România, iunie 1938 (Anul 1, nr. 1-12)
1938-06-11 / nr. 10
11 Iunie 1938 Perseverenţă De ce n’am mărturisi-o? Alaltăieri seara, când un comunicat oficial invita publicul pentru a doua zi, ca să ia parte la desfăşurarea programului întrerupt de ropotul ploii văratec© şi amânat cu 24 ore, mulţi au întâmpinat vestea cu scepticism. Exista un dacă. „Dacă plouă şi mâine?...". Numai oaspeţii veniţi de departe, Săteni şi târgoveţi din mărginaşe ţinuturi ale ţării, se arăţau de această nădejde, neîndurându-se să se Întoarcă acasă cu aşteptările oarecum amăgite. Ei mai credeau. S’a întâmplat ca toate să se îndeplinească, precum făgăduia comunicatul oficial. Ziua a fost prielnică. După o dimineaţă umbroasă şi răcorită, cu nori călători, cerul s’a desvelit după amiază, înalt şi albastru, festiv. Serbările au decurs în această lumină de apoteoză, răscumpărând vântoasa sburlită din ajun, goanadupă umbrele şi vehicule, năduful doamnelor cu toaletele spălate gratuit în apă de ploaie, fără recipisă de urgenţă dela Falck şi Smidt. O asemenea clemenţă a cerului, n’ar merita poate nicio discuţie, dacă întâmplarea nu s’ar înfăţişa cu un tâlc mai adânc. Iertător cu propriile sale slăbiciuni, pe care şi le ia la Zor în glumă, românul spune despre el că „greu e să se apuce de-o ispravă, fiindcă de lăsat, se lasă uşor". O spune, zâmbeşte şi se conformează zicalei. Cică aşa-i stă în fire! Iar această apucătură din fire, nu se mărgineşte la cazuri individuale. S’a generalizat într’un sistem. Suntem tara bunelor intenţii abandonate la jumătatea drumului Un cimitir de bune intenţii. In toate domeniile, după elanul de-o clipă şi plănuirile cele mai grandioase, la cel mai mic obstacol entuziasmul se istovea. Copleşea fatalismul... Un dacă: „Dacă aşa a fost să fie!“. Alt dacă: „Dacă nu se putea altfel!?...". Şi aşa mai departe. Cel dintâi pretext era destul de puternic, ca individul, instituţia, guvernul, să se lese uşor de ispravă, amânând-o pentru data pe care intelectualii o botează cu pretenţie de erudiţie „calendele greceşti", iar poporul mai pitoresc „Paştele calului". Potrivit acestei metehne, serbările întrerupte de ploaia cerului, ar fi rămas amânate pentru alt prilej, poate pentru la anul. Copiii s’ar fi întors la căminuri, în gură cu cenuşa desamăgirilor fiindcă nu şi-au arătat până la sfârşit tinerescul entuziasm, disciplinat şi încolonat în măreţele exerciţii de ansamblu pe care le-au repetat de la începutul primăverii. Părinţii, familiile, publicul din capitală şi de departe, ar fi purtat cu el acelaş simţământ de vagă decepţie. Şi aci, intervine o voinţă şi o hotărîre, care ne-a depăşit firea noastră de unde vitregiile istorice au desrădăcinat demult instinctul continuităţii. Hotărîrea şi voinţa regală, ne-au învăţat să nu capitulăm primei protivnicii răsărite în cale. Am învăţat ceva nou, la şcoala perseverării. Toate cuvântările regale de opt ani încoace, Ia manifestări culturale, la așezămintele Sale, la începuturile străjeriei, la manevrele oștirii, toate, fără deosebire, poartă această pecete unitară. Toate măsoară obstacolele ce s’ar putea ivi înainte, vestesc realizări încete, anevoioase, sub semnul duratei şi tenacităţii— şi toate sunt pătrunse de un optimism adânc, pietros, pregătit rezistenţelor, în contrast cu tradiţia cuvântărilor care au avut curs trei sferturi de veac la tribuna parlamentară, făgăduind minuni ce nu se înfăptuiau niciodată, fiindcă aveau la temelie un entuziasm inconsistent şi numai verbal, de circumstanţă. (Când îl aveau şi pe acela!). Recitiţi înadins, în ordine cronologică îndemnurile regale rostite cu deosebite prilejuri de opt ani încoace. Porneau toate, constructiv, prudent, de la mic la mare, pentru ca fapta să crească an cu an şi pentru ca fiecare aniversare să însemne încă o porţiune de teren cucerit. Iar când se isca în cale o piedică, zidită de oameni ori svârlită de întâmplare, în loc să nimicească intenţia, voinţa şi hotărîrea acolo băteau, până ce zăgazurile au căzut. E o altă virtute, care ne-a lipsit, a perseverării. Pentru ea nu numai stările din afară le schimbă o Domnie, ci și acele dinlăuntru, din sufletele nou modelate. CEZAR PETRESCU 4 MARILE SERBĂRI STRĂJERESTI DIN CAPITALA In prezenta M. S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai s’a desfăşurat la A. N. E. F. cea mai strălucită manifestare străjerească de până azi M. S. Regele trece în revvistă străjerele DUPĂ SĂRBĂTOARE Era în tradiţia festivităţilor de odinioară, ca totul să cadă în neant, cum se scutură jos, la pământ, în gunoaie, ghimpii cetinelor , din cununele decorative de brad. O sărbătoare, lăsa în urmă nu ştim ce tristeţe. Nu ştim ce istoveală. Toţi, au strigat, au aplaudat, au transpirat sub suliţele dogoritoare de soare ori sub răpăiala ploii fecunde, ca ropotul de alaltăeri dimineaţă , toţi se întorceau la viaţa mediocră de fiecare zi, asemeni viţei din jug, cu ochii în pământ. Se întâmplă de câţiva ani ceva nou. Se întâmplă mai cu seamă, din ultimii trei sau patru ani. Festivităţile Restauraţiei, acestea în deosebi, nu mai lasă în urmă, nimic din cenuşa parăzilor, unde totul a fost cadenţă de pas, fluturare de steag, discurs şi toast, îşi au şi acestea un rost. II vor fi având. Dar de la anul Restauraţiei încoace, din ultimii ani mai ales, sfârşitul festivităţilor nu mai este un sfârşit. N’are nimic din melancolia pasivă şi retrospectivă a sfârşiturilor. Nimeni nu mai priveşte înapoi. Străbate un svoc tânăr, optimist, către înfăptuirile dinainte, de mâine. Trecutul este numai un reazăm, lăsat îndărăt, o temelie pe care vei clădi, clădeşti, mâine. Festivităţile au fost un examen, o recapitulare, o măsurătoare a puterilor, punând în cumpănă tot ce s’a înfăptuit ori, pentru a cunoaşte ce tei vei învrednici să infăptuieşti mâine. Toate ne-au dat o încredere tare şi nestrămutată, în zăcămintele vii, care dormitau în adânc, ca apele ascunse рз care le scot din besna afundă, numai vărguţa vrăjită a căutătorilor de isvoare. Prin firea noastră, suntem un popor fatalist, bănuitor, zeflemist, ca toţi cei cari s’au aflat la intersecţia timpurilor şi a aşezărilor geografice, fără elemente de încredere în construcţii durabile, svârliţi la capriciul evenimentelor. Astăzi, această meteahnă psihologică, sprijinită pe o dublă justificare — istorică şi geografică — e pe cale de tămăduire. Credem în noi. In destinul nostru istoric şi geografic. Dacă nu într’un mesianism, fiindcă e prea tare cuvântul, credem măcar într’o raţiune a existenţei noastre рз pământ. Până maieri, suportam evenimentele, căsnindu-ne, prin dibăcii mai mult ori mai puţin diplomatice, să stoarcem din ele tot ce ne puteau da. Astăzi am început să stăm la răscrucea lor, să decidem, să svârlim hotărîrea noastră în balanţa veacului. Armată, tineret, sate chemate la viaţă, gospodărie disciplină sufletească — toate ne îndrituiesc să ridicăm ochii spre zorile viitorului. Eri, pogoram ochii spre pământ după ce părăzile luau sfârşit, fiindcă totul ni se părea deşertăciune şi formă. Astăzi, cutezăm a înfrunta cerul. Nu c’ar fi coborît el până la noi, ci fiindcă ne-am ridicat noi până la el. După ploaia binefăcătoare de ieri un cer senin şi un soare plin de strălucire au binecuvântat demonstraţia străjerească , mai plină de suflet par’că şi de voioşie decât s’ar fi putut îndeplini în ziua dintâiu fixată, sărbătoarea tineretului a oferit cetăţenilor Capitalei prilejul rar de a contempla efectele, în ansamblu, ale muncii şi ale organizării. Terenul erat de cu vreme, presărat de legiuni, de centuri, de cohorte. Aştepta, cu nerăbdare, tineretul ţării comanda care să-i îndrume acţiunea spre realizarea acelor minunate exerciţii fizice colective zăcând încă în potenţa bicepselor şi a tendoanelor. Publicul se aduna şi el impacient în loji şi tribune. Maşinile oficiale defilau într’un ritm din ce în ce mai precipitat spre tribunele special amenajate. S’a anunţat sosirea Marelui Voevod. Megafonul transmite comenzile de aliniere. Se aude peste stadion cu glas dramatic. — „Repriza I-a alinierea in adâncime. — „Repriza II-a şi Repriza III jumătate la stânga. — Centurii drepţi! Comandantul străjii d. Teofil Sidorovici care primise raportul cu câteva minute înainte adresează câteva cuvinte străjerilor. Se aud crâmpeie elocvente: „probă admirabilă... strălucit examen... la înălţimea chemării..., vrednici străjeri“. Marele Voevod soseşte: — Pentru onor!... Publicul aclamă, străjerii trecuţi în revistă strigă „Sănătate”. Marele Voevod rămâne câtva timp în mijlocul terenului întovărăşit de d-nii Miletici şi Teofil Sidorovici; străjere şi străjeriţe se apropie pentru a fotografia grupul. Dar timpul e scurt. Marele Voevod trece în flancul reprizei а Ш-а. Orele sunt 9 şi 5 minute. Fluere, ţignale şi un prelung acord de sirenă anunţă sosirea Suveranului. De la un capăt la celălalt al stadionului izbucnesc urale. Ovaţii sporesc parcă din bancă în bancă, din grup în grup pentru a se repercuta pe teren cu o amploare pe care trecerea în revistă a Majestăţii Sale o acentuiază. O atmosferă de tinereţe vibrantă cuprinde sufletele. Bucuria unanimă se citeşte pe faţa surâzătoare a Suveranului; tinereţea nu cunoaşte stăvili, ea se dăruie întreagă şi biruitoare. Dincolo de orice deosebire de origină socială, de condiţii, de obârşii şi de credinţă, tinerii reuniţi sub semnul Străjii exprimă dragostea lor unificatoare către Regele care supraveghează destinele neamului. Alături de Majestatea Sa, d-nii Teofil Sidorovici, general Manolescu, Șoimescu şi d-na Cămărănescu.„ , Suveranul trece după „revistă” în tribuna regală. Iar programul începe de acolo de unde cu o zi înainte fusese suspendat. Un moment de mare linişte, se lasă deasupra asistenţei. Toate privirile sunt aţintite pe stadion. Iar megafoanele, ordonă milităreşte: „Jumătate la stânga şi jumătate la dreapta, marş!”. Comanda odată executată, ochii tuturor sunt aţintiţi, spre Marele Străjer, care priveşte roadele unui efort continuu. Serbarea începe cu intonarea imnului străjeresc. Din mii de piepturi tinere, răsună cuvintele menite să intre în conştiinţa populară: „Noi străjeri de pretutindeni „Veseli, sprinteni şi vioi, „Fala neamului de mâine „Fii ai bravilor eroi”. Megafonul întrerupe aplauzele şi comandă „Bătuta”, pe care străjerii o execută într’un tempo nervos, electrizant. Cuvintele vechi au căpătat rezonanţă nouă : „Tot pe loc, tot pe loc „Să răsară busuioc „Foaie verde siminoc „Hai străjeri cu toţi la joc”, ar momentul culminant, al acestui început de program, îl constitue, desigur „Urarea către Marele Străjer” M. S. Regele Carol II-lea. Toate glasurile la unison, toate piepturile în acelaş ritm, toate braţele drepte, în sus ridicate. „Uraa, uraaa, uraaa... „Toţi străjerii Majestate „Iţi urează sănătate”. Asistenţa aplaudă frenetic, în picioare . Dar comenzile megafonului redevin imperioase, pentru a ordona evacuarea terenului în vederea exerciţiilor gimnastice. „Repriza doua şi repriza treia", adică băieţii şi fetele mai în vârstă părăsesc terenul, copiii de şcoli primare, desfăşurându-se pe spaţiul rămas liber. Publicul aplaudă sincronismul perfect al mişcărilor, executate fără nici o abatere, fără nici o greşeală. Imensul teren al A.N.E.F.-ului, va continua să fie un prilej de surprinzătoare atitudini, în care sănătatea, graţia şi armonia, îşi găsesc împlinire , adeziunea publicului, se manifestă spontan, răsplătind străduinţa celor mai tineri străjeri, cu ovaţii şi aplauze Pentru prima oară la noi în ţară, asemenea excorciţii de masse în aer liber, sunt prezentate publicului. Tribunele arhipline şi entuziaste, dovedesc necesitatea unei iniţiative, care, mai ales pentru vremurile de astăzi, nu mai putea întârzia. (Continuarea în pagina VIII-a) Suveranul primeşte urnele cu pământ ► DIRECŢIA ŞI REDACŢIA: Anul I Hr. 1® DIRTOR STRADA REGALĂ No. I. ETAJ V TELEFOANE: DIRECŢIA: 557 85 Din Cr T Ia ■ REDACŢIA ADMINISTRAŢIA: 55741 Str. Academiei, 37 Etaj IV A 2 CASA M.S. REGELUI COMUNICAT No. 63 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In dimineaţa zilei de 9 Iunie 1938 Majestatea Sa Regele însoţit de Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia a asistat la continuarea serbării tineretului străjeresc pe Stadionul A. N. E. F„ după care a primit piloţii participanţi la concursul aviaţiei de turism şi ştafetele de ciclism plecate de pe frontierele de Nord, Sud, Est şi Vest ale Ţării. La dejun Majestatea Sa Regele a avut invitaţi pe: Excelenţa Sa d. Miretitch, ministrul Educaţiei fizice Iugoslav. Excelenţa Sa d. Yovan Doutchitch ministrulIugoslaviei la Bucureşti, d. Voinovitch, director de cabinet al Excelenţei sale d-lui Miletitch, P. S. S. Episcop N. Colan, ministrul educaţiei naţionale, cultelor şi artelor. Comandantul Străjii Ţării. Subsecretarul de stat al ministerului educaţiei naţionale. Rectorul Academiei naţionale de educaţie fizică. Administratorul Casei Şcoalelor, Comandantul Institutul militar de educaţie fizică., • ■ Casa civilă şi militară a Maiestăţii Sale Regelui. După amiază Maiestatea Sa Regele a primit în audienţă pe Sir Beverly Baxter, apoi însoţit de Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia a luat parte la deschiderea concursului hipic intterpational "Лг București, 9 5 5 7 7 6 5 5 7 7 7 k. 55788 AMANUNT La Incendiul, de eri, de la un friate spital, in opera de ajutorare a bolnavilor tineretul străjerii, premilitarii, au dat o valoroasă contribuţie. Impresionantă, prin patetismul dovedit. Reţinem: acest tineret, refăcut sufleteşte prin nouile formule de, educaţie, are dezvoltată la maximum dragostea de om. S'a reuşit, alături din educaţia fizică propriu zisă, Să i se trezească conştiinţa solidarităţii colective. Atribut care dă demnitate şi nespusă frumuseţe condiţiei umane. IDENTITĂŢI In cursul dezbaterilor congresului socialist, fruntaşul L’Heveder a propus să se treacă la negocieri cu statele totalitare, pentru a se obţine pacea in Spania. — Imposibil, au strigat socialiştii de stânga. , ,L'Heveder a continuat, ascultat cu atenţie de plen, susţinând că negocierile trebuesc duse „chiar dacă ar fi să facem in acest scop concesiuni importante statelor totalitare". In final a cerut partidului socialist francez „să renunţe la formulele electorale perimate, dacă vrea să cunoască succese strălucite". Perimatele formule electorale din Franţa ca şi la noii SIR Iti PAGINA 3-ai LA MOARTEA LUI OVIDENAAla