România Viitoare, 1948. ianuarie-martie (Anul 5, nr. 1-63)
1948-01-01 / nr. 1
■ I »■■■«■■■■«■■■■■■■■■■■■■—■■■—N' 1 N.. niUBTIIi—JUH'UlUJn———■ In preajma noului an Din cadrulvremii s’a mai depănat un an. Un an de muncă constructivă pentru poporul român, încadrat in iureşul năvalnic al democraţiei, în mersul firesc al popoarelor doritoare de pace, de reconstrucţie, de tot ceea ce trebue împlinit pentru realizarea acelui „mai bine", după care au nădăjduit, atâta amar de vreme, întreaga nvastă muncitoare. Porniţi pe un drum de adevărată democraţie, conducătorii noştrii de azi, au ştiut să dureze, în anul ce se 'nchee acuma, temelie puternică noului stat Zi de zi, au izvorît din gândul acelora ce duc pe spatele lor greul răspunderilor, orânduiri momite să netezească calea ce duce la redresarea noastră economică din greul impas ce ni i-a lăsat un războiu pustiitor şi conducerile nefaste ale partidelor din trecut Poporul nostru, minţit de politicenii de ieri, au avut posibilitatea să constate, că oameni ridicaţi din mijlocul lor şi puşi la cârma ţării, nu mai au nimic ce om cu ceea ce a fost. Nimeni reu-i mai minte acurea, nimeni nu mai este preocupat de interese egoiste personale, nimeni nu se mai gândeşte decât la ceea ce trebue făcut pentru binele ţării şi a întregei colectivităţi. , Peste ceea ce a fost s’a ridicat un suflu nou de vieaţă şi clanul care fiecare a ştiut să-l drumuiască în munca de fiecare zi, este o dovadă grăitoare, că în această ţară în care domnea bunul plac, în această ţară în care marea massa muncitoare era ţinută în stare de inferioritate şi de totală obscuritate, în această ţară în care stăpânii trusturilor mondiale ţinteau să ne sugrume economic şi politic, astăzi pluteşte spiritul de libertate, de descătuşare, de frăţietate şi de respect pentru toţi acei ce trudesc pe ogoare, în uzine şi birouri. Guvernul acesta, care a ştiut să asvârle balastul din mijlocul său, pentru a se curma odată cu tot ceea ce era stavilă în opera de redresare a ţării noastre, îşi are, în acest an, încheiat un bilanţ de înfăptuiri ce ar fi părut în alte vremuri cu neputinţă de realizat. Mulţimea legilor economice, menite să dea impulsionare în producţie, să înlăture sabotajul şi specula, să creeze un industriaş şi comerciant cinstit, reformă monetară creată pentru poporul muncitor iar nu pentru cei ce spoliau mulţimea, reforma aceasta făcută fără ajutorul capitalului străin şi numai prin puternicia muncii şi a cinstei; refora fiscală sortită să pună ordine în veniturile şi cheltuelile statului şi mai presus de orice să aducă la realitatea obligaţiunilor pe toţi acei evazionişti acoperiţi de cel ce în fruntea ministeruuli de finanţe d. Alexandrini — era reprezentantul autorizat al capitalismului, al saboteurilor şi speculanţilor; reforma justiţiei ce va instaura spiritul de dreptate prin noul judecător popular; convenţiile economice; convenţiile culturale ce vor cimenta legăturile de prietenie cu statele vecine; reorganizarea Ministerului de Externe de mâna energică a d-nei Ana Pauker, încetând să mai fie un cuib de spioni şi diplasament pentru toţi nechemaţii cu blazon; lichidarea cu tot ceea ce a fost putred în guvern şi îndeosebi cu „mitul de la Bădăcin“ — reprezentantul reacţiunii şi imperialismului mondial — sunt numai o parte din ceea ce conducătorii noştri, cu dragoste de ţară şi popor, au ştiut să creeze în acest an ce înscrie o adevărată operă constructivă pe drumul ce-l străbatem către democraţia integrală. Aici, în Balcanii ce altădată formau „butoiul de pulbere* se lucrează temeinic la clădirea păcii, la crearea noului om, elibe- I rat de prejudecăţile capitalismului. Aici nu fâlfâie decât stindardul păcii şi al muncii constructive, aici zi de zi creşte I buna stare a popoarelor, aci înfloreşte zi de zi cultura şi civilizaţia. Aici este blocul păcii şi dacă dincolo de noi mai există un bloc imperialist care provoacă încă vărsări de sânge şi împrăştie lacrămi, durere şi mizerie, va trebui să se ştie insă că forţele păcii, armata luminii şi a progresului creşte năvalnic şi că nimeni nu va mai putea clinti crezul noroadelor, crez care este al tuturor celor ce ştiu să muncească, celor ce vor face zid de netrecut pentru apărarea libertăţii şi a independenţei, crezuri pentru care s au sacrificat dealungul vremurilor atâţia adevăraţi democraţi. Anul care vine este anul păcii popoarelor şi al drumului către socialism şi zorii noui ce s’au ivit pe geana orizontului, vor risipi nourii „aţâţători de războaie“, căci aceasta este voinţa mulţimii şi ea va trebui să fie respectată. MIRCEA ALEXIU ANUL V. Nr. T (836) Prețul IO Lei IU p«f ■ 1 I plititi la wml mii— Dif. Ga. PTT Nr. 1411/1 MS. DCC. 63.S45 O AR APARE IN FIECARE ZI LA ORA 7 DIMINEATA ABONAMENTE: Inetitaţi, întreprinderi dc aprijla Inner lei 400, nunar lei 4R00; Me»erto»i patroni, liber prof., comercianţi lunar lei 00; Particulari lunar lei 100; Salariaţi, pensionari lunar lei 90 Pentru toate aceste abonamente se plăteşte taxă de expediţie la domiciliu lei 10 lunar Apere tab direcţie terii comitet Redactor reap. MIRCEA ALEXIU JOI, 1 IANUARIE 1948 REDACŢIA SIBIU, Str. Avram Ioneu Nr. 1, Tel. HO ADMINISTRAȚIA: Str. Avram Iancu Nr. 10, Tel: 74. ML 2005 Redacţia şi Administraţia ziarului „România Viitoare“ urează abonaţilor, colaboratorilor şi tuturor sprijinitorilor săi, un an nou îmbelşugat şi fericit „LA MULŢI ANI“ Sorcova Mânaţi măi, hăi, hăi, Sorcova, vesela, Peste ţară, Primăvară Şi la masă, Unde staţi Unde umblaţi Voe bună, Să aflaţi De copii, De purcel, De viţei Parte să aveţi de ei. Anul ce vine, In fabrici Şi uzine, La coasă La plug, Spor şi belşug in bucurie Şi in veselie Să trăiţi Să ’mbătrânîţi La anul și la mulți ani. Regele Mihai I a abdicat — Proclamarea Republice! — Printr’un decret dat In seara zilei de 30 Decemvrie 1947, Regele Mihai I a abdicat, trecând conducerea Statului Român şi mâinile poporului. Şi aceeaşi zi guvernul român, printr*o Proclamaţie adresaţi întregului popor a anunţat abdicarea Regelui Mihai I şi instaurarea Republicei Populare Române. Prin hotărîrea consfinţită de întregul nostru popor, Intregrarea ţării noastre pe făgaşul socialismului este deschisă. Trăiască Republica Populară Română. Juguşat Aho, Aho, Bună seara, bună gazdi Am venit să tragem brazdi Am venit cu pluguşorul După care duceţi dorul Mânaţi măi, hăl, hal. V’am adus o veste mare Azi in zi de sărbătoare Că anul s’a inoit Şi cu bine a venit Mânaţi măi, hal, hăl. Când vei trage măre! gazdă In ogorul tău o brazdă Trage-o cu folos şi spor Să scoţi grâu pentru popor Glia noastră strămoşească Pentru noi o să rodească Pentru cei care muncesc Şi pe brazdă se ’nfraresc Mânaţi măi, hăi, hăi Să urzim cu toţi sub soare In fabrici şi pe ogoare O ţară îmbelşugată Şi frumoasă şi bogată Mânaţi măi, hăi, hăi. Mânaţi fraţilor, mânaţi Braţ la braţ că suntem fraţi Fraţi buni şi nedespărţiţi Intru mulţi ani să trăiţi Spor la muncă şi înfrăţire La mulţi ani cu fericirea (Continuare în pagina a -1 )Hanta dintre minatorii da la oraş şi ţăranii de pe agrard — O vizită la şcoala ţărănească de cadre a partidului comunist român judeţul Sibiu — La îndemnul organizaţiilor săteşti ale partidului comunist român, dornice de a împărtăşi massele ţărăneşti din avuţia ideologică a marilor deschizători de drumuri şi dascăli ai clasei muncitoare, judeţeană Sibiu a înfiinţat o şcoală de carte cu o durată de 30 de zile, în care plugarii, membrii ai partidului comunist, să-şi însuşească cunoştinţele de bază, adevărurile şi învăţăturile ce stau la temelia luptei partidului de avantgardă a clasei muncitoare şi a întregului popor. Datorită afluenţei mari a tinerilor plugari, setoşi de lumină şi cultură marxisto-leninistă, cursurile acestei şcoli au fost eşalonate în 3 serii de câte o lună, fiecare. Programul analitic al şcolii este compus din 15 lecţii, predate către lectori selecţionaţi din rândurile fruntaşilor partidului, intelectuali şi muncitori dintre cei mai bine dotaţi. Această şcoală se deosebeşte fundamental de şcolile cu caracter prin eliminarea rigidităţii care distanţează pe elev de profesor. Această metodă didactică, uzitată şi în şcolile de cadre sindicale dă cele mai bune rezultate, elevii însuşindu-şi din discuţiile ce se poartă asupra lecţiilor mai uşor şi mai mult decât din citirea sau expunerea rigidă a materiei. Comuniunea şi apropierea sufletească dintre elevi şi lector, înlesnesc deslegarea, nici întrebări şi răspunsuri, a problemelor mai greu de înţeles. »ALIANŢA INTRE MUNCITOR ŞI TARANI« Intrând în sala de cursuri, am găsit pe d. înv. Ion Vintilă, dând răspunsuri întrebărilor puse de elevi la lecţia »Alianţa între muncitori şi ţărani«. Irtr’o perfectă disciplină, liber consimţită, cu atenţia încordată la lector, elevii-plugari, sorbeau cu nesaţ episoade din trecutul îndepărtat, în cime, adesea muncitorii din uzine şi ţăranii de pe glie, s’au întâlnit în luptă co-Imună pentru drepturi şi libertate, pentru pământ şi o vieaţă mai bună. »Ideia alianţei dintre muncitorii dela oraşe şi ţăranii de pe ogoare — spunea înv. Ion Vintil — s’a născut în urma tristelor experienţe pe care cele două categorii de muncitori le-au făcut în decursul frământatei lor istorii şi mai ales după ce cele două categorii de muncitori au ajuns la convingerea că interesele lor, în lupta dusă împotriva asupritorilor, sunt identice. Este suficient să amintim aici — spune d-sa — răscoala ţăranilor din Muntenia, Moldova şi Oltenia, din anul 1907, care a fost înăbuşită şi înnecată în sânge, fiind ucişi mişeleşte 11.000 de ţărani, care cereau pământ, apoi răscoalele lui Gheoghe Doja, revoluţia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan, care au avut o soartă tot atât de crudă, deoarece nu a existat alianţa de luptă între cele două clase asuprite, ţărănimea luptând singură şi neorganizată. Istoria este martora dramaticelor lupte purtate veacuri de-a rândul de ţăranii de pe ogoare şi de muncitorii de la oraşe împotriva asupritorilor lor Rezultatele acestor lupte ne arată limpede că oridecâte ori cele două categorii de muncitori au mers în an artă, hătălîa a fost câștigată .