România - Capitala, februarie 1939 (Anul 2, nr. 257-269)

1939-02-16 / nr. 257

16 II 1939 ROMÁNIA No. 237 Bon de participare LA CONCURSUL DISTRACTIV „IN LUMEA ENIGMELOR" No. 14 Joi 16 Februarie (Alp. 257.) NUMELE ADRESA Strângeţi zilnic aceste cupoane şi înaintaţi-le pe toate odată la sfârşitul concursului. Data ultimă se va anunţa din timp. i^WWWWWWWlAwMWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWi/WWWWWWWWWWW LIPSA CRITICII LA ZI Se observă deja un timp în publicistica noastră literară un fenomen întristător. Lipsa criticii la zi, a foiletonului în­drumător de valori. Deşi cu o aparenţă de inutilitate, recen­zia, chiar asupra cărţilor fără valoare, are un rol binefăcă­tor şi necesar, deoarece cul­tivă şi întreţine atmosfera li­terară cotidiană. Critica de foileton cere un anumit sacrificiu, fiindcă împiedică întrucâtva spiritul orientat şi cu mai mari posi­bilităţi de la studii substan­ţiale — atât de rare şi ele în literatura noastră. Dar fiindcă suntem şi insistăm să rămâ­nem într’o epocă de formaţie, fiindcă gustul public e atât de şubred (după cum se vede din tulburătoarele „Concluzii la o anchetă" ale d-lui G. Că­­linescu, din Jurnalul Literar), fiindcă trebue să luptăm încă pe tărâmuri de mult cucerite în alte părţi, acest sacrificiu al criticilor este o datorie. Nu vom­ discuta calificarea criticilor cunoscuţi ca deţinând rolul de îndrumători ai spiritului public (roi, vai, atât de relativ!). N’o vom face deoarece discuţa s’ar ridica pe un alt plan, mai înalt. E vorba de realităţi şi de aceea locurile câştigate ale aces­tor critici rămân intacte. Dar câţi dintre ei mai militează astăzi „pe teren"? Pentru ce mai scrii o carte, când lipsesc observatorii­­imediaţi, cei care, de bine de rău, semnalează — după posibilităţi — meritele sau lipsa de merit? D­l Călin­escu sub pretextul „Jurnalului literar", nu ne mai oferă judecăţile sale critice, lăsând pe seama unor inşi obscuri sarcina criticii „imediate". Pe cine poate interesa ce spune d. X. sau Y. despre cartea ta? D. Pompiliu Constantinescu deasemenea nu mai are ocazia să ne informeze ce crede despre cărţile care apar la zi. Numai d. Perpessicius .­Se sacrifică". D. Şerban Ciocu­­lescu, deşi publică în „Rev. Fund. Regale", ample studii lite­rare asupra autorilor, contribue prea puţin la dinamismul „mă­runt" al vieţii literare. D. Vladimir streinu divaghează, îndepărtat şi prudent. Alţi critici de valoare şi de bună orientare literara sunt siliţi — din împrejurări exterioare voinţii lor — să taca. In acest timp tineri de talent dar fără calificare în critică, cum ar fi poetul Ştefan Baciu, Vintilă Horia şi alţii numeroşi, au ocazia să „tae şi să spânzure „valorile — în reviste nu de mică importanţă (cum ar­ fi Gândirea). : NU e întristător spectacolul? Pentru că oricât am voi sa ne detaşăm de prezent, sensul lui ne urmărește... Un volum de schiţe humoristice Paul Daniel: Republica Barbă Rusă (Ed. Cartea Românească) Schiţa de humor, gen atât de pu­ţin cultivat astăzi, şi-a găsit în d. Paul Daniel un proaspăt exponent de valoare. Literatura de humor e primejduită, deseori să cadă în fa­cilitate. Autorii de astăzi cred că humorul e acelaş lucru cu vulgari­tatea şi cu digresiunea la infinit a unei „chestii” prinsă pe viu. Există un humor de substanţă, cel pe care l-a cultivat Caragiale în Momente sau, mai recent Brăescu în schiţele astăzi devenite clasice — humor de substanţă spre care pare că se îndreaptă autorul volumului „Republica Barbă-Rusă”. Ca şi între literatura bună şi cea de foileton, demarcaţia există şi în privinţa hu­morului. Şi poate că e mai greu să cutlegi dintr’un material în definitiv nu prea diferenţiat, elementul sub­stanţial, care duce la realizarea u­­nei piese de humor de calitate, în opoziţie cu humorul cotidian de la pagina veselă a ziarelor... Bineînţeles că d. Paul Daniel se află încă la o bună distanţă de mae­ştrii pomeniţi, dar ceea ce interesează este atmosfera schiţelor sale, atmos­fera „artistică” In primul rând, dacă se poate spune aşa, adică ceea ce face conciziunea, intuiţia momen­tului prins în limitele sale reale, etc. Mediul de inspiraţie al d-lui Paul Daniel este mahalaua plină de pito­resc — acest etern pivot al superfi­cialităţii „simpatice” — având oare-i­­ari afinităţi şi cu materialul lui Cehov, deşi privit prin alt chenar. Humorul, aşadar, naşte la d-sa din­­tr-o cunoaştere a acestui specific periferic, pe care-l depăşeşte prin inteligenţă sau intuiţie artistică. Dar calitatea autorului se vădeşte în pri­mul rând în naturaleţa cu care-şi mănueşte eroii, situaţiile. D-sa e stăpân pe dialog şi nu lungeşte prea mult descripţia elementului „origi­nal”, ci-l caracterizează scurt, prin sugestii bine aplicate. Pentru exem­plificare cităm schiţa: Nu-ţi dau că n’am, sau: Arta de a trăi. De altfel, naturaleţa este întâiul lucru care nu trebue să lipsească u­­nei literaturi de humor, deoarece ea nu poate depăşi imediatul, stricta, realitate cotidiană, care circulă printre noi, pe stradă. Un humorist trebue să vadă bine şi să transcrie cu talent. Ceea ce se întâmplă cu d. Paul Daniel. Pentru că humorul d-sale e de bună calitate — împle­­tindu-se pe ici pe colo şi cu un fir de melancolie, ce nu stă rău humo­rului, ci dimpotrivă îl accentuiază. De la d. Paul Daniel mai putem aştepta lucruri frumoase şi bune, cu condiţia să nu uite lecţia de so­brietate a marilor înaintaşi. Fiindcă literatura de humor, tocmai pen­tru că e un gen agreat facil, îşi are legea ei aspră, cere autorului să nu г­з cheltuiască prea mult. Altfel îl pedepseşte cu repetarea, care ucide însăşi substanţa humorului. P. I. Ш­­­ШША Crestăturii ■яяняняяямянянняяяяяняп ISTORIA BUCUREŞTILOR Marele istoric şi ilustrul profesor al neamului, d. N. Iorga, a tipărit de curând o monumentală lucrare asu­pra oraşului de scaun al vechei pro­vincii Munteneşti, întitulată: „Istoria Bucureştilor”. Dela Ionescu-Gion, niciun istoric n’a mai adăogat, la materialul docu­mentar asupra Bucureştilor, vre-o contribuţie prea importantă. De­oarece, „Bucureştiul de altădată” a lui Const. Bacalbaşa e mai mult o lu­crare cu caracter de reportaj, — cu toate isbutitele evocări ale autorului, D. N. Iorga, cu autoritatea sa de om de ştiinţă, — deoarece şi istoria este o ştiinţă, de vreme ce urmăreşte adevărul — vine acum, cu o contri­buţie de informaţie dar şi de metodă, să ne înfăţişeze, pe un plan amplu, istoria metropolei de azi. MARIA TEREZA Cartea lui Kari Tchuppile va fi prezentată publicului peste câteva zile de editura „Cugetarea“, în tra­ducerea d-lor T. C. Stan şi I. Ha­­nu.Europa secolului XVIII. Lupta din­tre Bourboni şi Habsburgi. Şi deo­dată un nou element îşi face apa­riţia în viaţa internaţională: Prusia lui Frédéric. Apariţie primită­­cu teamă, ca şi cum o presimţire ar fi arătat de pe atunci Europei întor­sătura pe care aveau s’o ia eveni­mentele în vitoarele două sute de ani. Silueta luminoasă a Măriei Tereza se decupează şi mai puternică, așa cum este prezentată proectată parcă pe umbra , neliniştitoare aruncată asupra lumii de Frédéric, — „pesi­mistul absolut“ — „spiritul care urăşte însuşi principiul vieţii“. PORTRETE DE MUZICIENI ЦП^жЬ сШтсШ%гЛгапсе£с,Шт o dare dP s ea Шг'агар ш ‘^ărŢlfWlu i René Dames nil ,,Portraits de musi­ciens français” în care autorul: d. Francis Ambrièrë, spüne intre altele: Marele istoric literar care este d. René Dames nil, e dublat — şi acest lucru îl ştim de mult timp — de un remarcabil musicolog. In fiecare nu­măr al revistei „Mercure de France” cititorii găsesc sub semnătura sa o cronică de actualitate muzicală pe cât de savantă pe atât de lucidă şi sensibilă. Sunt ani de când René­ Du­­mesnil ţine această rubrică. „Les portraits de musiciens fran­çais” opera care ne-o prezintă as­tăzi, nu este fructul unei munci de câteva luni ci a unei vieţi întregi pe­trecute între muzicanţi şi cultul mu­­zicei. Lili Boulanger, Claude De­bussy, Deodat de Séverac, Saint- Saëns, Camille Chevillard, Claude Terrasse, Gabriel Fauré, André Ca­­plet, André Messager, etc... formează studiul cărții sale. Ordinea în care aceste portrete sunt dispuse nu are altă semnificație decât cronologică, deoarece autorul ne previne „că moartea a făcut alegerea în timp de douăzeci de ani, de la 1918—1938”, dar bilanţul acestor dolci franceze este de asemenea pentru René Du­­mesnil ocazia unui bilanţ al bogăţiei noastre. Să exprimi clar şi cu fineţe perso­nalitatea fiecăruia dintre modelele sale, să-i situezi exact in generaţia şi timpul lor, să le defineşti arta lor fără zadarnice artificii de termeni din jargonul technic, iată ce nu prea am întâlnit la criticii musicali. René Dumesnil are încă un ascendent a­­supra confraţilor Săi:­ cunoaşterea profundă a literaturii franceze. Şi ra­porturile de afinitate ale muzicei cu literatura, vizibile sau tainice, sunt atât de strânse încât e greu să înţe­legi una fără cealaltă. [■■■■■■■■■■■■■■■■■■■в GEORGE GREGORIAN In numărul pe Februarie al „Gân­­direi”, poetul George Gregorian, pu­blică poemul: „Măi frate". Reprodu­cem: Şi iată-ne în capătul de ani dinspre veci. Cuprinsul, pe-aproape, coteşte ’n nimic. In câmpul de taine mercuirăm poteci Sâcâit fiecare în trupul său mic. Ascult, limpezesc din visul înalt Rostogolul de lume cu marginea ’n stânci. Scrâşnetul unuia se repede ’n celait Şi tot pământul e pretutindeni un brânci.. .. COPILU-CHEATRA In volumul de versuri „Cartea Mo­ţului” al d-lui V. Copilu-Cheatră, descoperim poemul „Olarul” remar­cabil pentru sobrietatea lui: Frământ în aluat de lut Dorinţele ce m’au durut Din must de tină rotunjesc Talere ce le prăjesc In foc, să cânte auriu Creiţarul pentru traiu pustiu. Mâine vreun nepot vrâstat, Din lutul meu des frământat, Va rotunji în tina moale Pentru alţi galbeni, alte oale... „UN MARE ZIARIST1* La cronica măruntă, in ultimul număr al „Gândirii”, d. Nichifor Crainic scrie un elogios articol des­pre d. P. P. Negulescu, articol ce se intitulează: „Un mare ziarist P. P. Negulescu”. „Destinul omenirii voluminoasa lucrare a d-lui P. P. Negulescu, e construită — scrie d. Nichifor Crai­nîc — după cea mai excelentâ me­todă ziaristică. E mai întâiu o carte de foarte largă informaţie, şi abor­dează problemele cele m­ai arzătoare şi mai la ordinea zilei: liberalismul, bolşevismul, fascismul,, naţional-so­­cialismul. Autorul înfăţişează, toate­­aceste curente^mz'M^pdiS^tS' pre­­ponderenţa цМгрт spiritului con­'■mem imparţialitate pe care numai cotidia­­nele, care au renunţat la orice ideo­logie, il cultivă în aceeaşi măsură. Să recunoaştem că, in vremea noa­stră, e o virtute rară să te abţii de a emite o părere personală sau de a contura vreo umbră de atitudine în chestiuni care, prin firea lor trăesc milioane de oameni, in psihoze de entuziasm şi fanatism. Această suverană imparţialitate care la d. P. P. Negulescu vine din spiritul filozofic­­născut, iar la zia­ristul profesionist ar veni dintr’un anumit scepticism al carierii, consti­tue un element de garanţie a infor­maţiei corecte şi juste”. DIN FLAUTUL» DE JAD«­­?ешшошз* - D. Al. T. stamatiad, poetul „Trâm­biţelor de Aur", va apare, în curând, cu un volum, de poeme întitulat: „Din Flautul de Jad". Volumul acesta e o antologie a poeziei chineze, în tălmăcirea ro­mânească a d-lui Al. T. Stamatiad. El cuprinde aproape două sute de poeme scurte, şi înfăţişează cele mai de seamă creaţiuni ale liricei chineze. СНгЪиШыоС o műXsí: ROMÂNIA LITERARĂ-у нлдськж s&pMMt&aaE ieuseMtl егшимл, ош., &nbta. teatru, fjL й*Лм Aleâ « J» еъЛл ÊL* !HBüHfflSffl|SS0BG!S гИИИЕЭ ! GUSTAVE AYMARD Se împlinesc o sută de ani de când Gustave Aymard şi-a publicat primul său roman, întitulat: „Le Trappeur de l'Arkansas”. Cu sigu­ranţă Aymard n’a fost un mare scriitor. Şi totuşi, stilul său naiv şi plin de clişee de un romantism de­suet, n’a împiedecat ca opera sa să aibă un oarecare farmec, gustat de ensibilitatea firilor simpliste, — a­­dolescenţii, de pildă, — care i-au creat o reputaţie prodigioasă. In e­­poca in care eram eu însumi un ado­lescent, această faimă persista încă şi îmi amintesc cu plăcere cum de­voram, împreună cu camarazii mei, elucubraţiunile acestui autor—prefe­rat lui Jules Verne. De fapt noi le savuram, pentru că acele povestiri fantastice, cu bătălii, răpiri şi ero­ism dintr’o­­Americă de Sud încă pe jumătate sălbatecă, au un fel de poesie puerilă şi tumultoasă. Ce au devenit oare acele două sute de volume ale lui Gustave Aymard? înclin să cred că aş reciti încă şi as­tăzi, cu plăcere, Le Condor des An­des, Le grand Chef des Ancas, Cur­­rumilla şi mai ales acele frumoase povestiri mexicane din timpul dic­­taturei din Santa Anna, pe care le-a trăit însuşi autorul, care, înainte de a scrie fusese un redutabil aventu­rier. Sau cel­ puţin aşa ne asigură Félix Charpentier în pasionantul său „Journal”, prezentat de Robert­ Gaillard. După ce a făcut de mai multe ori înconjurul lumii, Gustave Aymard­ a luat parte la expediţia contelui de Rousset Bourbon, acel francez extra­ordinar care a devenit, graţie memo­riului său — şi curajului său — un fel de rege al indigenilor— mai mult sau mai mai puţin, dar ceea ce nu ştim, interesantul document al lui Charpentier relevă, că Gustave Ay­mard a creat în 1870, pentru ziarişti un batalion: „Les Francs-Th­eurs de la Presse” în care s’a angajat Al­fred de Rodt, alt personagiu curios, care luând succesiunea lui Alexan­dra Selkirk în insula lui Robinsont, fondă aci o colonie prosperă. Viaţa lui Aymard ar merita să­ fie scrisă. Ea ar arăta, mai întâiu, căi în ce priveşte spiritul de întreprin­dere, francezii egalează pe anglo­­saxoni. Apoi, în al doilea rând, ar arăta că temele evasiunii nu sunt strict rezervate sedentarilor. Puţină expe­rienţă aici sau peste tot, nu strică. In fond, acesta este motivul pen­tru care preferăm lui Jules Verne pe acest autor fără pretenţiuni şti­inţifice, dar a cărui opera, de la a­­pariţie chiar, a fost străbătută de o nervură de romanesc şi exotic.T. ЯВВЕ1No1300­013[’3!0!Ега1Э11ШИаИВИВ!ЯИЕЗВВ0а0НаШН1ШЕ!гаВ!ИВНЯШИВЯЯЯ1 «DE LA ROMAN LA ISTORIE» - ultima carte a lui Leon Daudet - Domnul Leon Daudet este unul din cele mai lucide spirite ale Franţei de azi. De la articolele poli­tice până la cele mai substanţiale esseuri de Critică, d. Leon Daudet e citit şi comentat cu fervoare; i­­deiile sale se bucură de o circulaţie mare şi nu rareori o discuţie de­schisă de incisivul critic parisian e desbătută multă vreme în coloanele publicaţiilor franceze, de cele mai luminate condeie.­­Recent, d.-Von Daudet, ar­ publi­­cat o carte ce conţine uin esseu mai­­lung­, Intitulată: „Delà, tom­án fă­iatWlS”*7 ue-î-xt»; imjrare ” din 7 cele mai valoroase pe care i le datorăm In această carte, autorul își ex­pune o seamă de idei, — unele din ele întâlnite până acum de multe ori în scrisul plin de savoare al d-lui Daudet. Pe filiera roman­­istarie, ,se ivesc atâtea pretexte de a însemna gânduri şi consideraţii proprii, de a nota o ideie şi a tra­ge — premizele fiind puse — o concluzie. Evident că limitele între care lu­crează autorul, sunt foarte distan­te. Romanul şi istoria sunt extre­mele între care poate fi surprins tot complexul fenomenului cultural al umanităţii. Romanul, lumea plăsmuirii, sau istoria apocrifă a lumii, — cum i-am putea spune — se situiază exact la polul opus al istoriei, acest roman atât de lipsit de meşteşug stilistic şi atât de au­tentic şi veridic. Leon Daudet a ales intenţionat aceste două puncte de demarcaţie, aceste două planuri antitetice, pen­tru a putea trece fără greutate de la un domeniu pozitiv, de observa­ţie, la unul de pură speculaţie in­telectuală. Autorul esseului „De la roman la istorie” se ocupă, în lu­crarea de faţă şi de alte domenii ale яявяяяяяяяяяяяяяняяяяяяяяяявпяяяянввяашвявазшнNoЕ­ЕЗ&9 creaţiei spirituale. Dar, înainte de a extrage, într’un articol mai cuprinzător, o parte din gândurile lui Leon Daudet, trecute în cartea de faţă, să reproducem, dintr’un hebdomadar frainteez, o notă asupra acestei cărţi, scrisă de d. Paul Chauveau: „D. Leon Daudet îşi face o foar­te înaltă idee despre scriitor. Cu­mul de litere are un rol de jucat, o misiune de împlinit, pe care tr&L bue să l o mărturisească.: u ы jr ,Bem da crede că Leon Daudet, calificat drept reaieţionari Sn jaif* g'd­iui’politic, este în literatură un spirit liber şi că el reclamă pentru gândirea şi expresia sa cea mai mare libertate. „Antidotul literaturii — scrie el — este tot literatura, din moment ce ideile nu pot fi învinse, decât de idei de sens contrar, de forţe su­­perioare".. El este contrarul unui confor­mist şi dacă el ştie preţul achiziţi­­unilor trecutului, el scrie deaseme­­nea destul de uşor: „Opera bogată­ şi dură este prin natura ei „ne­ascultătoare”. Ei neglijează critica, consacrân­­du-i doar câteva pagini pertinente, şi lasă la o parte teatrul, pe care el nu-l frecventează, pe care îl crede dulceag şi muribund, dacă nu mort de-abținelea, în prezenta conjunctură economică, concurat de carte şi de cinematograf — fapt care constitue un punct de vedere aproape marxist. Teatral, orice sau îl spune­, trăeşte mereu şi nu lipseşte mult ca să-l vedem pe Leon Dau­det critic dramatic ! Convingerile şi preferinţele lui Daudet­­sunt cunoscute şi ele sunt sănătoase. Totuşi unele trăsături ale lor nu lasă nimic surprinzător. Faptul că el ridică pe Dumitr la rangul celor mai mari romancieri ai secolului prezent, spre exemplu, câteva consideraţiuni care le are pentru acest scriitor stimabil, se pare că trebuesc explicate ca nişte consideraţiuni extra-literare. El vorbeşte excelent şi în fraze copi­oase, despre memorii şi portrete ca şi unul a cărui ocupaţiune zilnică este de a rememora şi a face por­trete. „Se găsesc în sfârşit în acest text abundent şi iluminat anecdo­te şi cuvinte care cu forţa şi can­doarea lor, cu judecata sigură şi directă a lui Daudet excită totdea­una în mod plăcut gustul şi spiri­tul”. Un lucru ni se pare şi nouă cu­rios, la d. Leon Daudet, care, de pe poziţia ideologică de unde se află, vorbeşte de „conjuctură eco­nomică”, socotind adică fenomenul cultural ca un produs al stărilor, economice, considerând situaţia teatrului — după dânsul deplora­bilă — în funcţie de această „con­junctură". Desigur că aci e vorba de unul din punctele marcante ale unei ideologii cu totul opuse ace­leia pe care o profesează d. Leon. Daudet. Corelaţia dintre stările economice şi creaţia culturală, ba chiar între acestea şi fenomenul istoric, este susţinută de adepţii „materialismu­lui istoric”. Să nu uitam însă că cele mai dinamice spirite au avut şi celebri­tatea lor de... contradicţii. Gândi­­ţi-vă, de pildă, la Dostoievski, — ca să­ cităm exemplul cel mai gras din câte ni­ le oferă ultimul veac!. ” "r" . Ml. Bârni ! Valoroasa carte a d-lui profesor Mehedinţi n’ar fi fost niciodată mai de actualitate, ca în zilele noastre. Suntem la răscrucea de unde por­neşte drumul fiinţei noastre ca Stat. Drumul acesta, pe care păşim a­­stăzi, este unul propriu, croit de ro­­mânimea întregită şi încrezătoare în viitorul ei strălucit. Prin popor se înţelegea până mai ori gloata electorală, căreia i se pu­tea zice uneori „bonjour popor !" Azi, când spunem popor, înţele­gem izvorul cel mai adânc al pute­rilor unei naţii. Autorul cărţii întitulată „Poporul", cuvinte către studenţi, a arătat cum s’a înfăţişat şi se înfăţişează nea­mul românesc în timpurile din ur­mă. Despre poporul dela 1877, Ale­­csandri a spus cuvinte de laudă (O­­staşii noştri), în timp ce Eminescu scria în Timpul lucruri amare, sim­ţind că ţărănimea se scufundă sub apăsarea străinilor ajutaţi de pă­tura suprapusă. In 1913, gloata poporului s’a a­­râtat nu se poate mai vrednică, să­rind cu mare avânt să-şi facă da­toria la hotare. In 1916—1919, aceiaşi gloată s’a opredit sprijinul cel mai statornic, in mijlocul şovăirilor păturii supra­puse, din care s’au ivit chiar tră­dători de ţară. In sfârşit, după Unire, tot poporul s’a arătat mai bun şi mai înţelegă­tor decât cârmuit­orii. Mulţimea care munceşte şi tace e gata acum să câştige bătălia grâului, a porum­bului şi alte biruinţe sănătoase, când pătura conducătoare zilnic îşi arată bubele (cum se vede din cer­cetarea bugetului comunelor, etc., etc.). Scrisă cu gândul la tineret, car­tea, de faţă va ajuta pe cei care se gândesc la ziua de mâine, să pre­­ţuiască mai drept puterile mulţimii muncitoare, sprijinul cel din urmă, al unei ţări — mai ales în epoca noastră de „teroare internaţională". Autorul face însă o parte dreaptă şi personalităţilor de seamă, în­deo­sebi omului de Stat, când se întâm­plă să fie pe undeva....Acesta, scrie autorul, poate­ tot, poate să schim­be chiar temperamentul unui po­por, impunându-i propria sa ener­gie Constituind pentru noi o ade­vărată carte a vremii, suntem con­vinşi că „Poporul" se v­a bucura de primirea rezervată cărţilor mari CÂRŢI NOUI S. MEHEDINŢI : „POPORUL” (CUVINTE CĂTRE STUDENT!) ED. CUGETAREA

Next