România - Provincie, aprilie 1939 (Anul 2, nr. 301-312)

1939-04-01 / nr. 301

Taxa plătită in numerar. Ord. P. T. T. No. M S REGCLE­­/Jd.RSLE VOEVOD MIHAI BUGET NOU, BUGET REAL de CEZAR PETRESCU Nu s’au şters încă din amintirea noastră, bravele timpuri ale buge­telor excedentare pe hârtie şi defi­citare in exerciţiu. Fiecare aspirant la portofoliul Fi­nanţelor, îşi câştiga autoritate de specialist în partid, făgăduind un misterios panaceu bugetaro-univer­­sal, după care câinii aveau să sburde pe uliţi cu covrigi în coadă. Iar du­pă ce partidul se cocoţa la guvern cu mare alaiu­rşi cu angajamentele faţă de alegători îmbălsămate USQUE AD FINEM în cavoul ur­nelor, îi rămânea contribuabilului de-o întreagă legislatură să ispă­şească naivitatea, credulitatea, im­becilitatea alegătorului de-o zi, _ nici de-atât! — de-o clipă, cât a­­păsase ștampila de catran pe bule­tinul de vot. începeau să curgă dările și îm­prumuturile, curbele de salarii, ex­pedientele de-un semestru, de-o iar­nă, de-o zi. ^Lefurile se subţiau şi plăţile se amânau. Izbucneau totuşi scandalurile contractelor de pomi­nă, din care nu se înfrupta numai cine nu voia. Ne mai pomeneam şi cu vre’un inspector al creditorilor din Apus, care după ce ne dijmuia şi gologanul de natură, ca supli­ment consolator, ne mai servea şi-o morală s’o ţinem minte. Apoi gu­vernul se prăvălea de-a berbeleacul trăgând după dânsul şi specialistul financiar, care de îndată, de pe banca ministerială trecea în scaunul de altfel destul de comod al opozi­ţiei, ca de acolo, vehement, cu toată indignarea şi cu toată autoritatea, vai! chiar cu toată sinceritatea, să-şi admonesteze scârbit succesorul, dovedindu-l incapabil să priceapă ceva din secretele finanţelor. Mărturisiţi că tabloul vă e foar­te familiar şi că n’am exagerat ni­mic! Dacă n’ar fi, nici nu s’ar po­vesti. Oamenii de bună credinţă nu lip­seau. Nici de-o indiscutabilă pregă­tire. Sistemul politic, obligaţiile e­lectorale, conspiraţia compromisuri­lor, paralizau însă orice hotărîtă tentativă de a aplica pe teren vre’un sistem, vre’un plan, vreo strictă or­ganizare a remediilor. Cu o sadică satisfacţie, falimentarul de emi, se consola la plecare că a lăsat urma­şului o situaţie imposibilă să n’o mai descurce nici tartorii din Iad. Dacă nu cumva, supărat din senin tocmai pe­­ sărmanele victime, adi­că pe contribuabili, ştergându-şi bu­zele de unsoarea icrelor negre, nu le recomanda răstit un regim de pocăinţă, cu mămăligă şi ceapă! N’au lipsit nici asemenea dulci propăvăduitori ai sobrietăţii. Poate înadins, ca tabloul să fie complect. Ce se întâmpla cu oştirea şi înar­marea? Cu investiţiile? Cu mari­le lucrări de interes obştesc? Cu sănătatea poporului, în ţara cu cel mai înfricoşat procent de mortali­tate infantilă? Cu agricultura stoarsă de randament? Cu însăşi a­­verea particularilor şi cu beneficiul firesc al întreprinderilor într’o ţară unde fiscalitatea oarbă ni­micea substanţa impozabilă devo­rând-o, exact ca Păcală care ucidea vaca pentru a sfârşi cu bătaia de cap s’o mai mulgă, s’o mai hră­nească pentru a o mai putea mul­ge? Ce se întâmpla cu toate? Ce fir conducător exista undeva, pre­văzând viitorul şi prevenindu-l? Nici unul. Neantul! După fiecare mini­stru de Finanţe, ca după fiecare guvern, nu mai era de aşteptat de­cât potopul. Iar potopul n’a fost departe. Nu? Să ne întoarcem la realitatea re­confortantă a zilelor­­ noastre, ca naufragiaţii care au ajuns­ la liman şi după ce-a­u­ privit îndărăt la abi­­sul ce era să-i înghită, se înverşu­nează să-şi răscumpere viaţa, s’o merite, s’o folosească într’altfel. Timpurile sunt aspre fără îndoia­lă. Cer jertfe fără îndoială. Dar cât mai uşoare când ştim pentru ce; când se întrevede o continuitate, o logică, o chibzuială, o dozare, o dis­tribuţie egală a datoriilor câ­ şi a drepturilor, sacrificii care se intorc împătrit, întocmai ca un capital pus spre fructificare! Din expunerea ministrului nostru de Finanţe, d. Mitiţă Constantine­­scu, atât de documentat desvoltată înaintea Consiliului superior al Frontului Renaşterii Naţionale, se lămuresc răspicat bazele pe care a fost alcătuit bugetul 1939—1940: găsirea plusului de fonduri pentru a acoperi nevoile urgente ale­­ apă­rării naţionale şi ale reformei ad­­ministrative — cei doi piloni pe ca­re se reazămă ţara de azi şi de mâi­ne. Aceste fonduri în totalitatea­ lor, n’au a proveni din noui sarcini fi­scale aşezate asupra tuturor contri­buabililor, nici din reducerea sala­riilor. Aşa­dar a doua preocupare. A treia: degrevarea unor finanţe private de unele sarcini fiscale. A patra, ca un firesc corolar: încura­jarea şi asigurarea finanţelor pri­vate. Şi în sfârşit, apărarea de orice efort fiscal a articolelor de consum. Aceste baze, într’adevăr pana a­­cum ignorate şi dispreţuite de pre­decesorii vistiernici ai ţarii precum şi împrejurările excepţionale prin ca­re trecem, au îngreuiat sarcina Ri­tualului ministru de Finanţe. Altfel , altfel, ar fi fost uşor. Simplu de tot, după reţeta tradiţională. In lo­cul concepţiei financiare, o aritme­tică elementară şi plaivasul. Se cerea mărirea cheltuelilor? Plaivasul urca impozitele fără a ţi­ne seama de materiile pe care erau aşezate. Scădeau veniturile? Tot plaivasul găsea, sireacul, soluţia simplă ca oul lui Columb: reduce­rea salariilor! _ Şi aşa mai departe. Se credea că în definitiv, autarijia nereprezintând altceva decât ve­chiul nostru „Prin noi înşine**, me­rită să fie apuicată cu toată energia, nu numai faţă de străini, ci şi la noi, între noi. Iar in loc ca viaţa economică să se desfăşoare sub sepinul autarhiei într’un cerc în­chis, se sbătea într’un cerc vicios. Orice mărire de impozite, aritmeti­­ceşte, pe hârtie, mărea coeficientul veniturilor, dar economiceşte, anti­­economiceşte aducea o şi mai mare scădere a realizărilor. Orice scădere ori curbă de sacrificii a salariilor, poticnea, ceiace se numea pe atunci atât de gingaş în discursuri: carul statului! Vistiernicului de azi al ţării, i s’a cerut un plus de 4.386 milioane lei pentru apărarea naţională. N’ar fi fost desigur, foarte normal, ca acest surplus să-i ceară ministrul de Fi­nanţe, ţării, la rândul său? Scopul patriotic şi imperios, ar fi ţinut loc la orice explicaţie. Iată însă ceva cu totul nou! Iată că d. Mitiţă Constantinescu, deşi ministru de Finanţe, adică toc­mai ca ministru de Finanţe, înain­te de a ţine socoteală de cifrele care se cer înscrise în buget, ţine seamă şi de viaţa economică a ţă­rii, de sarcinele contribuabililor cu a lor limitată capacitate impozabilă şi de tot ce formează activitate na­ţională. Şi iată că înainte de a cere sacrificii cu orice preţ şi oricui, dea­­valma, numai pentru a satisface cif­rele abstracte; iată că intorcându-se la viaţa cea vie, la realitatea con­cretă, a căutat şi a găsit materii impozabile ce erau în ochii tuturor şi nimeni nu le vedea, poate fiind­că existau destule interese să nu fie văzute. Asupra unora se întin­sese favorul. Asupra altora, exista un fel de privilegiu ex officio, mo­ştenit, materii lăsate la o parte din cauza unui trecut lipsit cândva de circulaţie. Din aceste stabiliri care reprezintau aprobări de scutiri sau amenajări de impozite, s’au rotun­jit venituri ce uşurează cu mult sa­crificiile cerute contribuabililor şi reduc cu mult sub jumătate cifra de 4.386 milioane. O bună parte din rămăşiţa de sacrificiu cerută contribuabililor, provine din reportarea cu o majo­rare de 20 la sută, a impozitelor co­merciale, industriale, profesionale , majorare pe care orice contribuabil e dispus s’o admită, numai pentru a nu mai avea de a face cu acea in­terminabilă, plicticoasă și plină de spese, procedură ce se leagă de orice impunere controversată. In schimb, o vitregită categorie de contribuabili au a beneficia pe urma reducerii la jumătate a impo­zitului minimal, la societăţile ano­nime aflate în stare de inactivitate. Apoi, crescătorii de vite, de oi, de păsări, albine, etc., vor fi scutiţi de impozitul comercial. Pentru autori­zaţiile eliberate de primării, micii comercianţi ambulanţi vor plăti 27 lei în loc de 660 lei. Deasemeni mi­cii comercianţi şi industriaşi, sunt scutiţi de ţinerea registrelor, deci de timbrarea lor, precum vor beneficia şi de alte totale scutiri de timbre. Această grijă pentru micii, dar vrednicii factori ai activităţii eco­nomice, atât de exploataţi şi năpă­­stuit prin paradox tocmai sub re­gimul votului universal deşi trăia numai cu ochii la gloata numerică, aceeaşi grijă o arată d. ministru al Finanţelor şi faţă de obştea cea multă. „Am eliminat — a spus d. Miti­ţă Constantinescu — am eliminat de la orice nouă impunere, articole­le de mare consum alimentar al massei populaţiei româneşti, pre­cum şi veniturile mici ale acestei populaţii. Pe baza acestor principii de politică bugetară şi de echita­te socială, am eliminat de la orice efort fiscal suplimentar clădirile a­­supra cărora am socotit că sarcina fiscală actuală reprezintă maxi­mum ; am apărat de orice nouă impu­nere salariile, pensiile, făina, za­hărul, sarea, tutunul, bumbacul, u­­leiurile vegetale, petrolul lampant, și, în genere, toate produsele de con­sum popular; de asemenea am apă­rat articolele de primă necesitate, nesporind actuala taxă pe cifra de afaceri, spre a nu se îngreuia ast­fel existenţa şi a nu scumpi viaţa marilor masse populare consuma­toare, iar în acelaş timp, pentru a nu stânjeni tendinţa de desvoltare a puterii de cumpărare a poporului**. Pe aceste baze, totalul de 32.229 milioane cu care se înfăţişează bu­getul pe anul viitor, cuprinde la venituri realităţi, ce exclud înche­ieri de soiul acelora cu care am fost deprinşi până mai deunăzi: i­­nevitabilele, fatalele deficite! E un panaceu? Alt panaceu bu­­getaro-universal? Nu! Misterul e ceva mai simplu. Cunoaşterea a­­dâncă şi imediată, directă, neadum­brită de vane şi amăgitoare doctri­ne, nu numai a problemelor econo­mice — ci — mai ales — a vieţii e­­conomiice, cu pulsul său cel viu. Şi această viaţă, d. Mitiţă Constanti­nescu face dovadă că o cunoaşte,­ chiar din chipul cum vede viata financiară privată în raport cu a­. cea a statului. In această direcție se poate afirma­­ că introduce în Continuaire în pag. III fymfmfmmywywwvwwwwwvwwMVwwwwwwwwwYoi I миг m tELEFOANE: Direcţia: Str. Regală No. 1 — 557.85. Redacţia ţi Secretariatul: Regală No. 1­­ şi Academiei 37 — 5­ 57.76, 557.88. Secretariat Provincie: Str. Regală No. 1, — 557.77. Administraţia: Pasagiul Victoriei (fost Imobiliara), Scara c? 5.57.61 și 4.20.62. Publicitate - Abonamente-Informațiuni: •• str.’ Const. Miile 9 — 4.89.05. 4 V* ABONAMENTE: Un, an 750 lei Saae livil ! 380 „ TritUiEi 200 „ pentru instituţiuni îooo „ 16 pagini 3 L­E­I INVITAŢI OFICIAL LA EXPOZIŢIA MONDIALA DIN NEW-YORK DACĂ ACEASTĂ VIZITĂ VA FI ACCEPTATĂ STATELE UNITE VOR TRIMITE UN VAS AMIRAL PE CARE SUVERANUL ROMÂNIEI SI MOŞTENITORUL TRONULUI SĂ FACĂ ACEASTĂ CĂLĂTORIE IN STATELE UNITE ’— Dela trimisul nostru special — NEW-YORK, 28. — Comisariatul general­­ al Expoziţiei Universale a oferit astăzi un dejun in onoarea d-lui prof. D. Gusti, Comisarul ge­neral al pavilionului României. A fost un prilej de înălţătoare prie­tenie româno-americană, această reuniune la care au luat parte personalităţile conducătoare ale Expoziţiei şi toţi colaboratorii d-lui prof. Dim. Gusti la alcătuirea pa­vilionului, român. In această privinţă, este­­ extrem de semnificativă alocuţiunea, pe care a rostit-o d. Grover Whalen, preşedintele Expoziţiei Universale şi realizatorul ei. D. Grover Wha­­len, este una, din personalităţile, proeminente ale oficialităţii new­­yorkeze, un desăvârşit a gentlemen ”şi un om de o covârşitoare energie creatoare. In calitate de vice-preşe­­dinte al Comitetului de recepţie al oraşului New-York, d-sa a făcut o­­norurile marelui oraş american, primind cu un mare fast pe neui­tata­ Regina Maria în vizita ofi­cială pe care a făcut-o, în Statele Unite ale Americei, în­­ 1926. D-sa păstrează o caldă amintire despre mândra Suverană a României, care azi odihneşte în cripta de la Curtea de Argeş, şi a ţinut să exprime un pios omagiu in această împrejurare. D. Grover Whalen a trecut la pre­şedinţia Expoziţiei Universale după ce a funcţionat ca preşedinte al poliţiei din New-York, din 1928, reorganizându-i cadrele, şi moder­­nizându-i­­utilajul cu toate perfec­ţiunile ştiinţifice. La­ organizarea Expoziţiei Uni­versale, care s’a calculat că va a­trage­ 60­ milioane de'■vizitatori, Grover Whalen aduce aceiaşi vi­ziune grandioasă a lucrurilor, a­­ceiaşi însufleţire contagioasă şi o impresionantă energie creatoare. Cunoscând personalitatea de prim plan a preşedintelui Шрог1-■ ..tăV de'la New-York, vom aprecia cu atât mai just amabilele sale cu­­vinte adresate d-lii prof. Dimitrie Gusti. După ce d. Grover Whalen a făcut elogiul personalităţii Comi­sarului general al pavilionului ro­mân, amintind, succesul­ pe care, datorită d-lui prof. D. Guşti, l-a avut pavilionul României, la­ Expo­ziţia Universală de la Paris, d-sa a ţinut să-şi exprime convingerea, că una din cele mai serioase şi va­loroase atracţii ale Expoziţiei de la New-York îl va constitui, fără în­doială, Pavilionul României. . D. Grover Whalen a adăugat apoi:­­ „Am văzut, preţiosul material ar­tistic şi documentar,, pe care cu atâta grije, dar şi cheltuială, l-aţi adus din ţara voastră, pentru a prezenta cât mai autentic România la această întâlnire prietenească a popoarelor, c­are­­ va fi Expoziţia U­­niversală de la,­New-York, şi mi-a­­ dat seama cu anticipaţie de­ succe­sul desăvârşit,­ pe­­care de asemenea îl veţi recolta aici. „Faptul că însuşi mare­le vostru Suverani M. S. Regele Carol a­l I­I-lea, ale cărui grandioase iniţiati­ve creatoare şi eforturi de pace le cunoaştem, se interesează de organiza­rea Pavilionului Româ­niei, este indiciul cel mai deplin de succesuil, pe ca­re îl veţi realiza. „Ţin tot­odată să accen­tuez în mod solemn, că o­­pinia publică americană poartă o respectoasă şi caldă simpatie pentru Re­gele Carol al I­I-lea al Ro­mâniei şi Augustul Său Fiu, Marele Voevod Mihai de­ Alba lulia (întreaga asistenţă în picioare ova­ţionează prelung, iar or­chestra intonează Imnul Regal). Oraşul New­ Y­or­k şi organizarea Expoziţiei Universale se vor simţi o­­norate să li găzduiască şi vom adresa Regelui Carol a! !i­!ca şi.Ma­. *od minai respectoasa noastră invitaţie oficială. Dacă împrejurările vor permite ca ea să fie ac­ceptată, Statele Unite vor trimite un vas amiral, pe care Suveranul României şi Moştenitorul Tronului să facă această călătorie în America, pe care o aş­teptăm cu mare bucurie. (Noui şi furtunoase urale au încheiat aceste cuvin­te ale d-lui Grover Wha­len).­­ Dejunul a luat sfârşit într’o atmosferă de mare ccrdiaSitat© şi fraie. D. dr. Titus Podea, trimisul special al ziaru­lui „România” la expoziţia universală din New­ York, ne telegrafiază reportajul de mai jos din cadrul căruia cititorii vor desprinde preţuirea deosebită pe care o acordă Statele Unite Ţârii şi Suveranului nostru. Relatările trimisului nostru confirmă astfel munca temeinică şi neobosită pe care o depune dincolo de Ocean, în cadrul Expo­ziţiei Universale, d. prof. D. Gusti, Comisarul ge­neral al Pavilionului României. M. S. REGELE CAROL II D. GROVER WHALEN MARELE VOEVOD MIHAI NATIUNEA ROMÂNA INTR’O DÂRZA SI IMPRESIONANTA UNANIMITATE FACE ZID IN JURUL TARII SI AL REGELUI D. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, a primit numeroase telegrame prin care poporul român îşi exprimă deplina lui aprobare la politica de demnitate, curaj şi înţelepciune a guvernului Intr'o strălucită pornire de iubire de Tron şi Ţară, naţiunea romană a răspuns din primul moment, chemă­rii guvernului pentru a sta strajă in faţa unei eventuale primejduiri a hotarelor. Deşi simple măsuri de precauţie, deşi mărginite concentrări de con­tingente, mulţimile s’au stârnit clo­cotitoare de entuziasm, depăşind prin numărul lor nevoile momentu­lui, şi trebuind, cu strângere de ini­mă, să se înapoieze la căminele pă­răsite temporar. Bătrâni, tinerel, pornesc la con­centrare aşa cum ştie românul să fa­că nu vremuri de primejdie, cu bu­curia in suflet şi hotărârea dărză de sacrificiu. Şi aşa după cum se carac­terizează plastic intr'o telegramă din Ardeal situaţia: „poporul " vine în massă, cu voe bună şi elan. Dar cei trimişi la vatră pleacă mâhniţi în su­flet”. . . Dela Vlădică până­­la­ opincă, ţara are zid în jurul Regelui ei, şi este unanimă să aprobe politica de dem­nitate, curaj şi înţelepciune a gu­vernului. ■ Mărturie strălucită stau atâtea scrisori şi telegrame primite din toa­te colţurile de ţară, şi, din partea tu­turor claselor sociale, de către pri­mul ministru, d. Armand. Călinescu. Biserica Ardealului, prin marele tei arhipăstor Mitropolitul Nicolae Bă­lan, se situiază, ca in marile clipe ale Neamului, în fruntea­­ poporului pentru a exprima mândria şi bucu­ria faţă de, atitudinea bărbătească, a guvernului Ţării. Şi alături de Bise­rică, ridicând crucea binecuvântă­­toare, locuitorii tuturor provinciilor înfrăţite şi îmbucurate, urmează, im­­presionante oşti ale românismului care vrea să trăiască in libertate şi, la nevoe, să moară pentru ea. Telegramele de mai jos, primite de d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, o dovedesc сц prisosinţă. „BISERICA E MANDRA ŞI VA FELICITA” Telegrama I. P. S. Mitropolitul Ni­colas al Ardealului Iată textul telegramei pe­­ care d.­­Armand Călinescu, preşedinte al Consiliului de miniştri, a primit-o din partea I. P. S. Mitropolitul Ni­­colae al Ardealului : „Suntem mândri de atitudinea bărbătească şi vă felicităm din toa­tă inima”. NICOLAE Mitropolit al Ardealului ÎNSUFLEŢIRE mare in ARDEAL, IUBIRE ÎNFO­CATA DE PATRIE ŞI DRAGOSTE PENTRU REGE Iată, pe de altă parte, telegrama d-lui Traian Pop, ministrul Avuţii­lor Publice: „Este irezistibilă bucuria de a Vă comunica de îndată informaţiile şi constatările mele în drumul spre Cluj şi la Cluj. „In aceste momente mari Naţiu­nea noastră a atins punctul culmi­nant al solidarizării naţionale, al Iubirii Înfocate de Patrie, al devo­tamentului nețărmurit și dragostea Continuare în pag. 3-a . *4 » .

Next