România, iunie 1938 (Anul 1, nr. 1-12)

1938-06-11 / nr. 10

11 Iunie 1938 Perseverenţă De ce n’am mărturisi-o? Alaltăieri seara, când un comuni­cat oficial invita publicul pentru a doua zi, ca să ia parte la desfăşura­rea programului întrerupt de ropo­tul ploii văratec© şi amânat cu 24 ore, mulţi au întâmpinat vestea cu scepticism. Exista un dacă. „Dacă plouă şi mâine?...". Numai oaspeţii veniţi de departe, Săteni şi târgoveţi din mărginaşe ţi­nuturi ale ţării, se arăţau de acea­stă nădejde, neîndurându-se să se Întoarcă acasă cu aşteptările oare­cum amăgite. Ei mai credeau. S’a întâmplat ca toate să se în­deplinească, precum făgăduia comu­nicatul oficial. Ziua a fost prielnică. După o dimineaţă umbroasă şi răco­rită, cu nori călători, cerul s’a des­­velit după amiază, înalt şi albastru, festiv. Serbările au decurs în această lu­mină de apoteoză, răscumpărând vântoasa sburlită din ajun, goana­­după umbrele şi vehicule, năduful doamnelor cu toaletele spălate gra­tuit în apă de ploaie, fără recipisă de urgenţă dela Falck şi Smidt. O asemenea clemenţă a cerului, n’ar merita poate nicio discuţie, da­că întâmplarea nu s’ar înfăţişa cu un tâlc mai adânc. Iertător cu propriile sale slăbiciuni, pe care şi le ia la Zor în glumă, românul spune des­pre el că „greu e să se apuce de-o ispravă, fiindcă de lăsat, se lasă u­­şor". O spune, zâmbeşte şi se con­formează zicalei. Cică aşa-i stă în fire! Iar această apucătură din fire, nu se mărgineşte la cazuri individuale. S’a generalizat într’un sistem. Sun­tem tara bunelor intenţii abando­nate la jumătatea drumului Un cimi­tir de bune intenţii. In toate dome­niile, după elanul de-o clipă şi plă­­nuirile cele mai grandioase, la cel mai mic obstacol entuziasmul se is­tovea. Copleşea fatalismul... Un da­că: „Dacă aşa a fost să fie!“. Alt da­că: „Dacă nu se putea altfel!?...". Şi aşa mai departe. Cel dintâi pre­text era destul de puternic, ca indi­vidul, instituţia, guvernul, să se le­se uşor de ispravă, amânând-o pen­tru data pe care intelectualii o bo­tează cu pretenţie de erudiţie „ca­lendele greceşti", iar poporul mai pitoresc „Paştele calului". Potrivit acestei metehne, serbări­le întrerupte de ploaia cerului, ar fi rămas amânate pentru alt prilej, poate pentru la anul. Copiii s’ar fi întors la căminuri, în gură cu cenuşa desamăgirilor fiindcă nu şi-au arătat până la sfârşit tinerescul entuziasm, disciplinat şi încolonat în măreţele exerciţii de ansamblu pe care le-au repetat de la începutul primăverii. Părinţii, familiile, publicul din capi­tală şi de departe, ar fi purtat cu el acelaş simţământ de vagă decepţie. Şi aci, intervine o voinţă şi o ho­­tărîre, care ne-a depăşit firea noa­stră de unde vitregiile istorice au desrădăcinat demult instinctul conti­nuităţii. Hotărîrea şi voinţa regală, ne-au învăţat să nu capitulăm pri­mei protivnicii răsărite în cale. Am învăţat ceva nou, la şcoala perse­verării. Toate cuvântările regale de opt ani încoace, Ia manifestări cul­turale, la așezămintele Sale, la în­ceputurile străjeriei, la manevrele o­­știrii, toate, fără deosebire, poartă a­­ceastă pecete unitară. Toate măsoa­ră obstacolele ce s’ar putea ivi în­ainte, vestesc realizări încete, ane­voioase, sub semnul duratei şi tena­cităţii— şi toate sunt pătrunse de un optimism adânc, pietros, pregătit rezistenţelor, în contrast cu tradiţia cuvântărilor care au avut curs trei sferturi de veac la tribuna par­lamentară, făgăduind minuni ce nu se înfăptuiau niciodată, fiindcă a­­veau la temelie un entuziasm incon­sistent şi numai verbal, de circums­­tanţă. (Când îl aveau şi pe acela!). Recitiţi înadins, în ordine crono­logică îndemnurile regale rostite cu deosebite prilejuri de opt ani încoa­ce. Porneau toate, constructiv, pru­dent, de la mic la mare, pentru ca fapta să crească an cu an şi pentru ca fiecare aniversare să însemne în­că o porţiune de teren cucerit. Iar când se isca în cale o piedică, zidită de oameni ori svârlită de întâmplare, în loc să nimicească intenţia, vo­inţa şi hotărîrea acolo băteau, până ce zăgazurile au căzut. E o altă vir­tute, care ne-a lipsit, a perseverării. Pentru ea nu numai stările din afară le schimbă o Domnie, ci și acele dinlăuntru, din sufletele nou mode­late. CEZAR PETRESCU 4 MARILE SERBĂRI STRĂJERESTI DIN CAPITALA In prezenta M. S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai s’a desfăşurat la A. N. E. F. cea mai strălucită manifestare străjerească de până azi M. S. Regele trece în revvistă str­ăj­erele DUPĂ SĂRBĂTOARE Era în tradiţia festivităţilor de odinioară, ca totul să cadă în­­ neant, cum se scutură jos, la pământ, în gunoaie, ghimpii cetinelor , din cununele decorative de brad. O sărbătoare, lăsa în urmă nu ştim ce tristeţe. Nu ştim ce isto­­veală. Toţi, au strigat, au aplaudat, au transpirat sub suliţele do­goritoare de soare ori sub răpăiala ploii fecunde,­­ ca ropotul de alaltăeri dimineaţă ,­­ toţi se întorceau la viaţa mediocră de fie­care zi, asemeni viţei din jug, cu ochii în pământ. Se întâmplă de câţiva ani ceva nou. Se întâmplă mai cu seamă, din ultimii trei sau patru ani. Festivităţile Restauraţiei, acestea în deosebi, nu mai lasă în urmă, nimic din cenuşa parăzilor, unde totul a fost cadenţă de pas, flu­turare de steag, discurs şi toast, îşi au şi acestea un rost. II vor fi având. Dar de la anul Restauraţiei încoace, din ultimii ani mai ales, sfârşitul festivităţilor nu mai este un sfârşit. N’are nimic din me­lancolia pasivă şi retrospectivă a sfârşiturilor. Nimeni nu mai pri­veşte înapoi. Străbate un svoc tânăr, optimist, către înfăptuirile di­nainte, de mâine. Trecutul este numai un reazăm, lăsat îndărăt, o temelie pe care vei clădi, clădeşti, mâine. Festivităţile au fost un examen, o recapitulare, o măsurătoare a puterilor, punând în cum­pănă tot ce s’a înfăptuit ori, pentru a cunoaşte ce tei vei învrednici să infăptuieşti mâine. Toate ne-au dat o încredere tare şi nestrămutată, în zăcămin­tele vii, care dormitau în adânc, ca apele ascunse рз care le scot din besna afundă, numai vărguţa vrăjită a căutătorilor de isvoare. Prin firea noastră, suntem un popor fatalist, bănuitor, zeflemist, ca toţi cei cari s’au aflat la intersecţia timpurilor şi a aşezărilor geo­grafice, fără elemente de încredere în construcţii durabile, svârliţi la capriciul evenimentelor. Astăzi, această meteahnă psihologică, sprijinită pe o dublă justificare — istorică şi geografică — e pe cale de tămăduire. Credem în noi. In destinul nostru istoric şi geo­grafic. Dacă nu într’un mesianism, fiindcă e prea tare cuvântul, credem măcar într’o raţiune a existenţei noastre рз pământ. Până mai­eri, suportam evenimentele, căsnindu-ne, prin dibăcii mai mult ori mai puţin diplomatice, să stoarcem din ele tot ce ne puteau da. Astăzi am început să stăm la răscrucea lor, să decidem, să svârlim hotărîrea noastră în balanţa veacului. Armată, tineret, sate chemate la viaţă, gospodărie disciplină sufletească — toate ne îndrituiesc să ridicăm ochii spre zorile viitorului. Eri, pogoram ochii spre pământ după ce părăzile luau sfârşit, fiindcă totul ni se părea deşertăciune şi formă. Astăzi, cutezăm a înfrunta cerul. Nu c’ar fi coborît el până la noi, ci fiindcă ne-am ridicat noi până la el. D­upă ploaia binefăcătoare de ieri un cer senin şi un soare plin de strălucire au binecuvântat demonstraţia străjer­­ească , mai plină de suflet par’că şi de voioşie decât s’ar fi pu­tut îndeplini în ziua dintâiu fi­xată, sărbătoarea tineretului a ofe­rit cetăţenilor Capitalei prilejul rar de a contempla efectele, în ansam­blu, ale muncii şi ale organizării. Terenul erat de cu vreme, presă­rat de legiuni, de centuri, de co­horte. Aştepta, cu nerăbdare, tine­retul ţării comanda care să-i îndru­me acţiunea spre realizarea acelor minunate exerciţii fizice colective zăcând încă în potenţa bicepselor şi a tendoanelor. Publicul se aduna şi el impacient în loji şi tribune. Maşinile oficiale defilau într’un ritm din ce în ce mai precipitat spre tribunele special amenajate. S’a a­­nunţat sosirea Marelui Voevod. M­egafonul transmite comenzile de aliniere. Se aude peste sta­dion cu glas dramatic. — „Repriza I-a alinierea in adân­cime. — „Repriza II-a şi Repriza III ju­mătate la stânga. — Centurii drepţi! Comandantul străjii d. Teofil Si­­dorovici care primise raportul cu câteva minute înainte adresează câ­teva cuvinte străjerilor. Se aud crâmpeie elocvente: „probă admirabilă... strălucit examen... la înălţimea chemării..., vrednici stră­­jeri“. M­arele Voevod soseşte: — Pentru onor!... Publicul aclamă, străjerii tre­cuţi în revistă strigă „Sănătate”.­­ Marele Voevod rămâne câtva timp în mijlocul terenului întovărăşit de d-nii Miletici şi Teofil Sidorovici; străjere şi străjeriţe se apropie pen­tru a fotografia grupul. Dar timpul e scurt. Marele Voevod trece în flancul reprizei а Ш-а. Orele sunt 9 şi 5 minute. F­luere, ţignale şi un prelung acord de sirenă anunţă sosi­rea Suveranului. De la un capăt la celălalt al sta­dionului izbucnesc urale. Ovaţii spo­resc parcă din bancă în bancă, din grup în grup pentru a se repercuta pe teren cu o amploare pe care tre­cerea în revistă a Majestăţii Sale o acentuiază. O atmosferă de tinereţe vibrantă cuprinde sufletele. Bucuria unanimă se citeşte pe faţa surâzătoare a Suveranului; tinereţea nu cunoaşte stăvili, ea se dăruie în­treagă şi biruitoare. Dincolo de orice deosebire de origi­nă socială, de condiţii, de obârşii şi de credinţă, tinerii reuniţi sub sem­nul Străjii exprimă dragostea lor unificatoare către Regele care supra­veghează destinele neamului. Alături de Majestatea Sa, d-nii Teofil Sidorovici, general Manolescu, Șoimescu şi d-na Cămărănescu.„ , Suveranul trece după „revistă” în tribuna regală. Iar programul începe de acolo de unde cu o zi înainte fusese suspen­dat. U­n moment de mare linişte, se lasă deasupra asistenţei. Toate privirile sunt­ aţintite pe sta­dion. Iar megafoanele, ordonă mili­­tăreşte: „Jumătate la stânga şi ju­mătate la dreapta, marş!”. Comanda odată executată, ochii tuturor sunt aţintiţi, spre Marele Străjer, care priveşte roadele unui efort continuu. Serbarea începe cu intonarea im­nului străj­eresc. Din mii de piepturi tinere, răsună cuvintele menite să intre în conştiinţa populară: „Noi străjeri de pretutindeni „Veseli, sprinteni şi vioi, „Fala neamului de mâine „Fii ai bravilor eroi”. Megafonul întrerupe aplauzele şi comandă „Bătuta”, pe care străjerii o execută într’un tempo nervos, elec­trizant. Cuvintele vechi au căpătat rezonanţă nouă : „Tot pe loc, tot pe loc „Să răsară busuioc „Foaie verde siminoc „Hai străjeri cu toţi la joc”, ar momentul culminant, al a­­cestui început de program, îl constitue, desigur „Urarea că­tre Marele Străjer” M. S. Regele Carol II-lea. T­oate glasurile la unison, toate piepturile în acelaş ritm, toate braţele drepte, în sus ridicate. „Uraa, uraaa, uraaa... „Toţi străjerii Majestate „Iţi urează sănătate”. Asistenţa aplaudă frenetic, în pi­cioare­ . Dar comenzile megafonului rede­vin imperioase, pentru a ordona eva­cuarea terenului în vederea exerci­­ţiilor gimnastice. „Repriza doua şi repriza treia", a­­dică băieţii şi fetele mai în vârstă părăsesc terenul, copiii de şcoli pri­mare, desfăşurându-se pe spaţiul ră­mas liber. P­ublicul aplaudă sincronismul perfect al mişcărilor, executate fără nici o abatere, fără nici o greşeală. Imensul teren al A.N.E.F.-ului, va continua să fie un prilej de surprin­zătoare atitudini, în care sănătatea, graţia şi armonia, îşi găsesc împli­nire , adeziunea publicului, se ma­nifestă spontan, răsplătind stră­duinţa celor mai tineri străjeri, cu ovaţii şi aplauze Pentru prima oară la noi în ţară, asemenea e­xcorciţii de masse în aer liber, sunt prezentate publicului. Tribunele arhipline şi entuziaste, do­vedesc necesitatea unei iniţiative, care, mai ales pentru vremurile de astăzi, nu mai putea întârzia. (Continuarea în pagina VIII-a) Suveranul primeşte urnele cu pământ ► DIRECŢIA ŞI REDACŢIA: Anul I Hr. 1® D­I­R­T­O­R STRADA REGALĂ No. I. ETAJ V TELEFOANE: DIRECŢIA: 5­5­7 8­5 Di­n C­r T I­a ■ REDACŢIA ADMINISTRAŢIA: 5­5­7­4­1 Str. Academiei, 37 Etaj IV A 2 CASA M.S. REGELUI COMUNICAT No. 63 Mareşalul Curţii Regale face cu­noscut următoarele: In dimineaţa zilei de 9 Iunie 1938 Majestatea Sa Regele însoţit de Mă­ria Sa Marele Voevod Mihai de Al­ba Iulia a asistat la continuarea ser­bării tineretului străjeresc pe Sta­dionul A. N. E. F„ după care a primit piloţii participanţi la concursul avia­ţiei de turism şi ştafetele de ciclism plecate de pe frontierele de Nord, Sud, Est şi Vest ale Ţării. La dejun Majestatea Sa Regele a avut invitaţi pe: Excelenţa Sa d. Miretitch, mini­strul Educaţiei fizice Iugoslav. Excelenţa Sa d. Yovan Doutchitch ministrul­­Iugoslaviei la Bucureşti, d. Voinovitch, director de cabinet al Excelenţei sale d-lui Miletitch, P. S. S. Episcop N. Colan, ministrul edu­caţiei naţionale, cultelor şi artelor. Comandantul Străjii Ţării. Subsecretarul de stat al ministe­rului educaţiei naţionale. Rectorul Academiei naţionale de educaţie fizică. Administratorul Casei Şcoalelor, Comandantul Institutul militar de educaţie fizică.­­, • ■ Casa civilă şi militară a Maiestă­ţii Sale Regelui. După amiază Maiestatea Sa Re­gele a primit în audienţă pe Sir Be­verly Baxter, apoi însoţit de Măria Sa Marele Voevod Mihai­ de Alba Iulia a luat parte la deschiderea con­cursului hipic intterpational "Лг București, 9 5 5 7 7 6 5 5 7 7 7 k. 55788 AMANUNT La Incendiul, de eri, de la un friate spital, in opera de ajutorare a bol­navilor tineretul străjerii, premili­­tarii, au dat o valoroasă contribuţie. Impresionantă, prin patetismul do­vedit.­­ Reţinem: acest tineret, refăcut su­fleteşte prin nouile formule de, edu­caţie, are dezvoltată la maximum dragostea de om. S'a reuşit, alături din educaţia fizică propriu zisă, Să i se trezească conştiinţa solidarităţii colective. Atribut care dă demnitate şi nespusă frumuseţe condiţiei u­mane. IDENTITĂŢI In cursul dezbaterilor congresu­lui socialist, fruntaşul L’Heveder a propus să se treacă la negocieri cu statele totalitare, pentru a se obţine pacea in Spania. — Imposibil, au strigat socia­liştii de stânga. , ,­L'Heveder a continuat, ascultat cu atenţie de plen, susţinând că nego­cierile trebuesc duse „chiar dacă­ ar fi să facem in acest scop concesiuni importante statelor totalitare". In final a cerut partidului socialist francez „să renunţe la formulele electorale perimate, dacă vrea să cunoască succese strălucite". Perimatele formule electorale d­­in Franţa ca şi la noii SIR Iti PAGINA 3-ai LA MOARTEA LUI OVID­ENAAla

Next