România - Provincie, februarie 1940 (Anul 3, nr. 615-628)

1940-02-16 / nr. 615

TINERETUL ROMÂN ŞI MAREA PRIETENIE A TINERETULUI ITALIAN . Teofil Sidorovici, coman­­­­dan­tul Străjii Ţării se află în acest moment în drum spre Roma, unde a fost invitat oficial de organizaţiile tineretului italian. Invitaţia şi vizita aceasta, născute din dorinţa comună a­­unei cât mai bune cunoaşteri şi cât mai strânse apropieri între tinerii celor două ţări, trebuesc privite nu numai în caracterul lor oficial şi nu numai în ros­turile lor de moment. Invitând pe d. Teofil Sido­rovici la Roma, guvernul ita­lian, prin organizaţiile sale com­petente, a subliniat preţuirea deosebită pe care Straja Ţării o află în ţara tinereţii însăşi. Născută din înalta dorinţă a Majesităţii Sale Regelui Carol al II-lea de a creşte tineretul nostru într’o libertate organi­zată şi într’o ordine genera­toare de viguroase elanuri, Straja Ţării reprezintă astăzi unitatea în care se făureşte su­fletul mai curat şi trupul mai vânjos al generaţiilor româneşti de mâine. Sub semnul Suveranului şi sub conducerea dinamică a unui comandant luminat de princi­piile cele mai generoase şi de metodele cele mai potrivite su­fletului nostru, patru milioane de tineri români se făuresc as­tăzi la căldura unui singur ideal şi a unei singure discipline. Roadele generoasei strădanii, pe care sub ochiul atent al Ma­­jestăţii Sale Regelui, d. Teofil Sidorovici şi Straja Ţării o des­făşoară, şi-au aflat şi ecoul şi preţuirea cuvenită, peste ho­tare. Interesul pe care Italia, ţara ce îşi întemeiază puterea şi glo­riosul rol în vârtejul lumii ac­tuale, pe tineret, interesul pe care Statul în care tinereţea este principiu de viaţă şi de propăşire, îl arată marii orga­nizaţii a tineretului român, în­semnează în acelaş timp o pre­ţioasă verificare a rodniciei unei munci şi expresia unei adânci corespondenţe de gând şi de sentiment. Şi corespondenţa aceasta, în­tâlnirea aceasta pe un înalt principiu de viaţă, întemeierea aceasta a vieţii de Stat pe creş­terea liberă dar disciplinată a tineretului nu este întâmplă­toare, ea constitue expresia cea mai firească a unei profunde identităţi structurale. Datornice aceleiaşi latinităţi de mare tradiţie, Italia veacu­lui XX şi România Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, a­­firmă aceiaş neclintită preţuire pentru libertăţile organizate, pentru dinamismul ordonat, a­­firmă acelaş vehement refuz pentru anarhicele manifestări şi pentru acţiunile ce nu pot în­semna o contribuţie la mai buna întemeiere a lumii în care trăim. Cu metode şi cu mijloace pro­prii, dar în acelaş spirit res­pectuos pentru luminoasa ordi­ne romană, Italia şi România urmăresc astăzi şi în viaţa lor internă şi în viaţa internaţio­nală, un ideal comun de muncă fertilă şi de pace demnă. Invitând la Roma pe d. Teo­fil Sidorovici, tineretul italian a afirmat încă odată amiciţia adâncă şi cuprinzătoare pe care o poartă ţării şi tineretului nostru; răspunzând acestei in­vitaţii, d. Teofil Sidorovici, co­mandantul Străjii Ţării, a găsit un fericit prilej să ducă Marii Italii, salutul unei Românii ti­nere ce iubeşte şi marile tra­diţii şi rosturile de astăzi şi nădejdile de mâine ale Romei eterne. R. S. REGELE CAROL II COLABORAREA DINTRE TINERETUL FASCIST ŞI CEL ROMÂN SE VA DESVOLTA TOT MAI MULT Presa italiană acordă o deosebită importanţă vizitei la Roma a d-lui Teofil Sidorovici, comandantul „Străjii Ţării”­ ­ii Ţării” este un realizator ad­mirabil al gândurilor M. S. Rege­lui Carol II şi un prieten sincer al Italiei fasciste, care s’a bucurat până acum în trei rânduri de vi­zita d-sale şi care-l va primi şi de astă data cu plăcere”. Ziarul arată apoi modul în care e organizată „Straja Ţării” subli­niind scopurile şi idealurile nobile care o îndrumă. ROMA, 13. (Rador). — Ziarele italiene publică pe primele pagini şi la loc de frunte ştirea plecării d-lui Teofil Sidorovici, coman­dantul ,,Străjii Ţării”, de la Bucu­reşti la Roma, şi subliniază de­claraţiile făcute înainte de ple­care, cu care prilej şi-a exprimat bucuria ce o simte de a putea vi­zita Italia şi speranţa că, colabo­rarea dintre tineretul fascist şi cel român se va desvolta tot mai mult. „Messagero” scrie că la pleca­rea d-lui Sidorovici din Bucu­reşti a domnit o atmosferă de caldă înfrăţire între asistenţii ro­mâni şi cei italieni. ,,Piccolo”, pe prima pagină, cu titluri mari, anunţă plecarea spre Roma a d-lui Sidorovici şi sosi­rea sa Miercuri după amiază în capitala Italiei. Ziarul publică o amplă biogra­fie a comandantului „Străjii Ţă­rii şi publică cu litere mari mesa­­giul adresat tineretului fascist prin postul de radio Bucureşti. „Popolo di Roma”, după ce pre­zintă o biografie a ilustrului oas­pete, scrie că comandantul­­,Str.- D. TEOFIL SIDOROVICI ACŢIUNEA PE FRONTUL DE VEST SE INTENSIFICĂ DIN NOU Artileria franceză şi cea germană au intrat în acţiune LUXEMBURG, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei Havas transmite: Imediat la Est de Moseila, acţi­unea pe front se intensifică din nou. Artileria franceză a început să tragă intens în cursul nopţii în di­recţia Thammelsberg. Tirul a reîn­ceput Marţi dimineaţa la ora 8. Artileria germană a răspuns tră­gând asupra regiunei Apaschkirsch. In tot cursul dimineţii locuitorii din regiunea Mosellei au auzit sgo­­motul motoarelor de avioane. Gâlceava care s’a produs în unele centre din Apus cu pri­vire la atitudinea României neutrale de astăzi, se datorește fără îndoială petrolului nostru, — „tezaur mai blestemat decât aurul Rinului din legenda Ni­­belungilor”, cum zice d- prof. Gh. I. Brătianu într’una din re­centele sale lucrări. Din această gâlceavă s’a pu­tut desprinde lămurit reproşul enervat al câtorva glasuri cari aruncau mustrări nedrepte Ro­mâniei, făcând-o „ţară profitoa­re”, când ea ar trebui să fie prietenă gata la orice sacrifi­ciu... Este uşor de înţeles, că toc­mai sentimentul de prietenie ne-a oprit să tragem cine ştie ce concluzii din această trecă­toare şi superficială enervare, pentru care avem cea mai justă comprehensiune. Dar tot atât de uşor se poate înţelege, că nu e cazul să re­venim asupra sistemului impus de severa noastră neutralitate, fără a provoca urmări din cele mai inoportune atât pentru ţa­ră, cât şi pentru situaţia gene­rală a Continentului. Ultimul nostru articol, din seria deschisă, va fi închinat concluziunilor politice. Vom fo­losi prilejul ca să arătăm de ce România păstrează cu seve­ritate conduita neutrală pe ca­re i-o impun deopotrivă intere­sele ei şi Interesele păcii, la care omenirea nu încetează a se gândi şi a râvni cu întreg sufletul ei sbuciumat şi chinuit. Acum, revenim la petrol. Politica noastră faţă de pe­trol evoluiază normal. Accen­tuăm acest lucru de la început, pentru că după cum se va ve­dea, comisariatul recent în­fiinţat nu reprezintă o măsură de oportunitate meschină, în­dreptată împotriva cuiva, ci una firească şi logică, în per­fectă armonie cu desvoltarea comerţului exterior al Româ­niei. De mult, când aurul acesta „blestemat” nu reprezenta su­biect de atracţie decât pentru capitalurile intrepride. Statul român şi-a deschis larg porţile în calea marilor societăţi căro­ra le-a oferit nu numai toate înlesnirile şi garanţiile, ci chiar protecţiunea sa. Pe atunci România avea ne­voie de fecundarea capitalului străin; iar acesta, cu alura lui de mare aventură, s’a oprit bu­curos pe pământul ei gras, care mustea de toate belşugurile şi de toate bogăţiile. Să recunoaştem deschis şi cavalereşte, că socotelile au ieşit foarte bine pentru societă­ţile întreprinzătoare, şi, con­form cu modestele sale preve­deri, pentru Statul român, care s-a rezumat la fiscalitate, şi la un sistem de taxe de o duioasă naivitate. Nu este în aceste vorbe nici o umbră de regret sau de amă­răciune. Se poate întâmpla să vibreze discret un sentiment de melancolie, dar acesta e prin definiţie afectiv, abstract, şi deci inoperant în socoteli. Abia după răsboi, când ma­rile adevăruri ridicate luminos din oase şi din sânge de luptă­tori români ne-au împresurat ocrotitor, indicându-ne drumul ce avem de urmat spre deplina noastră limpezire din întunecă­rile istoriei, s’a pus în frămân­tarea vieţii politice româneşti problema gravă a petrolului ca instrument esenţial în avuţia naţională. Ochii ne-au fost deschişi bine, tot prin... bunăvoinţa societăţi­lor şi a capitalurilor streine, cari roiau (honny soit, qui mal y pense...) în jurul Conferinţei de Pace. Le mulţumim­ Nu au a se plânge de rezulta­tul acelor frământări, căci aces­tea s’au soldat — ca să zicem aşa — tot în favoarea lor. Lu­crurile au rămas ca înainte. Sta­tul român amăgindu-se dulceag şi fraternei cu fiscalitatea lui modestă, iar capitalurile profi­tând dintr’un plasament aproape uitat. Suntem prea gentilomi şi prea cavaleri din fire, ca să înfăţişem regrete pentru această stranie desfăşurare a realităţilor. Un „bon mot” ne consolează: de ce ni s’ar lua în nume de rău? Iată însă, că petrolul a ajuns prin evoluţia tehnicei, moderne, factor esenţial în însăşi, cumpă­na lumii............... . Transformarea lui din instru­ment accesoriu într’un­ul de pri­mă utilitate, nu ne putea lăsa in­diferenţi. In definitiv dacă este bine stabilit că funcţiunea creia­­ză organul, — aceiaş ordine a lucrurilor impune ca un fenomen economic nou, să pretindă o po­litică nouă. Г J • ' . v :. Dar şi în împrejurările schim­bate prin voia vremurilor, cel dintâi gând al nostru s’a îndrep­tat tot spre capitalul strein. Tre­buia să apreciem înainte de a ne orienta asupra vastelor proporţii ale problemei şi mai înainte de a lua vreo hotărîre, dacă acest capital şi-a găsit suficientă com­pensaţie în profitul cumulat dea­­lungul deceniilor de exploatare petroliferă, ori nu. In caz nega­tiv, un sentiment de onoare ne-ar fi împiedecat să schimbăm mer­sul lucrurilor, chiar dacă am fi observat cu mirare, o scădere păgubitoare a producţiei şi im­plicit a veniturilor Statului, într’o vreme când sporirea ei ne apă­rea absolut naturală. Am cercetat deci cu grije si­tuaţia, şi, mulţumim lui Dumne­zeu, am găsit-o satisfăcătoare: capitalul plasat în întreprinderile petrolifere a izbutit să înregis­treze frumoase beneficii în cursul vremurilor, aşa ca în momentul când petrolul devenea factor de cumpănă a politicei mondiale, iar producţia lui interes suprem de Stat,, puteam interveni cu conştiinţa împăcată, neaducând nimănui prejudiciu. . Cu aceasta am ajuns la ac­tualitatea cea mai arzătoare a problemei. Vom con­tinua în numărul vii­tor, spre a ajunge apoi la încheierea po­litică a cercetărilor noastre. ȚARA PROFITOARE... PETROLUL MÂINE, PETROLUL (urmare). ГЦ^\ЛЛЛЛЛЛ/УЛЛЛ/У\ЛЛЛЛЛ/ЦУЦХ/ЛГ MARINA FRANCEZĂ DE RĂZBOI X 61, unul din cele mai moderne contratorpitoare ale marinei franceze „EVENING NEWS" ANUNŢA DIN LONDRA: „In oceanul Atlantic s’ar putea întâmpla evenimente Nouă vapoare germane au părăsit porturile de adăpost şi vor încerca să străbată blocada britanică LONDRA, 13 (Rador).— Hanii ,,Evening­ Newset anunţă că­ şase vapoare germane­, au părăsit portul spaniol Vigo, sperând ca la adăpostul întuneric­­i­lui să poată străbate blocada britanică. Trei alte vapoare germane au plecat din diferite porturi braziliene, în afară de „IVakarna". Ziarul arată că toate aceste vapoare, care se a­­fla­u în porturi neutre încă de la începutul războiu­lui, au primit ordinul să încerce a se înapoia și Germania, iar, dacă ar fi surprinse, să-și provoace singure scufundarea. Trebue deci, continuă ziarul, să ne așteptăm la evenimente dram­atice în Atlan­tic. -­.. . Vapoarele în chestiune ar fi „Wangoni", „Wa­­hehe", „Orizaba“ „Arucas“ „Rostock" și Morea“ ca­re au plecat din Vigo. Din Brazilia au plecat* în afa­­ră de „Wakarna", „Wolfsburg", „La £огтщЧ și 3,Kp£ nigeberg" ------■-------­_ Ac.

Next