România - Capitala, august 1939 (Anul 2, nr. 421-435)

1939-08-01 / nr. 421

Pr*T S 1. VIU. 1939 ROMANIA No. 421 I. Munca pentru obşte ji Activitatea Căminelor Culturale şi a echipelor regale,- aşa cum s’a desfăşurat ea dela 1934 încoace sub directiva Fundaţiei Culturale „Principele Carol” — zi Serviciul Social,— ppune fără îndoială una din cele mari experienţe de organizare socială, de tehnică culturală şi de educaţie naţională, din câte s’au realizat la noi în ţară. Toată lumea s’a convins astăzi că doctrina elaborată de acest aşezământ regal, — verificată, adaptată, revizuită şi închegată printr’o aspră şi continuă muncă pe teren, — este în momentul de faţă singura doctrină ştiinţifică şi socială pe baza căreia se pot elabora programe şi declanşa iniţiative rodnice şi folositoare în vederea ridicării pe toate planurile de viaţă, a oropsitelor noastre sate. Cine a urmărit oricât de puţin atât activitatea unui Cămin Cultural, cât şi a unei echipe studenţeşti, şi-a dat seama că ceace constitue partea cu totul nouă şi originală — aşi zice chiar revoluţionară — a acestei doctrine şi care va constitui,— fără îndoială—chezăşia reuşitei tuturor iniţiativelor Serviciului Social, e metoda de lucru a acestei instituţii, metodă ce se poate formula astfel: o nouă organizat a obştei satului printr’o alcătuire instituţională a cărei ramuri de activitate să aibă grijă de nevoile reale ale satului, aşa cum le ştie satul. Ceea ce înseamnă că e vorba de o activitate sistematică şi perseverentă care nu vine însă din afară, filantropic şi sentimental, ci se desfăşoară în interiorul satului, în colaborare cu obştea, având de scop să declanşeze şi să stimuleze forţele vii şi organice ale acestei obşte, potrivit cu nevoile pe care cine altul, mai bine decât ea, şi Ie cunoaşte! Intră această tehnică nouă a muncii pentru obşte, ni se pare că stă nu numai înalta semnificaţie etică şi pedagogică, dar chiar absoluta certitudine în eficacitatea activităţii Serviciului Social Pentru că metoda aceasta,— de acţiune directă cum o numeşte profesorul Gusti,— declanşată în sat şi împreună cu satul — constituie o admirabilă pedagogie socială prin aceea că sădeşte în sufletul săteanului deprinderi care nu se mai uită niciodată. Şi numai de la înfiriparea unor astfel de deprinderi putem aştepta marea minune a schimbării mentalităţii săteanului nostru,— fără de care orice încercare de îmbunătăţire a stării lui, — rămâne zadarnică şi infructuoasă. Dar tehnica aceasta a muncii pentru obşte aşa cum o înţelege Serviciul Social şi aşa precum se desprinde ea din întregul complex ştiinţific al „Sociologiei militans” are şi o înaltă valoare morală prin aceea că trezind resorturile activiste şi iniţiativele autonome ale săteanului, facilitează formarea personalităţii creiatoare şi deci a elitelor sociale, după care, precum se ştie, se măsoară progresul real al unui colectiv naţional şi social. Ajutat de această tehnică de muncă obştească şi ghidat de farul luminos al întregii doctrine a Serviciului Social, tineretul nostru nu se poate să nu învingă în marea bătălie pentru ridicarea satului românesc. Aristide Bărcănescu f Legătura intre şcolile ţărăneşti şi administraţie Pornind dela constatarea făcută de toată lumea că viaţa satelor noastre astăzi mai mult ca oricând a început să capete o înfăţişare nouă pe care o dorim cu toţii de mult prin Căminele Culturale, care пц au fiumei rostul de a exista într’un sat ca edificiu sau firmă, având pentru luminarea sătenilor cele 4 puncte bine cunoscute, sănătate, muncă, minte şi suflet, ele fiind îndreptarul de viaţă nouă şi vie de unde pleacă fără istovire toate îndrumările necesare. Conducătorii satelor, preoţii şi învăţătorii — apostolii chemaţi — au auzit şi înţeles Augusta chemare a Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea şi înţelegându-şi rolul lor de călăuzitori, au strâns rândurile şi dând la o parte orice piedică, neplăcere, invidie şi clevetire, au hotărît să jertfească pentru cei ce au fost puşi să le fie îndrumători, ceva din al lor şi în legătură pe aici pe colo cu autorităţile comunale, notari, primari, jandarmi, pretori, agronomi, medici veterinari şi alţii, au început munca pentru luminarea şi ridicarea săteanului nostru prin Căminul Cultural şi cursurile ţărăneşti. Dar n’au lipsit — lucrul trebue ştiut — nici cazuri de neînţelegeri a rostului Căminului, care nu au rămas numai la nepăsare, ci au mers câteodată până la ostilitate, unii neţinând nici un fel de seamă de existenţa căminului, alţii punând piedici. Astăzi însă raportul dintre Căminele Culturale şi organele administrative sunt din ce în ce mai dese şi mai strânse, mai ales în urma înţeleptei înţelegeri din partea forurilor superioare, prin îndrumările şi ordinele date de către d. prim ministru şi ministru de Interne, Armand Călinescu, de d. ministru al Agriculturii şi Domeniilor, de ministru al Sănătăţii, cât şi de d. general Bengliu, inspectorul general al jandarmeriei. Legătura dintre Căminul Cultural şi instituţiile locale este bine venită, inevitabilă din cauză că îmbrăţişăm viaţa satului în totul are diferite puncte comune obiectivul acestora. Satele noastre au nevoe de muncă disciplinată şi rodnică a tuturor, ca să-şi găsească acea aşezare spirituală şi socială. Şcoala ţărănească a izvorât din nevoia unei vieţi nouă a satului. Această instituţie urmăreşte să formeze din ţăranul nostru un bun gospodar, cu deprinderi de munca nouă, raţională şi productivă şi a ajuta din convingere, cu entuziasm administraţia locală. Insă pentru a putea avea acestea, ne trebuesc : 1) In primul rând câştigarea şufietului si minţii săteanului pentru a ne primi alături de el şi pentru ca apoi să vie să lucreze alăturea de noi.? Pentru desăvârşirea acestor Cursuri ţărăneşti, este nevoe nu numai de o colaborare a autorităţilor administrative, dar şi de o bună înţelegere în rostul aplicării programului cursurilor. Dar colaborarea să nu se pornească numai prin ordinul primit dela forurile superioare, ci printr’o adâncă pătrundere din partea administraţiei locale asupra necesităţii şi rostului cursurilor ţără- ţării, jir şti pentru pregătirea săţenilor, ca la viaţă nouă. Şi atunci Primarul va fi cu adevărat părintele satului sprijinind din toate puterile acţiunea căminului cultural din care face parte de drept, calitatea sa în cadrul şcolilor şi cursurilor ţărăneşti va fi reală prin îndrumarea sătenilor la cunoaşterea îndatoririlor cetăţeneşti, precum şi la respectul legilor şi ordonanţelor administrative. Notarul va fi de asemenea omul pătruns de aceleaşi sentimente în a sprijini acţiunea căminului cultural în cadrul cursurilor ţărăneşti, prin a instrui şi îndruma pe săteni în cunoaşterea legilor şi a-i sfătui pentru respectul lor. Agentul sanitar, să fie organul permanent de sfătuire şi cercetare pentru combaterea bolilor sociale îndeplinind unul din cele patru puncte ale programului. Prin sfatul său să urmeze silinţa dârză de curăţenie şi îngrijire trupească. Cu ajutorul Căminului Cultural, al autorităţilor şi sfatul său, să pue la cale facerea de baie comunală. Omul trebue ferit de boale şi ajutat când le capătă. Este cea mai mare acţiune care trebue să stea deasupra oricărei ştiinţe. Perceptorul, să fie un bun sfătuitor în explicarea îndatoririlor şi obligaţiunilor săteanului în adevăratul înţeles al cuvântului Evangheliei „Daţi Cezarului ce este al Cezarului“ Jandarmul, Ш rându-i să fie un bun colaborator în acţiunea Căminului Cultural, al şcoalelor şi cursurilor ţărăneşti, — cum l-a îndemnat d. general Bengliu, — făcând pe sătean să ştie şi să cunoască în linii mari neamul şi ţara şi a tot ce este al său, că prin păstrarea datinelor, o naţie îşi păstrează sufletul şi fiinţa ei naţională. La fel acolo unde sunt Pretori, Medici Veterinari şi Agronomi, fiecare să se ostenească a ajuta cu vorba şi cunoştinţele lor la ridicarea sătenilor noştri. Şi cum ţara noastră este o ţară eminamente formată din ţărani, să se dea multă şi mare atenţie plugăriei, căci pământul nostru cel mai odrăznitor de viaţă şi putere, stă deşert în jurul casei fără legumă, fără pomi, fără floare, iar în ogor acţiunea de practică în care mâna să fie îndrumată să creeze fapta cea bună, fapta pildă. Rând ve rând să vie fiecare din reprezentanţii autorităţilor locale şi astfel rolul lor cunoscut şi definit, să ajute la desvoltarea sufletească, fizică, sanitară şi gospodărească. — Pe lângă acestea toate cursiştii să fie obligaţi şi controlaţi de conducătorii şcolilor ţărăneşti dimpreună cu reprezentanţii autorităţilor administrative, dacă aplică în gospodăria lor cele învăţate, iar cursurile ţărăneşti să fie de trei ani în perioada Octombrie-Martie, împărţirea materiilor aplicabile în această perioadă. Acesea sunt rosturile pe care Căminul cultural le umbreşte prin şcolile ţărăneşti, le are în programul celor patru puncte pentru care el cere şi ajutorul şi concursul administraţiilor locale, cât şi în conformitate cu art. 11 din legea Serviciului social, pentru viitor, care va aduce neîndoelnic prefacerea în adânc a ţărănimii noastre şi deci a rte, XEnsImpsi. i CÂTEVA DIN REALIZĂRILE CĂMINULUI TM CULTURAL DODEM. FALCIU Cine vizitează astăzi satul Dodeşti rămâne uimit de transformarea acestui sat, în timp de câţiva ani, nu atât de realizările ci mai ales de schimbarea mentalităţii săteşti, din indolenţa caracteristică sătească in preseverenţă şi energie pentru rezolvarea tuturor problemelor, ce interesează bunul mers a treburilor obşteşti şi a cărora lecuire nu este aşa de uşoară. Despre Dodeşti s'au scris până acuma pagini întregi. Prin munca echipei şi Căminului Cultural sau realizat o mulţime de lucrări edilitare, ca localul căminului, dispensar, baie, grajd de reproducători, remiză de unelte şi maşini agricole etc. Paralel cu aceste lucrări s-a căutat a se ameliora situaţia economică a dodeşteanului prin introducerea unei munci agricole technice şi raţionale, punând la dispoziţie sătenilor sămânţă selecţionată, maşini şi unelte agricole, câmpuri demonstrative etc. Prin distribuirea a două vagoane de grâu selecţionat, s-au cultivat întinderi întregi cu grâu, întinderi, care înainte nu produceau nimica, din cauza secetei. Producţia grâului a schimbat şi felul de alimentaţie a sătenilor, cari acum se hrănesc cu pâine de grâu. Schimbarea alimentaţiei a avut şi o mare înrâurire asupra stării sanitare a satului, fiindcă în mod indirect a fost combătută pelagra, care făcea o mulţime de victime anual. Deci, prin cultura grâului s’a soluţionat mai multe probleme de ordin economic, sanitar şi gospodăresc, dar şi cooperatist, fiind că, această cultură a determinat pe săteni să se unească într’o asociaţie agricolă, prin care au cumpărat o batoză, un tractor şi un plug, în valoare deaproximativ 500.000 lei şi alte maşini de mai mică varizme. Pentru obţinerea sumei necesare la cumpărarea acestor maşini, s-au oferit 12 membri din Sfatul căminului, cari au ipotecat averea la Institutul Naţional de Credit Agricol, pentru ca să aibă asociaţia agricolă a căminului, o batoză acţionată cu tractor. Rar s’ar putea găsi oameni, cari să pună averea lor ca ipotecă pentru un bine obştesc. Iată numele celor 12 membri: Vasile Vasiliu, Toader Gh. Codreanu, Dumitru Gh. Codreanu, Gheorghe Salavăstru Constantin Mitache, Gheorghe Andronache, Neculae Lungu, Petre Marin, Vasile Manea, Toader Năstase, Ioan Dimitriu şi Maria V. Manea. ACTIVITATEA AGRICOLA A CĂMINULUI Secţia agricolă a acestui Cămin are astăzi o grădină de zarzavat în suprafaţă de 2 ha, cu instalaţii complecte de udat, administrată de casierul căminului d. Ştefan Costa, o pepinieră cu pomi fructiferi şi poeţi de salcâmi, de toată frumuseţea îngrijită în special de membrii căminului, care au urmat cursuri ţărăneşti. Maşinele agricole sunt puse la dispoziţie nu numai membrilor căminului din satul Dodeşti, ci şi sătenilor din satele vecine. Batoza căminului anul acesta a început treerişul în satul Viltoteşti, ai cărui plugari nici nu se gândesc vreodată să schimbe batoza căminului cu altă batoză, deoarece sunt foarte mulţumiţi şi de maşină, dar şi de administraţia acestei maşini. După satul Viltoteşti a urmat satul Văleni, vine pe urmă Dodeştiul, Tămăşeni, Băseşti, Stoeşeşti etc. o serie întreagă de angajamente până la data în care vor începe arăturile de toamnă cu tractorul şi plugul, pentru care până acuma s-au înscris circa peste 20 de ţărani pentru o suprafaţă de 67 ha., aşa că aceste maşini nu stau niciodată în remiză. La aceste 67 ha. trebuesc adăugate peste 103 ha. la proprietarii mari şi cererile zilnice ale micilor ţărani, care natural trebuesc satisfăcute în primul rând. Dela o mică încercare cu grâul selecţionat, iată că astăzi s’au schimbat toate treburile agricole la Dodeşti şi sătenii s’au ales cu o serie întreagă de foloase. Acolo unde пц se ştia de cooperativă agricolă, de maşină de treer, etc. astăzi se ară cu tractor, se fac alături de toamnă şi primăvară, se face cum spun specialiştii, agricultură technică şi raţională. Dar, conducerea căminului nu s’a oprit numai aci. Tot aşa unită cu tot satul în jurul căminului, a adus dela fostul Institut al textilelor circa 5000 kgr. sămânţă de cânepă, o altă încercare. Sămânţa s’a distribuit la săteni, cu obligaţia a o restitui la toamnă. S’a dat bineînţeles cum e obiceiul la Căminul cultural de la Dodeşti, sămânţă nu numai la membrii căminului Dodeşti, ci şi la alţi săteni din satele vecine. Rezultatele sunt excelente. Această sănatala putrivită, după restacţiunile date de agronomul căminului d. Petre Marinică, a acoperit frumos hectare de pământ şi astăzi pune pe gânduri pe Sfatul căminului de a lua hotărîri, care să rezolve problema culturii plantelor textile şi a industriei casnice. Distribuirea grâului a avut şi alt efect, care este de mare importanţă pentru economia naţională. Se face grâu bun şi mult, iar Statul nu mai e nevoie să vină ca în anii trecuţi la Dodeşti cu vagoane de popuşoiu, cel puţin pentru oameni harnici şi muncitori. Când săteanul are bani, câte nu poate face, îşi achită cotizaţiile către Cămin, dă pentru şcoală, pentru biserică etc. Numai într’o zi s’a strâns suma de 3360 lei pentru înzestrarea armatei, iar de fiecare sac la treierişul cu batoza, serincasează un leu pentru mărirea acestei contribuţii. Căminul cu posibilităţile pe care îi dau membrii, câte îmbunătăţiri nu poate face, tot pentru acei care contribue. In primul rând la nevoie, ii ajută, cu medicamente, bani alimente, unelte, dar şi împrumuturi. Un sătean, în toiul muncii are nevoe de 300-500 lei, de unde să ceară aceată sumă, când peste tot se cer o mulţime de formalităţi? Asociaţia agricolă, din care face parte, fără dobândă şi timbre, ii pune la dispoziţie suma, pe care este oprită la treieri, pe arie. Prin câmpurile demonstrative, cum sunt cele 3 ha. arendate de la A.N.E.F. şi pe care s-a însămânţat porumb, se face o propagandă serioasă de felul cum sătenii trebue să-şi lucreze pământul. Cursurile ţărăneşti, care se ţin de 2 ani, la Dodeşti, au dat o educaţie profesională sătenilor, cari le-au urmat, iar rezultatele practice au depăşit şi cele mai favorabile prevederi. Tot în cadrul acestei secţiuni, sub secţia bunelor gospodine, condusă de d-ra maestră Achelina Beuran, s’a ocupat de sericicultura şi industria casnică. S’au făcut peste 60 costume naţionale şi se speră ca peste doi ani, portul nostru naţional să fie introdus în toate gospodăriile. Prin activitatea acestei subsecţiuni, au intrat in gospodării obiceiuri igienice şi civilizate, cum se spun, la oraşe, înfiinţarea unei măcelării, susţinute de Cămin, a complectat nevoia simţită de mult timp şi anume de a găsi săteanul cât are posibilităţi o bucată de carne ieftină. Frizeria Căminului, satisface pe toată lumea, fiind singura în această regiune. O modestă frizerie condusă de un ţăran, care a dat şi ea авйвваняк&гвввв!б1ввуввiвав! rezultatele aşteptate. In schimbul unei taxe modeste, orişicine se poate servi, în condiţiuni igienice. Natural că, la început toate merg cam greu, dar greutăţile sunt înlăturate pe zi ce trece de către conducerea Căminului, iar micile şi timidele încercări, devin cu timpul realizări serioase şi obişnuinţe sănătoase. COOPERATIVA AGRICOLA Constituirea cooperativei va da un nou imbold acţiunei aduse la Dodeşti, de către Cămin. Din această cooperativă fac deocamdată parte numai cei din membrii, cari şi-au ipotecat averea pentru cumpărarea maşinilor sau au dat gaj; mai fac parte,elevii cursurilor ţărăneşti, cari aplică învăţămintele la gospodăriile lor. Aceşti sunt 45 asociaţi, mai târziu numărul urmând a fi mărit. Cooperativa agricolă se face în vedereacumpărării unei moşii şi a exploatării de terenuri agricole, păduri, etc. Dificultăţile ivite ец achiziţionarea moşiilor vor fi înlăturate şi peste câtva timp şi această problemă va fi rezolvată, fiindcă Sfatul Căminului este ferm convins că nimic nu este imposibil de făcutcând obştea vrea. Ceea ce urmăreşte Căminul Cultural Dodeşti, este constituirea unei puternice cooperative, dintre sătenii din satele Dodeşti, Tămăşeni, Băseşti, Viltoteşti, Văleni, etc., care dispunând de capitaluri şi oameni hoărîţi să rezolve problema agricolă şi economică a acestei regiuni care de mai mulţi ani este bântuită de secetă şi sărăcie. Astea sunt unele din din cele mai importante realizări agricole şi economice ale Căminului Cultural Dodeşti, mai sunt şi multe altele mai mici, poate şi mai însemnate. Pe urmă sunt realizările celorlalte secţiuni şi subsecţiuni, tot aşa de multe şi frumoase, fiindcă acest Cămin, are toate secţiunile şi subsecţiunil, complect organizate. Se cuvenea să vorbim şi de piedicile întâmpinate şi de gurile rele, care la începutcritică, ca la urmă să se căiască şi de altele piuite, dar tot mai bine este să studieze cineva rezultatele experienţei de la Dodeşti. In faţa locului, să vadă acolo un Cămin condus de săteni plugari, ce minuni a făcut pentru sat şi pentru celelalte sate, fără cine ştie ce sume de bani sau ajutoare, ci mai mult prin hărnicie şi credinţă în programul de lucru al Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”. Dumitru Petrovici 1явввввяввавнвiа!агшааввяиня Căminul cultural este noua celulă a societăţii româneşti către care se îndreaptă azi toate privirile Isvorât dintr’o trebuinţă adânc simţită, de aproape două decenii îşi temeiniceşte rosturile şi îşi afirmă existenţa, din zi în zi mai puternic. Orânduit acum prin lege, este menit să pătrundă în curând in orice sat de pe toate plaiurile româneşti. însemnătatea Căminului Cultural în desvoltarea vieţii organice a satului românesc, se poate constata cu prisosinţă şi este un adevăr pe care n’au ajuns să-l cunoască, decât cei ce n’au văzut şi nu au ideie ce este un Cămin Cultural — sunt încă mulţi dintre aceştia. Ca unul care am ocazia să constat zilnic o bună parte din activitatea Căminelor Culturale, am putut observa cu plăcută bucurie munca uriaşă care se depune aci pentru ridicarea satului românesc. Căminul Cultural, prin alcătuirea sa, cuprinzând ca membrii pe gospodarii cei mai cinstiţi şi mai harnici, iar ca ocărmuitori în stat, pe cei mai aleşi intelectuali şi săteni, peste tot lucrează la înfrumuseţarea la regenerarea şi la înobilarea vieţii săteşti. Munca aceasta este multiplă şi diversă Şi îmbrăţişează toa-* te problemele care contribue la propăşirea materială şi spirituală a obştii săteşti. Până acum s’au înfiinţat aproa- Pe 3500 de Cămine Culturale în toată ţara. Majoritatea din ele sunt preocupate în primul rând să-şi clădească localuri proprii. Dar, toate acestea, fie că-şi înalţă clădiri cari adăpostesc săli de biblioteci, de spectacole, baia populară sau dispensarul, fie că strâng plante medicinale sau organizează vizite medicale periodice; fie că învaţă pe gospodine să-şi crească copiii şi săl gătească, sau îngrijesc de curăţirea gospodăriilor, fântânilor, drumurilor şi şanţurilor din sat; fie că pomovează feluritele sporturi şi exerciţii fizice; fie că înfiinţează remiză de unelte şi cumpără tot felul de maşini agricole; fie că încurajează albinăritul şi cultura viermilor de mătase sau dau îndrumări pentru îngrijirea şi îmbunătăţirea rasei vitelor, înfiinţează pepiniere sau curăţă izlazurile comunale; fie că prin tovărăşii construesc felurite clădiri publice, drumuri, poduri, fântâni, şanţuri, scurgeri de apă, irigaţii, diguri de apărare, sau îngrijesc de cimitire, ridică o troiţă sau un monument în amintirea eroilor; fie că înfiinţează cooperative sau societăţi de vânătoare; fie că organizează şezători, predici, cântări şi procesiuni religioase sau ajută orfani, văduve, infirmi, fie că iau parte la prăznuirea sărbătorilor religioase, naţionale sau cetăţeneşti, fie că-şi procură aparate de radio, de cinematograf, sau organizează echipe teatrale, fie că procură noui cărţi bibliotecilor, sau răspândesc tipăriturile în popor prin librăriile proprii; fie că organizează lecţii pentru neştiutorii de carte, cursuri şi şcoli ţărăneşti, lecţii şi conferinţe potrivite nevoilor localefie că organizează expoziţii, muzeul comunal sau excursii şi şezători cu sătenii, fie că ajută tinerii dornici de învăţătură, întocmesc monografia satului, culeg folklorul vorbit şi cântat, reintroduc portul naţional — într’un cuvânt se străduesc să promoveze tot ce-i neaoş românesc— toate aceste cămine se întrec în realizări cari ne umplu sufletele de bucurie şi ne dau nădejdii mai bune de viitor. Iar dacă în realizările acestea, Căminul Cultural este sprijinit maerial şi moral şi fiii satului respectiv, plecaţi de aci şi ajunşi pe diferite trepte sociale, cari prin lege sunt obligaţi la acest ajutor, mulţi l-au dat totdeauna dintr’o datorie de conştiinţă — observăm cu ce paşi giganţi se înaintează în cadrul nouei ideologii. Este însă marea majoritate a satelor româneşti în cari nu luminează această forţă — Căminul Cultural — şi fiilor acestor sate le revine datoria ca s’o aprindă neîntârziat. Ioan M. Stoian Batoza Căminului din Dodești-Fălciu SERVICIUL SOCIAL IA PARTE LA ZIUA MARINEI Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol" — Serviciul Social — a trimis tuturor unităţilor sale săteşti, orăşeneşti, judeţene şi deţinut, următoarea circulară, în legătură cu Ziua Marini, organizată de Liga Navală Română: „Liga Navală Română, de sub înalta preşedinţie activă a M. S. Regelui, conform statutului său, continuă de 12 ani, să serbeze în toată ţara. ZIUA MARINEI, la 15 August, sub sfânta ocrotire a Fecioarei Maria. „La această zi se oficiază servicii divine în biserici, sau sub cerul liber, când sunt pomeniţi marinarii noştri morţi la datorie în războaiele de la 1877-78, 1913 şi 1916-1919, apoi sg ga стШШ, ш&МАщ tătorilor, despre însemnătatea şi rostul Mării Negre, a Dunării şi a tuturor apelor româneşti, se organizează serbări nautice şi excursiuni, iar tot în aceeaşi zi vor fi colecte publice benevole, conform aprobării Nr. 29344/939 a ministerului Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, în folosul Ligii Navale Române. „Cum fundaţia noastră a sprijinit întotdeauna frumoasa lucrare a Ligii Navale Ropâne, vă rugăm să depuneţi şi de astă dată toată străduinţa, colaborând pe acest tărâm, cu organizaţiile locale ale Ligii Navale Române, şi ajutând-o în năzuinţa de a face ca această sărbătoare marinărească să fie generalizată în toată ţara. # ______ mm Berniza de unelte şi maşini agricole t.