România - Provincie, mai 1939 (Anul 2, nr. 328-342)

1939-05-01 / nr. 328

-----йттттг^ст'ч I ROMANIA Nr. 328 I­V. 1939. Frontiera in justificarea românească Concepţia românească despre fron­tiera Statului român este de natură spi­ritualistă. Frontiera românească este circumferinţa geografică a conştiinţei naţionale româneşti. Frontiera, la români, a avut şi are o altă justificare decât la alte popoare. De la o epocă la alta, frontiera Statelor a exprimat în­totdeauna un înţeles variat, din cauză că a avut o justificare su­biectivă, aceea pe care i-o dădea „raţiunea de Stat“. Ea a fost de multe ori o creaţiune artificială a momentului. In epoca antică, pe timpul când Statul avea o întin­dere incertă, frontiera Statului ex­prima o limită temporală a fan­teziei monarhului, care era numai cuceritor, și care era condus numai de grandoarea închipuirii sale. Ma­rile imperii antice — al Persiei, al Asiriei, al Chaldeenilor, al Egiptu­lui, se întindeau până acolo, până unde se simia puterea de expansiu­ne haotică a monarhului cuceritor. Este greu să se afirme existenţa unui imperialism al popoarelor an­tice, care nu ştiau până unde le va conduce şi pentru ce le va con­duce stăpânitorul lor, care era a­­proape întotdeauna un tiran au­tocrat. Statul antic nu avea fron­tieră în înţelesul modern. Pentru prima dată, romanii creiază fron­tiera. Dar frontiera imperiului ro­man era o barieră mobilă a forţei lor de cucerire. Ultima etapă de cucerire, înfăptuia frontiera de as­tăzi, care se schimba mâine, tot mai înainte. Imperialismul roman r­ăzuia să dea viaţă de Stat —« Stat universal — ideii de stăpâni­re mondială a Romei magnifice, a Romei de fier, de tinereţe, de en­tuziasm, de cultură, de civilizaţie, de ordonare latină a lumii păgâne. Romanii îşi justificau frontiera prin evidenţa şi superioritatea for­ţei lor, care nu admitea obstacolul, care nu suporta rivalitatea. Mai târziu, după epoca cezariană, în de­clinul puterii imperiale, când forţa vie şi încordată scăzuse de corup­ţie şi de lene internă, frontiera ro­mană căuta să-şi găsească o jus­tificare în dreptul pozitiv, care ga­ranta şi asigura posesiunea tere­nurilor şi stăpânirea popoarelor cu titlu de proprietate. In evul mediu, frontiera era legată de suveranul local, de coroana feudalului, până când regalitatea monarhică izbu­teşte să dea Statului o consistenţă şi frontierelor lui — o justificare le­gală bazată pe dreptul de moşte­nire. De aceea, frontiera se schim­ba întotdeauna cu schimbarea monarhului sau a dinastiei domni­toare. In timpul modern, frontiera unui Stat indică o existenţă naţio­nală, o suveranitate politică, recu­noscuta—în dreptul internaţional— ca subiect de drept, cu toate drep­turile şi obligaţiunile logice şi evi­denţe. In zilele noastre avem şi­­frontiera ideologică, aceea care se întinde, in chip cotropitor, până a­­colo unde răzbate şi devine regim social o anumită ideologie doc­­trinală. Primul stat cu frontieră ideologică, a fost Comuna, din Pa­ris, în 1871, pe care a lichidat-o guvernul salvării naţionale al lui Thiers. La noi, frontiera are cu totul alt înţeles, fiindcă justificarea ei este cu totul alta: la noi frontiera are —cu un cuvânt şi înainte de toate— o justificare spirituală. SPIRITUL ROMÂNESC ESTE PUTEREA CARE JUSTIFICĂ FRONTIERA ROMÂNEASCĂ. La noi, frontiera este, prin urmare, un element de morală, este chiar expresia moralei naţionale. Şi fiindcă morala naţio­nală a poporului român nu permi­te subjugarea prin forţă a unui popor străin, expansiunea româ­nească nu este o revărsare impe­rialistă. Poporul român nu a cău­tat să realizeze o frontieră a do­minaţiei sale injuste,­­ ar fi co­mis o crimă de conştiinţă. In a­­ceastă puritate de conştiinţă a po­porului român se oglindeşte drep­tatea naturala şi logica neştirbită a frontierei române. Poporul ro­mân s’a întins în frontierele sale şi s’a cuprins în ele, aşa cum se cuprinde orice realitate în suprafe­ţele sale fireşti, logice, geometrice... Când poporul român nu se unifi­case politiceşte, el sim­ţia pe cor­pul său naţional frontiera nefi­rească, impusă de împrejurări, strâns în chinga imoralităţii străi­ne. Lupta pentru unificare şi in­dependenţă a fost, la români, o luptă pentru realizarea frontierei morale, a celei fireşti, a celei care cuprinde nestânjenit şi fără sân­­gerare întregul corp al naţiunii. Frontiera româna clarifica şi alte adevăruri. Ea este linia de coinci­denţă între Stat şi­­naţiune. Sta­tul român cuprinde în sine naţiu­nea română Şi naţiunea română se cuprinde în el, alcătuind o unitate indivizibilă, firească. Statul român nu depăşeşte teritorial naţiunea română şi poporul român nu este etniceşte micşorat de frontierele Statului român, cu alte cuvinte Statul român nu este mai întins decât poporul român. Frontiera românească se clarifică în­ lumina acestui adevăr ca o limită etnică, o limită a sângelui românesc. Mo­narhul român nu a făcut niciodată o politică expansionistă, a repudiat imperialismul, din cauză că nu a vrut să treacă peste frontiera et­nică a românimii, nici să încalce corpul etnic al altui popor. Dacă un Ştefan cel Mare s’a întins pâ­nă la Nistru, a făcut-o nu numai fiindcă a putut prin forţa sa arma­tă, ci fiindcă până la Nistru (Şi chiar peste această apă) s’a în­tins viaţa românească cu plenitu­dinea sa etnică, peste care el dom­nea ca Monarh român cu toate drepturile sale dinastice, naţionale, evangelice. Peste tot frontiera românească. Este linia până unde curge şi a surs sângele naţiunii, cum curge sângele într’un orga­nism întreg, nebeteşugit de nici o ştirbire, de nici o schilodenie. Frontiera română este o­ frontie­ră a culturii româneşti. Dincolo de această frontieră, trăeşte o altă cultură, străină, vieţueşte alt spi­rit. Poporul român s’a ferit de im­perialism, tocmai pentru a nu căl­ca peste o cultură străină, a nu răni un spirit naţional străin. Dar, tocmai pentru a-şi apăra cultura sa naţională şi spiritul care o pro­duce, poporul român s’a războit împotriva dominaţiei străine. Ori­cine calcă frontiera română, în­calcă cultura română. O preten­­ţiune străină asupra frontierei ro­mâneşti, este un atentat asupra culturii româneşti. A disputa fron­tiera românească, înseamnă a con­testa dreptul culturii româneşti de a se creia liber, de a se răspândi suveran în cuprinsul frontierelor sale etnice. Frontiera română este o fron­tieră a economiei noastre naţio­nale. Frontiera românească cu­prinde, ca pe o unitate vastă şi imens de variată totuşi , întrea­ga viaţă economică a românilor. In limitele acestei frontieri s’a desfăşurat, încet şi cu grele tra­diţii de primitivism (aproape pa­triarhal) munca de secole a fie­cărui român, pentru comunitatea românească. Românul a produs — aşa cum a produs — Pentru româ­nul de alături, pentru românul din cuprinsul foarte precis al obştei naţionale. Frontiera română este — în înţeles din ce în ce mai amă­nunţit — limita care mărgineşte limba română în unitatea sa mi­nunată, cu tot specificul pitoresc al regiunilor componente. Frontiera română cuprinde marile idei ro­mâneşti, de independenţă proprie şi independenţă a vecinilor; ea cuprinde idealurile de umanitate şi de pact, cuprinde pacea însăşi, ca o stare firească a poporului român blând şi resemnat; cuprinde dra­gostea lui de viaţă şi experienţa înţelepciunii sale. Frontiera română precizează dreptul istoric al românilor asupra păm­ântului pe care se înalţă Sta­tul român, din cauză că acest pă­mânt este marele şi neobositul ge­nerator al realităţilor româneşti. Frontiera română îşi cristalizează contururile, nu ca o simplă linie juridică între Statul român şi cele­lalte naţiuni convieţuitoare, ci ca un mare gard de viaţă vie, peste care pluteşte Dumnezeu şi veşni­­nicia... G. M. Ivanov Şedinţa Soc. „Prietenii istoriei literare" Sub preşedinţia d-lui Petru V. Ha­­neş a avut loc şedinţa Soc. „Priete­nii istoriei literare” în sala de biblio­tecă a liceului „Mihaiu Viteazul”. In faţa unei selecte asistenţe, d. prof. Vasile V. Haneş, doctor în li­tere, şi-a desvoltat comunicarea sa, asupra câtorva probleme de litera­tură, studiate de Societatea profeso­rilor de limba română: problema moralei în literatură, problema neo­logismelor, problema unei normali­zări a erminologiei gramaticale și problema ortografiei limbii române. D-sa a arătat că aceste chestiuni au intrat în desbaterea opiniei publi­ce, care cere soluţionarea de la oame­nii competenţi, şi în această situaţie, cei pregătiţi în materie­ şi cu răs­pundere faţă de opinia, publică, sunt profesorii. Ei alcătuesc un fel de for de control şi organ de orientare a opiniei publice. Pornind de la acest punct de vedere, profesorii s-au ros­tit pentru admiterea punctului de vedere estetic şi etic, în literatură, pentru stăpânirea abuzului neologis­melor, pentru consecvenţa nomencla­turii gramaticale şi pentru raţiona­lizarea şi simplificarea ortografiei. La expunerea d-lui Haneş, el a rad­liat d. Petre Teodorescu şi a făcut obiecţiuni d. Şerban Cioculescu. A­­cesta s’a rostit pentru completa li­bertate a scriitorului în crearea ope­rei de artă, pentru menajarea în oarecare măsură a neologismelor. Prompt, d. Haneş a răspuns d-lui Cioculescu, că profesorii de azi au întreaga pregătire de a judeca şi în­druma literatura, fiindcă în cea mai largă măsură, ei sunt şi criticii lite­rari ai timpului. D-sa citează, în a­­ceastă ordine de idei, pe: Vladimir Streinu, Scarlat Struţeanu, Mură­­raşu, Pompiliu şi Emanoil Constan­­tinescu, Paul Papadopol,C. Gerota. In partea a H-a a şedinţei, scriito­rul Eugen Ciuchi a prezentat un in­teresant studiu asupra lui Titu Maiorescu şi judecata lui asupra poeţilor Junimei: Bodnărescu, Ma­­tilda Cugler-Poni, Teodor Şerbăne­­scu, D. Petrino, etc. S’au fixat apoi şedinţele următoa­re: una consacrată acordului cultu­ral franco-român, alta asupra filolo­gului Gaeter (o comunicare a d-lui prof. Cartojan, şi alta a­ lui Dan Si­­mionescu) şi a treia asupra ediţiei poeziilor lui St. O. Iosif, publicată sub auspiciile Fundațiilor regale. - Ajutoare practice pentru muncitorii români Unul din principalele puncte programatice ale noului regim şi deci, cu atit mai mult al ini­iului guvern al Frontului Renaşterii Naţionale, este românizarea muncii. Desigur, problema naţionalizării muncii, văzută ca un imperativ al cirmnuirii de Stat, este vastă şi prezintă logic, o aderenţă cu toate domeniile activităţii obşteşti. Din această cauză, ea nu poate fi soluţionată fără o vi­ziune de ansamblu, adică fără o concepţie politică uni­tară. Guvernările noastre de partid deşi uneori au afir­mat-o, totuşi n’au izbutit s’o rezolve nici măcar parţial, tocmai din motivat că nu aveau o asemenea perspec­tivă doctrinară asupra faptului politic. Lucrurile s’au schimbat radical odată cu instaurarea nouei aşezări constituţionale a ţării. De astă dată nece­sitatea naţionalizării muncii s’a impus nu ca rezultat al unor iniţiative sporadice ci ca o normă superioară şi constantă a însăşi iniţiativelor de Stat. La fiecare departament principiul acesta a început să fie transformat în realizare pozitivă. O adevărată cam­panie metodic susţinută şi evident, desfăşurată in ca­drul strictei legalităţi, s’a pornit. In duhul de încurajare a celui mai întins sector de muncă romîneascâ, s’au efectuat toate măsurile capitale luate de ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Graţie spiritului reformator al d-lui N. Cornăţeanu, ţărăni­mea noastră se găseşte astăzi în pragul unei schimbări la faţă în ceea ce priveşte posibilităţile ei de producţie agricolă. S’a căutat astfel, în primul rînd, să se consolideze pătura ţărănească pe umerii căreia avasă cea mai grea menire a producţiei economice. In planul general de lucru al guvernului, această iz­­bindă trebuie subliniată cu o deosebită încredere în prosperitatea zilei de azi şi mai cu seamă a zilei de miine, cînd gindurile se vor împlini mai bogate, mai rodnice. Marea operă de cucerire şi de stimulare a muncii ro­­mîneşti nu s’a oprit aici. Se ştie că in România există o mică burghezie na­ţională, care şi-a ilustrat până acuma cu prisosinţă vrednicele ei virtuţi. Burghezia aceasta însă, din pri­cina vitregelor condiţiuni pe care le-a avut de îndurat, nu a putut să-şi dea măsura capacităţii ei adevărate. In Ardeal, înainte de război, ea a fost sortită să su­fere prigoana maghiară. Prin fel de fel de procedee, stăpînirea ungurească i-a înlăturat pe comercianţii şi industriaşii romîni din centrul vieţii economice a hi­bridului imperiu, aşa incit ei au ajuns să se mulţu­mească, din nefericire, cu un umil şi periferic vest. Pe de altă parte, în Vechiul Regat, aceiaşi categorie de­­ modeşti dar harnici muncitori romini a trebuit să se lase­ prea deseori infrîntă de dominaţia unei pături suprapuse care nu avea şi nu are nimic de împărtăşit din idealurile vieţii autohtone. Fie de o origine fie de alta, această clasă acaparatoare a constituit cea mai nedreaptă pie­dică în calea ascensiunii biruitoare a elementului etnic, element care nu era încurajat sufleteşte şi ajutat mate­rialiceşte de nimeni. Iată insă că mica burghezie romîneascâ menită să fie un factor fundamental la închegarea deplină a soli­darităţii noastre obşteşti prin stabilirea contactului viu dintre ţărănime şi profesioniştii intelectuali, — iată că această merituoasă pătură se bucură acum de o stăruitoare şi admirabilă solicitudine oficială. Recent, Casa centrală a asigurărilor sociale întrunin­­du-se în şedinţă, a luat o serie de dispoziţiuni de o ex­cepţională însemnătate. In intenţia mărturisită de a contribui în chip practic la desvoltarea muncii naţionale, s’a hotărit ca printr’o intervenţie răspicată pe lingă Institutul de credit al me­seriaşilor să se obţină desemnarea unui fond special pentru muncitorii romîni, fond care să servească la cumpărarea unor localuri proprii instalării de ateliere. Datorită acestui fapt, munca lor se va efectua in con­diţii mai bune din toate punctele de vedere. Se cunosc, in­deobşte, greutăţile cu care au de luptat comerciantul şi meseriaşul român în exercitarea profe­siunii. In­­drobitoarea majoritate a cazurilor ei sunt o­­bligaţi să capituleze în faţa concurenţei străine. Dar situaţia aceasta nu mai poate continua. Hotărirea luată de Casa centrală a asigurărilor so­ciale constituie o demarcaţie efectivă in efortul cirinui­rii de a dobindi cuvenitele atribute şi meritatul pres­tigiu al muncii romineşti. Fără îndoială că şi cuvintele de luptă sunt utile în asemenea împrejurări. Dar nease­mănat mai folositoare sint contribuţiile eficiente, apor­tul practic. Casa centrală aşa a crezut de cuviinţă să procedeze. Suntem convinşi că măsura ei va avea îm­belşugate urmări. Nefiind o dispoziţie izolată şi încadrîndu-se deci per­fect în linia mare a conducerii de Stat, acest lăudabil gest însemnează încă un pas pe drumul de înfăptuiri ce şi­­-a propus regimul. Muncitorimea română se află pe calea complectei re­dresări. Împreună cu ţărănimea şi cu pătura intelec­tuală, alcătuind însăşi fiinţa organică a naţiunii redre­sarea ei apare ca o arzătoare poruncă. O poruncă pe care duhul renăscător al ţării o va preschimba în strălucită victorie. Ilariu Mureşanu ■яяввяявввяввввввявявяяяя гяввяшввавввввяяявввввяивявянвнвнввввввивняняянвяв ZKCÂÂiwa. VömсШ£ ACTUAliTATFAI D- prim ministru Ar­mand Călinescu a primit Vineri pe d. Kiroff Vineri, domnul Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la Apăra­rea Naţională, a primit în audienţă pe d. Sava Kiroff, ministrul Bul­gariei la Bucureşti. ЯЯИВВЖ f"--------- =at: ЗГ B. consilier reg ai Vaida Vo&vod a plecat la Ciuţ D. Al. Vaida Voevod, consilier re­gal, a plecat Vineri după amiază la Cluj. D-sa se va înapoia în București la începutul lunei viitoare. ........ ^=3 tiTîTM Misiunea britanică vizitează regiu­nea Prahovei Discuţiunile cu misiunea econo­mică engleză au continuat, la mi­nisterul Economiei Naţionale, în tot cursul zilei de Vineri. Din cauza sărbătorilor de astăzi şi mâine, tratativele cu delega­ţia britanică vor fi suspendate până Marţi dimineaţa. In acest răstimp, oaspeţii englezi însoţiţi de membrii delegaţiei ro­mâne, vor vizita Valea Prahovei şi întreprinderile industriale din a­­ceastă regiune. Organizarea corpo­rativă a comer­cianţi­lor Comisia pentru clasificarea şi organizarea pe bresle a comerci­anţilor şi industriaşilor, care îşi suspendase în mod provizoriu ac­tivitatea, va reîncepe să lucreze la începutul săptămânii viitoare. Şedinţa comisiei pentru sistemati­zarea planurilor Vineri de amiază, s-a ţinut la ministerul de Interne o nouă şe­dinţă a comisiei superioare pen­tru sistematizarea planurilor. ........... . Tratativele econo­mice romăno-elve­­ţiene Negocierile economice româno­­elveţiene, angajate la începutul a­­cestei săptămâni, îşi continuă cursul lor într-o atmosferă de înţelegere şi cordialitate. Vineri după amiază a avut loc, la ministerul Afacerilor Străine, o nouă şedinţă plenară, la care au luat parte membrii celor două delega­­ţiuni, sub preşedinţia d-lui Caran­­fil, directorul adjunct al diviziunii economice din ministerul de Exter­ne. S-au studiat posibilităţile de a se da o nouă desvoltare comerţului ro­­mâno-elveţian. Rămâne să se stabilească în şe­dinţele viitoare condiţiile în care ar putea fi mărit volumul schimburi­lor comerciale între cele două ţări. Mâine toate magazi­nele şi biurourile comerciale sunt închise Ministerul Muncii face cunoscut că Luni I Maiu a. c.i toate magazinele, fabricile, atelierele şi bi­rourile întreprinderilor comerciale şi industriale, pieţile şi halele din în­treaga ţară vor fi închise. . S. Pegele a acor­dat numeroase graţieri şi redu­ceri de pedepse şi amenzi M. S. Regele a semnat decretul întocmit de d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, prin care se acordă numeroase gra­ţieri şi reduceri de pedepse şi a­­menzi. Decretul a fost publicat în „Moni­torul Oficial” de Vineri. M Vizita d-lui ministru Slăvescu la depo­zitul central de confecţiuni D. Victor Slăvescu, ministrul în­zestrării Armatei, a făcut vizite inopinate la atelierele centrale de confecţiuni şi la depozitul central de confecţiuni. ШеЖ. Inspecţiile d-lui mi­nistru Cornăţeanu D. profesor N. D. Cornăţeanu ministrul Agriculturii, însoţit de d-nii: ing. I. Vasiliu, director de cabinet şi ing. A. D. Carabella, au plecat în inspecţie în judeţele Teleorman şi Romanaţi. ЛЁЖ Redactarea regula­mentului legii ad­ministrative La ministerul de Interne a avut loc Vineri după am, şedinţa comi­siei pentru redactarea regulamen­tului legii administrative, prezidată de d. Th. Marinescu, secretar gene­ral. Lucrările comisiunei sunt foarte avansate, sperându-se ca săptămâ­na viitoare, regulamentul să fie complect alcătuit. După ce va fi revăzut de d. Ar­mand Călinescu, președintele Con­siliului și ministru de Interne, tex­tul regulamentului va fi publicat în Monitorul Oficial. .ti 1ШШ r.....—... 4 ЯВИВВВИ D. Traian lonaşcu la d. Victor Ia­­mandi D. Victor Iamandi, ministrul Justiţiei, a primit in audienţă pe d. Traian lonaşcu, rezidentul regal al ţinutului Prut. л Й&йуж'.-г ■■■■ . \ La d. ministru Ghel­megeanu D. ministru al Lucrărilor Pu­blice şi Comunicaţiilor, Mihail Ghelmegeanu, a primit, în cursul zilei de Vineri, la minister, pe d. profesor Traian Ionaşcu, rezi­dent regal al ţinutului Prut. D. ministru Ghelme­geanu a prezidat şedinţa consiliului d­e administraţie c. f. r. D. Mihail Ghelmegeanu, mi­nistrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, a prezidat Vineri după amiază şedinţa consiliului de administraţie C.F.R. Moui donaţii pentru înzestrarea formatei Ministerul înzestrării Armatei a primit din partea bănci G. M. Efti­­miu din Capitală, următoarea a­­dresă .­Am onoare a vă aduce la cuno­ştinţă că ţinem la dispoziţia minis­terului înzestrării Armatei salariul funcţionarilor noştri pe două zile în sumă de lei 9600, pe care vă ru­găm a dispune să fie ridicată de la casieria noastră. Primiţi, vă rugăm, asigurarea înaltei noastre su­me. BANCA G. M. EFTIMIU Ministerul înzestrării Armatei a adresat băncii şi funcţionarilor ei un călduros răspuns de mulţumire. 1 СИ (if Audienţe la d. mini­stru Titeescu D. Eugen Olteanu, subsecretar de Stat al Propagandei, a primit în cursul zilei de Vineri, la minis­ter, vizita d-lui René de Weck, ministrul Elveţiei la Bucureşti. Membrii comisiei in­terimare a Came­rei de comerţ din Bucureşti au de­pus ori jurămân­tul Eri la orele 12 a avut loc la Ca­mera de industrie şi comerţ din Bu­cureşti solemnitatea luării jură­mântului membrilor comisiei inte­rimare a Camerei alcătuită din d-nii: D. D. Negel, Gr. P. Carp, Const. Zamfirescu,, ing. R. Runcan, N. Dinischiotu și, M. Munteanescu. Jurământul a fost luat de d. Va­­sile M. Theodorescu prim președin­tele Tribunalului Ilfov asistat de d. prim grefier al Tribunalului, C. Andronache. — E ultima perfecţiune ; nu vor­beşte de anexiuni, concentrări în Mediterana, mobilizări pretutindeni ci prinde doar muzică uşoară ! IAŞUL Auditorii postului nostru de „Radio” au acultat­eri seară, prin glasul d-lui prof. Tr. lonaşcu, un mesagiu al Iaşu­lui. Capitala Moldovei şi-a prezentat, Prin d. rezident regal Tr. lonaşcu, ima­ginea vie a vieţii sale, cu cheltueli şi cu venituri, sub forma unei ample expu­neri cu privire la principiile care au prezidat la întocmirea bugetului pe a­­nul în curs. Bugetul unui ţinut este desigur cea mai instructivă lectură, în totul revela­toare asupra nevoilor locale şi a posi­bilităţilor de a le face faţă. Alcătuirea unui buget însumă tot ce se poate rea­liza în privinţa nevoilor specific locale, întreaga activitate plurală a unui cen­tru regional. Iniţiativa care s-a inaugurat dri seară, de a se oferi marelui public date precise şi amănunţite din cuprinsul bugetelor regionale, merită a fi elo­giată; prezentarea unui buget echiva­lează cu cea mai sinceră şi vie dare de seamă asupra elanurilor creatoare ale nouilor centre de activitate: ţinuturile, create prin legea administrativă a d-lui Armand Călinescu. Se va putea astfel înţelege, pe toată ţara, că ţinuturile n’au fost concepute, în cadrul marei reforme administrative, ca simple noduri de le­gătură a unor corespondenţe bi­rocra­­tice, ci au fost învestite cu forţe de cre­aţie pe teren, cu iniţiative gospodăreşti, cu o vie acţiune directă. Cu o configuraţie specifică datorită variaţiei de rol şi de îndeletniciri obş­teşti, deci cu nevoi felurit impuse de o realitate particulară, ţinuturile au fost înscrise în legea d-lui Armand Călines­cu ca centre de acţiune conduse în cel mai realist spirit gospodăresc. A pre­zenta deci bugetul unui ţinut, înseam­nă a enumera în amănunte reformele menite să dea o nouă faţă stărilor de fapt locale. Ne bucură că rezidentul ţinutului Prut vine să dea socoteala strădaniilor lui de a aduce un maximum de prospe­ritate în împrejurimi şi în Iaşi. Sperăm că aceste strădanii vor fi la maximum de cuprinzătoare, mai ales într’o regiu­ne atâta vreme greu încercată de nea­tenţia centrului. Se ştie, destinul Moldovei a fost din cele mai triste. Săracă în industrii cu o agricultură întotdeauna excedentară, a avut rolul cenuşăresei în rândul provin­ciilor româneşti. Iar îndeosebi Iaşii, au avut relul parcă de a tot da mereu restului ţării din ce avea mai bun, fără a i se oferi compensaţia de rigoare. A­­bea în ultimii ani, de când d. Victor Iamandi a priveghiat cu solicitudine caldă şi susţinută la destinul lui, a în­ceput să aibă parte de un tratament mai generos. Mai sunt fireşte multe, enorm de multe de făcut. Sperăm că din aces­tea, o bună parte vor intra în preve­derile bugetului despre care ne-a vorbit dri seară de rezident regal Traian Io­­naşcu. Speranţa noastră e îndreptăţită de cunoaşterea câtorva cifre ale acestui buget; în fruntea capitolelor figurează opera de refacere a drumurilor cu suma de 68.440.009 lei. Dacă în aceleaşi proporţii vor fi sa­tisfăcute şi celelalte nevoi locale, pu­tem prevedea zilelor ce vin mult aştep­tata ridicare a Moldovei din tristeţa ce o cunoaşte de atâta vreme. DEFILARE Muncitorimea română va sărbători anul acesta ziua de 1 Mai — tradiţio­nala zi a muncii — într’o atmosferă de excepţională cordialitate, elan şi bună dispoziţie. Anul acesta ziua de 1 Mai nu va mai avea caracterul obişnuit polemic şi pro­testatar. Nu se va mai sărbători mun­ca ce va să vie, atunci când societăţii i s’ar fi imprimat un ritm nou. De da­ta aceasta se va aniversa o muncă îm­plinită, în răstimpul de un an, de când în viaţa muncitorimii româneşti s’a realizat o dreptate de mult aşteptată. Апщ acesta muncitorimea română va sărbători, în cadrul activităţii bres­lelor, o serie de importante realizări care au schimbat cu mult în Ыпе con­diţia ei socială. Sărbătoarea de 1 Mai anul acesta va fi a solidarităţii unanime a muncitori­lor, restauraţi în comunitatea naţio­nală prin opera de împăciuire condusă de d. ministru Ralea, la care au găsit solicitudine fără proteste prealabile, de la care au obţinut reforme şi îmbună­tăţiri oferite dintr’o înaltă concepţie a preţuirii păturilor producătoare. Noua organizare mai dreaptă, a muncii, cu respectul datorat creatori­lor venitului naţional, cunoaşte în fa­voarea celor trudnici atenţi, care vă­desc pe deasupra spiritului de justiţie, o afecţiune specială a conducătorilor faţă de conduşi. De aceia defilarea muncitorimii a­­­nul acesta, va fi a recunoştinţei supre­me, adresată prin reprezintanţii ei fi­reşti, ca şi în masse. Acelui care a ini­ţiat cu sugestii precise marea operă de restaurare a drepturilor celor mulţi. Muncitorii vor aclama în ziua de 1 Mai în Regele - Reformator, Pe degete­lor, al reformelor după care de atâta vreme năzuiau fără spor. Defilarea muncitorimii române la Palatul Regal, însumă un capitol nou de istorie al regimului tuturor restau­rărilor morale şi materiale Sir

Next