România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 183-197)
1938-12-01 / nr. 183
CRITICA DE ALTADATA Răsfoind nişte reviste literare de acum 30—40 de ani, am fost mirat să găsesc— în contrast cu atmosfera literară de astăzi — o agitaţie, o vioiciune a materialului critic, o vigoare a discuţiilor principiale pe care în van am căutat-o prin publicaţiile din vremea noastră. O luptă acerbă se ducea între baricade critice, o luptă crudă de exterminare şi tocmai prin ea se delimitau valorile şi căpătau proeminenţă personalităţile. Se va spune : dar atunci existau multe lucruri nelămurite, care astăzi n’ar avea rost. Războiul gigantic dintre Maiorescu şi Gherea, adică intre „artă pentru artă’’ şi „artă cu tendinţă” ar mai fi necesar astăzi? Numai că, ne face impresia că „problema” nu se pune tocmai aşa. Şi anume: e vorba de lipsa „temelor” sau de lipsa însăşi a personalităţilor critice care să le... scornească?! Optăm pentru această din urma părere. Este cert că a fi critic nu Înseamnă a... aproba. Critica începe să existe în clipa în care o mare personalitate se pune deacurmezişul valorilor şi le judecă din punctul său de vedere, fie că e strâmb sau nu. O epocă în care toţi criticii se împacă între ei, într’o căldicică înfrăţire, este o epocă jalnică, nevrednică. Unde s’au mai văzut doi critici având cam aceeaşi părere despre o carte, un autor? Personalitatea se defineşte tocmai în măsura în care refuză perspectiva altei personalităţi critice. Intre Maiorescu şi Gherea nu era o luptă de „principii”, ci una de temperamente, de educaţie, de structură. Un critic este mare în măsura în care respinge „adevărurile criticilor contemporani. Criticii între ei trebue să fie — prin necesitate — adversari! Şi dacă nu sunt, înseamnă că n’au structura! Criticul nu există numai în virtutea unui biet „gust literar” — sau bun gust artistic — care poate împăca toate nuanţele, toate preferinţele. Bunulgust al valorilor este, ca să zicem aşa, locul comun al operelor de artă; şi deabea dela acest loc comun încolo începe să existe personalitatea criticului, care refuză sau primeşte prin unghiul marei sale subiectivităţi creatoare. Ce ne interesează pe noi un Saint Bemre, de exemplu? Nedreptăţile lui sau personalitatea însăşi? Hotărând, criticii de „bun gust” nu ştiu să aprecieze prin luneta timpului. Criticii minori, fără structură, își închipue ca au _un rol nobil: acela de a „informa” publicul asupra valorilor^„la zi”. Este o altă naivitate a acestor critici. Fiindcă valorile, daca sunt bune, se impun dela sine. Iar dacă nu sunt^bune, nu se impun. _ Rolul „informativ” al criticei minore este atât de şters în faţa agitaţiei pe care o produc marile personalităţi critice prin lupta lor „injustă”! Criticul nu vrea recomandaţie, el e mai curând deşteptat de zăngănitul armelor. O operă care ar fi obiect de luptă între critici ar produce mai mult „bine cultural” decât o sută de recomandaţii căldicele piÎEEt Cu melan^gdBrsfoeşti astăzi revistele din trecut, cititorule doritor de lupf^BPepte sau nedrepte, şi te gândeşti la prezent! Fiindcă acest pi^Bnt a realizat unul din paradoxele cele mai caraghioase ale vr^Bprilor, un lucru pe care nu ţi l-ai fi putut inchipui nicioda eă.Si anume: „societăţi de critici”! Dispeietatea » criticilor?.... се-ar fi râs un Maiorescu sau un Gherea la o astfel de butadătop mist Dan PetriSilicir ! TITU MAIORESCU |ЯЛЛАПЛЛЛЛЬЯЛЛЛПЛЛЛЛЛЛ/\ЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЯЛЛЛЛЛЛЛЛЛАЛЛЛЛ/ Cum va decurge „Săptămâna cărţii franceze" Cititorii n’au uitat încă gestul acela, vrednic de alte vremuri, al Franţei care anul acesta a făcut bibliotecilor noastre de stat un cadou de simbolic înţeles: cărţi în valoare de peste un milion de franci! A fost un gest care va rămâne în istoria relaţiunilor spirituale franco-române înscris cu litere de aur. Franţa nu face propagandă de calitate inferioară; ea invită — şi invită numai pe tărâmuri spirituale. In acelaş spirit s’a hotărît organizarea acestei „Săptămâni” a cărţii franceze. Dintr’un moment în care interferenţele spirituale sunt mai necesare decât oricând. Săptămâna cărţii franceze începe la 1 Decembrie şi sfârşeşte la 8 Dec. S-a apelat la 67 de librării româneşti, dintre care 16 din Bucureşti, iar 51 din provincie (Iaşi, Galaţi, Cluj, Timişoara, etc.). In tot timpul acestei săptămâni, cărţile franceze se vor vinde cu 3,50 lei francul (cu excepţia cărţilor legate, care se vorvinde cu 4 lei francul). Beneficiul se extinde asupra tuturor comenzilor care se vor face în cuprinsul săptămânii. D. A. Dupront ne-a atras atenţia că această „politică” a cărţii franceze presupune un mare sacrificiu şi că acest sacrificiu este făcut mai ales pentru facilitarea răspândirii cărţilor de calitate. Adică, a cărţilor de specialitate, necesare profesioniştilor, cum ar fi medicii, magistraţii, militarii. Pentru o bună ghidare în această săptămână, „Institutul” pune la îndemâna publicului un „Catalog de cărţi franceze”, întocmit de un grup de savanţi, care recomandă operele reprezentative ale spiritului francez. Dar sărbătoarea cărţii franceze nu se va restrânge numai la cele de mai sus. Literaţii francezi ţin să-şi trimită câţiva soli pe aceste meleaguri. „Săptămâna” va culmina prin vizita a trei scriitori de frunte ai literaturii franceze actuale. D. Georges Duhamel, neuitatul autor al Jurnalului lui Salavin, d. André Therive, subtilul critic şi eseist şi d. Jean-Louis Vaudoyer, vor forma această solie Scriitorii vor descinde in Bucureşti pe ziua de 4 Dec. Prima solemnitate oficială, prezentată de iluştrii scriitori, va fi Luni 5 Dec, ora 11 din ios „Fundaţia Gard”. D. Duhamel va ţine o conferinţă despre: Criza civilizaţiei—criza cărţii; d. André Therive va vorbi despre: Limba franceză ca limbă de cultură iar d. Jean-Louis Vauldoyer despre: Parisul şi poeţii francezi in secolul XIX-lea, cu recitări. . Intelectualitatea românească va trebui să cinstească cum se cuvine această manifestare, care porneşte dintr’un real imbold sufletesc pentru cultura noastră. T XII 1938 ROMANIA No. 183 ..............I""n A crestături UN HEBDOMADAR FRANCEZ’ a deschis o anchetă în ceia ce priveşte „rolul scriitorului”. Evident, discuţia se învârte în jurul... politicii. Oamenii sunt bolnavi de această maladie gravă de care, probabil, nu vor scăpa decât în urma unei comoţii puternice provenite de pe urma unui cataclism care să nu fie născut din condiţiile lor de viaţă, ci din însăşi natura elementelor. De pildă, un cutremur uriaş, sau o prăbuşire de terenuri ,sau scufundarea în ocean a unei porţiuni de pământ aparţinând civilizaţiei. Deocamdată oamenii fac şi vorbesc politică. Hristos spunea : „Unde veţi fi doi, voi fi şi eu al treilea”. Azi, unde sunt doi, Hristos e alungat în numele politicei... Iată,, de pildă pe Paul Valéry, declarând că nu face politică, deoarece „spiritul presupune libertate”. Cu asta, Valéry defineşte o libertate care aparţine Franţei, sau care a aparţinut. Căci, de cealaltă parte a Rinului, ni se spune: „Libertatea este disciplina în cadrul vieţii coletive”. („L’art dans le Ile Reich, pag. 32) Care din aceste libertăţi, e cea adevărată? Deoarece, de vreme ce sunt doua, există şi o a treia, şi o a patra, etc., etc. Progresia aritmetică e infinită Dar asta ce înseamnă? Tocmai lipsa unui criteriu al valorilor. De aici rezultă şi haosul. Şi tot de aici, şi discutarea unor lucruri cari, numai din neseriozitatea noastră, au căpătat o importanţă atât de mare. AI ŞTIUT că Apostolul Favel a făcut 19.000 km. în călătoriile sale, şi că tot acest imensi parcurs, aproximativ, numai 7.000 km., i-a făcut cu corabia sau călare? Apostolul Pavel a călătorit, deoarece ştia că numai contactul cu oamenii dă gândului putinţa de-a prinde rădăcini şi da roade. DIN manuscrisul primit, reţinem numai strofa aceasta: „Şi drumul dus de ziuă şi ’mbătrânit de soare „Goneşte ca nebunul să se arunce ’n mare „Insă ajuns pe plajă, îl simţi trudit de fugă, „Stând în getiunchi, în iarnă, şi pregătit rugă. Titlm mapuscrisului mMimportâ O carte poate să” aibă ■ titlu Important e conţinutul, autorul manuscrisului,despre care vorbim, e dator să vegheze mai mult şi mai atent, ca insomniile sufletului său să nu degenereze. Totul e să ştii disciplina luciditatea. MARCU REZA: Cartea cu amintiri Edit. Fund. Regale „Regale Carol II“. — O carte mică, şăgalnică, plină de suavităţi şi prezentată într’un stil limpede, nechinuit, neartificializat de cine ştie de... şcoală literară. D. Marcu Beza este, înainte de toate, un om de ştiinţă. Iar ştiinţa l-a învăţat să nu tortureze inutil cuvântul. Şi literatul, surprinzând că acesta e adevărul, s’a supus legei de-a lăsa sufletul să vorbească singur atunci când are de spus ceva... JUDECATA CEA GREA Desen de КуЫсяки MENŢIUNI CRITICE: Apariţia celor două tomuri masive din a patra etapă a vastului romiam ciclic, pe care d-na Hortensia Papadat-Bengescu îl elaborează de mai bine de cincisprezece ani, şi bucuria de a putea înoda, din nou, firul evenimentelor întrerupte, cu ani în urmă, la apariţia „Drumului ascuns” se însoţesc ca şi atunci, de una din acele digresiuni, cu atât mai disgraţioasă, cu cât iese, inoportună, în frunte. Căci dacă, acum şase ani, intervenientul era unul din cei mai originali prozatori ai tineretului, regretatul Anton Holban iar săgeţile lui, de fel înveninate, porneau din dragostea şi admiraţia pentru opera, ce-i părea nedreptăţită, a d-nei Hortensia Papadat-Bengescu, de data aceasta tulburătorul e numai cunoscutuldelator ortografic, care de trei ani încheiaţi, cum revendică cu orgoliu, şi cel puţin odată pe săptămână, cu o perseverenţă mai prejos de laudă, repetă aceleaşi, biete, două-trei argumente. Am fi trecut, cum sta fi cuvenit, mai departe, cu atât mai mult cu cât grânarele acestor două compacte volume ar cere nu două, dar douăzeci şi două de foiletoane, dacă ar fi să le inventariem toate bogăţiile, am fi trecut, zic, mai departe dacă printre citatele infamante, cari au împlinit şi ele trei ani de publicitate gratuită, nu ar fi şi ale noastre. ,. pătruns în mintea tuturor adevărul că nu se poate scriitor român, fără să cunoască bine limba română... Criticii s’au încredinţat că e o prostie să cauţi „vibraţii de artă” în scrierea cui îşi bate joc de limbă şi nu-i pasă de ortografie, de morfologie, de sintaxă” — scrie nemilosul nostru censor, la icrapătuit şi cu satisfacţia, cam ieftină, a unei bătălii, câştigată doar în închipuirea Sa. Tuturora şi criticii noştri constituie o generalizare, la care nimic din celece s’au petrecut nu-i dă dreptul să le formuleze. In ce ne priveşte, nu putem fi astăzi de altă părere decât eram cu cincisprezece ani in urmă, pentru simplul motiv că adevărurile elementare nuse schimbă de azi pe mâine. Vibraţia de artă, cu care ne împunge amabilul nostru gâde, noi oceream, cum o cerem şi astăzi, creaţiunilor lirice în primul rând. Pentru o vibraţie de artă, noi iertăm păcate ortografice, oricât de mari, chiar disproporţionat de mari în raport cu exiguitatea iînerării. Cum, n’am iertat atunci, astfel de erori, presupunând că erori sunt, într’o operă ca aceea a d-nei Hortensîk Papadat-Behgescui în acest univers de artă, in ctae vibraţiile nu se pot număra, pentrucă totul e organizat în spiritul celei mai coherente creații. Trec peste faptul, important fără doar şi poate, că 90% din erorile gramaticale, de ortografie şi acord se datoresc celei mai imperfecte corecturi din câte au asistat o lucrare, şi că ele sunt, pur şi simplu, greşeli de tipar. Rămân, să zicem, expresiile calchiatedupă franţuzeşte sau cele cari vor să aducă inovaţii sintactice, cu cari, un purist şi un radical cum este grămăticul de care vorbim, nu se poate împăca. Franţuzeasca lui Panait Istrati nu cred să fi fost din pulpa galică a francezei lui Gide, necum a lui Racine, ceeace nu l-a împiedicat să ajungă povestitorul universal recunoscut, fie că se prezintă în propriul său strain valaho-galic, fie în straiele limbilor câte l-au tradus. Etau cetit, în anii din urmă, corespondenţă mai pasionantă, ca aceea în care Napoleon biciuia deopotrivă înverşunarea destinului, avânturile inimii şi regulile ortografice, îmi lipseşte, deocamdată, acel text în care Flaubert se ridica împotriva exigenţelor gramaticale, cu cari îl urmăriau Furiile galo-romane, de specia alor noastre. Şi dacă am spicui în acest folclor, ce pentru unii face lege, toate abaterile sau ingeniozităţile gramaticale, alături de canoanele oficiale ! La ce bun însă? Exemple şi circumstanţe îşi au rostul într’o desbatere, fie şi de cafenea, nu numai academică, unde fiecare ar aduce cu sine un dram de modestie sau, dacă voiţi, de îngăduinţă în discuţie. Poliţia s-a modernizat, jandarmeria a devenit amabilă şi ştiinţifică, singur jandarmul gramaticei a rămas la vechile metode ale intoleranţei şi cnutului. Cunosc în critica franceză modernă, un profesionist al gramaticei, dar veritabil acela (şi nu un simplu diletant, ca delatorul nostru), care nu scapă ocazia să noteze erorile, fie in operele originale, fie în traducerile în limba franceză. E André Thérive. Cu câtă pondere însă, cu câtă amenitate, cu cât simţ al proporţiilor, căci dacă a acordat zece rânduri gramaticei, va acorda de o sută de ori mai multe, operei însăşi, acelei creaţiuni, acelui univers cu care s’a îmbogăţit sistemul planetar al creaţiilor artistice. Şi cititorul e mulţumit, pentru că astfel dozată, judecata critică este un act de justiţie. Cum se procedează la noi, în acest vad dela porţile Orientului, unde comitagiii n’au dispărut cu totul? După un travaliu artistic de şase ani de zile, dacă nu și mai mult, d-na Hortensia Papadat-Bengescu dă la iveală al patrulea act din epopeea sa PSichologică. Sunt peste nouă sută de pagini, dense, de o densi 1) HORTENSIA PAPADAT-BENGESCH, RĂDĂCINI, roman, 2 vol. (434+485 pagini) , editura „Naţională-Ciorneii* tate în primul rând sufletească, în lungul şi latul cărora se succed aspecte de viaţă modernă, se desbat probleme, se urmăresc, ca într’o junglă, regisată de cel mai iscusit dresor, suflete şi vieţi, sfâşiindu-se intre ele sau rupând cu ghiarele din propria lor carne; se destramă existenţe sau, dimpotrivă se reconstitue altele, aşa cum in locul unui munte prăbuşit apare un lac, cu peisagiu calm; vechi cunoştinţe ies din rolurile lor subalterne, cum este acea flecară şi uşerică Nory Baldovin, şi trec pe primul plan al atenţiei, căci Rădăcini e, în primul rând romanul maturităţii epice şi psichologce aceea ce, n’ar fi crezut, că este doar un personaj de figuraţie, altele noi trump, ca o miraculoasă ploaie de stele căzătoare, din adâncimile enigmatice ale haosului, în care se zămislesc deopotrivă, constelaţiile şi marile creaţiuni ale imaginaţiei, ba această solemnă şi umană Dia Baldovin, al cărui mister şi gheţar sufletesc se topesc la razele de primăvară ale dragostei doctorului Caro; minciuna, în feluritele ei ipostaze, gelozia care devoră, maternitatea ce se revelă, adolescenţa care se frânge, din, tulpină, marea pasiune a muzicei, la adăpostul căreia se joacă şi drama dar şi parodia iubirilor. Viciul de cartier, boem şi bonom al admirabilului Lică Trubaduru, despărţit de principesaj cu care se luase şi mânat să ia în căsătorie pe Mika-Lé, „iazul acoperit de alge”, cum aşa de plastic caracterizează autoarea pe această bizară făptură a păcatului, — aceasta şi altele, pasiuni, nevroze sau simple habitudini sunt studiate cu acea artă, cu acea ştiinţă şi cu acea poeizie, proprii scrisului d-nei Hortensia Papadat- Bengescu, cari au consacrat-o dela întâile pagini ale impunătoarei sale cariere literare şi iată că in faţa unei opere, de o atât de complexă originalitate, niciun cuvânt despre o cât de vagă recunoaştere, un dispreţ adânc pentru minunile artei, încântat că a dat peste câteva fraze, pe cari cititorul, dominat tot impul de fluxul de viaţă şi artă, al romanului, şi dacă le observă, nu se bagă în seamă sau cel mult le zvârle, găteje nevinovate, în vâlvoarea entuziasmului său. Cititorul — da, cititorul nu poate să procedeze altminteri. Dar cel care nu citeşte ? De unde să afle toate acestemiracole, când singura lui pasiune — vorbim de acelaş controlor de virgule — e să surprindă o deficienţă gramaticală, un acord, estropiat de rotativă, o iniţiativă lexicală sau sintactica, bine gândite şi pentru cari autorii lor sunt dispuşi să se apere, să se justifice. Eroul articolului nostru de astăzi, căruia, dacă nu-i iertăm ceva, e că ne-a abătut de la ţelurile imediate ale cronicei, face parte din cohorta, destul de numeroasă, a reporterilor după ureche. A răsfoi voluminoasa operă a d-nei Hortensia Papadat- Bengescu nu i-a trecut de fel prin gând. Citit-a, oare, in întregime studiul, din Revista Fundaţiilor Regale, al d-lui Şerban Cioculescu, de la care împrumută pasagiul expresiunilor înterminate ? Nici macar atâta. Vesel că a dat peste un vânat de agata, şi-l prepară şi-şi cântă şi biruinţa, în timp ce pentru noi un atare fapt frizează codul braconajului, ca să nu spunem miai rău. Căci pentru d-l Şerban Cioculescu, importantul nu stă in cele câteva abateri, discutabile, cât in excepţionala valoare a romanului d-nei Hortensia Papadat-Bengescu. Dovadă replica d-sale de astăzi, în care cu infinite precauţiuni încearcă să strice buna dispoziţie a victoriosului şi să-l aducă pe drumurile unei necesare penitenţe. Dar, nu va izbuti. Ar fi să-i ceară un prea mare sacrificiu. Căci dacă n’ar mai nota erorile de ortografia şi neologismele, ce i-ar mai rămânea de făcut ? Şi ce altceva face de trei ani de zile încheiaţi? Omul, poate să fie încântător, profesionistul, poate să fie exemplar—faptă pe care o împlineşte nu e mai puţin reprobabilă şi, de ce n’am spune-o, deadreptul meschină. Perpessicius Interview express De vorbă cu d. Соrneliu Moldovanu tftslff. - отУЙТр» ' l-fjfttf - - ' . ■ - ■ . - ■ nc-jij'' » autorul romanului *,Purgatoriul“ Pentru a sta de vorbă cu domnul Corneliu Moldovanu ar fi luat drumul cafenelei Corso, unde sunt mese la care se împletesc varii discuţii cu şerpii aromelor ce suie din şvartzuri. Cafeneaua este o pasiune pe care a orbit-o cu prima cafea neagră în vremea boemei. D. Corneliu Moldovanu este unul din scriitorii cari au trecut prin mijlocul acelui timp al boemei bucureştene, fără să primească nici una din deformările ei. Cu prilejul apariţiei celei de-a treia ediţii a romanului ,purgatoriul", i-am cerut autorului câteva lămuriri cu privire la acest roman, care a cunoscut succes moral şi de librărie, şi pricina duratei ce desparte recenta ediţie, de cele anterioare: — Cărui fapt se datorează această punte de timp între ediţia II şi cea de a lll-a a romanului dvs.? Pauză datorită mie, findcă am vrut să-l revăd. L-am smuls din actualitatea imediată, reducându-i chiar mai mult de 100 de pagini. In forma actuală, romanul este legat de o epocă şi societate, fără să fie dependent de anumite momente şi aspecte transitorii ale acestei societăţi. Am dat prioritate problemei în general şi am urmărit evoluţia personagiilor, după cursul pasiunilor şi năzuinţelor din care ţâşnesc aceste personagii. — Aţi vrut să zugrăviţi în acest roman societatea românească de dună răsboiu, sau aţi vrut să scrieţi pur şi simplu un roman, să încercaţi tehnica romanului, gen foarte puţin abordat înainte de „Ion" şi „Purgatoriul“? — Romanul nu e isvorât din necesitatea de a zugrăvi o epocă, n’am gândit să mă fac interpretul sau cronicarul unei epoci, ci totuşi epoca Se oglindeşte prin viaţa personagiilor în economia romanului. N’am încercat nici un roman „a thèse” nici de tendinţe. Este o zugrăvire a vieţii. Roman de conflicte de ciocniri Intre personagii ieşite din diverse straturi sociale. O permanentă interferenţă, între osebiţii eroi din stratul de jos, sau evadaţi din viaţa de provincie sau pretinsa societate înaltă, cu viaţa-i cosmopolită şi cu un fel importat de a trăi. O societate care era departe de tiparele de viaţa autohtonă, românească, turnată din trecut in realităţile prezentului. N’am avut însă preocupări de moralist .Singura morală care se desprinde din roman, este pasiunea de adevăr a personagiilor şi chiar cruzimea unor situaţii pe care nu le-am ocolit. —Care sunt datele autobiografice, cari se ascund sub diversele identităţi ale eroilor din „Purgatoriul"?] n— Ca’n orice operă literară, cum cel puţin vag este întotdeauna, romanul este autobiografie. De la gândul cel mai înalt, mai subliniat de elanuri şi probleme etice, până la cea mai josnică înclinare, sufletul scriitorului ca pe o claviatură multiplă, se sbuciumă, smulge sunete şi năzueşte să compună o pagină simfonică. Scriitorul trăeşte tot ce scrie şi poate fi descifrat în cel mai umil personagiu, în trăsăturile unui’ mare erou, şi într’un pariu. Romanul este prin excelenţă operă autobiografică, chiar când modelul e luat din afară, autorul trăeşte, prin intuiţie existenţa sau posibilităţile de existenţă. Este condiţia umană. Privind lista realizărilor în literatura românească, n’aveţi sentimentul că este o literatură sub vitregia destinului, fiind condiţionată larga ei răspândire în lume, de limba fără circulaţie universală ? — Avem pe Mihail Sadoveanu, pe Liviu Rebreanu, pe Cezar Petrescu. Aceşti mari scriitori cu care s’ar mândri orice literatură depe glob. Dacă ei ar scrie într’o limbă cu o mai largă difuzare, n’ar fi uşor handicapaţi şi ar realiza din operă averi uriaşe. Scrim într’o limbă care răsfrântă în tipografie, are asigurat un lot de circa 5000 de cititori. — Dar poezie de ce n’aţi mai scris? — Am scris dar n’am publicat. Ia concepţia mea de azi asupra poeziei, am ajuns la o atât de grea severitate, încât mă simt dator să mi-o aplic cei d’intâî, mie. Poezia este o chintesenţă, o formă supremă a năzuinţelor literare. Este o inşirare de axiome, de formule definitive. Totuşi cred, că pe măsură ce voi tipări o ediţie definitivă, voi adăugi lucruri noi. — Cum vedeţi raportul între poezie şi roman. Cum judecaţi poziţia criticilor de pricepere sau bună credinţă, sau a pseudo recenzenţilor cari scindează poezia de proză, pornind de la o didactică sau fetişistă îngrădire a genurilor ? — Nu pot concepe un roman fără poezie. Intre literatură şi viaţă, procesul de osmoză şi encosmoză’ este determinat de suflul inuut al poeziei, care întotdeauna domină, determină şi închee opera de artă. Rezultanta oricărui proces literar este întotdeauna poezia şi fără ea nu pot concepe creaţia literară. R. I. ‘■••ae.o i ■s ol it -M sei