cadrul Săptămânii Mondiale a Tineretului Antifascist în toată lumea se desfăşoară asemenea festivaluri artistice ce tind spre ridicarea culturală a masselor populare. In încheiere d. Neagu a spus: Dacă am ajuns să ne cucerim drepturile ce le-am visat de atâta amar de vreme, nu însemnează că am terminat lupta ci dimpotrivă, aceasta trebue să ne fie un îndemn pentru a continua cu mai multă hotărîre lupta împotriva duşmanilor tneretului şi a unităţii sindicale, împotriva reacţiunii. Cuvintele d-lui Neagu au fost îndelung ovaţionate de tinerii din sală. A urmat programul artistic propriu zis, începe cu Imnul Regal (cor) şi Imnul Muncitorilor (tot cor) urmat de poezia „Pământ“ compoziţie proprie a tânărului Voina care a şi recitat-o, fiind îndelung aplaudat. In cadrul programului artistic, circa 20 de fabrici din Cisnădie s-au pregătit să-şi dea contribuţia, fiecare cu câte un program separat. Insă din cauza lipsei de timp, multe dintre echipele pe întreprinderi au trebuit să-şi amâne reprezentarea programelor lor pe altă dată. In cadrul numerelor prezentate menţionăm cântecele şi doinele cântate în limba română şi rusă, cu multă gingăşie de către d-ra Miclăuş Ana. Echipa artistică a fabricei Herbert Roth a jucat cu mult succes sceneta „Trică ordonanţă“. D. Berzea a redat cu mult talent monologul „Epuratul“. Corurile au cântat „Doftana veselă“, „Vântuleţ de Primăvară“ şi multe alte cântece populare şi muncitoreşti. Festivalul a fost încheiat după orele 11 seara, înainte de a se termina d. Secu Dumitru reprezentantul Confederaţiei Generale a Muncii a adus un salut de mulţumire şi îmbărbătare tineretului. De asemenea şi d. Ilie Grancea preşedintele comitetului sindical din Cisnădie, mulţumeşte acelora care nu au precupeţit nici timp nici muncă, pentru că prin această reprezentaţie să mai poată descreţi frunţile colegilor lor de muncă. Prin această serbare tineretul din Cisnădie a dat dovadă de o largă înţelegere a timpurilor prin care trecem, reuşind ca să îndrepte energiile tineretului spre misiunea frumoasă de culturalizare a masselor populare. pe cineva din afara familiei. Şi deşi suportă pe altul, face aceasta cu gândul că e vorba de suplinire şi nu de o regretabilă uzurpare. El mai are noţiunea falsă că cine e în contra lui este în chip necesar în contra Patriei. Organul puterii primează asupra discernământului“. Şi după ce se evidenţiază interesele materiale care stau la baza unei asemenea constituiri de drepturi familiare, la moştenirea unei conduceri de partid, d. G. Călinescu precizează: „Numeroşii d-ni Brătianu din partid cred că sunt patrioţi, însă subconştientul lor apărat de un impuls mecanic de păstrare, lucrează în sensul salvării bunurilor şi privilegiilor familiare. De aceea orice reformă, orice gest al adversarului li se arată ca o manoperă atroce de minare a patriei, când în fond pot fi ameninţate cel puţin interesele lor“. Concluzia care încheie articolul este cu atât mai valabilă, cu cât activitatea ce se desfăşoară de acest partid ne arată concludent linia pe care se merge şi care nu este decât acea a intereselor unei familii: „Prin urmare iată de ce partidul care în lungimea şi lăţimea lui posedă pe C. Brătianu, I. C. Brătianu, I. I. C. Brătianu, G. I. I. C. Brătianu, V. I. C. Brătianu, V. I. C. Brătianu, C. I. C. Brătianu, etc., etc., nu mai prezintă o idee politică și un instrument folositor de guvernare, ci numai o solidaritate de interese casnice. El se numește impropriu partidul liberal. Numele lui just ar fi: Partidul Brătianu. „SCÂNTEIA“ în fondul „Armata îşi apără demnitatea” a d. Gh. Zamfirescu, concretizează stările de lucruri ce au dăinuit în timpul războiului, când datorită conştiinţelor egoiste, reprezentate prin întreaga noastră reacţiune, care necontenit a arătat împotrivire acţiunii de eliberare, nu s-a putut creia o mişcare de rezistenţă aşa cum a fost în alte ţări. Totuşi victimele războiului Antonescian, căzute prizonieri în URSS, au găsit acolo sprijinul patriotismului lor. „Constituiţi în Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu“ şi apoi în a doua Divizie „Horea, Cloşca şi Crişan", oamenii aceştia au făcut marea cotitură cu mult înainte de 23 August 1944, au stabilit primele legături de prietenie cu URSS şi s-au încadrat în rândurile luptei noastre naţionale împotriva nemţilor şi împotriva trădătorilor ţării. Pandurii Diviziei „Tudor Vladimirescu“ au stropit din belşug cu sângele lor pământul ţării, al Ungariei şi al Cehoslovaciei, plătind în această luptă, cu vieaţa din efectivul lor. Pentru vitejia sa care a stârnit admiraţia aliaţilor, această mare unitate a fost citată prin repetate ordine de zi ale Generalissimului Stalin şi decorată cu ordinul „Drapelul Roşu". Dacă URSS a găsit că ne poate face acele propuneri generoase care au dus la actul de la 23 August, meritul îl are în mare parte Divizia „Tudor Vladimirescu“, care a dovedit concret Uniunii Sovietice ca poporul român este dornic de libertate, a demonstrat prin fapte năzuinţele lui de pace şi progres. Voluntarii au imprimat întregei armate spiritul adevăratei oştiri populare, întărind prietenia de arme româno-sovietică“. Reacţiunea însă a cătat să defăimeze pe aceşti eroi, defăimare care nu atingea numai această vitează Divizie, ci întreaga armată română. De aceea capii oştirii au luat poziţie, protestând împotriva acestei defăimări. încolţită, reacţiunea caută să camufleze sustratul faptelor, camuflare care nu poate scăpa oamenilor de bună credinţă. „Jignirile aduse sunt rezultatul constatării pe care au făcut-o, că armata noastră a încetat de a mai fi un instrument al unei clici, pe care să-l mai poată manevra împotriva intereselor poporului. Armata, în care disciplina conştientă a înlocuit-o pe aceia a bătăei, în care ofiţerii se bucură, prin autoritatea lor, de respectul provenit din convingere, ocupând o situaţie morală tot mai puternică, armata aceasta nu mai este o unealtă oarbă ci un organism viu şi puternic al apărării intereselor naţionale ale ţării, ale poporului pentru care slujeşte". Aceste realizări au provocat tulburarea „istoricilor“ care nădăjduiau că atacând Divizia „Tudor Vladimirescu“, va obţine spargerea unităţii armate. Manevra eşuând, în faţa protestelor unanime ale oştirii, reacţiunea încearcă să se apere, socotind că poate diminua gravitatea faptelor. „Un argument al apărării lor este cazul regretabil, că în revista „Viaţa românească" s-a strecurat, desigur fără ştirea directorului său, d. prof. Ralea, un articol care fără îndoială nu poate stârni decât indignarea şi revolta oricărui om cinstit şi oricărui democrat. Dar osândind aşa cum se cuvine afirmaţiile ticăloase ale lui Eugen Ionescu, nu putem totuşi trece cu vederea că ele exprimă doar josnicele bâiguieli ale unui individ lipsit de conştiinţă, în timp ce caricaturile şi articolele de aceiaşi speţă publicate de oficiosul manist reprezintă vederile unui partid ce sunt încadrate într-o campanie sistematică“. Şi după ce d. Zamfirescu arată că atât tonul agresiv cât şi exprimarea grosolană şi jignitoare sunt aceleaşi ce au fost întrebuinţate împotriva unităţii muncitoreşti, împotriva înfrăţirii muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor, încheie: „In agonia lor, ca nişte fiare turbate, ei muşcă şi sfâşie, împroaşcă cu venin lozincile poporului întreg şi încearcă să lovească în ce are poporul mai drag. Armata sa, care şi-a vărsat sângele din belşug alături de armata roşie, pentru a-i reda libertatea. In mândra noastră armată, care stă de veghe păzind drepturile poporului. In armata ţării care nu poate şi nu trebue să fie instrument de partid în slujba duşmanilor poporului, aşa cum o vor reacţionarii, ci straja neclintită a marilor interese naţionale. împotriva acestei atitudini, tot ce e om cinstit în ţara aceasta se alătură protestului primilor comandanţi ai oştirii. Ziarul „Pravda“ despre situaţia din Iran MOSCOVA, 2. • După cum arată ziarul „PRAVDA“, problema iraniană a fost artificial transformată în masiv de scandal împotriva succesului şi activităţii Consiliului de Securitate ONU. Ziarul lămureşte poziţia Sovietelor prin citarea următoarelor trei puncte: 1. Declaraţiile Generalissimului Stalin, făcute în ajunul deschiderii sesiunii Consiliului de Securitate, unui corespondent al agenţiei „Associated Press“. Aceste declaraţii au distrus terenul calomniatorilor, care pretindeau că URSS nu va sprijini Organizaţia Naţiunilor Unite. 2. Comunicatul asupra evacuării trupelor sovietice din Persia, conform acordului intervenit între guvernul persan şi guvernul sovietic, care deasemenea a constitui o aspră lovitură dată acelea? cercuri de calomniatori. 3. Declaraţiile premierului persan, d. Ghavam Sultaneh, că dezacordul sovietopersan s'ar fi putut reglementa înainte de întrunirea Consiliului de Securitate şi că n'are importanţă dacă această chestiune va fi tratată la 25 Martie, sau cu 15 zile mai târziu. Astfel discuţiile din Consiliul de Securitate, au rămas de fapt fără obiect. Cererea reprezentantului sovietic de a scoate această problemă din ordinea de zi, a fost respinsă de reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii. Deasemenea a fost respinsă propunerea sovietică de a amâna aceste discuţii. Din această cauză, reprezentantul sovietic, nu a putut lua parte la ședințele Consiliului de Securitate, în cursul cărora a fost tratată problema iraniană. U. R. S. S. şi-a achitat complect contribuţia prevăzută pentru O. N. U. MOSCOVA. 2. Printr-o telegramă adresată d-lui Trigve Lie, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, d. Andrei Vâşinschi, ministrul adjunct al afacerilor externe, a anunţat că, contribuţia Uniunii Sovietice la fondul lucrativ al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în valoare de 1.723.000 dollari, a fost transferată în ziua de 31 Martie de la Banca de Stat a Uniunii Sovietice la Banca de Rezerve Federală din New York.* LONDRA, 2. — URSS este prima mare putere, care şi-a achitat complect suma prevăzută ca contribuție la ONU. D. Tudor Vianu ministru României la Belgrad ,i-a prezentat scrisorile de acreditare d-lui Ivan Juba? BELGRAD, 2. — Ambasadorul României în Republica Federativă Iugoslavă, d. Tudor Vianu, şi-a prezentat ieri scrisorile de acreditare, preşedintelui adunării naţionale, d. Ivan Ribar. PARIS, 2. — D. Stoilov, ministrul României la Paris, împreună cu membrii legaţiei române, a sosit ieri dimineaţa în portul Marsilia, pe bordul vasului român „Transylvania“. PAGINA 3 Semnificaţia unui gest (Urmarea din pagina 1-a). Pe baza acestui tratat Rusia a trimis trupe în momentul în care au început să se manifeste tulburări interne, ai caracter anti-sovietic. Este deci lămurit din acest punct de vedere că ceea ce a făcut Uniunea Sovietică era în cadrul tratatului încheiat, iar nu un act de violență, care ar fi avut la bază intenții diversioniste, aşa cum le-au prezentat cercurile interesate. Sacrificiul făcut, când încă situaţia în Iran nu este limpede, se încadrează pe linia marilor realizări internaţionale, ce tind să înfăptuiască pacea şi înţelegerea între popoare. Dacă astăzi, ca şi în trecut, chestiunea Iranului a dat loc la ample discuții în O. N. U., când rezolvarea acestei probleme era numai în competenţa celor două state, interesele străine apar evidente. Nu faptul că trupele sovietice se găseau pe acest teritoriu era prilejul nemulţumirilor, ci acela că se stăvileau anumite tendinţe de supremaţie a regiunilor petrolifere ale Persiei, pe care forţele oculte năzuiau că le pot domina sub o formă sau alta. Privită prin această prismă chestiunea Iraniană, lămureşte de ce nu există aceeaşi înțelegere şi la celelalte națiuni care au trupe risipite prin diferite țări, trupe care produc stări de încordare şi neconteite discufii. cordare şi necontenite discufii. fi convişi că Rusia este aceea care vrea să statornicească pacea popoarelor, pacea ce a format crezul de totdeauna a acestei mari puteri. Uniunea Sovietică nu atacă, dar știe să se apere atunci când este atacată.