România - Provincie, iunie 1939 (Anul 2, nr. 359-373)
1939-06-11 / nr. 369
^ЙТЕСд ^ \~Яосмтт S4£'sjiu tertur» Ora, P. T. T. Ko, 143.11* • . (Ь О' . 0 $ 3-? s .5*1 “ » 2 s. М . - ‘ —Л.' '.■:■• • • ’ V-: s. - Desfăşurarea în{t4ftfi«făr măi*a|ă a festivităţilor străjereşti, a făcut să tresalte ţinte inimile şi a inundat mulţi ochi cu lacrimi de emoţie. ) . An de an hotărîta voinţă a Suveranului se îndeplineşte tot mai temeinic, sădind în sufletul tineretului virtuţi care altfel ar fi rămas sortite încetei pieiri, încetei descompuneri, delăsărilor care prefac fieştece om ajuns la maturitate într’un trist şi lugubru cavou al purelor aspiraţii din anii dintâi. Mulţimea fără de număr de ori, răsplătea cu îndelungi ropote de aplauze precisele mişcări ale cohortelor risipindu-se şi adunându-se într-o ritmică geometrie, cadenţa paşilor de defilare, minunatele exerciţii gimnastice, când mii de braţe svelte şi tinere se desfăceau în lumina aurie a soarelui, ca tot atâtea lagere de flori involte. Aplauda spectacolul. Disciplina exterioară. O armonie numerică supusă unui singur semn, desfăcându-se și recompunându-se la o singură comandă. Mai era încă altceva. Mai ales altceva. Disciplina interioară. Suflul nou al acestui tineret, care prin Rege şi numai prin Rege, a fost salvat de mâhnitul destin al generaţiilor anterioare. Acum paisprezece ani, când nucleul străjerismului de astăzi exista în răsleţele alcătuiri cercetăşeşti de atunci, am încercat a lămuri şi cred că am lămurit de unde pornea grija adâncă a Principelui Carol din acea vreme, pentru vlăstarele tinere ale neamului. Şi spuneam între altele, că Moştenitorul Tronului, cunoscând viaţa directă, fluidă, vie, de dincolo de pereţii izolatori ai unui palat domnesc cum se întâmpla altor Prinţi de coroană, de aiurea, ştia că această viaţă a mulţimilor, a noastră a tuturor, se încheagă din drame mici, din eroisme mici, din capitulări mici, din renunţări mici. Există o vârstă când sufletul nu e încă doborît de laşitatea cea de toate zilele, când aspiraţia e încă pură şi neegoistă, în idealul absolut. E fericita epocă a celor dintâi ani, după care tânjim tot restul vieţii ca după un Paradis pentru totdeauna pierdut. Atunci mai pot fi galvanizate virtuţile; atunci credinţa nu e săpată de conspiraţia împrejurărilor exterioare; atunci prietenia şi solidaritatea nu sunt surpate de gelozii şi ambiţii; atunci viitorul se proiectează ca o luptă unde triumfă eroismul, nu duplicitatea, abnegaţia, nu compromisul. Treptat, experienţa tristă a trăirii se macină toate, le nimiceşte. Şcoala numai prin ea însăşi n’a făurit niciodată caractere. Măsurătoarea sa e alta. Iar generaţiile după ce părăsesc băncile claselor ultime, rămân să lupte în viaţă şi uneori să biruie, cu arme care nu sunt ale eroismului. E povestea generaţiei mele. Povestea atâtor generaţii. Când Principele Carol, mai apoi Regele Carol II, a luat sub înalta Sa veghe destinul tineretului românesc, gândul a fost în primul rând la păstrarea acestor virtuţi ale fragedei vârste încă nevătămate de capitulările vieţii, la disciplina interioară care odată galvanizată rezistă anilor, la un nobil spirit de solidaritate ce nu poate fi spulberat la întâia suflare a vânturilor. In aceasta Suveranul a crezut şi în această credinţă a biruit. Luăm aminte că aproape în toate cuvântările Sale, face pomenire despre surâsul care a întâmpinat şi întâmpină legămintele faţă de un viitor îndepărtat, într’o lume unde conducătorii vedeau viitorul mărginit numai până la ziua de mâine, prelungit doar până la un an, întins ca o strună până la limita fatală a unei vremelnice şi precare guvernări. Pentru un Rege, viitorul e altceva şi e măsurat cu altă unitate a timpului. Cu numărul generaţiilor ce vin şi vor mai veni. Şi de aceia, în toate hotărîrile Suveranului pecetluite cu aspru legământ, a biruit, biruind surâsul neîncrezătorilor. A biruit în timp, lucrând cu timpul, schimbând suflete în adâncul lor tainic, nu urmărind schimbarea uşoară a unor simple şi trecătoare înfăţişări exterioare. Sărbătoarea de eri, a Regelui şi a tinereţii, a fost sărbătoarea viitorului. A viitorului spre care păşeau în cadenţă, cohortele străjerilor Săi, lăsând în urmă o lume sfârşită fiindcă în ea de mult s’a năruit armătura lăuntrică deşi mai lasă iluzia unei zadarnice supravieţuiri* CEZAR PETRESCU * ..îNŢESA OLGA $1 PRINŢUL PAUL AL IUGOSLAVIEI S’AU REÎNTORS IN ţara BERLIN, 8. (Rador). — Principele Regent Paul al Iugoslaviei şi Principesa Olga, care au făcut o vizită mareşalului Goering la vila sa dela Karinhall, se înapoiază la Berlin, la ora 2 şi 39. La ora 0,30, perechea princiară iugoslavă va pleca cu un tren special în Iugoslavia. Nu se prevede nici o solemnitate, cu prilejul plecării, deoarece în ultimele zile șederea Regentului iugoslav în Germania a avut un caracter privat. Recepţia lui Charles Maurras la Academia Franceză PARIS, 8. (Rador). — Azi dimineaţă s’a făcut recepţia la Academia Franceză a lui Charles Maurras. Cunoscutul scriitor, militant regalist şi codirector al ziarului „Action Française”, ocupă, după cum se ştie, fotoliul lui Henri Robert. Anul Il. No. 369 ••••••• La solemnitatea de pe stadionul Anei, M. S. Regele Carol II a rostit următoarea cuvântare: STRĂJERI ! Acest cuvânt se îndreaptă în primul rând către voi şi către comandanţii voştri; vouă tuturor din „Straja Ţării“ trebuee să vă aduc în această sărbătorească zi a tineretului, mulţumirile Mele cele mai calde pentru toată munca depusă şi pentru felul în care toţi, cu un avânt atât de frumos au muncit pentru desvoltarea şi întărirea generaţiilor tinere. Aţ arătat cu prisosinţă că deviza,„Muncă şi Credinţă pentru Ţară şi Rege“, nu este numai o lozincă scrisă, ci este o poruncă vie ce trebue îndeplinită ţară şovăire şi cu drag în folosul superior al Patriei. Că să privesc această falnică massa a tineretului Român, ■, inima Mi se umple de bucurie şi de emoţie văzând măreaţa cale de renaştere şi de progres pe care a avucat-o Chemaţi la o şcoală de viaţă nouă, la şcoala care nu-i şcoală ci viaţa însăşi, vă îndrumaţi ca o oştire de neînvins spre ţărmuri mai luminoase, spre vremuri mai sănătoase, înălţarea şi întărirea noastră nu o putem face numai prin măsuri cu rezultate imediate, ci şi prin o temeinică pregătire a viitorului. Acest viitor este strâns legat de generaţiile cari vor veni, iată de ce am făcut acea chemare către copiii Ţării Mele, copiii de astăzi cari vor fi cetăţenii de mâine. In sufletul vostru voim să sădim acea credinţă nestrămutată în forţa vie a Românismului, voim a face ca prin munca fiecăruia să propăşească totalitatea Naţiunii. Fără o muncă stăruitoare individuală şi fără o credinţă de neînfrânt în capacitatea şi destinele neamului, nici un progres nu se poate clădi pe o temelie solidă. Viaţă nouă, viaţa de avânt, viaţă de încredere în viitorul României, iată ce trebue dobândit de la tinerele vlăstare ale Ţării. NOI NU UITĂM ŞI NU DISPREŢUIM TRECUTUL, DAR PRIVIM SPRE UN VIITOR TOT MAI INVĂLŢAT AL ROMÂNIEI DE MÂINE. Avem o singură dorinţă, un singur avânt : „excelsior” ! Şcoala ,,Străjii“ este o şcoală de viaţă, este o şcoală care se adapă din isvoarele vii ale naturei, din învăţămintele de toate milele. Noi nu suntem oRomânie care a început astăzi, ci suntem urmarea valurilor de strămoşi care merg tot înainte, suntem trăsătura de legătură vie între eri şi mâine. Eri cu scăderile, I dar piai ales cu virtuţiile lui, mâine numai cu binele. Suntem elixirul de viaţă nouă plămădit din sinteza virtuţilor strămoşeşti. Pentru străjer nu mai trebue să fie vremuri grele şi vremuri uşoare, nu există decât o singură vreme : acea, a credinţei şi a muncii fără preget pentru progres. Voia bună şi încrederea în destinul neamului, iată virtuţile de căpetenie ce trebuesc să fie totdeauna vii în faţa ochilor minţii noastre. Această serbare a tineretului este clipa în care fiecare străjer trebue să privească în conştiinţa sa şi să se asigure că într’adevăr a avut credinţă şi a muncit pentru ţara lui. Dacă ■„Straja“ s’a îndreptat, către copii, lozincele ei, şcoala ei de viaţă şi morala ei, formează un cod de purtare cetăţenească, care trebue urmat de toţi, chiar când nevoile vieţii sau silit să desbrace uniforma tineretului. Străjer nu este numai acela care poartă pe umăr insigna noastră, ci este acela care are o clădire sufletească deosebită, este acela care până în adânci bătrâneţe trăeşte activ morala străjerească. Ori şi unde să se recunoască unul dintre noi, ca e mai cinstit, mai voios, mai credincios, mai muncitor decât altul. Sufletul Meu se umple de bucurie văzând calea pe care păşim şi avântul cue care am pornit. Veşnic trebue să se păstreze tot aşa de vie credinţa care trebue să fie totdeauna puternică pentru binele iubitei noastre Patrii. Şi astăzi mândria noastră de Români se mai poate făli că la serbarea noastră a Străjii Ţării, au venit reprezentanţi ai altor ţări străine şi prietene. Lor le aducem frăţeasca noastră salutare şi le spunem din toată inima : \ ; — bine aţi venit — ! !, Străjeri ! In această zi să vă mai gândiţi la numele ce-l purtaţi, căci voi suntefi straja viitorului, deci într’adevăr ,,Straja Tării“. Să na tatei! (Vraje şi ovatiuni prelungite). I „MUNCA $1 CREDINTA PENTRU TARA $1 REGE NU ESTE NUMAI O LOZINCA SCRISA, CI ESTE O PORUNCA VIE CE TREBUIE ÎNFĂPTUITĂ fArA ŞOVĂIRE ŞI CU drag IN FOLOSUL SUPERIOR AL TARII‘‘ A SPUS M. S. REGELE IN CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA ANIVERSAREA ZILEI DE 8 IUNIE pagini ÎNTREVEDERILE D-LUI ISMET INONU CU D-NII VON PAPEN ȘI POLITIS ANKARA, 8. (Rador). — D. Ismét Inonu, președintele republicii, a plecat la Yalova, stațiune balneară din apropiere de Istanbul. înainte de a pleca, d. Ismét Inonu a primit în audiență pe d. Politis, ministrul Greciei la Paris și pe d. von Papen, ambasadorul Germaniei, înapoiat de curând de la Berlin. cazul bene. DIN NOU IN DISCUTIA CERCURILOR CEHE PRAGA, 8 (Rador). — „Prager Zeitungsdienst” anunţă că autorităţile cehe ar examina din nou eventualitatea creerii unei comisiuni de anchetă care să „instruiască cazul Beneş”. Comisiunea ar urma să folosească informaţiile date de d. Chwalkowski, fost ministru al Cehoslovaciei la Roma. Prăbuşirea unui avion in lacul Constanta) BERNA, 8. (Rador). — Un avion s’a prăbuşit în lacul Constanta, în apropiere de Altenrhein, în cantonul St.-Gall. Pilotul și-a pierdut viata în acest acciderat. STUPEFIANTE DESCOPERITE PE UN VAS FRANCEZ PARIS, 8 (Rador). — Funcţionarii poliţiei din Havre au descoperit pe bordul transatlanticului „Champlain”, care se pregătea să plece spreAmerica de Nord, o importantă încărcătură de stupefiante. A fost arestat un chelner de pe vapor. Mai apoi au fost arestaţi încă trei indivizi suspecţi. SĂRBĂTORIREA RESTAURAŢIEI M. S. Regele Carol II, d. Armand Călinoescu preşedintele Consiliului de miniştri şi d. Teofil Sidorovici, comandantul „Străjii Ţării”, în timpul demonstraţiilor străjereşti de la A. N. E. F ,