România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 183-197)

1938-12-01 / nr. 183

CRITICA DE ALTADATA Răsfoind nişte reviste lite­rare de acum 30—40 de ani, am fost mirat să găsesc­­— în contrast cu atmosfera li­terară de astăzi — o agitaţie, o vioiciune a materialului critic, o vigoare a discuţiilor principiale pe care în­ van am­ căutat-o prin publicaţiile din vremea noastră. O luptă a­­cerbă se ducea între bari­cade critice, o luptă crudă de exterminare şi tocmai prin ea se delimitau valorile­­ şi căpătau proeminenţă per­sonalităţile. Se va spune : dar atunci existau multe lucruri nelămurite, care astăzi­ n’ar avea rost. Războiul gigantic dintre Maiorescu şi Gherea, adică intre „artă pentru ar­tă’’ şi „artă cu tendinţă” ar mai fi necesar astăzi? Numai că, ne face impresia că „problema” nu se pune tocmai aşa. Şi anume: e vor­ba de lipsa „temelor” sau de lipsa însăşi a personalităţilor critice care să le... scornească?! Optăm pentru această din urma părere. Este cert că a fi critic nu Înseamnă a... aproba. Critica în­cepe să existe în clipa în care o mare personalitate se pune deacurmezişul valorilor şi le judecă din punctul său de vedere, fie că e strâmb sau nu. O epocă în care toţi criticii se împacă între ei, într’o căldicică înfrăţire, este o epocă jalnică, nevrednică. Unde s’au mai văzut doi critici având cam aceeaşi părere despre o carte, un autor? Personalitatea se defineşte tocmai în măsura în care refuză perspectiva altei personalităţi critice. Intre Maiorescu şi Gherea nu era o luptă de „principii”, ci una de temperamente, de educaţie, de structură. Un critic este mare în măsura în care respinge „adevărurile criticilor contemporani. Criticii între ei trebue să fie — prin ne­cesitate — adversari! Şi dacă nu sunt, înseamnă că n’au structura! Criticul nu există numai în virtutea­ unui biet „gust literar” — sau bun gust artistic — care poate împăca toate nuanţele, toate prefe­rinţele. Bunul­­gust al valorilor este, ca să zicem aşa, locul comun al operelor de artă; şi deabea dela acest loc comun încolo începe să existe personalitatea criticului, care refuză sau primeşte prin unghiul marei sale subiectivităţi creatoare. Ce ne interesează pe noi un Saint Bemre, de exemplu? Ne­dreptăţile lui sau personalitatea însăşi? Hotărând, criticii de „bun gust” nu ştiu să aprecieze prin luneta timpului. Criticii minori, fără structură, își închipue ca au _un rol nobil: acela de a „informa” publicul asupra valorilor^„la zi”. Este o altă naivitate a acestor critici. Fiindcă valorile, daca sunt bune, se impun dela sine. Iar dacă nu sunt^bune, nu se impun. _ Rolul „informativ” al criticei minore este atât de şters în faţa agitaţiei pe care o produc marile personalităţi critice prin lupta lor „in­justă”! Criticul nu vrea recomandaţie, el e mai curând deşteptat de zăngănitul armelor. O operă care ar fi obiect de luptă între critici ar produce mai mult „bine cultural” decât o sută de recomandaţii căldicele piÎEEt Cu melan^gdBrsfoeşti astăzi revistele din trecut, cititorule doritor de lupf^BPepte sau nedrepte, şi te gândeşti la prezent! Fiindcă acest pi^Bnt a realizat unul din paradoxele cele mai cara­­ghioase ale vr^Bprilor, un lucru pe care nu ţi l-­ai fi putut in­­chipui nicioda­ eă.Si anume: „societăţi de critici”! Dispeietatea »­ criticilor?.... се-ar fi râs un Maiorescu sau un Gherea la o astfel de butadătop mist Dan PetriSilicir ! TITU MAIORESCU |ЯЛЛАПЛЛЛЛЬЯЛЛЛПЛЛЛЛЛЛ/\ЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЛЯЛЛЛЛЛЛЛЛЛАЛЛЛЛ/ Cum va decurge „Săptămâna cărţii franceze" Cititorii n’au uitat încă gestul a­­ce­la, vrednic de alte vremuri, al Franţei care anul acesta a făcut bi­bliotecilor noastre de stat un cadou de simbolic înţeles: cărţi în valoare de peste un milion de franci! A fost un gest care va rămâne în istoria relaţiunilor spirituale franco-româ­­ne înscris cu litere de aur. Franţa nu face propagandă de calitate in­ferioară; ea invită — şi invită nu­mai pe tărâmuri spirituale. In acelaş spirit s’a hotărît organi­zarea acestei „Săptămâni” a cărţii franceze. Dintr’un moment în care interferenţele spirituale sunt mai necesare decât ori­când. Săptămâna cărţii franceze începe la 1 Decembrie şi sfârşeşte la 8 Dec. S-a apelat la 67 de librării româ­neşti, dintre care 16 din Bucureşti, iar 51 din provincie (Iaşi, Galaţi, Cluj, Timişoara, etc.). In tot timpul acestei săptămâni, cărţile franceze se vor vinde cu 3,50 lei francul (cu excepţia cărţilor legate, care se vor­­vinde cu 4 lei francul). Beneficiul se extinde asupra tuturor comenzi­lor care se vor face în cuprinsul săptămânii. D. A. Dupront ne-a atras atenţia că această „politică” a cărţii fran­ceze presupune un mare sacrificiu şi că acest sacrificiu este făcut mai ales pentru facilitarea răspândirii cărţilor de calitate. Adică, a cărţilor de specialitate, necesare profesio­niştilor, cum ar fi medicii, magis­traţii, militarii. Pentru o bună ghidare în această săptămână, „Institutul” pune la în­demâna publicului un „Catalog de cărţi franceze”, întocmit de un grup de savanţi, care recomandă operele reprezentative ale spiritu­lui francez. Dar sărbătoarea cărţii franceze nu se va restrânge numai la cele de mai sus. Literaţii francezi ţin să-şi trimită câţiva soli pe aceste melea­guri. „Săptămâna” va culmina prin vizita a trei scriitori de frunte ai li­teraturii franceze actuale. D. Geor­ges Duhamel, neuitatul autor al Jur­nalului lui Salavin, d. André The­­rive, subtilul critic şi eseist şi d. Jean-Louis Vaudoyer, vor forma a­­ceastă solie Scriitorii vor descinde in Bucu­reşti pe ziua de 4 Dec. Prima solem­nitate oficială, prezentată de iluş­trii scriitori, va fi Luni 5 Dec, ora 11 din i­os „Fundaţia Gard­”. D. Duhamel va ţine o conferinţă despre: Criza civilizaţiei—criza căr­ţii; d. André Therive va vorbi des­pre: Limba franceză ca limbă de cultură iar d. Jean-Louis Vauldoyer despre: Parisul şi poeţii francezi in secolul XIX-lea, cu recitări. . Intelectualitatea românească va trebui să cinstească cum se cuvine această manifestare, care porneşte dintr’un real imbold sufletesc pen­tru cultura noastră. T ­ XII 1938 ROM­ANIA No. 183 ..............I""n A crestături U­N HEBDOMADAR FRANCEZ’ a deschis o anchetă în ceia ce priveşte „rolul scriitorului”. E­­vident, discuţia se învârte în jurul... politicii. Oamenii sunt bolnavi de a­­ceastă maladie gravă de care, pro­babil, nu vor scăpa decât în urma unei comoţii puternice provenite de pe urma unui cataclism care să nu fie născut din condiţiile lor de via­ţă, ci din însăşi natura elementelor. De pildă, un cutremur uriaş, sau o prăbuşire de terenuri ,sau scufunda­rea în ocean a unei porţiuni de pă­mânt aparţinând civilizaţiei. Deo­camdată oamenii fac şi vorbesc po­litică. Hristos spunea : „Unde veţi fi doi, voi fi şi eu al treilea”. Azi, unde sunt doi, Hristos e alungat în nu­mele politicei... Iată­,­, de pildă pe Paul Valéry, declarând că nu face politică, deoarece „spiritul presupu­ne libertate”. Cu asta, Valéry defi­neşte o libertate care aparţine Fran­ţei, sau care a aparţinut. Căci, de cealaltă parte a Rinului, ni se spu­ne: „Libertatea este disciplina în cadrul vieţii coletive”. („L’art dans le Il­e Reich, pag. 32) Care din a­­ceste libertăţi, e cea adevărată? Deoarece, de vreme ce sunt doua, e­­xistă şi o a treia, şi o a patra, etc., etc. Progresia aritmetică e infinită Dar asta ce înseamnă? Tocmai lip­sa unui criteriu al valorilor. De aici rezultă şi haosul. Şi tot de aici, şi discutarea unor lucruri cari, numai din neseriozitatea noastră, au că­pătat o importanţă atât de mare. AI ŞTIUT că Apostolul Favel a făcut 19.000 km. în călăto­riile sale, şi că tot acest imensi parcurs, aproximativ, numai 7.000 km., i-a făcut cu corabia sau căla­re? Apostolul Pavel a călătorit, de­oarece ştia că numai contactul cu oamenii dă gândului putinţa de-a prinde rădăcini şi da roade. D­IN manuscrisul primit, reţi­nem numai strofa aceasta: „Şi drumul d­us de ziuă şi ’mbătrâ­­nit de soare „Goneşte ca nebunul să se arunce ’n mare „Insă ajuns pe plajă, îl simţi trudit de fugă, „Stând în getiunchi, în iarnă, şi pregătit rugă. Titlm mapuscrisului mMimportâ O carte poate să” aibă ■ titlu Important e conţinutul, autorul manuscrisului,­­despre care vorbim, e dator să vegheze mai mult şi mai atent, ca insomniile sufletului său să nu degenereze. Totul e să ştii disciplina luciditatea. M­ARCU REZA: Cartea cu amin­tiri Edit. Fund. Regale „Re­gale Carol II“. — O carte mi­că, şăgalnică, plină de suavităţi şi prezentată într’un sti­l limpede, ne­chinuit, neartificializat de cine ştie d­e... şcoală literară. D. Marcu Beza este, înainte de toate, un om de şti­inţă. Iar ştiinţa l-a învăţat să nu tortureze inutil cuvântul. Şi litera­tul, surprinzând că acesta e adevă­rul, s’a supus legei de-a lăsa sufle­tul să vorbească singur atunci când are de spus ceva... JUDECATA CEA GREA Desen de КуЫсяки MENŢIUNI CRITICE: Apariţia celor două tomuri m­a­­sive din a patra etapă a vastului romiam ciclic, pe care d-na Horten­sia Papadat-Bengescu îl elaborează de mai bine de cincisprezece ani, şi bucuria de a putea înoda, din nou, firul evenimentelor întrerupte, cu ani în­ urmă, la apariţia „Drumului ascuns” se însoţesc ca şi atunci, de una din acele digresiuni, cu atât mai disgraţioasă, cu cât iese, ino­portună, în frunte. Căci dacă, acum şase ani, intervenientul era unul din cei mai originali prozatori ai tineretului, regretatul Anton Hol­­­ban iar săgeţile lui, de fel înveni­nate, porneau din dragostea şi ad­miraţia pentru opera, ce-i părea ne­dreptăţită, a d-nei Hortensia Papa­­dat-Be­ngescu, de data aceasta tul­burătorul e numai cunoscutul­­dela­tor ortografic, care de trei ani în­cheiaţi, cum revendică cu orgoliu,­ şi cel puţin odată pe săptămână, cu o perseverenţă mai prejos de laudă,­ repetă aceleaşi, biete, două-trei ar­gumente. Am fi trecut, cum sta fi­ cuvenit, mai departe, cu atât mai­ mult cu cât grânarele acestor două compacte volume ar cere nu două, dar douăzeci şi două de foiletoane, dacă ar fi să­ le inventariem toate bogăţiile, am fi trecut, zic, mai de­parte dacă printre citatele infa­mante, cari au împlinit şi ele trei ani de publicitate gratuită, nu ar fi şi ale noastre. ,. pătruns în min­tea tuturor adevărul că nu se poa­te scriitor român, fără să cunoască bine limba română... Criticii s’au încredinţat că e o prostie să cauţi „vibraţii de artă” în scrierea cui îşi bate joc de limbă şi nu-i pasă de ortografie, de morfologie, de sin­taxă” — scrie nemilosul nostru censor, la icrapătuit şi cu satisfacţia, cam ieftină, a unei bătălii, câşti­gată doar în închipuirea Sa. Tutu­rora şi criticii noştri constituie o generalizare, la care nimic din cele­­ce s’au petrecut nu-i dă dreptul să le formuleze. In ce ne priveşte, nu putem fi astăzi de altă părere de­cât eram cu cincisprezece ani in urmă, pentru simplul motiv că ade­vărurile elementare nu­­se schimbă de azi pe mâine. Vibraţia de artă, cu care ne împunge amabilul no­stru gâde, noi o­­ceream, cum o ce­rem şi astăzi, cre­aţiunilor lirice în primul rând. Pentru o vibraţie de artă, noi iertăm păcate ortografice, oricât de mari, chiar disproporţio­nat de mari în raport cu exiguita­­tea iînerării. Cum, n’am iertat atunci, astfel de erori, presupunând că erori sunt, într’o operă ca aceea a d-nei Hortensîk Papadat-Behgescui în acest univers de artă, in ctae vi­braţiile nu se pot număra, pentrucă totul e organizat în spiritul celei mai coherente creații. Trec peste faptul, important fără doar şi poate, că 90% din erorile gramaticale, de ortografie şi acord se datoresc ce­lei mai imperfecte corecturi din câte au asistat o lucrare, şi că ele sunt, pur şi simplu, greşeli de ti­par. Rămân, să zicem, expresiile calchiate­­după franţuzeşte sau cele cari vor să aducă inovaţii sintac­tice, cu cari, un purist şi un radi­cal cum este grămăticul de care vorbim, nu se poate împăca. Fran­ţuzeasca lui Panait Istrati nu cred să fi fost din pulpa galică a fran­cezei lui Gide, necum a lui Racine, ceea­ce nu l-a împiedicat să ajungă povestitorul universal recunoscut, fie că se prezintă în propriul său strain valaho-galic, fie în straiele limbilor câte l-au tradus. Etau cetit, în anii din urmă, corespondenţă mai pasionantă, ca aceea în care Napoleon biciuia deopotrivă înver­şunarea destinului, avânturile ini­mii şi regulile ortografice, îmi lip­seşte, deocamdată, acel text în care Flaubert se ridica împotriva exi­genţelor gramaticale, cu cari îl ur­­măriau Furiile galo-romane, de specia alor noastre. Şi dacă am spi­cui în acest folclor, ce pentru unii face lege, toate abaterile sau inge­­niozităţile gramaticale, alături de canoanele oficiale ! La ce bun însă? Exemple şi circumstanţe îşi au ros­tul într’o desbatere, fie şi de cafe­nea, nu numai academică, unde fiecare ar aduce cu sine un dram de modestie sau, dacă voiţi, de în­găduinţă în discuţie. Poliţia s-a modernizat, jandarmeria a devenit amabilă şi ştiinţifică, singur jan­darmul gramaticei a rămas la ve­chile metode ale intoleranţei şi cnu­tului. Cunosc în critica franceză mo­dernă, un profesionist al gramati­cei, dar veritabil acela (şi nu un simplu diletant, ca delatorul no­stru), care nu scapă ocazia să no­teze erorile, fie in operele originale, fie în traducerile în limba fran­ceză. E André Thérive. Cu câtă pon­dere însă, cu câtă amenitate, cu cât simţ al proporţiilor, căci dacă a acordat zece rânduri gramaticei, va acorda de o sută de ori mai multe, operei însăşi, acelei crea­ţiuni, acelui univers cu care s’a îmbogă­ţit sistemul planetar al creaţiilor artistice. Şi cititorul e mulţumit, pentru că astfel dozată, judecata critică este un act de justiţie. Cum se procedează la noi, în acest vad dela porţile Orientului, unde comi­­tagiii n’au dispărut cu totul? După un travaliu artistic de şase ani de zile, dacă nu și mai mult, d-na Hor­tensia Papadat-Bengescu dă la iveală al patrulea act din epopeea sa P­Sichologică. Sunt peste nouă sută de pagini, dense, de o densi­ 1) HORTENSIA PAPADAT-BENGESCH,­ RĂDĂCINI, roman, 2 vol. (434+485 pagini) , editura „Naţională-Ciorneii*­ tate în primul rând sufletească, în lungul şi latul cărora se succed as­pecte de viaţă modernă, se desbat probleme, se urmăresc, ca într’o junglă, regisată de cel mai iscusit dresor, suflete şi vieţi, sfâşiindu-se intre ele sau rupând cu ghiarele din propria lor carne; se destramă existenţe sau, dimpotrivă se recon­stitue altele, aşa cum in locul unui munte prăbuşit apare un lac, cu peisagiu­ calm; vechi cunoştinţe ies din rolurile lor subalterne, cum este acea flecară şi uşerică Nory Baldovin, şi trec pe primul plan al atenţiei, căci Rădăcini e, în primul rând romanul maturităţii epice şi psichologce a­­ceea ce, n’ar fi crezut, că este doar un personaj de figu­raţie, altele noi trump, ca o mira­culoasă ploaie de stele căzătoare, din adâncimile enigmatice ale hao­sului, în care se zămislesc deopo­trivă, constelaţiile şi marile crea­­ţiuni ale imaginaţiei, ba această solemnă şi umană Dia Baldovin, al cărui mister şi gheţar sufletesc se topesc la razele de primăvară ale dragostei doctorului Caro; minciu­na, în feluritele ei ipostaze, gelozia care devoră, maternitatea ce se re­velă, adolescenţa care se frânge, din, tulpină, marea pasiune a mu­­zicei, la adăpostul căreia se joacă şi drama dar şi parodia iubirilor. Viciul de cartier, boem şi bonom al admirabilului Lică Trubaduru, des­părţit de prin­cipesaj cu care se luase şi mânat să ia în căsătorie pe Mika-Lé, „iazul acoperit de alge”, cum aşa de plastic caracterizează autoarea pe această bizară făptură a păcatului, — aceasta şi altele, pa­siuni, nevroze sau simple habitudini sunt studiate cu acea artă, cu acea ştiinţă şi cu acea poeizie, proprii scrisului d-nei Hortensia Papadat- Bengescu, cari au consacrat-o dela întâile pagini ale impunătoarei sale cariere literare şi iată că in faţa unei opere, de o atât de complexă originalitate, niciun cuvânt despre o cât de vagă recunoaştere, un dis­preţ adânc pentru minunile artei, încântat că a dat peste câteva fraze, pe cari cititorul, dominat tot impul de fluxul de viaţă şi artă, al romanului, şi dacă le observă, nu se bagă în seamă sau cel mult le zvârle, găteje nevinovate, în vâlvoarea en­tuziasmului său. Cititorul — da, cititorul nu poate să procedeze altminteri. Dar cel care nu citeşte ? De unde să afle toate aceste­­miracole, când singura lui pasiune — vorbim de acelaş con­trolor de virgule — e să surprindă o deficienţă gramaticală, un acord, estropiat de rotativă, o iniţiativă lexicală sau sintactica, bine gândite şi pentru cari autorii lor sunt dis­puşi să se apere, să se justifice. Eroul articolului nostru de astăzi, căruia, dacă nu-i iertăm ceva, e că ne-a abătut de la ţelurile imediate ale cronicei, face parte din cohorta, destul de numeroasă, a reporterilor după ureche. A răsfoi voluminoasa operă a d-nei Hortensia Papadat- Bengescu nu i-a trecut de fel prin gând. Citit-a, oare, in întregime studiul, din Revista Fundaţiilor Re­gale, al d-lui Şerban Cioculescu, de la care împrumută pasagiul expre­­siunilor înter­minate ? Nici macar atâta. Vesel că a dat peste un vâ­nat de agata, şi-l prepară şi-şi cântă şi biruinţa, în timp ce pen­tru noi un atare fapt frizează co­dul braconajului, ca să nu spunem miai rău. Căci pentru d-l Şerban Cioculescu, importantul nu stă in cele câteva abateri, discutabile, cât in excepţionala valoare a romanu­lui d-nei Hortensia Papadat-Benge­scu. Dovadă replica d-sale de astăzi, în care cu infinite precauţiuni în­cearcă să strice buna dispoziţie a victoriosului şi să-l aducă pe dru­murile unei ne­cesare penitenţe. Dar, nu va izbuti. Ar fi să-i ceară un prea mare sacrificiu. Căci dacă n’ar mai nota erorile de ortografia­ şi neologismele, ce i-ar mai rămâ­nea de făcut ? Şi ce altceva face de­ trei ani de zile încheiaţi? Omul, poate să fie încântător, profesio­nistul, poate să fie exemplar—faptă pe care o împlineşte nu e mai puţin­ reprobabilă şi, de ce n’am spune-o, deadreptul meschină. Perpessicius Interview express De vorbă cu d. Со­rneliu Moldovanu t­ftslff. - отУЙТр» ' l-fj­fttf - - ' . ■ - ■ . - ■ nc-jij'' » autorul romanului *,Purgatoriul“ Pentru a sta de vorbă cu domnul Corneliu Moldovanu ar fi luat drumul ca­fenelei Corso, unde sunt mese la care se împle­tesc varii discu­ţii cu şerpii aro­melor ce suie din şvartzuri. Cafeneaua este o pasiune pe care a orbit-o cu prima cafea neagră în vremea boemei. D. Corneliu Moldo­vanu este unul din scriitorii cari au trecut prin mijlocul acelui timp al boemei bucureştene, fără să pri­mească nici una din deformările ei. Cu prilejul apariţiei celei de-a treia ediţii a romanului ,purgato­riul", i-am cerut autorului câteva lămuriri cu privire la acest roman, care a cunoscut succes moral şi de librărie, şi pricina duratei ce des­parte recenta ediţie, de cele ante­rioare: — Cărui fapt se datorează această punte de timp între ediţia II şi cea de a lll-a a romanului dvs.? Pauză datorită mie, findcă am vrut să-l revăd. L-am smuls din ac­tualitatea imediată, reducându-i chiar mai mult de 100 de pagini. In forma actuală, romanul este legat de o epocă şi societate, fără să fie dependent de anumite momente şi aspecte transitorii ale acestei so­cietăţi. Am dat prioritate problemei în general şi am urmărit evoluţia personagiilor, după cursul pasiunilor şi năzuinţelor din care ţâşnesc aceste personagii. — Aţi vrut să zugrăviţi în acest roman societatea românească de dună răsboiu, sau aţi vrut să scrieţi pur şi simplu un roman, să încer­caţi tehnica romanului, gen foarte puţin abordat înainte de „Ion" şi „Purgatoriul“? — Romanul nu e isvorât din ne­cesitatea de a zugrăvi o epocă, n’am gândit să mă fac interpretul sau cronicarul unei epoci, ci totuşi epoca Se oglindeşte prin viaţa personagii­lor în economia romanului. N’am în­cercat nici un roman „a thèse”­ nici de tendinţe. Este o zugrăvire a vie­ţii. Roman de conflicte de ciocniri Intre personagii ieşite din diverse straturi sociale. O permanentă in­terferenţă, între osebiţii eroi din stratul de jos, sau evadaţi din viaţa de provincie sau pretinsa societate înaltă, cu viaţa-i cosmopolită şi cu un fel importat de a trăi. O societate care era departe de tiparele de via­ţa autohtonă, românească, turnată din trecut in realităţile prezentului. N’am avut însă preocupări de mo­ralist .Singura morală care se des­prinde din roman, este pasiunea de adevăr a personagiilor şi chiar cru­zimea unor situaţii pe care nu le-am ocolit. —Care sunt datele autobiografice, cari se ascund sub diversele identi­tăţi ale eroilor din „Purgatoriul"?] n— Ca’n orice operă literară, cum cel puţin vag este întotdeauna, ro­manul este autobiografie. De la gân­dul cel mai înalt, mai subliniat de elanuri şi probleme etice, până la­ cea mai josnică înclinare, sufletul scriitorului ca pe o claviatură mul­tiplă, se sbuciumă, smulge sunete şi năzueşte să compună o pagină simfonică. Scriitorul trăeşte tot ce scrie şi poate fi descifrat în cel mai umil personagiu, în trăsăturile unui’ mare erou, şi într’un pariu. Roma­nul este prin excelenţă operă auto­biografică, chiar când modelul e luat din afară, autorul trăeşte, prin­ intuiţie existenţa sau posibilităţile de existenţă. Este condiţia umană. Privind lista realizărilor în litera­tura românească, n’aveţi sentimen­tul că este o literatură sub vitregia destinului, fiind condiţionată larga ei răspândire în lume, de limba fără circulaţie universală ? — Avem pe Mihail Sadoveanu, pe Liviu Rebreanu, pe Cezar Petrescu. Aceşti mari scriitori cu care s’ar mândri orice literatură depe glob. Dacă ei ar scrie într’o limbă cu o mai largă difuzare, n’ar fi uşor han­dicapaţi şi ar realiza din operă averi uriaşe. Scrim într’o limbă care răsfrântă în tipografie, are asigurat un lot de circa 5000 de cititori. — Dar poezie de ce n’aţi mai scris? — Am scris dar n’am publicat. Ia concepţia mea de azi asupra poeziei, am ajuns la o atât de grea severi­tate, în­cât mă simt dator să mi-o aplic cei d’intâî, mie. Poezia este o chintesenţă, o formă supremă a nă­zuinţelor literare. Este o inşirare de axiome, de formule definitive. Totuşi cred, că pe măsură ce voi tipări o ediţie definitivă, voi adăugi lucruri noi. — Cum vedeţi raportul între poe­zie şi roman. Cum judecaţi poziţia criticilor de pricepere sau bună cre­dinţă, sau a pseudo recenzenţilor cari scindează poezia de proză, por­nind de la o didactică sau fetişistă îngrădire a genurilor ? — Nu pot concepe un roman fără poezie. Intre literatură şi viaţă, pro­cesul de osmoză şi encosmoză’ este determinat de suflul inuut al poeziei, care întotdeauna domină, determină şi închee opera d­e artă. Rezultanta oricărui proces literar este întot­deauna poezia şi fără ea nu pot con­cepe creaţia literară. R. I. ‘■••ae.o i ­■s ol it -M sei

Next