România - Provincie, februarie 1939 (Anul 2, nr. 256-268)

1939-02-16 / nr. 256

. Té 16 II 1939 ROMÂNIA No. 13 Bon de participare­­ LA CONCURSUL DISTRACTIV DIN LUMEA ENIGMELOR1 Joi 16 Februarie (art. 256) NUMELE ADRESA Strângeţi zilnic aceste cupoane şi înaintaţi-le pe toate odată la sfârşitul concursului. Data ultimă se va anunţa din timp. LIPSA CRITICII LĂ ZI Se observă deja un timp în publicistica noastră literară , un fenomen­ întristător. Lipsa criticii la zi, a foiletonului în­drumător de valori. Deşi cu o aparenţă de inutilitate, recen­zia, chiar asupra cărţilor fără valoare, are un rol binefăcă­tor şi necesar, deoarece cul­tivă şi întreţine atmosfera li­terară cotidiană. Critica de foileton cere un anumit sacrificiu, fiindcă împiedică întrucâtva spiritul orientat şi cu mai mari posi-­­ bilităţi de la studii substan­ţiale — atât de rare şi ele în literatura noastră. Dar fiindcă suntem şi insistăm să rămâ­nem într’o epocă de formaţie, fiindcă gustul public e atât de şubred (după cum se vede din tulburătoarele „Concluzii la o anchetare ale d-lui G. Că­­linescu, din Jurnalul Literar), fiindcă trebue să luptăm incă pe tărâmuri de mult cucerite în alte părţi, acest sacrificiu al criticilor este o datorie. Nu vom discuta calificarea criticilor cunoscuţi ca deţinând rolul de îndrumători ai spiritului public (roi, vai, atât de relativ!). N’o vom face deoarece discuţa s’ar ridica pe un alt plan, mai înalt. E vorba de realităţi şi de aceea locurile câştigate ale aces­tor critici rămân intacte. Dar câţi dintre ei mai militează astăzi „pe teren“? Pentru ce mai scrii o carte, când_ lipsesc _ observatorii imediaţi, cei care, de bine de rău, semnalează — după posibilităţi — meritele sau lipsa de merit? D. G. Călinescu sub pretextul „Jurnalului literar , nu ne mai oferă judecăţile sale critice, lăsând pe seama unor inşi obscuri sarcina criticii „imediate". Pe cine poate interesa ce spune d. X. sau Y. despre cartea ta? D. Pompiliu Constantinescu deasemenea nu mai are ocazia să ne informeze ce crede despre cărţile care apar la zi. Numai d. Perpessicius „se sacrifică". D. Şerban Ciocu­­lescu, deşi publică în „Stev. Fund. Regale", ample­­ studii­­ lite­rare asupra autorilor, contribue prea puţin la dinamismul „ma­­runt" al vieţii literare. D. Vladimir Streinu divaghează, îndepărtat şi prudent. Alti critici de valoare şi de bună orientare literara sunt siliţi __ din împrejurări exterioare voinţii lor — să tacă. In acest timp tineri de talent dar fără calificare în critică, cum ar fi poetul Ştefan Baciu, Vintilă Horia şi alţii numeroşi, au ocazia să „tae şi să spânzure „valorile d­in reviste nu de mică importanţa (cum ar fi Gândirea). Nu e întristător spectacolul? . Pentru că oricât am voi să ne detaşăm de prezent, sensul lui ne urmăreşte... Dan Petraşmcu /•;ш• vjgo'i . • «, 1 Ti%ii:wân A^m­AiCj *зт ai*L éwiflMtó Un volum d# schile hnmô^tiçjÊ Paul Daniel : Republica Barbă Rasa (Ed. Cartea Românească) Schiţa de humor, gen atât de pu­ţin cultivat astăzi, şi-a găsit în d. Paul Daniel un proaspăt exponent de valoare. Literatura de humor e primejduită, deseori să s cadă în fa­cilitate. Autorii de astăzi cred că humorul e acelaş lucru cu­ vulgari­tatea şi cu digresiunea la infinit a unei „chestii” prinsă pe viu. Există un humor de substanţă, cel pe care l-a cultivat Caragiale în Momente sau, mai recent Brăescu în schiţele astăzi devenite clasice — humor de substanţă spre care pare că se îndreaptă autorul volumului „Republica Barbă-Rusă”. Ca şi între literatura bună şi cea de foileton, demarcaţia există şi în privinţa hu­morului. Şi poate că e mai greu să culegi dintr’un material în definitiv nu prea diferenţiat, elementul sub­stanţial, care duce la realizarea un­nei piese de humor de calitate, în opoziţie cu humorul cotidian de la pagina veselă a ziarelor... Bineînţeles că d. Paul Daniel se află încă la o bună distanţă de mae­ştrii pomeniţi, dar ceea ce interesează este atmosfera schiţelor sale, atmos­fera „artistică” în primul rând, daca se poate spune aşa, adică ceea ce face conciziunea, intuiţia momen­tului prins în limitele sale reale, etc. Mediul de inspiraţie al d-lui Paul Daniel este mahalaua plină de pito­resc — acest etern pivot al superfi­cialităţii „simpatice” — având oare­­cari afinităţi şi cu materialul lui Cehov, deşi, privit prin­ alt chenar. Humorul, aşadar, naşte la d-sa diin­­tr-o cunoaştere a ■ acestui specific periferic, pe care-l depăşeşte prin inteligenţă sau intuiţie artistică. Dar calitatea autorului se vădeşte în pri­mul rând în naturaleţa cu care-şî mănueşte eroii, situaţiile. D-sa e stăpân pe dialog şi nu lungeşte­ prea mult descripţia elementului „origi­nal”, ci-l caracterizează scurt, prin sugestii bine aplicate. Pentru exem­plificare cităm schiţa: Nu-ţi dau că n’am, sau: Arta de a trăi. De altfel, naturaleţa este întâiul lucru care nu trebue să lipsească U­­nei literaturi de humor, deoarece ea nu poate depăşi imediatul, stricta realitate cotidiană, care circulă printre noi, pe stradă. Un humorist trebue să vadă bine şi să transcrie cu talent. Ceea ce se întâmplă cu d. Paul Daniel. Pentru că humorul d-sale e de bună calitate — împle­­tindu-se pe ici pe colo şi cu un fir de melancolie, ce nu stă rău humo­rului, ci dimpotrivă îl accentuiază. De la d. Paul Daniel mai putem aştepta lucruri frumoase şi bune, cu­­condiţia să nu uite lecţia de so­brietate a marilor înaintaşi. Fiindcă literatura de humor, tocmai pen­tru că e un gen agreat facil, îşi are legea ei aspră, cere autorului să nu se cheltuiască prea mult. Altfel , îl pedepseşte cu repetarea, care ucide însăşi substanţa humorului. P. ■ si Crestături GUSTAVE-AYMARD Se împlinesc o sută de ani de când Gustave Aymand şi-a publicat primul său roman, întitulat: „Le Trappeur de l'Arkansas”. Cu sigu­ranţă Aymard n’a fost un mare scriitor. Şi totuşi, stilul său naiv şi plin de clişee de un romantism de­suet, n’a împiedecat ca opera sa să aibă un oarecare farmec, gustat de sensibilitatea firilor simpliste, — a­­dolescenţii, de pildă, — care i-au creat o reputaţie prodigioasă. In e­­poca în care eram eu însumi un ado­­lescent, această faimă persistă încă­ şi îmi amintesc cu plăcere cum de­voram, împreună cu camarazii mei, elucubraţiunile acestui autor—prefe­rat lui Jules Verne. De fapt noi le savuram, pentrucă acele povestiri fantastice, cu bătălii, răpiri şi ero­ism dintr’o Americă de Sud încă pe jumătate sălbatecă, au un fel de poesie puerilă şi tumultoasă. Ce au devenit oare acele două sute de volume ale lui Gustave Aymard? înclin să cred că aş reciti încă şi as­tăzi, cu plăcere, Le Condor des’ An­des, Le grand Chef des Ancas, Cur­­­rumilla şi mai ales acele frumoase ■povestiri mexicane din timpul dic­­taturei din Santa Anna, pe care le-a trăit însăşi autorul, care, înainte de a scrie fusese un redutabil aventu­rier. Sau cel puţin aşa ne asigură Félix Charpentier în pasionantul său „Journal”, prezentat de Robert Gaillard. După ce a făcut de mai multe ori înconjurul lumii, Gustave Aymard a luat parte la expediţia contelui de Rousset Bourbon, acel francez extra­ordinar care a devenit, graţie mono­­clului său — şi curajului său — un fel de rege al indigenilor— mai mult sau­ mai mai puţin, dar ceea ce nu ştim, interesantul document al lui Charpentier relevă, că Gustave Ay­mard a creat în 1870, pentru ziarişti un batalion: „Les Francs-Tireurs de la Presse” în care s-a angajat Al­fred de Rodt, alt personagiu curios, care luând succesiunea lui Alexan­dru Selkirk în insula lui Robinson, fondă aci o colonie prosperă. Viaţa lui Aymard ar merita să fie scrisă. Ea ar arăta, mai întâiu, că în ce priveşte spiritul de întreprin­dere, francezii egalează pe anglo­­saxoni. Apoi, în al doilea rând, ar arăta că temele evasiunii nu sunt strict rezervate sedentarilor. Puţină expe­rienţă aici sau peste tot, nu strică. In fond, acesta este motivul pen­tru care preferăm lui Jules Vem© pe acest autor fără pretenţiuni şti­inţifice, dar a cărui operă,­ dela a­­pariţie chiar, a fost străbătută de o nervură de romanesc şi exotic.­­. ■maiiiiimnminmmmnniniiiimimu ISTORIA BUCUREŞTILOR M­arele istoric şi ilustrul profesor al neamului, d. N. Тогда, a tipărit de curând o monumentală lucrare asu­pra oraşului de Scaun a vechei pro­vincii Munteneşti, intitulată: „Isto­ria Bucureştilor”. D­ela Ionescu-Sion, niciun istoric n’a mai adăogat, la materialul docu­mentar asupra Bucureştilor, vre-­o contribuţie prea importantă. De­oarece, „Bucureştiul de altădată” a lui Const. Bacalbaşa e mai mult o lit­crare cu caracter de reportaj, — cu toate isbutitele evocări ale autoriăăii. D . N. Iorga, cu autoritatea sa de om de ştiinţă, — deoarece şi istoria este o ştiinţă, de vreme ce urmăreşte adevărul — vine acum, cu o contri­buţie de informaţie dar şi de metodă, să ne înfăţişeze, pe un plan amplu, istoria metropolei de aoi. MARIA TEREZA C­artea lui Kari Tchuppik Va fi prezentată publicului peste câteva zile de editura „Cugetarea“, în tra­ducerea d-lor T. C. Stan şi I. Mâ­nu. ■.. . E­uropa secolului XVIII. Lupta din­tre Bourboni şi Habsburgi. Şi deo­­dată un nou element îşi face apa­riţia în viaţa internaţională: Prusia lui Frédéric. Apariţie primită cu teamă, ca şi cum o presimţire ar fi arătat de pe atunci Europei întor­sătura pe care aveau s’o ia eveni­mentele în vitoarele două sute de ani. Silueta luminoasă, a Măriei Tereza se decupează și mai puternică, așa cum este prezentată proectată parcă pe umbra neliniștitoare aruncată asupra lumii de Frédéric, — „pesi­mistul absolut‘ — „spiritul, care urăşte însuşi principiul vieţii“. PORTRETE .­­ DE MUZ IC I EH § Intr’im hebdomadar francez citim René Dumesnil ,,Portraits d-е rfiiîs±-*i dens frgnçe ailtôrüt 'Щ Francis Ambrière, spune între altele!­­ Marele istoric,,liter­ant ca­re estei d! René Dumesnil, e dublat — şi acest lucru îl ştim de mult timp —­de un remarcabil musicolog. In fiecare nu­măr al revistei „Mercure de France”, cititorii găsesc sub semnătura sa o­ cronică de actualitate muzicală pe cât de savantă pe atât de lucidă şi sensibilă. Sunt ani de când René Du­mesnil ţine această rubrică. „Les portails de musiciens fran­çais” opera care ne-o prezintă as­tăzi, nu este fructul unei munci da câteva luni ci a unei vieţi întregi pe­trecute intre muzicanţi şi cultul mu­­zicei. Lili Boulanger, Claude De­bussy, Deodat de Séverac, Saint- Saëns, Camille Chevillard, Claude Terrasse, Gabriel Fauré, André Ca­­plet, André Messager, etc... formează studiul cărții sale. Ordinea în care aceste portrete sunt dispuse nu are altă semnificație decât cronologică, deoarece autorul ne previne „că moartea a făcut alegerea în timp de douăzeci de ani, de la 1918—1938” , dar bilanţul acestor dolci franceze este de asemenea pentru René Du­mesnil ocazia unui bilanţ al bogăţiei noastre. Să exprimi clar şi cu fineţe perso­nalitatea fiecăruia dintre modelele sale, să-i situezi exact în generaţia şi timpul lor, să le defineşti arta lor fără zadarnice artificii de termeni din jargonul technic, iată­ ce nu prea am întâlnit la criticii musicali. René Dumesnil are încă un ascendent a­­supra confraţilor săi: cunoaşterea profundă a literaturii franceze. Şi ra­porturile de afinitate ale muzicei cu literatura, vizibile sau tainice, sunt atât de strânse încât e greu să înțe­legi una fără cealaltă. авинняияяяяшваяяяяяяяяяяяяяяяяяяяяяинявяияяяняяяяяяяяяяяяяяяяяяя JhcmàÛmU * “9* p. вьшшй, (MU, ■ШШ, GEORGE GREGORIAN In numărul pe Februarie al „Gân­dim”, poetul George Gregorian, pu­blică poemul: „Măi frate”. Reprodu­cem: „Şi iată-ne în capătul de ani dinspre veci. C­uprinsul, pe-aproape, coteşte ’n nimic. In câmpul de taine mercuirăm poteci Sâcâit fiecare în trupul său mic. A­scult, limpezesc din visul înalt Rostogolul de lume cu marginea ’n stânci. Scrâşnetul unuia se repede ’n celait Şi tot pământul e pretutindeni un ')».) brânci, V. COP­ILU-CH­E ATR­A In volumul de versuri „Cartea Mo­ţului” al d-lui V. Copilu-Cheatră, descoperim poemul „Olarul” remar­cabil pentru sobrietatea lui: Frământ în aluat de lut Dorinţele ce m’aU durut Din must de tină rotunjesc •vie Talere certe prăjesc­ In foc, să cânte auriu Creiţarul pentru traiu pustiu. Mâine vreun nepot vrâstat, Din lutul meu des frământat, 1. Va rotunji în tina moale Pentru alţi galbeni, alte oale... „UN MARE ZIARIST11 L­a cronica măruntă, în ultimul număr al „Gândirii”, d. Nichifor Crainic scrie un elogios articol des­pre d. P. P. Negulescu, articol ce se intitulează: „Un mare ziarist P. P. Negulescu”. „ Destinul omenirii, voluminoasa lucrare a d-lui P. P■ Negulescu, e construită — scrie d. Nichifor Crai­nte — după cea mai excelentă­­me­toda ziaristică. E mai întâiu o carte de foarte largă informaţie, şi abor­dează problemele cele mai arzătoare şi mai la ordinea zilei: liberalismul, bolşevismul, fascismul, naţional-so­­cialismul. Autorul înfăţişează toate aceste curente care-şi dispută pre­­păţiderenţa ,asupra spiritului con­temporan, ca un, aparţćt de informa-Ш ШГШШ netei­­ Ш cerii u: ţtetâutţnă гафгааеНйксн dopie;. dl cultivă în­ aceeaşi măsură. Să recunoaştem că, în vremea noa­stră, e o virtute rară să te abţii de a em­ite o părere personală său de a contura vreo umbră de atitudine în chestiuni care, prin firea lor trăesc milioane­­ de­ oamenii, in psihoze de entuziasm şi fanatism. A­ceastă, suverană... .imparţialitate care la d. P. P. Negulescu vine din spiritul filozofic Inăscut, iar la zia­ristul profesionist ar veni dintr’un anumit scepticism al carierii, consti­tue un element de„gara­cţie a infor­maţiei corecte şi juste”. „DIN FLAUTUL DE JAD“ D . Al. T.­stamatiad, poetul „Trâm­biţelor de Aur“, va apare, in curând, cu un volum de poeme întitulat: „Din Flautul de Jad". V­olumul acesta e o antologie a poeziei chineze, în tălmăcirea ro­mânească a d-lui Al. T. Stamatiad. E­l cuprinde aproape două sute de poeme scurte, şi înfăţişează cele mai de seamă creaţiuni ale liricei chineze. Valoroasa carte a d-lui profesor Mehedinţi n’ar fi fost niciodată mai de actualitate, ca în zilele noastre. Suntem la răscrucea de unde por­neşte drumul fiinţei noastre ca Stat. Drumul acesta, pe care păşim a­­stăzi, este unul propriu, croit de ro­­mânimea întregită şi încrezătoare­­în viitorul ei strălucit. Prin popor se înţelegea până mai ori gloata electorală, căreia i se pu­tea zice uneori „bonjour popor !" Azi, când spunem popor, înţele­gem izvorul cel mai adânc al pute­rilor unei naţii. Autorul cărţii întitulată „Poporul", cuvinte către studenţi, a arătat cum s’a înfăţişat şi se înfăţişează nea­mul românesc în timpurile din ur­mă.­­ Despre poporul dela 1877, Ale­csandri a spus cuvinte de laudă (o­­staşii noştri), în timp ce Eminescu scria în Timpul lucruri amare, sim­ţind că ţărănimea se scufundă sub apăsarea străinilor­ ajutaţi de pă­tura suprapusă. In 1913, gloata poporului s’a a­­rătat nu se poate mai vrednică, să­rind cu mare avânt să-şi facă da­toria la hotare. In 1916—1919, aceiaşi gloată s’a covedit sprijinul cel mai statornic, în mijlocul şovăirilor păturii supra­puse, din care s’au ivit chiar tră­dători de ţară. In sfârşit, după Unire, tot poporul s’a arătat mai bun şi mai înţelegă­tor decât cârmuitorii. Mulţimea care munceşte şi tace e gata acum să câştige bătălia grâului, a porum­bului şi alte biruinţe sănătoase, când pătura conducătoare zilnic îşi arată bubele (cum se vede din cer­cetarea bugetului comunelor, etc., etc.). Scrisă cu gândul la tineret, car­tea de faţă va ajuta pe cei care se gândesc la ziua de h­âine, să pre­­ţuiasca mai drept puterile mulţimii muncitoare, sprijinul cel din urmă, al unei ţări — mai ales în epoca noastră­ de „teroare internaţională". Autorul face însă o parte dreaptă şi personalităţilor de seamă, în­deo­sebi omului de­ Stat, când Se întâm­plă să­ fie pe undeva.... Acesta, scrie" autorul, poate tot,,, poate sa schim­be chiar temperamentul unui po­por, impunându-i propria sa ener­­gi­e-Constituind pentru noi o ade­vărată carte a vremii, suntem con­vinşi că „Poporul" se va bucura de primirea rezervată cărţilor mari. CĂRŢI N O U I S. MEHEDINŢI . ..POPORUL (ШОТЕ Cum STUDENT!) ED. CUGETAREA . «DE LA ROMAN LA ISTORIE» - ultima carte a lui Leon Daudet - Domnul Leon Daudet este unul din ceile mai lucide spirite ale Franţei de azi. De la articolele poli­tice până la cele mai substanţiale esseuri de critică, d. Leon Daudet e citit şi comentat cu fervoare; i­­deile sale se bucură de o circulaţie mare şi nu rareori o discuţie de­schisă de incisivul critic parisian e desbătută multă vreme In coloanele publicaţiilor franceze, de cele mai luminate condeie. Recent, d. Leon Daudet a publi­cat o carte ce conţine tqa esseu mai lung, întitulată: „Dela roman jlaríliborití.’. suffi v cu 1швдгеийтэ с едiе rinei valorda­ss pe care i le datorăm . In-faEce®&tă cartev/autiaruifisi.işK­­■pufie- o seaiftă de udei, -—bunele din ele întâlnite până acum de multe ori în scrisul plin de savoare al d-lui Daudet. Pe filiera roma­n­­istorie, se ivesc atâtea pretexte de a însemna gânduri şi consideraţii proprii, de a nota o idieie şi a tra­ge — premizele fiind puse — o Concluzie. Evident că limitele între care lu­crează autorul, sunt foarte distan­te. Romanul şi istoria sunt extre­mele între care poate fi surprins tot complexul fenomenului cultural al umanităţii. Romanul, lumea plăsmuirii, sau istoria apocrifă a lumii, — cum i-am putea spune — se situiază exact la polul opus al istoriei, acest romain, atât de lipsit de meşteşug stilistic şi atât de au­tentic şi veridic. Leon Daudet a ales intenţionat aceste două puncte de demarcaţie, aceste două planuri antitetice, pen­tru a putea trece fără greutate de la un domeniu pozitiv, de observa­ţie, la umil de pură speculaţie In­telectuală. Autorul esseului „De la roman la istorie” se ocupă, în lu­crarea de faţă şi de alte domenii ale creaţiei spirituale. Dar, înainte de a extrage, intr’un articol mai cuprinzător, o parte din gândurile lui Leon Daudet, trecute în cartea de faţă, să reproducem, dintr’un hebdomadar francez, o notă asupra acestei cărţi, scrisă de d. Paul Chauveau: „D. Leon Daudet îşi face o foar­te înaltă idee despre scriitor. Ci­mtil de litere are un pol de jucat, 0 misiune de împlinit, pe care tre­­bue să o mărturisească. „Benda crede că Léon Daudet, calificat drept •reacţionar în jar­gonul,­ politic, este In. literatură Un spirit liber,'şi că el reclamă, pentru­­ gândirea şi expresia, sa Я9Ш: n mai mare libertate. „Antidotul literaturii — scrie el — este tot literatura, din moment ce ideile nu pot fi învinse, decât de idei de sens contrar, de forţe su­perioare­’. El este contrarul unui confor­mist şi dacă el ştie preţul achiziţi­­unilo­r trecutului, el scrie de aseme­nea destul de uşor: „Opera bogată şi dură este prin natura ei „ne­ascultătoare”. Ei neglijează critica, consacrân­­du-i doar câteva pagini pertinente, şi lasă la o parte teatrul, pe care el nu-l frecventează, pe care il crede dulceag şi muribund, dacă nu mort de-alii nete­d, in presenta conjunctură economică, concurat de carte şi de cinematograf — fapt care constitue un punct de vedere aproape marxist. Teatrul, orice s-ar spune, trăeşte mereu şi nu lipseşte mult ca să-l vedem pe Leon Dau­det critic dram­a­tic ! Convingerile şi preferinţele lui Daudet sunt­­cunoscute şi ele sunt sănătoase. Totuşi unele trăsături ale lor nu lasă nimic surprinzător. Faptul că el ridică pe Dumitr la rangul celor mai mari romancieri ai secolului prezent, spre exemplu, câteva consideraţiun­i care le arde pentru acest scriitor stimabil, se pare că trebue explicate ca nişte consideraţiuni extra-literare. El vorbeşte excelent şi în fraze copi­oase, despre memorii şi portrete ca şi unul a cărui ocupaţiune zilnică este de a rememora şi a face por­trete. „Se găsesc în sfârşit în acest text abundent şi iluminat anecdo­te şi cuvinte care cu forţa şi can­doarea lor, cu judecata sigură şi directă a lui Daudet excită totdea­una în mod plăcut gustul şi spiri­tul”.­­ ■ Un lucru ni se pare şi nouă cu­rios, la d. Leon Daudet, care, de pe poziţia ideologică de unde se află,­ vorbeşte de „conjuctură eco­nomică”, socotind adică fenomenul cultural ca un produs al stărilor economice, considerând situ­aţia teatrului — după dânsul deplora­bilă— în funcţie de această­ „conn­­juctură”. Desigur că aci e vorba de unul din punctele­ marcante ale unei ideologii cu totul, opuse ace­leia pe care o profesează d. Leon Daudet. Corelaţia dintre stările economice şi', creaţia ' culturală, ba' chiar intre­­acestea şi fenom­enul istoric, este susţinută de adepţii, „materialismu­lui istoric”. Să nu uităm î­nsă că cele mai dinamice spirite au avut şi celebri­tatea lor de... contradicţii. Gândi­­ţi-vă, de pildă, la Dostoievski, — ca să cităm exemplul cel mai gras din câte m­­ie oferă ultimul veacl yi. Bârnă ■.г1Егэвоиший1иШш

Next