România - Capitala, ianuarie 1940 (Anul 3, nr. 572-584)

1940-01-09 / nr. 578

7 SUVERANUL ŞI MARIA VOEVOD MIHAI AU (Urmare din pagina 5-a) Să trăiţi Maiestate M­ihai, Marele Voevod de Al- Să trăiască Măria Sa Mi- a ba-lulia ! (urale). Cuvântarea d-lui Ilie Gavriliuc, reprezentantul minorităţii ucrainiene SA MARELE PRAZNUIT BOTEZUL DOMNULUI IN BASARABIA ROMANIANo. 578 GRIGORE TRANCU-IAŞI A ÎNCETAT DIN VIAŢA Personalitatea şi ultimele clipe ale dispărtului.­Corpul neînsufleţit ale defunctului va fi aşezat pe catafalc in aula Academiei Comerciale.­Incinerarea va avea loc Marţi Maiestate! Populaţia ucraintiană din Basarabia, credin­cioasă Tronului şi Româ­niei, — Patria noastră co­mună, — se înclină cu de­votament şi respect în fa­ţa Maiestăţii Voastre. Prin graiul meu, ea vă urează: „Bine aţi venit”. Noi, Ucrainienii, — ca şi celelalte minorităţi, — SUNTEM BUCUROŞI SA MĂRTURISIM ASTĂZI ACI CA AM GĂSIT IN RO­­MANIA O LARGĂ ÎNŢE­LEGERE A NEVOILOR SI NĂZUINŢELOR NOAS­TRE­­Cu loialitate recu­noaştem că din partea Cârmuirii de Stat AM A­flat in toate împre­jurările ACELAŞ HO­TĂRÂT ŞI GENEROS SPRIJIN. REFORMA AGRARA, — desăvârşită într'un spirit de înaltă dreptate socia­lă, — NU A FĂCUT DEO­­SEBIRE INTRE ŢARA­­NUL UCRAINIAN Şl ŢĂ­RANUL MOLDOVEAN. Deopotrivă, pretutindeni, ei s’au împărtăşit în chip egal din pământul Ţării. ŞCOALA Şl BISERICA NOASTRĂ, — şi ele — AU FOST DARNIC SUSŢINU Cuvântarea d-lui Nicolae SIRE, Ca reprezentat al minorităţii ru­se din Basarabia, aduc Majestăţii Voastre expresiunea deplinei cre­­d­inţe şi a profundei mulţumiri pentru încredera ce i s’a acor­dat de Maiestatea Voastară, ad­miţând această minoritate printre celelalte minorităţi din România şi DÂNDU-NE POSIBILITATEA DE LIBERĂ DESVOLTARE CULTU­RALĂ, ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ Minoritatea rusă a fost întot­deauna fidelă şi l­il­ă faţă de Tron, Dinastie şi de Legile acestei Ţări, pe al cărei ospitalier pământ şi-au aflat un cămin de adăpost mulţi dintre fraţii noştri rămaşi fără de ţară. In marea familie românească, pe acest pământ moldovenesc, ne-am pus deci şi noi toate stră­duinţele ca toate îndatoririle ce se impun unor cetăţeni loiali să fie în­deplinite şi de membrii noştri. ASTĂZI MAI MULT DECÂT ORICÂND, РШМ АШША 8Б TE. TRADIŢIILE ŞI O­­BICEIURILE NOASTRE AU FOST RESPECTATE. La chemarea de unire şi de înfrăţire a Maiestă­ţii Voastre, noi Ucrainie­nii din România Mare, ne-am strâns ca­­ şi cele­lalte minorităţi în jurul Coroanei şi a Stindardu­lui nostru comun. Ne-am încadrat în Fron­­tul Renaşterii Naţionale, cu hotărîrea de a contri­bui, cu toate puterile noa­stre, la creiarea Români­ei celei noui, aşa cum o doreşte gândul luminat al Majestăţii Voastre. IN NUMELE PLUGARI­LOR ŞI INTELECTUALI­LOR UCRA­INI­EN­I,—PEN­TRU VECIE LEGAŢI DE PATRIA NOASTRĂ CO­MUNA, ROMÂNIA, — ASI­GUR PE MAJESTATEA VOASTRA CĂ, ALĂTURI DE FRAŢII NOŞTRI RO­MANI, ATUNCI CÂND VA VENI CEASUL NE VOM FACE TOATA DATORIA FAŢĂ DE TRON ŞI DE ŢARĂ, PENTRU APARA­­REA NEATÂRNĂRII ŞI A HOTARELOR. Să trăiţi Majestate! Să trăiască Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba-lulia! (urale). Alfeevski, reprezentantul MAJESTATEA VOASTRĂ CĂ NI­MIC DIN CEEA CE ESTE ROM­NESC NU NE ESTE STRĂIN CĂ VOM ŞTI SĂ STĂM PAZĂ LA HOTARE, FĂCÂNDU-NE CON­ŞTIINCIOS DATORIA DE CETĂ­ŢENI ŞI DE SOLDAŢI. Am aderat cu tot entuziasmul la acţiunea Frontului Renaşterii Na­ţionale, fiind convinşi că nouile dis­cipline de Stat sunt singure în mă­sură să asigure ordinea şi buna desvoltare a Ţării, în care şi noi ne vom putea desvolta cultura noastră specifică. La acţiunea culturală iniţiată sub înalta oblăduire a Maiestăţii Voas­tre, vom încerca să aducem şi con­tribuţia valorilor culturale de care dispunem noi, la patrimoniul de cultură al Românismului. Credinţa în Biserică,­­ adânc sădită în sufletele noastre, — gă­seşte în libertatea acordată de le­gile Statului Român putinţa de a desigorila şi manifesta fără­ ni­ci mai fel de stânjenire. In numele minorităţii ruse din Basarabia, — CARE NUMĂRĂ PESTE DOUĂZECI DE MII DE SUFLETE, — aducem urări de viaţă lungă şi de strălucită Dom­nie Maiestăţii Voastre, spre binele Ţării şi al neamului românesc. Să trăiască Maiestatea Sa Re­gele Carol al II-lea! Să trăiască Marele Voevod Mi­hai de Alba-lulia! (Urale). PREZENTĂRILE Odată seria cuvântărilor ter­minată, încep prezentările. Se prezintă ostăşeşte în faţa Suve­ranului mai întâiu mănunchiul de generali, apoi, d. Gr. Cazacliu, rezident regal, prezintă rând pe rând Suveranului asistenţa. Fie­căruia Majestatea Sa Regele îi strânge mâna şi in permanenţă un surâs de voe bună şi mulţu­mire sufletească îi flutură pe buze. O CLIPA EMOŢIONANTA Cea mai emoţionantă şi mai sfân­tă clipă, în ceasul acesta al prezen­tărilor a fost de bună seamă aceea când în faţa Maiestăţii Sale Rege­lui, Părintele oştirei, s’au prezen­tat rând pe rând delegaţii felurite­lor regimente ba­rasa bene ca să-I salute prezenţa Sa pe pământul basarabean şi parcă să-i mulţu­mească pentru câtă fericire şi băr­bătesc curaj le-a adus lor această vizită. Se prezintă astfel mai în­tâiu colonelului comandant de re­giment, apoi un căpitan, un locote­nent sau sublocotenent, un pluto­nier, un sergent, un caporal, un fruntaş şi un soldat. Soldaţii nu se emoţionează că au în faţa lor pe însuşi Regele Ţării. Ei iau mândra poziţie de drepţi, cată voiniceşte în ochii Suveranului şi întinzând mâ­na spre mâna ce li se întinde, parcă spun: Majestate ai Tăi suntem, cu gândul la Tine şi la Ţara noastră stăm neclintiţi aici la hotare şi ni­mic şi nimeni nu va clinti, ascul­tători poruncii Taie. PLECAREA Cu acelaş ceremonial, Majes­­tatea Sa Regele după ce într’o sală alăturată a făcut cerc cu membrii guvernului, fruntaşii oş­tirii şi ai vieţii publice basara­­bene, e gata de plecare. Muzica intonează Imnul Regal, oştenii prezintă arma, uralele mulţimii isbucnesc din nou şi automobilele alesului cortegiu se îndreaptă spre gară. In drum, M. S. Regele răspunzând unei invitaţii a d-lui general Pantazi, s’a oprit la co­manda unei baterii de artilerie călăreaţă, vizitând întreaga aşe­zare ostăşească, de la grajduri, dormitoare şi sală de mese. A­­dânc mulţumit Suveranul a avut cuvinte de laudă faţă de coman­danţi, iar oştenii au­ oferit ca a­­mintire Suveranului lor o sta­tuetă de bronz, reprezentând un cal La ora 13.30 M. S. Regele pă­răseşte Chişinăul, petrecut până la gară de întreaga suită care l-a întâmpinat la sosire. Pe străzile Chişinăului, până noaptea târziu nimeni nu avea alt prilej de vorbă decât această înaltă vizită, fiecare arătându-şi bucuria că a putut fi aşa de a­­proape de Acela care aşa de a­­dânc este întotdeauna în­ sufletul tuturor. Aseară la orele 7 a încetat subit din viaţă, la domiciliul său din str. Toamnei, profesorul univ. Grigore Trancu-Iaşi, fost ministru. Defunctul a fost cel dintâi mini­stru al Muncii şi Asistenţei Sociale la noi. Moare în vârstă de 67 ani. ULTIMELE CLIPE ALE DEFUNCTULUI Moartea profesorului Grigore Tran­­cu-Iaşi a survenit pe neaşteptate. Acum două zile s’a reîntors dela Braşov unde a petrecut sărbătorile. Eri s’a arătat jovial ca întotdeau­na şi bine dispus. Dimineaţa a vizi­tat Expoziţia colonelului Băgulescu, apoi a participat la concertul dela Ateneu. La prânz a fost invitatul familiei I. G. Stoian. In cursul după amiezii s’a reîn­tors acasă, apoi înspre seară a eşit din nou în oraş. N’a stat mult căci la ora 7 fără un sfert seara, s’a reîntors. Imediat după sosirea acasă s’a simţit rău. Membrii familiei au telefonat du­pă un doctor. N’au trecut nici câte­va minute şi profesorul Trancu-Iaşi şi-a dat sufletul. PERSONALITATEA DEFUNCTULUI S’a născut la 23 octombrie 1873 stil vechi, la Târgu-Frumos. Era fiul cel mai mar­e al negustorului Lazăr Tr­ancu, fost pe vremuri ajutor de primar al Târgului­ Frumos. Pe când era la Iaşi în prima clasă de liceu o groaznică nenorocire se abătu asupra casei sale părinteşti. Un incendiu distrusese clădirea şi mărfurile lui Lazăr Trancu. Zdrobit de atâta durere tatăl profesorului de mai târziu, mult. Grigore Trancu­­iaşi avea 11 ani. Din clipa aceia începu lupta pen­tru existenţă. S-a înscris apoi la şcoala comercială. Premiant întâi al cursurilor, apoi absolvent, ajunge mic funcţionar al Băncii Naţionale din Iaşi. Muncitor, cinstit şi afabil, îşi cu­cereşte odată cu treptele ierarhiei funcţionăreşti şi simpatia tuturora. In orele de odihnă îşi prepară studiile. Trece bacalaureatul şi se înscrie la facultatea de drept. In 1902 Gr. Trancu-Iaşi e mutat la Galaţi ca şef contabil al Băncii Naţionale. După cinci ani se înscrie în baroul de Covurlui. După ce a debutat cu un onor­ariu de „doi poli", pentru redactarea unui act de cumpărare, a început să pledeze înaintea Curţii de apoi din Galaţi. Urmară apoi pledoarii în procesele de moratorii, falimente, bancrute, etc. Ajunge prodecan în Baroul de Il­fov. Confraţii l-au înţeles atât de bine încât l’au trimis în consiliu chiar la primul scrutin; voios străbate în mers legănat şi totuşi surprinzător de sprinten sălile Palatului Justiţiei, nn strângeri de mână, lansând şi înregistrând şuete, pe care le salută cu râsul său puternic şi bonom. La bară, este cald şi persuasiv, nu face o pledoarie; pare mai mult a ex­prima o convingere sau a spune un păs; tumultos, purtându-şi inima pe podul palmei, subjugă prin since­ritate, prin foc lăuntric, răscolitor­i de suflete, muzical şi poetic până în măduva oaselor, în curând adorme orice vigilenţă sau prevenţiune. La juraţi sau tribunale apăra de obicei cauzele celor oropsiţi de des­tin. Nici un apel al disperării n’a rămas lipsit de ecou în inima a­­cestui om. De o sensibilitate fără egal sufle­tul lui Trancu-Iaşi vibrează la con­tactul suferinţei. Mâna lui alină delicat frunţile apăsate de mizeria materială sau morală. ACTIVITATEA PO­­TICĂ In politică se înscrie în partidul liberal de pe vremuri şi este ales pri­­ma dată în 1914 deputat în Camera de revizuire, şi reales în constitu­anta din Mai a aceluiaş an. Avocatul nu părăsise pe economi­stul contabil şi om de finanţe. Cursul de comerţ şi contabilitate regulat ţinut, apăruse apoi în vo­lum şi avusese succesul meritat a numeroase ediţii. Revistele de spe­cialitate şi chiar ziarele publicau dese studii şi articole în sprijinul comerţului şi industriei. Tot astfel omul politic nu a înă­buşit cu totul pe avocatul, pe care-l vedem pledând în procesul ing. Cri­­stescu, de la Technica Minieră, în procesul Băncii Franco-Române şi al Băncii Naţiunei, al incendiului de la Almosino, apărând înaintea Secţiunilor Unite ale Casaţiei, fun­damentul legii de încurajare a con­strucţiilor, etc. Dar în mod fatal viaţa publică a­­vea să îi răpească tot mai mult timpul necesar vieţii profesionale. Fără a întrerupe cu totul contactul cui colegii, a căror afecţiune cres­cândă l-a adus în Consiliu, — şi a­­poi la prodepanatul baroului de Il­fov, — în Consiliul superior al Uniu­­nei Avocaţilor din România şi la preşedinţia Cercului Avocaţilor din Bucureşti, — Trancu-Iaşi s’a consa­crat, — ca în tot ce a făcut, — vie­ţii publice. După ce fusese ales în Camera ce a f­uncţionat la Iaşi in timpul guver­nului Marghiloman, Trancu-Iaşi se înscrie în Liga Poporului al cărei steag îl desfăşura generalul Avere­­scu, pe vremuri. In 1920, numit ministru fără por­tofoliu în cabinetul Averescu are meritata satisfacţie de a realiza în­fiinţarea ministerului Muncii şi O­­crotirilor Sociale şi de a fi ctitor şi organizator al acestui minister. A realizat nenumărate construcţii de spitale, de dispensare, de cămi­­nuri, dar a pus bazele serioase ale organizaţiei muncitoreşti şi sociale în ţara românească, unificând legile de asigurare socială, alcătuind legea conflictelor de muncă, datorită că­reia s’au redus prin concili­aţiune zi­lele de grevă dela 1.700.000 la 100 de mii într’un singur an: legea sin­dicatelor profesionale, legea cerşeto­riei şi vagabondajului, care a înte­meiat coloniile de muncă, şi legea de încurajare a construcţiilor. Aseară corpul neînsufleţit a lui Trancu-iaşi a fost aşezat pe cata­falc. In jurul catafalcului îl plângeau nemângăiata soţie, d-na­ Maria Trancu-iaşi, îndureratul fiu, Eugen Trancu-iaşi, d-na Lucia Schawen­­breuck, fiică, precum şi d. procuror general Mu­ssir de la Curtea de Apel, cumnat, d-na dr. Maria Trancu-Rai­­ner, d-n­a prof. Eufrosina Săvescu şi alţii. Corpul neînsufleţit va fi aşezat azi la amiază pe un catafalc în aula Academiei de înalte Studii Comer­ciale. V. Vişovu minorităţii ruse 9. I. 1940 Cuvântul d-lui Iile Giuriuluc, reprezentantul minorităţii ucrainiene D. N. Alfeevski, repre­zen­tantul minorităţii ruse INFORMAŢIUNI EXTERNE Senatorul Cini, comisarul ge­neral al guvernului italian la ex­poziţia de la Roma, a oferit un dejun în onoarea d-lui Rene Bes­­nard, comisarul general al Fran­ţei la expoziţie. Au asistat la acest dejun şi d-nii Francois Poncet, ambasa­dorul Franţei la Roma, şi d. Gua­­riglia, ambasadorul Italiei la Pa­ris. (Rador). Preşedintele Republicei France­­ze, d. Albert Lebrun, a primit după amiază pe Nunţiul Aposto­lic, înapoiat de la Roma Sâmbătă dimineaţa, care a venit să-i pre­zinte urările membrilor corpului diplomatic acreditat la Paris. (Rador). D. Gentin, ministrul francez al comerțului, a primit Sâmbătă după amiază pe ambasadorul bri­tanic. (Rador). D. Kohl, ministrul Afacerilor Străine al Norvegiei, a declarat presei că, contrar unor svonuri ce au circulat în mai multe capitale străine, negocierile comerciale an­­glo-norvegiene nu au ajuns la un punct mort. De o parte și de alta se examinează noi propuneri. (Ra­dor). D. Kensuke Horinouchi, ambasa­dorul Japoniei, a făcut o vizită d-lui Cordeli Huli, șeful departamentului de Stat. Se crede că această vizită este în legătură cu negocierile comerciale dintre Statele Unite și Japonia. (Ra­dor). ^ввгв1швшнвв1нш eli­e. Regele strângând mâna soldaţilor in districtul Varşovia au fost deschise până acum 17 şcoli ger­mane. Alte 25 şcoli germane vor fi deschise în curând. (Rador). Ziarul „Asahi” anunţă că un număr de 579 marinari germani de pe vaporul „Columbia”, scu­fundat acum câteva zile de pro­priul său echipagiu, cari fuseseră debarcaţi la New-York, au de gând să se înapoieze în Germa­nia prin Japonia şi Siberia. Vreo 40 din ei, printre cari că­pitanul, s-au îmbarcat Sâmbătă la Los Angeles pe un pachebot japonez. Alţi 220 se îmbarcă Luni pe alt vas japonez, iar ceilalţi vor pleca mai târziu. (Rador). D. Mussolini a însărcinat pe ge­neralul Caraciolo, comandant de corp de armată, cu supravegherea generală a armelor tehnice (artile­rie, trupe de geniu și motorizare). (Rador). Vapodul „Tiphan”, care venea de la Alexandria cu 200 pasageri și o importantă încărcătură, a fost arun­cat de furtună pe coasta regiunii Analalapa și se află într’o situație critică. (Rador). Corespondentul agenţiei C. N. R. transmite: Cercurile guvernamentale decla­ră că s’a ajuns la înţelegere de principiu între guvernul japonez şi Yang Cing Yei cu privire la for­marea unui nou guvern în China. (Rador). Agenţia Tass trasmite: Sovietul suprem al U.R.S.S. a ra­tificat tratatul de comerț între S. S. și China, semnat la ,15.

Next