România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 153-167)

1938-11-01 / nr. 153

! ACTUALITATEA IN IMAGINI LONDRA: Conducătorul moto - clubului ger­man, d. Huhnlein la cursele automobilistice din Donnington Park, CADIX: Generalii Queipo de Llando și Berti a­­sistând la îmbarcarea voluntarilor italieni cari se reîntorc în patrie de pe frontul spaniol. CAIRO a Nahas Paşa, primul ministru al Egip­tului la un exercițiu de­­ apărare pasivă al poli­ției locale. Concluzii parţiale la o anchetă privind problema minorităţilor din Ardeal Argumente şi comentarii Аш examinat într-o serie de arti­cole problemele minoritare ale Ar­dealului în legătură cu propaganda revizionistă. Ne-a fost uşor prezentând grafi­ce, date şi statistici să spulberăm construcţii „ideologice” fără temeiu în realitate. Opinia publică de peste hotare a fost supusă însă ani de-a rândul, unor campanii sistematice care au falsificat datele reale şi care au sfârşit prin a semăna chiar în rân­dul oamenilor de bună credinţă în­doieli, dacă nu eronate convingeri. In ce măsură am fost noi prezenţi pentru a răspunde calomniilor sau argumentelor interesate nu e locul să discutăm aici. Acordul de la Muenchen a creat în Europa Centrală o atmosferă oare­cum propice reluării pe plan poli­tic a teoriilor care în publicistica in­ternaţională reuşiseră să emoţioneze conştiinţele maleabile, sau numai prost informate. UN PROGRES ÎMBUCU­RĂTOR Atât problema Slovaciei cât şi pro­blema Rusiei Subcarpatine au că­pătat in urma cedării regiunilor su­­dete o actualitate politică grea de consecinţe. Nu e momentul să intrăm in de­talii, dar înainte de a aştepta con­secinţele ultimatumurilor şi a con­ciliabilelor putem trage o concluzie de principiu. Ungaria a renunţat la revendica­rea „drepturilor“ sale „istorice”, a­dică la graniţele Sfântului ştefan, mulţumindu-se să reclame in con­formitate cu criteriul etnic doar teritoriile locuite în majoritate de maghiari. Această rectificare de poziţie, în contradicţie evidentă cu politica dusă de la semnarea tratatului de la Trianon şi până la semnarea acor­dului de la­ Muenchen, va avea desi­gur importante repercusiuni asupra relaţiilor dintre Ungaria şi statele succesorale. Nu putem desigur­ anticipa;­­re­zultatele discuţiilor diplomatice în curs ar putea să aducă, în multe domenii neaşteptate surprize. Dar obiectivitatea ne obligă să consta­tăm la vecinii noştri apuseni un pas înainte pe drum­il cuminţeniei, o renunţare la romantismul senti­mental şi o tendinţă de revenire la politica realistă de bună înţelegere între statele moştenitoare ale im­periului habsburgic. CATEVA ARGUMENTE CARI LĂMURESC SITUA­ŢIA DE FAPT Stăpâni în fapt şi tari pe dreptu­rile noastre, care n’am primit în tra­tate decât consfinţirea, avem toate motivele să păstrăm în desfăşurarea evenimentelor politice un calm spri­jinit deopotrivă pe argumentele e­­chităţii şi ale forţei. Aceasta nu ne împiedică să men­ţinem vie în opinia noastră publică flacăra misiunii româneşti în teri­toriile pe veci întregite, după cum nu ne scuteşte de obligaţia infor­mării corecte asupra adevăratei stări de lucruri. Discutând în articolele noastre precedente situaţia Ardealului în­deosebi şi analizând mai deaproape argumentele revizionismului am a­­juns pe bază de cifre la unele re­zultate provizorii pe care, le rezu­măm în următoarele concluzii: 1) Majoritatea ABSOLUTA a ele­mentului românesc în Ardeal, recu­noscută de recensământul maghiar din 1910, s’a accentuat dacă luăm în considerare rezultatul recensă­mântului nostru din 1930. 2) Nu există pe graniţa de vest o linie etnică maghiară continuă. Din cele 37 de plăşi ale Crişanei deabia 4 au majoritate ungurească propor­ţia românilor faţă de minoritari fiind pe această graniţă de 60, 70 la sută! 3) Publiciştii nemaghiari captaţi de propaganda revizionistă nu se pot opri de a recunoaşte deosebirea de umanitate a noului regim faţă de cel vechiu. 4) Oraşele Ardealului care în 1910 aveau majoritate absolută maghiară sunt pe cale de a pierde chiar ma­joritatea relativă prin simplul fapt al restabilirii normale a fluxului modern de populaţii ţărăneşti spre centrele urbane. 5) Standardul cultural al Ardea­lului este astăzi superior celui de odinioară. Faţă de 51% ştiutori de carte pe care îi mărturiseşte recen­sământul din 1910, în 1930 s-au pu­tut număra 676­0. Constatări similare decurg din cercetarea condiţiilor în care se exercită libertatea presei minorita­re, numărul şcolilor, al învăţătorilor etc., etc. 6) Reforma agrară a avut darul de a ridica odată cu standardul de viaţă al ţăranului român şi pe acela al ţăranului maghiar care trăieşte asăzi în Ardeal în condiţii supe­rioare consângeanului său de peste Tisa. 7) Standardul economic al Ardea­lului este superior celui dinainte de Unire. Producţia a sporit, viaţa com­er­­cială şi financiară a progresat. Mai mult,maghiarii, şvabii şi saşii au păstrat posturile pe care le ocupau înainte de tratatul de la Trianon în­ viaţa economică a re­giunii. Chestiunea însă nu se opreşte aici şi vom avea în curând prilejul să o discutăm în complexul ei. A. Cristea „Frontul popular francez este înmormântat" Rezultatele congresului radical-socialist dela Marsilia PARIS, 30 (Rador). — In legă­tură cu rezultatele congresului ra­dical-socialist dela Marsilia, d. Re­ntier scrie în „Le Figaro”: „Știind ceia ce știe despre împre­jurările generale și despre nevoile ţării noastre d. Daladier nu se poate îndoi că se află în clipa exac­tă în care răspunderea devine atât de covârşitoare încât pe cel ce se înalţă până la ea îl face mai mare, iar pe cel ce şovăie, îi sdrobeşte”. In „Le Jour”, d. Delpeyrou con­stată: „Congresul radical-socialist a înmormântat Frontul Popular. A­­cum, toate speranţele sunt îngă­duite”. In articolul său de­ fond, „L’Oeu­vre”, constatând victoria d-lui Da­ladier în faţa congresului scrie: „D. Daladier apare ca un adevărat şef. Rămâne numai de ştiut ce va face cu începere de mâine. Se va gândi d-sa numai să acopere sca­denţa printr’o viguroasă sforţare, de ordin pur fiscal, sau va încerca să determine Franţa — pe toţi francezii — să se supună unei „e­conomii de război” pe care trebue pentru câtva timp să o acceptăm cu curaj?”. MOSCOVA, 30 (Radr). — Agen­ţia Havas subliniază că presa so­vietică a reţinut din discursul d-lui Daladiev mai ales faptul că nu a menţionat Rusia Sovietică. In schimb ziarele sovietice , co­mentează foarte favorabil cuvânta­rea d-lui Herriot, pe care î­l nu­meşte „reprezentant al adevăratei­­culturi franceze şi al democraţiei”. Ceea ce a impresionat in deosebi presa sovietică este cererea d-lui Herriot ca burghezia mică şi mijlo­cie să colaboreze cu muncitorimea,­in politica internă, iar în cea ex­ternă să nu caute o încercuire a­­Uniunii sovietice. Ziarul „Izvestia”, care oglindeşte aceste impresii, cere ca să se aştep­te spre a se vedea cum vor evolua raporturile intre Franţa şi Germa­nia după Muenchen. 18 cadavre carbonizate scoase de sub dărâmăturile incendiului de la Marsilia MARSILIA, 30 (Rador).­­ Până azi dimineaţă au fost scoase de sub dărâmăturile­­ imobilelor incendiate 18 cadavre carbonizate. Poliţia a arestat mai mulţi indivizi prinşi în flagrant delict de furt la focul sinistrului. Orice identificare a victimelor este cu neputinţă. Nu se sem­nalează alţi dispăruţi peste numărul de 69 comunicat­ori.________ l­iz MARTI Noembrie 1938 HH ?0# Belşug ! O­­ telegramă din­­’ Argentina anunţă că auto­rităţile au văr­sat pe câmpiile provinciei Men­doza două mi­lioane d­e litri de vin, pentru a împiedica scă­derea preţului acestuia. Sistemul nu este nou. In fiecare an — şi cu acelaş scop — autori­tăţile din Bra­zilia asvârlă to­ne de caisa in mare, iar Pales­tina s’a specia­lizat in debar­carea portocale­lor, drept pe fundul Medite­­ranei. Decât să o desfacă la pre­ţuri derizorii şi accesibile tutu­ror, autorităţile preferă să se debaraseze de o supra-producţie, pe care naivii o consideră drept semn de belşug şi bună gospo­dărire. Ceia ce înseamnă că le­gile economice merg mână in mână cu pro­verbul ; tot ce este mult, nu-i bun. Şi, atunci, ni se dă cât mai puţin. E drept că e­­xistă încăpăţâ­naţi şi pârliţi cari nu prea pricep aseme­nea subtilităţi economice. Vă­zând că rechinii Pacificului beau cafea ca la Pa­şa, că delfinii Mediteranei îşi păstrează silue­ta hrănindu-se cu vitaminele din portocale, sau că porum­bul şi grâul din Argentina­­ fac baia de picioa­re în vin, oa­menii s­e simt nefericiţi — ei cari nu au ni­mic din toate acestea — şi, că protest, se sinu­cid... Har tre­­bue să recunoa­ştem că autori­tăţile nu au nici-o vină, în­treaga răspun­dere este a si­nucigaşilor, cari nu ştiu­ să se a­­dapteze lipsuri­lor şi cerinţelor vremii... Iată, de pildă, delfinii şi rechinii, cari au ştiut să se a­­dapteze la re­gim cu porto­cale şi cafelu­­ţe... I-aţi întâl­­nit vreodată la rubrica sinuci­derilor de mize­rie? Toc. ­­t » Taxa plătită în numerar. Ora. P. N. T. Nr. 143.TH. ANULI Nr. 153 Direcţia : Str­.' Regală" Nr. 1. Tel. 5.57.85 . Redacţia: Str. Regală­­ şi Academiei 37­1 Telefon 5.57.88 Secretariatul : Telefon 5.57.76. Secretariatul provinciei: Telefon 5.57.77. Administraţia: Pasagiul Victoriei (fost I El Imobiliara) Scara C. Tel. 5.57.61-4.20.62 Publicitate . Abonamente-Informațiuni: Str. Consi­aiite­r.­­ Telefon 4.89.05 PAGINI DUCELE ŞI DUCESA DE KENT Ducele de Kent, fratele regelui George al Angliei, va pleca, însoţit de soţia şi fii săi, în Australia, fiind nu­mit guvernator general al posesiunilor engleze din această parte a globului. Franţa nu cedează teritorii coloniale Germaniei PARIS, 30 (Rador). __ Agenţia Havas transmite: Cercurile bine informate dirn Franţa nu se gân­desc deloc la cedarea niciunui teritoriu colonial către Germania. : ^ Discursul rostit de d. Daladier la Marsilia ca şi moţiunea asupra politicei externe adoptată de congre­sul radical-socialist afirmă intangibilitatea imperiului colonial francez. Această dublă declaraţie răspunde campaniei începută la Berlin în vederea unei noui re­partizări a coloniilor în favoarea Germaniei. In ultimul timp faţă de seria de baloane de în­cercare făcute de presa engleză, cercurile autorizate franceze precizează că planurile înfăţişate de unele ziare britanice nu au fost niciodată supuse spre studie­re guvernului din Paris şi că ele nu au aprobarea acestuia. Revendicările coloniale germane nu sunt noui. Prima campanie condusă de d. dr. Schacht invoca ar­gumente de ordin financiar. Era vorba de a se apăra moneta germană, reducându-se cumpărăturile din străinătate prin produse coloniale furnizate Germa­niei de noile colonii. Dacă Germania, ca și Italia, voia un acces la ma­teriile prime din colonii, Franţa ar fi considerat în mod favorabil această dorinţă şi s’ar fi străduit s’o satisfacă. Acest punct de vedere a fost înfăţişat la Londra în 1937. Dar dacă Franţa era gata să accepte o soluţie conformă cu interesele economice ale Germaniei, ea era şi este potrivnică oricărei cedări de teritorii co­loniale. Campania actuală din Germania pentru colonii se întemeiază însă cu deosebire pe argumente de pres­tigiu. De aceia ea nu poate fi luată în considerare în Franţa. Cercurile autorizate franceze declară că mai pre­sus de orice coloniile franceze sunt zone de securitate, iar în timp de război ele constituiesc rezervorii de oa­meni și puncte de sprijin pentru aprovizionare. In special pentru aceste motive, Franța nu poate admite nici un fel de cedare de teritorii coloniale. SPRE BALCIC MARELE VOEVOD M I H A I sî D-nii c-dorî DUMITRESCU si maiori ILIE RADU PE BORDUL DISTRUGĂTORULUI „REGINA MARIA"

Next