România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 153-167)
1938-11-01 / nr. 153
! ACTUALITATEA IN IMAGINI LONDRA: Conducătorul moto - clubului german, d. Huhnlein la cursele automobilistice din Donnington Park, CADIX: Generalii Queipo de Llando și Berti asistând la îmbarcarea voluntarilor italieni cari se reîntorc în patrie de pe frontul spaniol. CAIRO a Nahas Paşa, primul ministru al Egiptului la un exercițiu de apărare pasivă al poliției locale. Concluzii parţiale la o anchetă privind problema minorităţilor din Ardeal Argumente şi comentarii Аш examinat într-o serie de articole problemele minoritare ale Ardealului în legătură cu propaganda revizionistă. Ne-a fost uşor prezentând grafice, date şi statistici să spulberăm construcţii „ideologice” fără temeiu în realitate. Opinia publică de peste hotare a fost supusă însă ani de-a rândul, unor campanii sistematice care au falsificat datele reale şi care au sfârşit prin a semăna chiar în rândul oamenilor de bună credinţă îndoieli, dacă nu eronate convingeri. In ce măsură am fost noi prezenţi pentru a răspunde calomniilor sau argumentelor interesate nu e locul să discutăm aici. Acordul de la Muenchen a creat în Europa Centrală o atmosferă oarecum propice reluării pe plan politic a teoriilor care în publicistica internaţională reuşiseră să emoţioneze conştiinţele maleabile, sau numai prost informate. UN PROGRES ÎMBUCURĂTOR Atât problema Slovaciei cât şi problema Rusiei Subcarpatine au căpătat in urma cedării regiunilor sudete o actualitate politică grea de consecinţe. Nu e momentul să intrăm in detalii, dar înainte de a aştepta consecinţele ultimatumurilor şi a conciliabilelor putem trage o concluzie de principiu. Ungaria a renunţat la revendicarea „drepturilor“ sale „istorice”, adică la graniţele Sfântului ştefan, mulţumindu-se să reclame in conformitate cu criteriul etnic doar teritoriile locuite în majoritate de maghiari. Această rectificare de poziţie, în contradicţie evidentă cu politica dusă de la semnarea tratatului de la Trianon şi până la semnarea acordului de la Muenchen, va avea desigur importante repercusiuni asupra relaţiilor dintre Ungaria şi statele succesorale. Nu putem desigur anticipa;rezultatele discuţiilor diplomatice în curs ar putea să aducă, în multe domenii neaşteptate surprize. Dar obiectivitatea ne obligă să constatăm la vecinii noştri apuseni un pas înainte pe drumil cuminţeniei, o renunţare la romantismul sentimental şi o tendinţă de revenire la politica realistă de bună înţelegere între statele moştenitoare ale imperiului habsburgic. CATEVA ARGUMENTE CARI LĂMURESC SITUAŢIA DE FAPT Stăpâni în fapt şi tari pe drepturile noastre, care n’am primit în tratate decât consfinţirea, avem toate motivele să păstrăm în desfăşurarea evenimentelor politice un calm sprijinit deopotrivă pe argumentele echităţii şi ale forţei. Aceasta nu ne împiedică să menţinem vie în opinia noastră publică flacăra misiunii româneşti în teritoriile pe veci întregite, după cum nu ne scuteşte de obligaţia informării corecte asupra adevăratei stări de lucruri. Discutând în articolele noastre precedente situaţia Ardealului îndeosebi şi analizând mai deaproape argumentele revizionismului am ajuns pe bază de cifre la unele rezultate provizorii pe care, le rezumăm în următoarele concluzii: 1) Majoritatea ABSOLUTA a elementului românesc în Ardeal, recunoscută de recensământul maghiar din 1910, s’a accentuat dacă luăm în considerare rezultatul recensământului nostru din 1930. 2) Nu există pe graniţa de vest o linie etnică maghiară continuă. Din cele 37 de plăşi ale Crişanei deabia 4 au majoritate ungurească proporţia românilor faţă de minoritari fiind pe această graniţă de 60, 70 la sută! 3) Publiciştii nemaghiari captaţi de propaganda revizionistă nu se pot opri de a recunoaşte deosebirea de umanitate a noului regim faţă de cel vechiu. 4) Oraşele Ardealului care în 1910 aveau majoritate absolută maghiară sunt pe cale de a pierde chiar majoritatea relativă prin simplul fapt al restabilirii normale a fluxului modern de populaţii ţărăneşti spre centrele urbane. 5) Standardul cultural al Ardealului este astăzi superior celui de odinioară. Faţă de 51% ştiutori de carte pe care îi mărturiseşte recensământul din 1910, în 1930 s-au putut număra 6760. Constatări similare decurg din cercetarea condiţiilor în care se exercită libertatea presei minoritare, numărul şcolilor, al învăţătorilor etc., etc. 6) Reforma agrară a avut darul de a ridica odată cu standardul de viaţă al ţăranului român şi pe acela al ţăranului maghiar care trăieşte asăzi în Ardeal în condiţii superioare consângeanului său de peste Tisa. 7) Standardul economic al Ardealului este superior celui dinainte de Unire. Producţia a sporit, viaţa comercială şi financiară a progresat. Mai mult,maghiarii, şvabii şi saşii au păstrat posturile pe care le ocupau înainte de tratatul de la Trianon în viaţa economică a regiunii. Chestiunea însă nu se opreşte aici şi vom avea în curând prilejul să o discutăm în complexul ei. A. Cristea „Frontul popular francez este înmormântat" Rezultatele congresului radical-socialist dela Marsilia PARIS, 30 (Rador). — In legătură cu rezultatele congresului radical-socialist dela Marsilia, d. Rentier scrie în „Le Figaro”: „Știind ceia ce știe despre împrejurările generale și despre nevoile ţării noastre d. Daladier nu se poate îndoi că se află în clipa exactă în care răspunderea devine atât de covârşitoare încât pe cel ce se înalţă până la ea îl face mai mare, iar pe cel ce şovăie, îi sdrobeşte”. In „Le Jour”, d. Delpeyrou constată: „Congresul radical-socialist a înmormântat Frontul Popular. Acum, toate speranţele sunt îngăduite”. In articolul său de fond, „L’Oeuvre”, constatând victoria d-lui Daladier în faţa congresului scrie: „D. Daladier apare ca un adevărat şef. Rămâne numai de ştiut ce va face cu începere de mâine. Se va gândi d-sa numai să acopere scadenţa printr’o viguroasă sforţare, de ordin pur fiscal, sau va încerca să determine Franţa — pe toţi francezii — să se supună unei „economii de război” pe care trebue pentru câtva timp să o acceptăm cu curaj?”. MOSCOVA, 30 (Radr). — Agenţia Havas subliniază că presa sovietică a reţinut din discursul d-lui Daladiev mai ales faptul că nu a menţionat Rusia Sovietică. In schimb ziarele sovietice , comentează foarte favorabil cuvântarea d-lui Herriot, pe care îl numeşte „reprezentant al adevărateiculturi franceze şi al democraţiei”. Ceea ce a impresionat in deosebi presa sovietică este cererea d-lui Herriot ca burghezia mică şi mijlocie să colaboreze cu muncitorimea,in politica internă, iar în cea externă să nu caute o încercuire aUniunii sovietice. Ziarul „Izvestia”, care oglindeşte aceste impresii, cere ca să se aştepte spre a se vedea cum vor evolua raporturile intre Franţa şi Germania după Muenchen. 18 cadavre carbonizate scoase de sub dărâmăturile incendiului de la Marsilia MARSILIA, 30 (Rador). Până azi dimineaţă au fost scoase de sub dărâmăturile imobilelor incendiate 18 cadavre carbonizate. Poliţia a arestat mai mulţi indivizi prinşi în flagrant delict de furt la focul sinistrului. Orice identificare a victimelor este cu neputinţă. Nu se semnalează alţi dispăruţi peste numărul de 69 comunicatori.________ liz MARTI Noembrie 1938 HH ?0# Belşug ! O telegramă din’ Argentina anunţă că autorităţile au vărsat pe câmpiile provinciei Mendoza două milioane de litri de vin, pentru a împiedica scăderea preţului acestuia. Sistemul nu este nou. In fiecare an — şi cu acelaş scop — autorităţile din Brazilia asvârlă tone de caisa in mare, iar Palestina s’a specializat in debarcarea portocalelor, drept pe fundul Mediteranei. Decât să o desfacă la preţuri derizorii şi accesibile tuturor, autorităţile preferă să se debaraseze de o supra-producţie, pe care naivii o consideră drept semn de belşug şi bună gospodărire. Ceia ce înseamnă că legile economice merg mână in mână cu proverbul ; tot ce este mult, nu-i bun. Şi, atunci, ni se dă cât mai puţin. E drept că există încăpăţânaţi şi pârliţi cari nu prea pricep asemenea subtilităţi economice. Văzând că rechinii Pacificului beau cafea ca la Paşa, că delfinii Mediteranei îşi păstrează silueta hrănindu-se cu vitaminele din portocale, sau că porumbul şi grâul din Argentina fac baia de picioare în vin, oamenii se simt nefericiţi — ei cari nu au nimic din toate acestea — şi, că protest, se sinucid... Har trebue să recunoaştem că autorităţile nu au nici-o vină, întreaga răspundere este a sinucigaşilor, cari nu ştiu să se adapteze lipsurilor şi cerinţelor vremii... Iată, de pildă, delfinii şi rechinii, cari au ştiut să se adapteze la regim cu portocale şi cafeluţe... I-aţi întâlnit vreodată la rubrica sinuciderilor de mizerie? Toc. t » Taxa plătită în numerar. Ora. P. N. T. Nr. 143.TH. ANULI Nr. 153 Direcţia : Str.' Regală" Nr. 1. Tel. 5.57.85 . Redacţia: Str. Regală şi Academiei 371 Telefon 5.57.88 Secretariatul : Telefon 5.57.76. Secretariatul provinciei: Telefon 5.57.77. Administraţia: Pasagiul Victoriei (fost I El Imobiliara) Scara C. Tel. 5.57.61-4.20.62 Publicitate . Abonamente-Informațiuni: Str. Consiaiiter. Telefon 4.89.05 PAGINI DUCELE ŞI DUCESA DE KENT Ducele de Kent, fratele regelui George al Angliei, va pleca, însoţit de soţia şi fii săi, în Australia, fiind numit guvernator general al posesiunilor engleze din această parte a globului. Franţa nu cedează teritorii coloniale Germaniei PARIS, 30 (Rador). __ Agenţia Havas transmite: Cercurile bine informate dirn Franţa nu se gândesc deloc la cedarea niciunui teritoriu colonial către Germania. : ^ Discursul rostit de d. Daladier la Marsilia ca şi moţiunea asupra politicei externe adoptată de congresul radical-socialist afirmă intangibilitatea imperiului colonial francez. Această dublă declaraţie răspunde campaniei începută la Berlin în vederea unei noui repartizări a coloniilor în favoarea Germaniei. In ultimul timp faţă de seria de baloane de încercare făcute de presa engleză, cercurile autorizate franceze precizează că planurile înfăţişate de unele ziare britanice nu au fost niciodată supuse spre studiere guvernului din Paris şi că ele nu au aprobarea acestuia. Revendicările coloniale germane nu sunt noui. Prima campanie condusă de d. dr. Schacht invoca argumente de ordin financiar. Era vorba de a se apăra moneta germană, reducându-se cumpărăturile din străinătate prin produse coloniale furnizate Germaniei de noile colonii. Dacă Germania, ca și Italia, voia un acces la materiile prime din colonii, Franţa ar fi considerat în mod favorabil această dorinţă şi s’ar fi străduit s’o satisfacă. Acest punct de vedere a fost înfăţişat la Londra în 1937. Dar dacă Franţa era gata să accepte o soluţie conformă cu interesele economice ale Germaniei, ea era şi este potrivnică oricărei cedări de teritorii coloniale. Campania actuală din Germania pentru colonii se întemeiază însă cu deosebire pe argumente de prestigiu. De aceia ea nu poate fi luată în considerare în Franţa. Cercurile autorizate franceze declară că mai presus de orice coloniile franceze sunt zone de securitate, iar în timp de război ele constituiesc rezervorii de oameni și puncte de sprijin pentru aprovizionare. In special pentru aceste motive, Franța nu poate admite nici un fel de cedare de teritorii coloniale. SPRE BALCIC MARELE VOEVOD M I H A I sî D-nii c-dorî DUMITRESCU si maiori ILIE RADU PE BORDUL DISTRUGĂTORULUI „REGINA MARIA"