România - Provincie, iulie 1939 (Anul 2, nr. 404-419)
1939-07-16 / nr. 404
1ЛЛЛЛАЛЛЛЛЛЛЛЛ FRANŢA DE ‘TOTDEAU A glorifica revoluţiile, e departe de simţul şi judecata noastră istorică. Fiindcă indiferent de urmările mai îndepărtate, de unele drepturi şi libertăţi câştigate, de afirmarea violentă a unor principii menite poată să despice Istoria in două şi să inaugureze un nou ciclu in mersul unui popor şi chiar al umanităţii, explozia oricărei revoluţii echivalează cu o „anarhie spontanee", cum o numeşte Taine, măturând ciclonic, fără alegere, tot ce s’ar fi cuvenit păstrat pentru un viitor primenit, din bunurile scumpe ale trecutului. Dar treptat, aniversările îşi pierd semnificaţia precisă, fixată pe anume evenimente stropite cu sânge şi scăldate în oroarea deslănţuirilor de instincte. Simbolicile comemorări se dematerializează, capătă alt sens în funcţie de pulsul actualităţii; în perspectiva timpului nu mai evocă neapărat spectrul ghilotinei, capetele cu buze pale purtate în vârf de suliţi, brutala tălăzuire a mulţimilor cu pumnii încleştaţi şi cu bulbii ochilor striaţi devine sângerii; după cum în perspectiva spaţială, căderea Bastiliei, n’a turburat atunci dela distanţă întru nimic higienica plimbare de amurg a filosofului Kant din Koenigsberg, îndeobşte se ştie numai cu cine încep şi pentru ce încep revoluţiile; nu se ştie cum sfârşesc şi pentru cine sfârşesc. Mai întotdeauna însă nu cu aceiaşi oameni şi nu prin biruinţa aceloraşi principii din care au purces. Timpul poartă grija să decanteze evenimentele şi principiile în absolut. Separă fanatismul distrugător al bunurilor şi valorilor spirituale, de cucerirea pozitivă a altor proaspete bunuri şi valori. Incorporează trecutul prezentului şi prezentul viitorului. Revoluţia formează apoi nu numai un bloc în sine, cum se obicinuieşte a se spune, ci un bloc istoric cu epoca dinainte şi de după răsturnarea unei ordini, cu rănile de ori cicatrizate şi cu pregătirea fatală a altor răni, ce se vor învenina ori se vor tămădui mâine. Iar simbolicile comemorări urmează aceiaşi cale netezită de ani, curăţată de spinii martiriului şi cruţată de patetismul exaltărilor demult răcite. Astăzi, luarea Bastiliei e serbătorită de Franţa , sub semnul redresării şi al unirii. O binemeritată şi reconfortantă sărbătoare a Franţei de totdeauna, care nici n’a început, nici n’a sfârşit cu dărâmarea unor mucede ziduri de temniţă, ci vine mai de departe, de dincolo de Merovingieni şi merge mai departe, dincolo de durata unei legislaturi prorogate ori nu. Se poate întâmpla ca sectanţii Revoluţiei Franceze, cu textul „Drepturilor omului şi ale cetăţeanului” în mână, să facă opinie şi serbătoare separată de oficialitate, sub cuvânt că marile principii au fost demult spulberate şi că actualii cârmuitori au căzut în schizmă. Are vreo însemnătate aceasta pentru Franţa? Oare măcar pentru mitul Revoluţiei? Destul că Franţa chiar din lozincile golite de substanţă, a descoperit încăodată isvorul de apă vie care s’o întinerească şi să-i dea energia pentru a înfrunta încăodată ameninţările care n’au înfricat-o, ci au recules-o. Fenomenul se petrece cu regularitatea ciclică a orbitelor înscrise de aştri pe harta cerească. A fost prevăzut, ştiut, anunţat. Numai necunoscătorii Istoriei şi ai Franţei autentice, puteau să creadă într’altfel şi să se teamă de altceva. Deschidem o carte veche a lui Louis Madelin, care a zugrăvit ISTORIA NAŢIUNEI FRANCEZE într’o mare frescă şi acolo citim ce s’a întâmplat, ce trebuia neapărat să se întâmple, ce se întâmplă încă sub ochii noştri: „Ţară stranie, de neînţeles pentru străini şi adesea pentru ea însăşi. Când pare robită cu totul desfătului, e gata de sacrificiu; când pare resemnată cu totul păcii cu orice preţ, e gata de răsboiu; când pare mocnind resmeriţa, e coaptă pentru supunere; aproape de înaltele piscuri, lunecă uneori cu o iuţeala înspăimântătoare spre adâncul genunilor; când pare că a ajuns la fund, svâcneşte spre culmi. De patru ori cel puţin in istoria ei, s’ar fi spus că-i pierdută fără nădejde; de patru ori, s’a mântuit magnific. Patriotismul său care e în teză generală, ardent şi bănuitor, câte odată pare că slăbeşte, că se întunecă, se nimiceşte; dar când inamicul socoate că nu i-a mai rămas decât să prăvale la pământ un muribund, muribundul se ridică mai viu decât totdeauna. Desbinată de certuri, se împacă, şi după ce-a aclamat pe cei care o asmuţau în lupte lăuntrice, înalţă în slavă oameni care au potolit sfâşierea. Frământată de răscoalele cele mai formidabile, se supune celor ce au ştiut să le pună capăt şi o face cu o recunoştinţă ferbinte. Atunci crede că a fost salvată de un miracol şi nu bagă seamă că miracolul e în temperamentul său, produs al atâtor amestecuri de sânge deosebit, care după satisfacerea agitaţiilor, a disputelor şi a revoltelor, găseşte o satisfacţie încă mai mare în ordinea restabilită, în uniunea închegată şi în disciplina restaurată. Cu toate atâtea şi atât de teribile revoluţii, neamul acesta nu-i revoluţionar; naşte tribuni conducători de adunări şi agitatori conducători de mulţimi, dă fanatici combatanţi ideilor subversive ca şi apostoli cauzelor celor mai ideale; dar rămâne o massă pe care pasiunile abia o mişcă; burghezi chibzuiţi, harnici ţărani, cuminţi şi răbdarii artizani, preoţi devotaţi, iată cine alcătuiesc de veacuri adevărata temelie a Naţiunii; dânşii reprezintă înţelepciunea, bunul simţ — un bun simţ adesea ironic — şi, în concluzie, spiritul de echilibru. Un timp, lasă tribunii să vorbească, apostolii să propăvăduiască, instigatorii să agite, partizanii să se între sfâşie. Ii vine apoi ceasul său, care e ceasul bunului simţ şi atunci bunul simţ pune Franţa pe picioare!....” Dacă pagina aceasta ar fi fost scrisă acum o lună, acum o săptămână, ori, s’ar spune că tălmăceşte ad-hoc pe fapte consumate, redresarea Franţei dela Muenchen încoace şi triumful bunului simţ, pe care l-a încarnat guvernul Daladier, mai exact persoana şefului de guvern Daladier. Dar paginile datează din alte vremi şi împrejurări, sunt desprinse dintr’o simplă carte de istorie şi par atât de pătrunse de o profetică viziune, numai fiindcă şi în viaţa popoarelor, ca şi in viaţa indivizilor, trecutul e o chezăşie a viitorului, reacţiile de om vestesc pe cele de mâine; tot ce-a mai fost, va mai fi. Iar Franţa nu s’a desminţit; Franţa de totdeauna, a lui Carol cel Mare şi a lui Ludovic al XIV, a revoluţiei şi a imperiului, a republicii cu toate guvernele sale care au trecut de o sută la număr, a lui Clemenceau ca și a lul Daladier. CEZAR PETRESCU M Va* plătită In numerar. Ora P. T. T. Na 143.110 DE MINIŞTRI Membrii guvernului s-au întrunit în Consiliu, joi seara la ora 6, sub preşedinţia d-lui Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri. D. Mitiţă Constantinescu, ministrul Finanţelor şi guvernator al Băncii Naţionale, a făcut Consiliului o amănunţită expunere asupra situaţiei executării bugetului pe primul trimestru al exerciţiului curent. Consiliul a constatat rezultatele cu totul satisfăcătoare ale executării bugetare până în prezent, precum şi bunele perspective de desfăşurare în viitor, a luat act cu deosebită mulţumire de aceasta, hotărînd ca plusurile bugetare ce vor rezulta, să fie consacrate numai operei de înzestrare şi de apărare naţională. După expedierea celorlalte curente ale cabinetelor, şedinţa Consiliului s’a ridicat la ora 8 seara. D. ARMAND CALINESCU Preşedintele Consiliului de miniştri Pentru ridicarea salariul I.P.S. a fanetimei ca La apelul d-lui profesor Mihail Şerban, subsecretar de Stat la ministerul Agriculturii şi Domeniilor, pentru ridicarea unei biserici ortodoxe române, pentru românii maghiarizaţi din secuime, în Tuşnad, I. P. S. Nicodim a subscris suma de 35.000 lei reprezentând salariul brutto bugetar al I. P. S. Sale pe prima lună ca Patriarh, scriind pe apel următoarea rezoluţie: „Sunt foarte bucuros că se poartă aşa interes de bunăstarea religioasă a poporului. Din partea mea, pe lângă binecuvântare, donez salariul meu pe prima lună a funcţiunei mele ca Patriarh al României, adică 35.000 lei. Dumnezeu să binecuvânteze opera începută”. * NICODIM :. P. S. S. PATRIARHUL NICODIM D. ministru Şerban a hotărît ca această rezoluţie să se pună în ramă şi să se păstreze în viitoarea biserică. mmmmmmmmiaamimmmmimmm! PRINŢESA OLGA ŞI PRINŢUL PAUL AL IUGOSLAVIEI VOR VIZITA PE SUVERANII MAREI BRITANII LONDRA, 13 (Rador). — Agenţia Reuter află că Prinţul Regent Paul al Iugoslaviei şi Principesa Olga vor face o vizită cu caracter privat Suveranilor britanici săptămâna viitoare. Prinţul Paul şi Principesa Olga vor sta în Anglia mai multe zile. Ei îşi vor lua rămas bun de la Ducele şi Ducesa de Kent care la sfârşitul acestui an pleacă în Australia. Prinţul Paul adaugă agenţia Reuter, ci va avea prilejul să discute cu miniştrii britanici situaţia europeană. IN TERITORIUL MEMEL ŞI GERMAN ŞI FIUL SĂU DE FRÂT» VARŞOVIA, 13. (Rador). — Ziarele poloneze anunţă că cetăţeanul german Bronowohl din teritoriul Memel şi fiul acestuia, în vârstă de 13 ani, ar fi fost omoriţi cu pietre de o ceată de naţional-socialişti. V Duminecă 13 Iulie 1939 Şase luni ЛШО URILB Direcţiunea «1 Redacţia Calea Victoriei 1 60. Pasagiul Victoria, Scara B,Et. * Administraţia: Pasagiul Victoria (fost Imobiliara) Scara O. TELEFOANE Direcţiunea 657.85 Secretariatul generali 65788 Redacţia şi secretariatul: 657.78 Secretariatul de provinciei 657.77 Administratorul: 420.62 Administrația şi abonamente 165751 16 pagini 3 LE I Serviciul publicitații: 4.89.05 ABONAMENTE Trei luni 2000 Pentru institutions 1000 . cm an 750 lei 880 . Sărbătorirea ! ÎNTREVEDEREA d-lui V. V. Tilea, ministrul României la Londra LONDRA, 13 (Rador). — Grupul parlamentar constituit în 1935 a dat aseară la Camera Comunelor o masă în cinstea d-lui V. V. Tilea, ministrul României la Londra. ARTISTA DE CINEMATOGRAF SHIRLEY TEMPLE ESTE ORIGINARĂ DIN ROMÂNIA? BUDAPESTA, 13 (Rador). — După informaţiile ziarului AZ EST, mama cunoscutei artiste de cinematograf Shirley Temple ar fi originară din România. Ea se numeşte Edna Schiff şi a emigrat acum 12 ani în America. Se pare că Shirley Temple trimite în fiecare lună bani unor rude apropiate din oraşul Bistriţa, din Transilvania. Un batalon al Legiunii Străine a defilateri, 14 iulie, la Paris. In fotografie, garda de onoare cu drapelul Legiunii Б0ШЕТ TĂTĂRESCU PARIS, 13 (Rador). — D. Bonnet, ministrul Afacerilor Străine, a primit în cursul dimineţii pe d. Gh. Tătărescu, ambasadorul României la Paris. WIMIMVVVtOfVVVVVVVMVVVVVVVM „Structura actualului buget este sănătoasă şi întemeiată pe realităţi cu o tehnică de întocmire de natură a asigura necesităţile bugetare, cu toată contracţiunea internă ce înregistrăm în desfăşurarea activităţii economice, datorită evenimentelor internaţionale nesigure şi deseori îngrijorătoare”, a spus d. Mitiţă Constantinescu, ministrul Finanţelor, în expozeul făcut joi Consiliul de miniştri, anunţând totodată: ■ Excedente bugetare■ Continuarea politicei de economii■ Toate sforţările pentru înarmare In acelaş expozeu d. Mitiţă Constantinescu a adresat mulţumiri contribuabililor pentru patriotismul cu care susţin aplicarea bufetului. In corpul ziarului textul integral al expozeului d-lui ministru de Finanţe. VVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVV 7V