România - Capitala, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 452-466)

1939-09-01 / nr. 452

Ambasadorul Statelor Unite la Varșovia a remis guvernului polonez un drapel oferit patriei lor de polonezii cari locuesc actualmente în Statele Unite. Ceremonia s’a desfășurat înaintea mormântului Solda­tului Necunoscut polonez Față de gravitatea evenimentelor, parizienii, — cari până aci au ne­glijat să-şi procure măştile contra gazelor, — fac acuma coadă înain­tea depozitelor, unde are loc distribuirea lor PARANTEZE. Dreptate curată şi întreagă Avocaţii publici au sărbătorit recent, printr'un banchet,, pe d. Victor Iaman­­di, ministrul Justiţiei. Manifestaţiunea aceasta, a uneia din cele mai de elită categorii de salariaţi ai Statului, va dăi­nui multă vreme neştearsă din aminti­re, deoarece ea n'a fost­­un simplu pri­lej de adunare, ci a concretizat o recu­noaştere şi o preţuire; — a fost măr­turisirea unei satisfacţii binemeritată de avocaţii publici, întârziată printr’o veche nesocotinţă un lung şir de ani. Ca mai toate problemele răsărite din nouile condiţiuni ale vieţii obşteşti, şi aceea a avocaţilor publici a avut parte de dispreţul regimurilor politicianiste. Explicaţia este simplă: metodica par­tidelor, care avea în mare cinste prin­cipiul minciunii, nu cunoştea decât o singură realitate: aceea a numărului,­­ calitatea nu preţuia nimic. Rânduiala pusă acum de d. ministru Victor Ia­mandi în raporturile dintre avocaţii pu­blici şi Stat a produs în rândurile pro­fesioniştilor barei o atât de mare mul­ţumire, încât cuvintele omagiale adre­sate ministrului Justiţiei a­u fost un buchet oferit de întregul corp al avo­caţilor din România. Intre alte purtătoare de cuvânt, re­vista „Jurisprudenţa penală a codurilor Carol I“ prin condeiul directorului ei, d. V. V. Stanciu, după ce relevă imen­sa operă juridică a d-lui V. Iamandi, insistă asupra covârşitoarei d-sale con­tribuţii în desăvârşirea şi aplicarea le­giuirilor penale, prin înfăptuirea unei justiţii prompte, cu sancţiuni urmate de excelente rezultate. Prin tradiţie şi prin lege, prin struc­tura organizării sistemului juridic, mi­nistrul Justiţiei este şeful parchetului. In activitatea acestei instituţii, mini­strul este regulatorul funcţiunilor când pasiunile adâncesc prea crud şi prea injust spada dreptăţii, sau când refle­xele aparatului încredinţat cu punerea în mişcare a acţiunii publice nu răs­pund în ritmul dictat de spiritul şi textul legii. O lege bună nu preţueşte decât pu­să în valoare printr’o ime­diată, nestânjenitâ şi generală aplica­re. Acolo unde viază integritatea con­ştiinţei de dreptate nu se pot ţese mu­şamale pentru acoperirea fărădelegilor. Acolo unde se face simţită energia auto­rităţii nimeni nu mai poate nădăjdui la proteguirea infractorilor. Directorul „Jurisprudenţei penale“ trage din lu­mina realităţilor înfăţişate prin date statistice adevărul că odată cu mini­steriatul d-lui Victor Iamandi au dispă­rut infractorii politici, s’au împuţinat c-'-nanalii pasionali,­iar jefuitorii banu­lui %­abile sânt pe caie de dispariţie. Cens­atarea apare ca o concluzie fi­rească a străşnicie! ministrului de Ju­stiţie, in­ofensiva pornită de mai bine d. un an împotriva marilor infractori, n­r.-'r'ră cii.iîtcîă inviolabilă a clubu­­xpolitice. Bălile parchetelor sunt din belşug ilustrate cu chipurile acelo­ra, cari au răşluit in avutul public. Unii din această categorie sunt în răfuiala tribunalelor, alţii îşi plimbă speranţele prin instanţele de apel, iar mulţi din tagma lor numără pe verigele lanţuri­lor grele ale puşcăriei şirul anilor de osândă. Minte larg cuprinzătoare, suflet cald şi sensibil, ministrul Justiţiei îşi con­firmă însuşirile atunci când incitând pulsul nou şi sănătos în organismul justiţiei româneşti, din setea de drep­tate curată şi din iubirea pentru puri­ficarea moravurilor, slobozeşc severita­tea pedepselor mântuitoare, asupra câ­torva înrăiţi. C. Fundo No. 452 J. IX. 1939» ROM­AN 14 Audientele la d. Victor Io­mandi Audienţele la d. Victor Iamandi sunt şi rămân suspendate până la 15 Septembrie. D. Victor Iamandi ministrul Jus­tiţiei a primit ori, la minister pe d-nii Andrei Rădulescu, prim pre­şedinte al înaltei Curţi de Casaţie, Dimitrie Gusti, preşedintele Servi­ciului Social și Dinu Simion rezi­dentul regal al ținutului Olt. Şi la d. ministru Bujoiu D. ing. I. Bujoiu, ministrul Eco­nomiei Naţionale, a primit eri in audienţei pe d. Gunther ministrul Americii şi d. Katt însărcinatul de afaceri al Norvegiei. Tot eri d. ministru a­ primit Ы audienţă pe d. René Rămniceanu directorul general al Institutului Naţional al Cooperaţiei care a făcut un expozeu asupra activităţii Coo­peraţiei în legătură cu valorificarea grâului şi stadiul cumpărăturilor până în prezent. înscrierile în listele de na­ţionalitate .­Ministerul de Justiţie a trimis următoarea circulară ţinuturilor : Ministerul Justiţiei este informat, că unele primării din ţinuturile ali­­pite refuză înscrierea în listele de naţionalitate a locuitorilor ale căror cereri, făcute în trecut, fie că au fost respinse ca tardive de autori­tăţile judecătoreşti, cari, s’au pro­nunţat potrivit dispoziţiunilor art. 64 din legea privitoare la dobândi­rea şi pierderea naţionalităţii româ­ne din 24 Februarie 1924, fie că au fost respinse pentru acelaş motiv de primării şi de autorităţile jude­cătoreşti, cari s’au pronunţat în te­meiul art. 67 din acelaş lege, astfel cum a fost modificat prin legile pu­blicate în Monitoarele Oficiale Nr. 119 din 2 Iunie 1928 şi Nr. 224 din 18 Decembrie 1932, deşi aceşti locui­tori întruneau celelalte condiţiuni pentru înscriere cerute de legea din 1924. Ca urmare la circulara noastră Nr. 86772 din 28 Iulie a. c., avem onoare a vă ruga să binevoiţi a pune în vederea primăriilor din acel ţinut, să înscrie din oficiu, sau la cerere şi pe aceşti locuitori ale că­ror cereri de înscriere au fost res­pinse pentru motivul tardivității in­­troducerei lor. Conferinţă financiară D. Const. Procopiu, secretar ge­neral al ministerului de Finanţe, a avut aseară la minister două con­ferinţe cu administratorii finan­ciari de încasări şi plăţi şi cu per­ceptorii şefi ai Capitalei. Audienţă la d. dr. N. Ma­­rinescu ministrul Sână­­­tăţii . D. medic general dr. N. Marinescu, ministrul Sănătăţii şi Asistenţei So­ciale, a primit­eri dimineaţă în au­dienţă pe d. Dinu Simion, rezident regal al ţinutului Olt. D. René de Weeck s'a îna­poiat în Capitală D-na şi d. René de Weck, minis­trul Elveţiei la Bucureşti, înapoin­­du-se din concediu, au revenit în Capitală. Conducătorul legaţiei elveţiene din Bucureşti şi-a reluat funcţiu­nile sale pe ziua de 28 August. Detaşările în învăţământul p­rimar In vederea unei bune funcţionări a învăţământului şi a legăturii în­văţătorilor de catedră şi şcoală, mi­nisterul a hotărît să aplice aceeaşi dispoziţie la învăţământul primar ca şi la învăţământul secundar, in ceea ce priveşte detaşările învăţăto­rilor transferaţi şi numiţi anul ace­sta. Nu pot fi detaşaţi învăţătorii tran­sferaţi anul acesta şi anume: a) Cei care s’au transferat dintr’o localitate în alta; b) Cei care cer detaşarea la altă şcoală din aceeaşi localitate unde au fost transferaţi; c) Deasemenea nu se pot detaşa cei care au fost numiţi anul acesta, afară de învăţătoarele cu copii mici Dacă într’o localitate au fost sa­tisfăcute cererile tuturor solicitan­ţilor de gradul permis de lege, pen­tru acea localitate, vor putea fi de­taşaţi şi cei de gradul imediat urmă­tor, avându-se în vedere ordinea de preferință stabilită de lege. D. dr. N. Marinescu, mini­strul Sănătăţii va în­zestra comunele rurale cu puţuri de apă D. medic general dr. N. Marines­cu, ministrul Sănătăţii şi Asistenţii Sociale a vizitat­eri dimineaţă Ar­senalul geniului, din str. T. Vladimi­­rescu, cu care prilej a asistat la o demonstraţie făcută cu un aparat de forjat puţuri, mergând până la o adâncime de 200 m. Acest aparat care va fi întrebuin­ţat în campania de construcţii de fântâni în mediul rural, iniţiată de ministerul Sănătăţii a fost con­struit după planurile d-lui It. colo­nel stan. Construcţia de puţuri va începe în cursul săptămânii viitoare în Dobrogea şi se va continua în toate satele unde nu este apă de băut şi în special în regiunile guşogine. Ministerul Sănătăţii va învesti sume importante de bani pentru a înzestra satele noastre cu puţuri pentru apă. Noul ambasador al Turciei la Belgrad BELGRAD, 30 (Rador). — D. Tev­­fik Koperler, noul amabasador al Turciei, acrediat pe lângă guvernul iugoslav, a sosit Marţi seară la Bel­grad. La sosire a fost salutat de func­ţionarii superiori ai ministerului a­­facerilor străine şi de personalul am­basadei Turciei. RAIMA CLASICA — Am putea găsi pe la dumnea­voastră un litru de benzină ? — N’am­ decât niște untdelemn ! Vasul german „Schleswig Holstein” în portul Danzig Era, în grădina din dosul Schitului Vovidennie, o linişte neclintită, spre a­­pusul soarelui. Şi eu şi Steliana Corbu, prietene nedespărţite a singurătăţii de vacanţă, stăm şi ne ascultam sufletele ce bateau lin, ca şi toaca ce pornise în clopotniţa apropiată. — Tica-tac, tica-tac, tica-tica-tica­­tac !... Сепий, de­asupra capetelor noastre, era senin şi’nainte de înserare se’ncre­­ţea uşor sub, nouri albi. Nu se lăsase încă răcoare şi iarba pe care stăm era călduţă sub noi. — Acuma,—spuse bătrâna mea prie­tenă — de s’ar porni un vânt neaştep­tat, aducând fiori de răcoare şi nouri negri, ai crede că s’a răsturnat lumea. S’ar părea că e cu neputinţă să se tul­bure dintr’odată calmul olimpic ce pluteşte peste acest sfârşit de August, aici, la M-rea Neamţu. Şi totuşi, simt parcă cum se strâng undeva, în nevăzuturi, neguri dese ce se pregătesc să atace acest colţ de Iu­■» nam vom fi plecat, alungate de vremea îna­intată, se va cobori zăbranic negru pes­­te toate, pădurile vor dispărea şi vor răsări pe rând din fumegarea buhai­­lor,^ iar umezeala va rebegi întreaga na­­i*°e 86 va s**rânge mititică, împu­ţinată, căutându-şi culcuş pentru iar­na. Vântul de groază care va vesti ca­tastrofa ce cufundă vegetaţia în fiece toamnă, va pătrunde şi’n sufletele oa­menilor, încrâncenându-i. O mare de­primare va pune stăpânire pe noi şi viaţa ni se va părea ameninţată’, de parcă sfârşitul lumii n’ar fi departe. In clipe de­ acestea, cărţile ne sunt prieteni bului. In ele găsim mângâiere pentru sufletele noastre ce tresar de panică. Păcat numai că fără voie sun­tem înclinaţi să apucăm în mână vo­lume potrivite cu dispoziţia noastră, — cărţi dintre acelea ce ne pun înaintea ochilor tragedii umane, documente ce vor rămâne de-a lungul secolelor să în­spăimânte generaţiile ce vor veni. Războiul asiatic din ultima vreme a îngrozit lumea cu crâncena lui teroare Nu m’am putut opri să nu deschid cărţile ce desvăluesc tragediile petre­cute pe acele câmpuri de luptă depăr­tate. S’a tradus in româneşte cartea lui Fajans: „China", reportaj din ac­tualul război al Galbenilor. Am avu­t-o toată vara pe măsuţa mea şi s’am În­drăznit s’o deschid. Acuma, in preajma placării, am cetit-o, cu inima strânsă Atâtea orori, atâtea morţi şi suferinţi omeneşti ni s’a,­ arătat dintr’odată înainte, că m’am gândit fără voie la moartea ce curând îmi va Întuneca ochii, ca să nu mai fiu martoră la vii­toarele catastrofe ce poate vor schimba faţa lumii, desfiinţând popoare, creând State morţii, şi aducând­ cu ele o altă mentalitate de clasă, poate. Documentele umane — unele repre­zentând anumite stări sociale şi anu­mite aspecte ale civilizaţiei dintr’un moment dat — sunt, fără îndoială, ex­trem de interesante. Cărţile сi-au iz­butit să fixeze vre­una din aceste feţe, sunt numaidecât cunoscute pe întreg globul şi devin un succes de librărie şi uiu izvor de îmbogăţire pentru autorul lor. Aşa, tot acuma, de curând, m’am hotărît să deschid şi „Les compagnons de la Belle", de René Belbenoit, carte apărută mai întâi in englezeşte, subt d­oun Dry Guillotine, in 1937. Multă vreme n’am îndrăznit să iau cunoş­tinţă de acest document uman, ce tra­tează despre crâncena viaţă pe care o duc condamnaţii din Guy­a­na franceză, în cele trei insule organizate in Închi­sori. Ştiam că autorul a trăit rându­rile scrise, fiind şi el condamnat pen­tru furt, îndată după război şi trimis în L’He Royale. Acolo, a fost timp de douăzeci de ani părtaşul acelei vieţi crâncene prin pervertirea groaznică a spiritului omenesc şi nivelul extraordi­nar de scăzut al moralităţii. In condi­ţii extrem de proaste ale climatului, condamnaţii aceştia ajung la cele mai aprecte fante, ce devin lucruri normale prin repetiţie şi prin nevoe. Deşi destul de liberi, se găsesc in absolută imposi­bilitate de evadare, căci, ori sunt mân­caţi de crocodili, ori se îneacă pe mare, ori mai de sete şi de foame, în junglă. E o adevărată minune când Belbenoit izbuteşte ultima sa evadare, ajungând in sfârşit în Statele-Unite, unde va fi protejat.­­Viaţa pe care a dus-o însă in Guyana i-a scurtat aşa de tare zilele, că după ce a dat publicităţii cartea ,care a răscolit lumea şi-a adus la cu­noştinţa Franţei cele ce se petreceau în coloniile ei, nu­i mai rămâne decât puţini ani de trăit, fiind ros de scor­but şi alte boli cumplite şi îmbătrânit înainte de vreme. Cetind cartea aceasta a lui Belbe­noit, m’am trezit cu sufletul trist şi înspăimânat. Să te gândeşti că omul poate ajunge la asemenea degradare — coborându-se uneori sub nivelul unei fiare sălbatice — e o mare amărăciune. La fel, când citeşti despre masacrele cumplite din Asia, la distrugerea ora­şelor şi a populaţiei galbene şi la vân­tul de groază ce cutreeră continentele, căutând pradă furiei lui. Stăm su­b semnul vântului de groază a vremurilor critice în care trăim. Ecofila Sadoveanu REPORTAJUL ZILEI VÂNT DE GROAZA Versiunea Am primit ori la redacţie vizita. coanei Tarsina, „jumătatea” legiti­mă a domnului Naeş înarmată cu umbrela, şi până în dinţi.... cu argu­mente. coana Tarsina m’a atacat — după tactica războinică cea mai si­gură — Prin surprindere: — Deşi rubrica dumitale se înti­tulează „azi şi mâine” eu te poftesc domnule Toc să te ocupi şi astăzi despre cele ce ai scris eri, în legă­­tură cu conflictul armat dintre mi­ne şi Nae. Nu de altceva, dar nu aş vrea ca opinia publică, atât de sen­­ibilă astăzi pe chestiuni de război­­ şi pace, să mă socotească drept o­ „oficială" gresoare şi să mă condamne îna­inte de a mă asculta. Am citit — şi îţi mărturisesc­, cu surprindere — versiunea „oficială” pe care ţi-a ser­vit-o Nae. Dar să ştii că această ver­siune — ca mai toate ştirile lan­sate de „respectivul“ meu — este intenţionat denaturată, pentru a stoarce lacrimi opiniei publice, şi a creia un curent în favoarea tezei lui. Dar, domnule Toc, eu pot... Să, te garantez, ca să spun astfel, că vic­tima sunt eu, nu el; că laşa agre­siune de care vorbeşte s’a produs este drept, dar nu din partea mea,­­ci din partea lui. Şi iată în versiu­­­­ne cu adevărat „oficială“ cum s’au­­ întâmplat faptele. Era cam pe la ora prânzului şi Nae, care venise mai de­vreme decât de obiceiu acasă, a sosit înarmat, cu o baterie... la ghiaţă, şi o întrea­gă escadrilă de... „voi au veni” (luate proaspete dela Dragomir). Cum a intrat pe uşă, a început să mă... bombardeze cu fel de fel de fel de cuvinte, care mai de care mai agreabile. Ori, lucrul ăsta m’a sur­prins, nespus de mult, fiindcă Naş de câţiva ani păstrează faţă de mine o... —cum să-i zic? — strictă neutralitate. Când am văzut însă că se apropie de mine Şi vrea... să mă încercuiască, mi-am spus: „Tar­­sino acum e momentul să-i prezinţi şi tu revendicările tale, drepte”! Nu de altceva, domnule Toc, dar Nae, deşi promisese de mult să mi le sa­tisfacă, se sustrăgea sistematic, oride câte ori îi propuneam fie o re­glementare directă a deferendului, fie procedura arbitrajului, deşi in­dicasem ca arbitru pe Veta Soţia lui Piscopescu. Şi ce revendicări crezi că formulasem? O rochie de seară, (că doar n’o să umblu seara cu rochia de zi) ; o rochie de zi (că doar n’o să umblu pe stradă ziua, cu rochia de seară); un capot de crepe de Chine (că doar n’o să umblu în casă cu rochia de stradă), o pijama de mătase japo­neză (că doar n’o să dorm după masă în capot) şi o rochie uşoară de interior (că doar n’o să fac me­najul în crepe şi mătase!). Când l’am pus în faţa „notei” mele, ce crezi că a făcut laşul?.. M’a slăbit din încercuire, a bătut în retragere, şi s’a închis între fron­tierele lui (adică în dormitor) stri­gând: „nu cedez nici mort”­. Asta este tot „războiul conjugal la care vă refereaţi eri. — Şi acum ce are să se întâm­ple? — întreb eu pe coana Tarsina. — Asta nu ştiu nici eu. Dar soco­tesc că sunt şi eu în drept acum să-i fac o „blocadă". De mâine încolo Nae nu va mai primi nici un fel de mâncare... ...Și dacă cedează, atunci însea­­­­nă,câ­lm, adevăr ...economicul cons­teacă Ьг viața indivizilor, ca și a

Next