România - Provincie, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 451-465)

1939-09-01 / nr. 451

rtnu-1 ia No. 4SI 1 ч T» emocRtus • J. . I O­bţimutea «i Redacţia: Calea Victoriei Vinsn ! fi°. Pasajul Victoria, Scara B, El l I Administraţia: Pasagiu] Victoria l­ost I imobiliara) Scara « 1 telefoan» Direcţiunea: 5.57 85 Secretariatul general: 5.57.88 Redacţia *1 secretariatul: 5.57 7* Secretariatul de provincie: 5.57 77 Administratorul: 5.20 62 Administraţia ţi abonamente: 557.01 Serviciul publicităţii: 4 89 05 ABONAMENTE an an : 750 lei Sase luni 880 Trei luni ч ‘ 200 . Pentru instituţiuni 1000 щ Septembrie 193­9 1.0 pagini 3 L E I STOCKHOLM, 29. (Rador). — Marti s’a tinut un consiliu de coroa­nă sub preşedinţia Regelui Gustav. A fost examinată situaţia inter­zonală pe baza ultimelor rapoarte diplomatice. S’a discutat şi proble­ma separării monetei suede de lira sterlină. Consiliul de coroană a durat mai mult de o oră. Un alt consiliu de coroană a fost convocat pentru Joi. cmju LA P­ovestiri din Ardeal Când volbura va fi trecut peste lume, lăsând in urm­ă-i omenirea pârjolită la suflet, se va scrie de bună seamă cronica amănunţită a întâmplări­lor şi a faptelor care s'au petrecut în diferite ţări şi la diferite popoare, dealungul zilelor de cum­pănă. Se va scrie atunci, că România este o ţară te­meinică şi fie nădejde, în care popor şi Rege deo­potrivă îşi au inima la loc; pata să simtă tot ce e bucurie şi durere, fără să-şi piardă firea şi cumpă­tul care-i chezăşuiesc o liniştită legănare între cele bune şi între cele rele... Popoarele, ca şi oamenii singuratici, se limpe­zesc la suflet, prin suferinţă. Nu există în lumea asta mijloc mai sigur şi mai drept de a cuprinde rosturile vieţii, decât suferinţa. Iar despre partea asta, poporul român poate avea dureroasa mândrie, de a fi printre cele dintâi noroade ale lumii. Mă gândesc la ceiace am pătimit noi de dragul unirii... Mă gândesc la toate acele suferinţe crân­cene, cari s'au petrecut şi s'au pierdut în imensita­tea vremii, punctând cu sânge românesc peisajul istoriei universale, în care poporul nostru a vibrat sfios şi însângerat ca o garoafă înconjurată de spini. 1918... Prietenul şi tovarăşul de şcoală Simion Tămaş, abia întors de pe frontul austriac, cu plămânii în­cinşi în beteşug şi în flăcări, se pregătea să mear­gă la Alba-lulia. Era un ger cumplit şi un viscol înfricoşat, iar biata lui mamă plângea uscat într'un colţ, frântă de neînduplecata lui voinţă pribeagă. A plecat deci Simion Tămaş pe jos, din satul ascuns între dealuri şi între troiene de zăpadă, şu­ierând o respiraţie aprinsă şi iute, clătinându-se muncit de friguri, şi sfredelind cu ochi de jăratec zările plumburii, cari îl despărţeau de Alba lulia.­­ După câtăva vreme a poposit pe margine, nă­ucit de căldura dintrânsul şi de frigul de dincolo de dânsul. Era prăbuşit în neştire; se mişca greoiu şi stângacii­, căutând împrejur un reazim, ori mă­car o iluzie de reazim, care să-l aşeze lin în negu­rile somnului celui fără de întoarcere. Rar reazim­u- a aflat în jurul lui. Ci de departe, se apropiau în pas grăbit şi apăsat doi jandarmi cu pene de cocoş la pălărie. De unde veneau, — prin ce întâmplare rămăseseră pe meleagurile noa­stre,— nu ştiu. Restul că văzându-l pe Tămaş, s’au apropiat încordaţi de neastâmpăr şi s'au pironit ca două semne de strigare, în faţa lui. Bietul Simion, mai mult nu-i vedea decât îi ve­dea... In osteneala lui fără de margini îi era tot atâta, dacă erau ori nu jandarmi; dacă aveaţi ori nu pene de cocoş la pălărie; ori dacă erau aievea doar două stranii semne de strigare, profilate pe albul troienelor de zăpadă. Jandarmii nu aveau însă răgaz să stea prea mult în judecarea întâmplării care li se aşezase pe ne­aşteptate în faţă. Au întrebat deci scurt: —­­Unde mergi măi ? Tămaş i-a privit prin păienjenişul ochilor a­­prinşi de febră şi le-a răspuns încet : — La Alba lulia... Cei doi jandarmi s'au uitat o clipă pe sub sprân­cene, apoi l-au prins de umeri şi l-au târît dincolo de şanţ, pe ogorul care se întidea ascuns sub nă­meţi, ca sub o sarică de lână, din lâna mieluşeilor lui Dumnezeu. O lopăţică cu coadă scurtă fu scoasă de pe coapsă de unul dintre jandarmi și dată lui Simion Tămaş. — Sapă măi ! Să sape... Bietul meu prieten şi-a ridicat pri­virea uluit, cu o mirare ciudată, în care era mai multă durere decât protestare. — Sapă măi... N'auzi? — se încruntă din nou jan­darmul. Iar Simion Tămaş, a început să sape. Să-şi sape groapa, sub ochii crunţi ai jandarmilor. O sudoare rece îi îmbrobonea fruntea, în vreme ce capul îi vâjâia într-o tulburare haotică de gân­duri şi de impresii vagi, abia înmugurite, abia pro­iectate, pe creerul lui ars de boală. Din când în când se oblea de şale şi se încumeta să privească rugător spre jandarmi. Era ostenit de moarte... Febra îi riscase şi sângele din vine şi măduva din oase; omul mai trăia doar în pâlpâirile flăcărilor cari îl mistuiau văzând cu ochii. In sfârşit, a săpat o groapă afundă ca de două laturi de palmă şi s'a oprit încovoiat pe marginea ei, gata să se rostogolească în aburii pământului cald şi primitor, care-l chema prietenos în leagăn. Jandarmii s'au depărtat câţiva paşi şi l-au luat la ochi, aşa cum era, cufundat în nimic... Două gloanţe trase fulgerător au isbit trupul lui Simion Tămaş dintr'odată, ca două vârfuri de săgeată în­roşite în foc... Prietenul şi tovarăşul meu de şcoală s'a prăbu­şit moale în groapă, închizând ochii, în suprema bu­curie a somnului celui de pe urmă... Cu mâinile înfrigurate de grabă spăimântată, jandarmii au svărlit bulgării îngheţaţi asupra lui, călcândur-i apoi sub cisme, ca să fie una cu faţa pă­mântului, una cu obrazul ogorului. Apoi au plecat. In vremea asta, la Alba lulia, se pecetluia Uni­rea, cu sângele stegarului Ion Arion, despre care vom povesti altă dată. Pentru astăzi, pentru justificarea morală a ati­tudinii noastre mândre și resemnate, e destul atâta. Căci noi nu demonstrăm, ci povestim. PREŞEDINTELE ROOSEVELT AS TEM­­DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR WASHINGTON, 29 (Rador).— Pre­­şedintele Roosevelt a hotărât să nu plece la reşedinţa sa de vară de la Hydepark atâta vreme cât nu se va fi soluţionat criza din Europa. FRANŢA N’A DAT GARANŢII DE NEUTRALITATE OLANDEI AMSTERDAM, 29 (Rador). — Co­respondentul agenţiei DNR trans­mite: Opinia publică olandeză este în­grijorată de faptul că reprezentan­ţii Angliei şi Franţei n’au dat gu­vernului olandez aceleaşi asigurări pe care ie-a dat guvernul din Ber­lin. „National Dagblad” cere ca demo­craţiile să dea şi ele garanţii Olan­dei. Oficiosul „Maasbode” scrie: „Pro­duce îngrijorare faptul că Anglia şi Franţa, asigurând neutralitatea Belgiei, au neglijat să dea şi Olan­dei asigurări similare”. ÎNCĂ NU S’A HOTĂRÂT CONVOCAREA REICHSTAGULUI BERLIN 29 (Rado?). — In cercu­rile politice din Berlin se păstrează cea mai deplină tăcere asupra cu­prinsului comunicării pe care sir Neville Henderson a făcut-o d-lui Hitler precum și asupra convorbirii care a urmat. Cercurile competente germane re­dactează actualmente răspunsul scris al Reichului la comunicarea engleză. In cursul dimineţii, telegrafiază corespondentul agenţiei Havas, au circulat la Berlin svonuri despre i­­mediata convocare a Reichstagului. In cercurile autorizate germane se declară însă că nu s’a hotărât deo­camdată convocarea Reichstagului. Cei­ mai mulţi însă dintre depu­taţii cari se aflau zilele acestea la B­erlin, au părăsit capitala. e PARLAMENTUL SOVIETIC NU VA RATIFICA PACTUL DE NEAGRESIUNE CU GERMANIA ,­­ PANA CE NU SE VA SOLUTIONA IN MOD PASNIC PROBLEMA DANZIGULUI MOSCOVA, 29 (Rador).— CORESPONDENTUL AGENTIEI „REUTER? TRANSMITE: PARLAMENTUL SOVIETIC NU VA RATIFICA LUNA ACEASTA PAC­TUL DE NEAGRESIUNE GERMANO-SOVIET­IC. IN CERCURILE COMPETENTE SE CREDE CA ACEASTA AMANARE A RATIFICĂRII CONSTITUE O ÎNCERCARE INTENTIONATA DE A RETINE PE D. HITLER PANĂ CE SE VA FI AJUNS LA UN PLAN DE SOLUTIONARE PE CALE PAŞNICA A CHESTIUNII DANZIGULUI. 300.000 DE IEE LEA 4 MOSCOVA, 29 (Rompress). — AGENȚIA „TASS" AFLĂ CĂ GUVERNUL U. R. S. S. A LUAT MĂSURI PENTRU ÎNTĂRIREA GRANIŢELOR SALE DE LA VEST. „MĂSURLE SUNT JUSTIFICATE „DE AGRAVAREA CRESCÂNDĂ A SITUAŢIEI IN EUROPA DE EST”. ASTFEL LA GRANIŢELE DE VEST ALE U. R. S. S. AU FOST ÎNTĂRITE TOATE GARNI­ZOANELE CU TRUPE, AL CĂROR NUMĂR ATINGE CIFRA DE PESTE 300.000 OAMENI. ra O PRECIZARE A AGENŢIEI TASS MOSCOVA, 29 (Rador). — Agen­ţia Tass transmite: Mai multe ziare străine şi în spe­cial „Neue Zuercher Zeitung”, au anunţat că comandantul suprem al armatei sovietice ar fi retras de la frontierele occidentale 200.000— 300.000 oameni, pe cari i-ar fi tri­mis spre frontierele orientale, pen­tru întărirea acestora. Suntem autorizaţi să declarăm că această informaţie nu corespunde deloc realităţii­ Cercurile competente declară, din contră, că, dată fiind agravarea SITUAŢIEI IN REGIUNILE ORIEN­TALE ALE EUROPEI ŞI POSIBI­LITATEA ORICĂROR EVENTUA­LITĂȚI. COMANDANTUL ARMA­TEI SOVIETICE A HOTARAT SA ÎNTĂREASCĂ EFECTIVELE GAR­NIZOANELOR DE LA FRONTIE­RELE OCCIDENTALE. O ÎNTÂRZIERE înte­meiata MOSCOVA, 29 (Rador).­­Corespondentul agenţiei Havas transmite: In cercurile străine din Moscova se afirmă că în­târzierea ratificării pac­tului germano - sovietic este intenţionată. Se pare că guvernul so­vietic doreşte să ştie e­­xact care sunt şansele de pace sau războiu in Euro­pa, înainte ca d. Molotov să rostească cuvântarea sa de politică externă, cu prilejul examinării în Parlament a pactului de neagresiune. REGELE BELGIEI GINA ULAilUăl AUD ии РАСЕ LA CARE URMEAZĂ SĂ PARTICIPE MAREA BRITANIE, FRANŢA, GERMANIA, ITALIA ŞI POLONIA PARIS, 29. (Rador). — Agenţia Havas transmite: Regele Belgiei şi Regina Olandei au căzut de acord pentru a oferi serviciile lor în vederea întrunirii unei conferinţe la care ar urma să ia parte Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Polonia, pentru a găsi o soluţie crizii actuale. Guvernul olandez a făcut pe PARIS, 29 f1-..Zor).­­ Agenţia Havas anunţă: D. Pierrot, primul mini lângă reprezentanţii diplomatici din Haga ai celor cinci puteri, ace­ laş demers pe care l-a făcut la Bruxelles de Pierrot, preşedintele Consiliului de miniştri al Belgiei. Guvernul francez se pregăteşte să răspundă în mod favorabil la propunerea Suveranilor Olandei şi Belgiei. E­stru al Belgiei, a convocat astănoapte pe ambasadlo­­­rul Franţei căruia i-a fă­­cut cunoscut că Regina Olandei şi Regele Belgiei au căzut de acord pentru a-şi oferi serviciile în ve­derea găsirii unei soluţii a crizei actuale. Ei au şi adresat această propunere guvernelor Franţei, Angliei, Germa­niei, Italiei şi Poloniei. Guvernul Olandei a fă­cut desigur o comunicare asemănătoare reprezen­tanţilor diplomatici din НОд a ai celor, cinci pu­teri. PROPUNEREA A FOST AGRESATĂ CELOR MOI GUVERNE INTERESATE

Next