România - Provincie, iulie 1939 (Anul 2, nr. 404-419)

1939-07-16 / nr. 404

1ЛЛЛЛАЛЛЛЛЛЛЛЛ FRANŢA DE ‘­TOTDEAU­ A glorifica revoluţiile, e de­parte de simţul şi judecata noastră istorică. Fiindcă indiferent de urmările mai îndepărtate, de unele drep­turi şi libertăţi câştigate, de afir­marea violentă a unor principii menite poată să despice Istoria in două şi să inaugureze un nou ciclu in mersul unui popor şi chiar al umanităţii, explozia oricărei re­voluţii echivalează cu o „anarhie spontanee", cum o numeşte Taine, măturând ciclonic, fără alegere, tot ce s’ar fi cuvenit păstrat pen­tru un viitor primenit, din bunu­rile scumpe ale trecutului. Dar treptat, aniversările îşi pierd sem­nificaţia precisă, fixată pe anume evenimente stropite cu sânge şi scăldate în oroarea deslănţuiri­­lor de instincte. Simbolicile come­morări se dematerializează, capă­tă alt sens în funcţie de pulsul actualităţii; în perspectiva tim­pului nu mai evocă neapărat spec­trul ghilotinei, capetele cu buze pale purtate în vârf de suliţi, bru­tala tălăzuire a mulţimilor cu pumnii încleştaţi şi cu bulbii o­­chilor striaţi de­vine sângerii; după cum în perspectiva spaţială, căderea Bastiliei, n’a turburat a­­tunci dela distanţă întru nimic higienica plimbare de amurg a filosofului Kant din Koenigsberg, îndeobşte se ştie numai cu ci­ne încep şi pentru ce încep revo­luţiile; nu se ştie cum sfârşesc şi pentru cine sfârşesc. Mai întot­deauna însă nu cu aceiaşi oameni şi nu prin biruinţa aceloraşi prin­cipii din care au purces. Timpul poartă grija să decante­ze evenimentele şi principiile în absolut. Separă fanatismul distru­gător al bunurilor şi valorilor spi­rituale, de cucerirea pozitivă a al­tor proaspete bunuri şi valori. In­corporează trecutul prezentului şi prezentul viitorului. Revoluţia for­mează apoi nu numai un bloc în sine, cum se obicinuieşte a se spu­ne, ci un bloc istoric cu epoca di­nainte şi de după răsturnarea u­­nei ordini, cu rănile de ori cicatri­zate şi cu pregătirea fatală a al­tor răni, ce se vor învenina ori se vor tămădui mâine. Iar simbolicile comemorări urmează aceiaşi cale netezită de ani, curăţată de spi­nii martiriului şi cruţată de pa­­­tetismul exaltărilor demult răcite. A­stăzi, luarea Bastiliei e ser­­bătorită de Franţa , sub semnul redresării şi al uni­rii. O binemeritată şi reconfor­tantă sărbătoare a Franţei de tot­deauna, care nici n’a început, nici n’a sfârşit cu dărâmarea unor mu­cede ziduri de temniţă, ci vine mai de departe, de dincolo de Me­­rovingieni şi merge mai departe, dincolo de durata unei legislaturi prorogate ori nu. Se poate întâmpla ca sectanţii Revoluţiei Franceze, cu textul „Drepturilor omului şi ale cetă­ţeanului” în mână, să facă opinie şi serbătoare separată de oficia­litate, sub cuvânt că marile prin­cipii au fost demult spulberate şi că actualii cârmuitori au căzut în schizmă. Are vreo însemnătate a­­ceasta pentru Franţa? O­are mă­car pentru mitul Revoluţiei? Destul că Franţa chiar din lozincile golite de substanţă, a descoperit încăo­­dată isvorul de apă vie care s’o întinerească şi să-i dea energia pentru a înfrunta încăodată ame­ninţările care n’au înfricat-o, ci au recules-o. Fenomenul se petrece cu regu­laritatea ciclică a orbitelor înscrise de aştri pe harta cerească. A fost prevăzut, ştiut, anunţat. Numai necunoscătorii Istoriei şi ai Franţei autentice, puteau să creadă într’altfel şi să se teamă de altceva. D­eschidem o carte veche a lui Louis Madelin, care a zugrăvit ISTORIA NAŢI­UNEI F­RANCEZE într’o mare frescă şi acolo citim ce s’a întâm­plat, ce trebuia neapărat să se întâmple, ce se întâmplă încă sub ochii noştri: „Ţară stranie, de neînţeles pen­tru străini şi adesea pentru ea însăşi. Când pare robită cu totul desfătului, e gata de sacrificiu; când pare resemnată cu totul pă­cii cu orice preţ, e gata de răs­­boiu; când pare mocnind resme­­riţa, e coaptă pentru supunere; aproape de înaltele piscuri, lune­că uneori cu o iuţeala înspăimân­tătoare spre adâncul genunilor; când pare că a ajuns la fund, svâcneşte spre culmi. De patru ori cel puţin in istoria ei, s’ar fi spus că-i pierdută fără nădejde; de patru ori, s’a mântuit magni­fic. Patriotismul său care e în te­ză generală, ardent şi bănuitor, câte odată pare că slăbeşte, că se întunecă, se nimiceşte; dar când inamicul socoate că nu i-a mai rămas decât să prăvale la pământ un muribund, muribundul se ridi­că mai viu decât totdeauna. Des­­binată de certuri, se împacă, şi după ce-a aclamat pe cei care o asmuţau în lupte lăuntrice, înalţă în slavă oameni care au potolit sfâşierea. Frământată de răscoa­lele cele mai formidabile, se supu­ne celor ce au ştiut să le pună ca­păt şi o face cu o recunoştinţă ferbinte. Atunci crede că a fost salvată de un miracol şi nu bagă seamă că miracolul e în tempera­mentul său, produs al atâtor a­­mestecuri de sânge deosebit, care după satisfacerea agitaţiilor, a dis­putelor şi a revoltelor, găseşte o satisfacţie încă mai mare în or­dinea restabilită, în uniunea în­chegată şi în disciplina restaura­tă. Cu toate atâtea şi atât de te­ribile revoluţii, neamul acesta nu-i revoluţionar; naşte tribuni conducători de adunări şi a­­gitatori conducători de mulţimi, dă fanatici combatanţi ideilor sub­versive ca şi apostoli cauzelor celor mai ideale; dar rămâne o massă pe care pasiunile abia o mişcă; burghezi chibzuiţi, harnici ţărani, cuminţi şi răbdarii artizani, preoţi devotaţi, iată cine alcătuiesc de veacuri adevărata temelie a Na­ţiunii; dânşii reprezintă înţelep­ciunea, bunul simţ — un bun simţ adesea ironic — şi, în concluzie, spiritul de echilibru. Un timp, lasă tribunii să vorbească, apostolii să propăvăduiască, instigatorii să a­­gite, partizanii să se între sfâşie. Ii vine apoi ceasul său, care e ceasul bunului simţ şi atunci bu­nul simţ pune Franţa pe pi­cioare!....” D­acă pagina aceasta ar fi fost scrisă acum o lună, a­­cum o săptămână, ori, s’ar spune că tălmăceşte ad-hoc pe fapte consumate, redresarea Franţei dela Muenchen încoace şi triumful bunului simţ, pe care l-a încarnat guvernul Daladier, mai exact persoana şefului de guvern Daladier. Dar paginile datează din alte vremi şi împrejurări, sunt des­prinse dintr’o simplă carte de is­torie şi par atât de pătrunse de o profetică viziune, numai fiindcă şi în viaţa popoarelor, ca şi in via­ţa indivizilor, trecutul e o cheză­şie a viitorului, reacţiile de om­ vestesc pe cele de mâine; tot ce-a mai fost, va mai fi. Iar Franţa nu s’a desminţit; Franţa de totdeauna, a lui Carol cel Mare şi a lui Ludovic al XIV, a revoluţiei şi a imperiului, a re­publicii cu toate guvernele sale care au trecut de o sută la nu­măr, a lui Clemenceau ca și a lul Daladier. CEZAR PETRESCU M­ Va* plătită In numerar. Ora P. T. T. Na 143.110 DE MINIŞTRI Membrii guvernului s-au întrunit în Consiliu, joi seara la ora 6, sub preşedinţia d-lui Armand Călines­­cu, preşedintele Consiliului de mi­niştri. D. Mitiţă Constantinescu, mini­­strul Finanţelor şi guvernator al Băncii Naţionale, a făcut Consiliu­lui o amănunţită expunere asupra situaţiei executării bugetului pe pri­mul trimestru al exerciţiului curent. Consiliul a constatat rezultatele cu totul satisfăcătoare ale execu­tării bugetare până în prezent, precum şi bunele perspective de desfăşurare în viitor, a luat act cu deosebită mulţumire de aceasta, hotărînd ca plusurile bugetare ce vor rezulta, să fie consacrate numai operei de înzestrare şi de apărare naţională. După expedierea celorlalte curente ale cabinetelor, şedinţa Consiliului s’a ridicat la ora 8 seara. D. ARMAND CALINESCU Preşedintele Consiliului de miniştri Pentru ridicarea salariul I.P.S. a fanetimei ca La apelul d-lui profesor Mihail Şerban, subsecretar de Stat la mini­sterul Agriculturii şi Domeniilor, pentru ridicarea unei biserici ortodo­­xe române, pentru românii maghia­rizaţi din secuime, în Tuşnad, I. P. S. Nicodim a subscris suma de 35.000 lei reprezentând salariul bru­tto bugetar al I. P. S. Sale pe prima lună ca Patriarh, scriind pe apel ur­mătoarea rezoluţie: „Sunt foarte bucuros că se poartă aşa interes de bunăstarea religioasă a poporului. Din partea mea, pe lângă binecuvân­tare, donez salariul meu pe prima lună a funcţiu­­nei mele ca Patriarh al României, adică 35.000 lei. Dumnezeu să binecu­vânteze opera începută”. * NICODIM :. P. S. S. PATRIARHUL NICODIM D. ministru Şerban a hotărît ca această rezoluţie să se pună în ramă şi să se păstreze în viitoarea biserică. mmmmmmmmiaamimmmmimmm! PRINŢESA OLGA ŞI PRINŢUL PAUL AL IUGOSLAVIEI VOR VIZITA PE SUVERANII MAREI BRITANII LONDRA, 13 (Rador). — A­­genţia Reuter află că Prinţul Regent Paul al Iugoslaviei şi Principesa Olga vor face o vizi­tă cu caracter privat Suverani­lor britanici săptămâna viitoa­re. Prinţul Paul şi Principesa Olga vor sta în Anglia mai mul­te zile. Ei îşi vor lua rămas bun de la Ducele şi Ducesa de Kent care la sfârşitul acestui an pleacă în Australia. Prinţul Paul adaugă agen­ţia Reuter, ci va avea prilejul să discute cu miniştrii britanici situaţia europeană. IN TERITORIUL MEMEL ŞI GERMAN ŞI FIUL SĂU DE FRÂT» VARŞOVIA, 13. (Rador). — Zia­rele poloneze anunţă că cetăţeanul german Bronowohl din teritoriul Memel şi fiul acestuia, în vârstă de 13 ani, ar fi fost omoriţi cu pietre de o ceată de naţional-socialişti. V Duminecă 13 Iulie 19­3­9 Şase luni ЛШО URILB Direcţiunea «1 Redacţia­­ Calea Victoriei 1 60. Pasagiul Victoria, Scara B,Et. * Administraţia: Pasagiul Victoria (fost Imobiliara) Scara O. TELEFOANE Direcţiunea­ 657.85 Secretariatul generali 65788 Redacţia şi secretariatul: 657.78 Secretariatul de provinciei 657.77 Administratorul: 420.62 Administrația şi abonamente 1­65751 16 pagini 3 L­E I Serviciul publicitații: 4.89.05 ABONAMENTE Trei luni 200­0 Pentru institutions 1000 . cm an 750 lei 880 . Sărbătorirea ! ÎNTREVEDEREA d-lui V. V. Tilea, ministrul României la Londra LONDRA, 13 (Rador). — Grupul parlamentar constituit în 1935 a dat aseară la Camera Comunelor o masă în­ cinstea d-lui V. V.­ Tilea, ministrul României la Londra. ARTISTA DE CINEMATOGRAF SHIRLEY TEMPLE ESTE ORIGINARĂ DIN ROMÂNIA? BUDAPESTA, 13 (Rador). — După informaţiile ziarului AZ EST, mama cunoscutei artiste de cinematograf Shirley Tem­ple ar fi originară din Româ­nia. Ea se numeşte Edna Schiff şi a emigrat acum 12 ani în A­­merica. Se pare că Shirley Temple trimite în fiecare lună bani u­­nor rude apropiate din oraşul Bistriţa, din Transilvania. Un batalon al Legiunii Străine a defilat­eri, 14 iulie, la Paris. In fotografie, garda de onoare cu dra­pelul Legiunii Б0ШЕТ TĂTĂRESCU PARIS, 13 (Rador). — D. Bonnet, ministrul Afacerilor Străine, a pri­mit în cursul dimineţii pe d. Gh. Tătărescu, ambasadorul României la Paris. WIMIMVVVtOfVVVVVVVMVVVVVVVM „Structura actualului buget este sănătoasă şi întemeiată pe realităţi cu o tehnică de întocmire de natură a asigura necesităţile bugetare, cu toa­tă contracţiunea internă ce înregistrăm în desfăşurarea activităţii economice, datori­tă evenimentelor internaţio­nale nesigure şi deseori îngri­­jorătoare”,­­ a spus d. Mitiţă Constantinescu, ministrul Fi­nanţelor, în expozeul făcut joi Consiliul de miniştri, a­­nunţând tot­odată: ■ Excedente bugetare■ Continuarea politicei de economii■ Toate sforţările pentru înarmare In acelaş expozeu d. Mitiţă Constanti­nescu a adresat mul­ţumiri contribuabili­­lor pentru patriotis­mul cu care susţin a­­plicarea bufetului. In corpul ziarului textul integral al expozeului d-lui ministru de Finanţe. V­VVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVV 7V

Next