România - Capitala, martie 1940 (Anul 3, nr. 630-644)

1940-03-01 / nr. 630

TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. - -------- Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 4L Administraţia 5.57.77 Serviciul Publicității 4.89.05 Administrălia: Scara C. Et. I U­n glas de la Roma Inocenţiu Micu-i ! [ In zilele trecute am cetit in-1 . Cnram га1-н«ипя îИг1и1осл4лo-*»o. îoi^o |­i.ui­muţiuuvu îiiuu-wevvuui v uuu îndoială, că mitropolitul Bla­jului a depus o coroană de flori pe mormântul episcopu­lui mucenic Inocenţiu Micu, adormit în Domnul la Ro­ma în anul 1768 şi aşezat spre vecinică odihnă în cripta dela „Madonna del Pascolo”, din Cetatea eternă. In alte împrejurări, închi­narea pioasă a mitropolitului dela Blaj n’ar fi răscolit poate în sufletul nostru atâta vâl­­toare de simţăminte, câtă s’a ridicat astăzi, par’că anume ca să se întâlnească cu alte vâltori, abătute asupra noa­stră din frământarea vremu­rilor pe cari le trăim.I­­­coana lui Inocenţiu Micu- Klein se desprinde însă din ciocnirea celor două revărsări de sentimente, mai osebit ca altădată, mai grăitoare în du­reroasa ei împietrire, decât totdeauna... Ea se profilează deasu­pra sgomotoaselor controver­se contemporane în cari sun­tem chemaţi şi noi prea ade­seori, î­şi porunceşte cu li­­i­niştită aşteptare, o clipă de tăcere... Nu i se poate refuza lui Inov­­ cenţiu Micu, această cerere venită după aproape două su­te de ani, din groapa lui săpa­tă în pământ latin, sub zidurile bisericii „Madonna del Pas­colo”. Nu i se poate refuza, pen­­tri­că el vrea să rostească un cuvânt de limpezire tocmai în controversa care tulbură atât de mult și atât de stăruitor pe — mai număros nu numai de­pof ntPIPiQflv t10Îîll«ta o A PrunciiHu­i vi tviti v uttuiuiiv u m uvuiumi) dar chiar decât toate laolaltă, iar contribuţiile sale de avere şi da sânge întrec cu mult pe ale ce­lorlalte naţiuni, precum arată chiar statistica din 1733 — con­tinuă episcopul mucenic. — E un principiu de dreptate elementară — adaugă el mai târ­ziu — că cine are datorii, tre­bue să aibă şi drepturi (qui sen­tit onus, sentiat et commodum). Altminteri nu e cu putinţă... Dar iată lupta parlamentară a acestui vajnic român, în dieta ar­deleană din Septembrie 1737, când deputaţii popoarelor privi­legiate urlau că nu există na­ţiune, ci numai „plebe” valahă, sau în dieta din 1744, când Ino­­cenţiu Micu singur, împotriva tu­turor, apăra poporul român, „rănit până la oase”, care suspi­nă „într’o robie mai grozavă de­cât robia egipteană”. — „N’aţi lăsat bieţilor români nimic în afară de piele, încât nu au cu ce să se hrănească. Oare nu românii vă lucrează ocnele de sare, minele de aur şi de fier, iar de pe unii despuiaţi şi pie­lea”? — striga el în şedinţele dietei către magnaţii cari refuzau poporului român dreptul de a fi socotit naţiune, înfruntându-i cu tunetul glasului şi cu flacăra sfântă a revoltei sale fără putin­ţă de înfrânare. Drumuri peste drumuri, — me­morii peste memorii a ostenit Inocenţîu Micu-Klein spre a do­vedi Vienei oportuniste, dreptul neamului românesc din Ardeal Io tr'olo­c*î Io elnnnti *9*oo *ила'п! 144 * 144(44 91 141 OtCltSUUll Va 111V1S1V4 sale. Că n’a isbutit să apuce biruin­ţa acestui drept, — e în logica aspră a destinului nostru mesia­nic. Că Viena continua nepăsă­­toare echilibristica ei frivolă cu „popoarele” monarhiei, — e în logica destinului ei, împlinit a­­cum două decenii, după rânduia­­la lui Dumnezeu. Şi că Inocenţiu Micu a murit pribeag la Roma, după ce îşi vânduse şi crucea episcopală ca să aibă cu ce se hrăni, este iarăşi în firea destinului tuturor luptă­torilor români, din trecutul no­stru plin de suferinţe. Dar astăzi, când pe urma atâ­tor încercări poporul român a ajuns stăpân pe moşia ce-i apar­ţinea de drept şi de fapt, glasul mucenicilor şi evocarea suferin­ţelor vin să demonstreze, că nici o jertfă n’a fost de prisos, nici o mucenicie nu s’a pierdut în van, ci totul a fost orânduit cu tâlc a­­dânc de marele diregător al lu­mii: în ceasuri de frământare, trecutul acesta bogat în suferinţe se ridică spre a mărturisi, ceia ce trebuie să fie mărturisit. Cu atât mai bine, dacă mărtu­ria se întâmplă a se petrece la Roma, unde se întâlnesc firele atâtor controverse, şi unde lu­mea e în drept să gă­ ■ sească senina înţe­lepciune pe care Ce- Nou­tatea eternă trebue Ir s’o aibă în virtutea ll veciniciei sale... !— — ТМ 5 Я unii şi pe alţii, încercând cu vădită inoportunitate să ne tulbure dacă e posibil şi pe­­ noi...­­ Nu i se poate refuza, pen- i­­­truca el vorbeşte de dincolo­­ ■ de veacuri, cu glasul adevă- ; I rului purificat în apele Ceru- 11 lui şi pentrucă el are dreptul ] | să vorbească într’o cauză că- j ' reia i-a dăruit mucenicia vie- t r­­ii sale. AVIOANE ENGLEZE AU SBURAT MARII, MULT DEPARTE IN INTERIORUL GERMANIEI LONDRA, 28. (Rador). —For­ţele aviatice britanice au făcut Marţi cea mai importantă pă­trundere în interiorul Germaniei de la începutul războiului. Această pătrundere a fost fă­cută în întuneric de grupuri se­parate de avioane. Aparatele bri­tanice au făcut zboruri de recu­noaştere deasupra insulei şi gol­fului Heligoland, deasupra coa­stei Mării Nordului, deasupra li­nei importante regiuni din inte­riorul Germaniei de vest, precum şi deasupra mai multor regiuni fortificate importante din Ger­mania de nord. De asemeni zboruri au fost făcute deasupra Balticei în timp ce alte avioane zburau prin cen­trul Germaniei, ajungând până sub cerul Berlinului. SENTINELA Soldat german, Intr’un avantpost pe frontul de Vest . Alcătuirea legii pentru împiedecarea cumulului în funcţiunile publice Consiliul de miniştri a ţinut şe­dinţă în ziua de Miercuri 28 Fe­bruarie a. cu ora 17,30, sub preşe­dinţia d-lui prim-ministru consi­lier regal Gh. Tătărescu. D. ministru al Agricul­turii şi Domeniilor a ex­pus măsurile de luat de către toate organele ad­ministrative în vederea executării campaniei a­­gricole. Consiliul a dat deplină aprobare proec­­tului propus. Consiliul a luat apoi în desba­­tere principiile de bază ale nouii legi ce urmează a fi alcătuită pen­tru împiedecarea cumulului în func­ţiunile publice, desemnând o comi­sie interministerială pentru întoc­mirea proiectului. Consiliul a rezolvat lucrările cu­rente şi a luat sfârşit la orele 20. ,, Cân­d satele noastre vor fi ridi­cate la buna stare dorită d­e t­o­ţ­i, preotul va putea lucra mult mai uşor, iar munca d-lor comandanţi şi subcomandanţi se va desfăşura mult mai firesc, mergând din pro­gres în progres “ A DECLARAT D. CONSI­LIER REGAL AL. VAI­DA VOEVOD, PREŞEDINTE­­LE F. R. N*I LA CONFE­­RINȚA COMANDANȚI­LOR GĂRZILOR NAȚIO­NALE -11 .A Reportajul In pag. 5-a . LINIA MAGINOT ReNo ao^*mă«gfdMa»tă și fearafe РЮШ, Ш stempatate agasate ale liniei. Magin A­A MARTIE 1940 16 pagini Pasagiu! BIROURILE Calea Victoriei 50 direcția şi Redacția: Scara « Ed. » victoria IN CAMERA COMUNELOR S’A PUS PROBLEMA UNEI EVENTUALE CONFERINŢE A PACII LONDRA, 28 (Radar). — Proble­ma unei eventuale conferinţe a pă­cii a fost­ ridicată. Miercuri, in Ca­mere, Comunelor. Deputatul laburist Henderson­ a întrebat dacă viitoarea conferinţă a păcii va asculta de reprezentanţii oricăru­i guvern european ce ar dori să aducă revendicările sale de ordin naţional în faţa conferinţei. D. Butler s-a referit la discursul rostit. Sâmbătă, în Birmingham de d. Neville Chamberlain, cu ca­re pri­lej a arătat clar că nici Anglia, ■nici Franţa nu­­ doresc să construias­că singure noua Europă. Această declaraţie poate să con­stitue o asigurare pentru d. Hen­­derson.­­ «Laburistul Davidson a cerut gu­vernului să precizeze punctele asu­pra cărora ar fi gata să înceapă ne­gocieri de pace. D. Buttler a răspuns că problema a fost definită clar prin cuvântarea d-lui Chamberlain la care nu mai este nevoe a mai aduga ceva. WASHINGTONI 2B (Ra­dor). — Ura grup de sena* tori va cere guvernului Statelor lipite sa să pro­­pună Angliei să vândă iu* silele Bennsde în contul datoriilor de raufeoî» Declarațiile d-lui Lloyd George daca anglia vrea im război SCURT, TREBUE SA SE PREGATEASCA PENTRU UNUL DE LUNGA DURATA . 4 ’ '* • . f N •; referindu-se la posibilitatea unui război cu U. R. S. $., bărbatul de stat britanic socoteşte inoportun luarea unor mnui obligații LONDRA, 28 (Rador). — Luând cuvântul Miercuri la Londra la o în­trunire, d. Lloyd George a declarat intre altele. ..Naţiunea admite că este drept ca noi să luptăm pentru dreptul inter­naţional şi că trebue să continuăm acţiunea noastră până se va ajunge la o­ pace onorabilă, echitabilă şi durabilă. Când se va realiza pacea, ea nu trebue să fie un pact desconsi­derat, ci o pace având toate elemen­tele necesare pentru permanenţă şi durată­. Este sigur că va fi o pace care nu va­ constitui o abdicare delà princi­piile, delà angajamentele, delà pro­misiunile şi delà încrederea ce ni s’a acordat. Dacă vreţi cu adevărat, un război scurt, trebue să vă pregă­tiţi pentru un război de lungă durată. Cel puţin pe unul din fronturile vitale, după părerea mea, nu suntem deplin pregătiţi, şi acesta este fron­tul aprovizionării cu alimente"1. Făcând o comparaţie între actuala blocadă a Germaniei­ cu aceea din războiul anterior, d. Lloyd George a spus*.Atunci ei erau aproape încer­cuiţi. Azi, uşa lor din spate şi uşile laterale sunt libere. Ei au stabilit di­ferite acorduri comerciale cu ţările din jurul lor". Ocupându-se apoi de posibilitatea unui război cu URSS, d. Lloyd Geor­ge a spus: „Am întreprins o acţiune de mare amploare. Ea pune în joc toate for­ţele noastre. Nu trebue să luăm noui riscuri". D. Lloyd George a terminat adre­sând un­ apel către populaţia rurală spre a spori producţia alimentară­. ANIVERSAREA ÎNCORONĂRII SANCTITĂŢII SALE PAPA PIUS XII Duminecă 3 Martie, la orele 11 dimineaţa, va avea loc, în Catedrala Sf. Iosif din str. Ge­neral Berthelot, o ceremonie religioasă cu prilejul primei a­­niversări a încoronării Sancti­tăţii Sale Papa Pius al Xll-lea. Locuri vor fi rezervate re­prezentanților Guvernului și membrilor Corpului Diplomatic cari doresc să ia parte la acea­stă ceremonie. S

Next