România - Provincie, iunie 1939 (Anul 2, nr. 359-373)

1939-06-11 / nr. 369

^ЙТЕСд ^ \~Яосмт­т S4£'sjiu tertur» Ora, P. T. T. Ko, 143.11* • . (Ь О' . 0 $ 3-? s­ .5*1 “ » 2 s. М . - ‘ —Л.' '.■:■• • • ’ V-: s. - Desfăşu­rarea în{t4ftfi«făr măi*a|ă a festivităţilor străjereşti, a făcut să tresalte ţinte inimile şi a inundat mulţi ochi cu la­crimi de emoţie.­­ )­­ . An de an hotărîta voinţă a Suveranului se îndeplineşte tot mai temeinic, sădind în sufletul tineretului virtuţi care altfel ar fi ră­mas sortite încetei pieiri, încetei descompuneri, delăsărilor care pre­fac fieştece om ajuns la maturitate într’un trist şi lugubru cavou al purelor aspiraţii din anii dintâi. Mulţimea fără de număr de ori, răsplătea cu îndelungi ropote de aplauze precisele mişcări ale cohortelor risipindu-se şi adunân­­du-se într-o ritmică geometrie, cadenţa paşilor de defilare, minu­natele exerciţii gimnastice, când mii de braţe svelte şi tinere se desfăceau în lumina aurie a soarelui, ca tot atâtea lagere de flori involte. Aplauda spectacolul. Disciplina exterioară. O armonie nu­merică supusă unui singur semn, desfăcându-se și recompunân­­du-se la o singură comandă. Mai era încă altceva. Mai ales altceva. Disciplina interioară. Suflul nou al acestui tineret, care prin Rege şi numai prin Rege, a fost salvat de mâhnitul destin al generaţiilor anterioare. Acum paisprezece ani, când nucleul străjerismului de astăzi exista în răsleţele alcătuiri cercetăşeşti de atunci, am încercat a lămuri şi cred că am lămurit de unde pornea grija adâncă a Principelui Carol din acea vreme, pentru vlăstarele tinere ale neamului. Şi spuneam între altele, că Moştenitorul Tronului, cunoscând viaţa di­rectă, fluidă, vie, de dincolo de pereţii izolatori ai unui palat dom­nesc cum se întâmpla altor Prinţi de coroană, de aiurea, ştia că această viaţă a mulţimilor, a noastră a tuturor, se încheagă din drame mici, din eroisme mici, din capitulări mici, din renunţări mici. Există o vârstă când sufletul nu e încă doborît de laşitatea cea de toate zilele, când aspiraţia e încă pură şi neegoistă, în idealul absolut. E fericita epocă a celor dintâi ani, după care tânjim tot restul vieţ­ii ca după un Paradis pentru totdeauna pierdut. Atunci mai pot fi galvanizate virtuţile; atunci credinţa nu e săpată de conspiraţia împrejurărilor exterioare; atunci prietenia şi solidaritatea nu sunt surpate de gelozii şi ambiţii; atunci viitorul se proiectează ca o luptă unde triumfă eroismul, nu duplicitatea, abnegaţia, nu compromisul. Treptat, experienţa tristă a trăirii se macină toate, le nimiceşte. Şcoala numai prin ea însăşi n’a făurit niciodată caractere. Măsurătoarea sa e alta. Iar generaţiile după ce părăsesc băncile claselor ultime, rămân să lupte în viaţă şi uneori să biruie, cu arme care nu sunt ale eroismului. E povestea generaţiei mele. Povestea atâtor generaţii. Când Principele Carol, mai apoi Regele Carol II, a luat sub înalta Sa veghe destinul tineretului românesc, gândul a fost în pri­mul rând la păstrarea acestor virtuţi ale fragedei vârste încă ne­vătămate de capitulările vieţii, la disciplina interioară care odată galvanizată rezistă anilor, la un nobil spirit de solidaritate ce nu poate fi spulberat la întâia suflare a vânturilor. In aceasta Suveranul a crezut şi în această credinţă a biruit. Luăm aminte că aproape în toate cuvântările Sale, face pome­nire despre surâsul care a întâmpinat şi întâmpină legămintele faţă de un viitor îndepărtat, într’o lume unde conducătorii vedeau vii­torul mărginit numai până la ziua de mâine, prelungit doar până la un an, întins ca o strună până la limita fatală a unei vremel­nice şi precare guvernări. Pentru un Rege, viitorul e altceva şi e măsurat cu altă unitate a timpului. Cu numărul generaţiilor ce vin şi vor mai veni. Şi de aceia, în toate hotărîrile Suveranului pecetluite cu aspru legământ, a biruit, biruind surâsul neîncrezătorilor. A biruit în timp, lucrând cu timpul, schimbând suflete în adâncul lor tainic, nu urmărind schimbarea uşoară a unor simple şi trecătoare înfăţişări exterioare. Sărbătoarea de eri, a Regelui şi a tinereţii, a fost sărbătoarea viitorului. A viitorului spre care păşeau în cadenţă, cohortele stră­­jerilor Săi, lăsând în urmă o lume sfârşită fiindcă în ea de mult s’a năruit armătura lăuntrică deşi mai lasă iluzia unei zadarnice supravieţuiri* CEZAR PETRESCU * ..îNŢESA OLGA $1 PRINŢUL PAUL AL IUGOSLAVIEI S’AU REÎNTORS IN ţara BERLIN, 8. (Rador). — Princi­pele Regent Paul al Iugoslaviei şi Principesa Olga, care au făcut o vi­zită mareşalului Goering la vila sa dela Karinhall, se înapoiază la Ber­lin, la ora 2 şi 39. La ora 0,30, perechea princiară iugoslavă va pleca cu un tren spe­cial în Iugoslavia. Nu se prevede nici o solemnitate, cu prilejul ple­cării, deoarece în ultimele zile șe­derea Regentului iugoslav în Ger­mania a avut un caracter privat. Recepţia lui Charles Maurras la Academia Franceză PARIS, 8. (Rador). — Azi dimi­neaţă s’a făcut recepţia la Acade­mia Franceză a lui Charles Maur­ras. Cunoscutul scriitor, militant re­galist şi codirector al ziarului „Ac­tion Française”, ocupă, după cum se ştie, fotoliul lui Henri Robert. Anul Il. No. 369 ••••••• La solemnitatea de pe stadionul Anei, M. S. Regele Carol II a rostit următoarea cuvântare: STRĂJERI ! Acest cuvânt se îndreaptă în pri­m­­ul rând către voi şi către coman­danţii voştri; vouă tuturor din „Straja Ţării“ trebue­e să vă aduc în această sărbătorească zi a tineretu­lui, mulţumirile Mele cele mai cal­de pentru toată munca depusă şi pentru felul în care toţi, cu un a­­vânt atât de frumos au­ muncit pen­tru desvoltarea şi întărirea genera­ţiilor tinere. Aţ­ arătat cu prisosinţă că devi­za,­„Muncă şi Credinţă pentru Ţară şi Rege“, nu este numai o lozincă scrisă, ci este o poruncă vie ce tre­bue îndeplinită ţară şovăire şi cu drag în folosul superior al Patriei. Că să privesc această falnică massa a tineretului Român, ■, inima Mi se umple de bucurie şi de emo­ţie văzând măreaţa cale de renaşte­re şi de progres pe care a avucat-o Chemaţi la o şcoală de viaţă nouă, la şcoala care nu-i şcoală ci viaţa însăşi, vă îndrumaţi ca o oştire de neînvins spre ţărmuri mai luminoa­se, spre vremuri mai sănătoase, înălţarea şi întărirea noastră nu o putem face numai prin măsuri cu rezultate imediate, ci şi prin o te­meinică pregătire a viitorului. Acest viitor este strâns legat de generaţiile cari vor veni, iată de ce am făcut acea chemare către copiii Ţării Mele, copiii de astăzi cari vor fi cetăţenii de mâine. In sufletul vostru voim să sădim acea credinţă nestrămutată în forţa vie a Românismului, voim a face ca prin munca fiecăruia să propă­­şească totalitatea Naţiunii. Fără o muncă stăruitoare indivi­duală şi fără o credinţă de neîn­frânt în capacitatea şi destinele neamului, nici un progres nu se poate clădi pe o temelie solidă. Viaţă nouă, viaţa de avânt, viaţă de încredere în viitorul României, iată ce trebue dobândit de la tine­rele vlăstare ale Ţării. NOI NU UITĂM ŞI NU DISPRE­ŢUIM TRECUTUL, DAR PRIVIM SPRE UN VIITOR TOT MAI IN­­VĂLŢAT AL ROMÂNIEI DE MÂINE. Avem o singură dorinţă, un sin­gur avânt : „excelsior” ! Şcoala ,,Străjii“ este o şcoală de viaţă, este o şcoală care se adapă din isvoarele vii ale naturei, din învăţămintele de toa­te milele. Noi nu suntem o­­Româ­nie care a început astăzi, ci suntem urmarea valuri­lor de strămoşi care merg tot înainte, suntem trăsă­tura de legătură vie între eri şi mâine. Eri cu scăderile, I dar piai ales cu virtuţiile lui, mâi­ne numai cu binele. Suntem elixirul de viaţă nouă plămădit din sinteza virtuţilor strămoşeşti. Pentru străjer nu mai trebue să fie vremuri gre­le şi vremuri uşoare, nu e­­xistă decât o singură vre­me : acea, a credinţei şi a muncii fără preget pentru progres. Voia bună şi încrederea în destinul neamului, iată virtuţile de căpetenie ce trebuesc să fie totdeauna vii în faţa ochilor minţii noastre. Această serbare a tine­retului este clipa în care fiecare străjer trebue să privească în conştiinţa sa şi să se asigure că într’a­­­devăr a avut credinţă şi a muncit pentru ţara lui. Dacă ■„Straja“ s’a în­dreptat, către copii, lozin­­cele ei, şcoala ei de viaţă şi morala ei, formează un cod de purtare cetăţe­nească, care trebue urmat de toţi, chiar când nevoile vieţii sau silit să desbrace uniforma tineretului. Străjer nu este numai acela care poartă pe umăr insigna noastră, ci este a­­cela care are o clădire su­fletească deosebită, este acela care până în adânci bătrâneţe trăeşte activ morala străjerească. Ori şi unde să se recu­noască unul dintre noi, ca e mai cinstit, mai voios, mai credincios, mai mun­citor decât altul. Sufletul Meu se umple de bucurie văzând calea pe care păşim şi avântul cue care am pornit. Veşnic trebue să se păs­treze tot aşa de vie cre­dinţa care trebue să fie totdeauna puternică pen­tru binele iubitei noastre Patrii. Şi astăzi mândria noa­stră de Români se mai poate făli că la serbarea noastră a Străjii Ţării, au venit reprezentanţi ai al­tor ţări străine şi prie­tene. Lor le aducem frăţeasca noastră salutare şi le spu­nem din toată inima : \ ; — bine aţi venit — ! !,­­ Străjeri ! In această zi să vă mai gândiţi la numele ce-l pur­taţi, căci voi suntefi stra­ja viitorului, deci într’a­­devăr ,,Straja Tării“. S­ă na tatei! (Vraje şi ovatiuni pre­lungite). I „MUNCA $1 CREDINTA PENTRU TARA $1 REGE NU ESTE NUMAI O LOZINCA SCRISA, CI ESTE O PORUNCA VIE CE TREBUIE ÎNFĂPTUITĂ fArA ŞOVĂIRE ŞI CU drag IN FOLOSUL SUPERIOR AL TARII‘‘ A SPUS M. S. REGELE IN CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA ANIVERSAREA ZILEI DE 8 IUNIE pagini ÎNTREVEDERILE D-LUI ISMET INONU CU D-NII VON PAPEN ȘI POLITIS ANKARA, 8. (Rador). — D. Is­mét Inonu, președintele republicii, a plecat la Yalova, stațiune bal­neară din apropiere de Istanbul. înainte de a pleca, d. Ismét Inonu a primit în audiență pe d. Politis, ministrul Greciei la Paris și pe d. von Papen, ambasadorul Germa­niei, înapoiat de curând de la Berlin. cazul bene. DIN NOU IN DISCUTIA CERCURILOR CEHE PRAGA, 8 (Rador). — „Prager Zeitungsdienst” anunţă că autorită­ţile cehe ar examina din nou even­tualitatea creerii unei comisiuni de anchetă care să „instruiască cazul Beneş”. Comisiunea ar urma să folosească informaţiile date de d. Chwal­­kowski, fost ministru al Cehoslova­ciei la Roma. Prăbuşirea unui avion in lacul Constanta) BERNA, 8. (Rador). — Un avion s’a prăbuşit în lacul Constanta, în apropiere de Altenrhein, în canto­nul St.-Gall. Pilotul și-a pierdut viata în acest acciderat. STUPEFIANTE DESCOPERITE PE UN VAS FRANCEZ PARIS, 8 (Rador). — Funcţionarii poliţiei din Havre au descoperit pe bordul transatlanticului „Cham­­plain”, care se pregătea să plece spre­­America de Nord, o importantă încărcătură de stupefiante. A fost arestat un chelner de pe va­por. Mai apoi au fost arestaţi încă trei indivizi suspecţi. SĂRBĂTORIREA RESTAURAŢIEI M. S. Regele Carol II, d. Armand Călinoescu preşedintele Consiliului de miniştri şi d. Teofil Sidorovici, comandantul „Străjii Ţării”, în timpul demonstraţiilor străjereşti de la A. N. E. F­ ,

Next