România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 720-734)
1940-06-01 / nr. 720
Anul 1119³» 720 TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.53.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 RENAŞTERII NAŢIONALE BIROURILE Cale* Vlcftrfdl 50 Ddrtctia si Redacta: Scara B Et I Administraţia: Scara C. Et. I .__ ŢĂRANUL ROMÂN ŞI ACADEMIA — După recepţia lui Liviu Rebreanu şi alegerea lui Nichifor Crainic — Scriitorul de aspră şi adâncă rezonanţă ardelenească, Liviu Rebreanu, în discursul său de recepţie la Academia Română a îndeplinit cu simplitate o datorie care mai ales în aceste ceasuri ne era scumpă tuturor sufletelor. In loc de a elogia vreo teorie literară sau de a construi făţarnica apologie a vre’unui înaintaş, a vorbit despre ţăranul român — temelia naţiei şi a ţării. Şi a vorbit cum scrie. Fără arabescuri de stil, fără amăgitoarea sclipire a metaforelor, fără declamatorii suspine. Viguros, direct, realist. Pe pământ. Cu un simţ al tragismului individual şi colectiv, social, care răscoleşte prin a sa nemeşteşugită putere, dispensându-se de artificiul pateticului recomandat de canoanele estetice. Deasemeni, s’a ferit a-şi încadra vorbirea în vreo şcoală literară sau în vreo fostă mişcare politico-socială. Cum prea bine a spus: „In viaţa noastră ţărănimea e izvorul românismului pur şi etern. Singura noastră realitate inalterabilă a fost şi a rămas ţăranul. DE FAPT ŢARANUL NU ESTE NICI CLASA, NICI BREASLĂ, NICI FUNCŢIE, CI POPORUL ROMAN ÎNSUŞI, OMUL ROMAN“. Poate că asemenea mărturisire de credinţă ne-a mers atât de cald la inimă, fiindcă e aidoma cu tot şe-am mărturisit fără abatere ,într’-o viaţă întreagă de scris, fie zilnic, fie literar. Şi fiindcă, în ultima cercetare, aceasta au afirmat-o aproape toţi scriitorii noştri, de la începuturile literaturii româneşti, doar cu excepţia câtorva „rafinaţi" de ocazie ce se socoteau păşind în universalitate printr'o stupidă imitare a modelor, a codurilor, a şcolilor literare de-o vremelnică faimă. Nu are vre-o însemnătate amănuntul că unii poeţi şi romancieri ai marelui norod românesc, deci ţărănesc, s’au aflat cândva ori se mai află teorie înregimentaţi în cutare curent animat şi de orientări politico-sociale, pe lângă cele strict spirituale: semănătorism, poporanism, neasemănătorism, gândirism, etc. Disputele doctrinare după cernerea timpului, lasă în urmă numai amintirea unor fantome de fum. Te miri că oamenii s’au putut despărţi, învrâj- bi, încolona, pe asemenea nuanţe, pe care atât de repede timpul le-a nivelat, contopindu-se. Istoria literară — şi_IStoria cealaltă — îi îmbrăţişează pe toţi aceşti scriitori, într’o singură mare familie, ce purcede dela Kogălniceanu şi Eminescu şi Alecsandri încoace; o mare familie a scrisului românesc, cu isvorul de inspiraţie şi cu raţiunea de-a fi, în specificul nostru ţără-11GSC. Că ţăranul lui Coşbuc e pe rând idilic şi răsvrătit; că al lui Sadoveanu se estompează profilat pe melancolicul peisagiu moldovenesc; că al lui Goga îşi încleaştă pumnii; că al lui Rebreanu se înalţă din pământ, elementar, cu pasiuni telurice, ca o autentică prelungire însufleţită de instincte a pământului — acestea ce dovedesc alte decât o temperamentală interpretare subiectivă, a aceleiaşi permanente probleme? Şi nu problemă literară. Ci problemă de viaţă şi de moarte pentru naţia noastră, găsindu-şi organica expresie în literatură, după cum a găsit-o în artele plastice. Academia română, care nu e numai supremul for al afirmărilor creatoare în absolut, căutând acestor creaţii o pecete naţională, autohtonă, specific românească, atât în distribuirea premiilor cât şi în gerea membrilor s-a cârmuit aceasta întâietate acordată ilor naţionale, iar scriiin diferit de evoluţia carierii lor şi de ansamblul operii, au ştiut să-şi plătească tributul faţă de adânca obârşie a satelor, îndreptându-şi ochii într’acolo, chiar când preocupările filosofice şi estetice le mânau creaţia spre piscurile reci ale abstracţiilor. Cuvântarea de anii trecuţi a lui Lucian Blaga, la care Suveranul a răspuns în cadrul solemn al recepţiei cu o atât de înaltă înţelegere a semnelor timpurilor ce vin către noi, nu subliniază oare o grijă dintotdeauna a Academiei Române, criteriul de preţuire al operii şi creatorului? Iar alegerea de mai deunăzi, a lui Nichifor Crainic, poetul şesurlor natale, animatorul ortodoxiei şi al tradiţionalismului evoluat întru afirmarea specificului şi valorilor autohtone, nu înseamnă tot un omagiu adus nesecătuitelor zăcăminte ţărăneşti care primenesc în permanenţă naţia spiritualiceşte, după cum o primeneşte cu energie umană, cu muncă şi cu nesfârşitele contigente ale generaţiilor? In astfel de negre ceasuri, hotărîtoare pentru destinele neamurilor şi ale hotarelor, Academia Română, cinstind la secţia literară scriitorii care au exprimat îndeosebi glasul pământului, săvârşeşte şi un înalt act de afirmare naţională. Un act politic, pe măsura nobilelor criterii din trecutul apropiat, când prin Academia din România mică se pregătea, afirmându-se, România cea mare şi unită, cu reprezintanţii spiritualităţii româneşti din Ardeal, din Bucovina, din Basarabia, unirea spirituală, anticipând unirea politică şi geografică. CEZAR PETRESCU JAPONIA NEMULTUMITA DE AJUTORUL FINANCIAR DAT DE FRANŢA GUVERNULUI DIN ClUNGKING TOKIO, 30. (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite: Ocupându-se de : împrumutul de 480 milioane franci, acordat de Franţa...guvernului din Clungking, împrumut care trebuie să servească la construirea unei noui linii ferate între Juenan şi Hsuetsu, ziarul „Japan Times” scrie că acest împrumut trebuie să fie considerat ca expresia atitudinei ostile a Franţei faţă de curentul favorabil unei păci chino-japoneze. Răspunderea politică a Franţei — scrie ziarul — este mare şi ea implică primejdii mari pentru Franţa, mai ales în situaţia militară critică in care ea se află astăzi. . " 7 O DECIZIE A CONSILIULUI DE MINIŞTRI BELGIAN PARIS, 30 (Rador). — Corespontul agenţiei Havas de „undeva în Franţa” comunică: Miniştri belgieni reuniţi tot seara în consiliu au aprobat textul a două decizii, dintre cari una este astfel redactată: „In numele poporului belgian, şi având în vedere art. 32 din Constituţie, considerând că Regele este în puterea invadatorului, miniştrii, reuniţi in consiliu, constată că Regele se află în imposibilitate de a domni”. Vărul Regelui Angliei a murit pe câmpul de luptă LONDRA, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei Retror anunţă joi că Lordul Frederickk Cambridge, vărul regelui Angliei, care fusese dat dispărut, a murit pe câmpul de luptă. =s=.*E3‹. ....^ :'"'"ssss Efectele bombardamentului Aspectul unei străzi, du ca un оошшагоашеш aortán mш 1 JUNE 1940 16 papi 3 LA ATELIERELE C. A. M.-ULUI La inaugurarea nouilor ateliere C. A. M. In primul plan, d-nii miniştri Mitiţă Constaratinescu şi Constantin Giurescu VAPOR ARGENTINEAN SCUFUNDAT MADRID, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Reuter" anunţă că vaporul argentinian „Uruguay", cu o încărcătură de grâne, a fostscufundat de un submarin. O parte din echipagiul lui a fost salvat de un vas de pescuit din Coruna. Un vas din poliţia de coastă spaniolă, este în căutarea uneia din bărcile de salvare, care a dispărut. Corespondentulagenţiei Ştefani precizează că vaporul argentinian „Uruguay” a fost torpilat şi scufundat de un submarin german, dar că în prealabil vaporul fusese vizitat de germani şi că s’a dat echipagiului răgazul necesar pentru a se salva. Serviciu militar obligatoriu în Noua Zeelanda LONDRA, 30 (Rador). — Noua Zelandă a hotărît să instituie serviciul militar obligator. SAMBATA LEI NOUL MINISTRU AL ROMÂNIEI LA BERLIN SI-A LUAT IN PRIMIRE POSTUL BERLIN, 30 (Rador). . — Joi după amiază a sosit la Berlin, cu avionul, d. Alexandru Romai», noul ministru al României la Berlin. D-sa a fost primit pe aeroportul Tempellinf de d-nii von Пешта.»., director politic, von Halen, subșeful protocolului, von Bredi, toţi din ministerul afacerilor străine, de d. von Strauss, consilier de stat şi vicepreşedinte al Reichstagului, precum şi de membrii legaţiei şi consulatului general al României, în miile cu d. ministru Ciar Brabeţianu. TRUPELE ALIATE AU OCUPAT MIRUL SUB PROTECŢIA UNUI VIOLENT FOC DE BARAJ Relatarea agenţiei Havas STOCKHOLM, 30. (Rador). — Corespondentul agenţiei Havas anunţă că trupele aliate au luat Miercuri dimineaţă posesiunea din ceea ce a rămas din oraşul Narvik. Sub protecţia unui violent foc de baraj al vapoarelor de război britanice, trupele aliate au intrat în ora® prin două părţi: prin nord la Fagennes şi prin est la Straumnes, în fiordul Rombard, dealungul căruia trece calea ferată pe care se transportă minereul de fer suedez. Această linie ferată se află acum în mâinile aliaţilor. - Rezistenţa pe uscat a fost mult mai slabă decât în aer. ; CUM A FOST CUCERIT ORAŞUL NĂRUIA LONDRA. 30 (Rador). — Cu toatei că nu s’au primit încă ştiri mai complete cu privire la cucerirea oraşului Narvik, cercurile autorizate cred că oraşul a fost ocupat în urma unei operaţiuni dibace condusă de un general francez. Se ştie acum că aliaţii au făcut câteva sute de prizonieri, dar un mare, unamăr de germani plecaseră spre est. Nu se poate încă şti dacă ei au intrat in Suedia. CUM AU CAIATORIT SPRE PATRIE MEMBRII AMBASADEI GERMANE DIN BRUXELLES BERLIN, 30 (Rador)..— Anunţând sosirea la Berlin a membrilor ambasadei germane la Bruxelles, sub conducerea ambasadorului von Buelow, agenţia „D. N. B.‘‘ arată că drumul prin Franţa a fost făcut în condiţiuni penibile. Deşi se obţinuse promisiunea că trenul care transporta pe membrii ambasadei va fi tratat în Franţa ca un tren de transit, autorităţile franceze — spune agenţia „D. N. R.“ — au făcut chiar de la frontieră perchiziţii şi au arestat 14 persoane din grup, pe care le-au supus unui tratament foarte crud, pentru a obţine de la ele informaţii privitoare la ambasadă. Cei ce şi-au continuat călătoria, au trebuit să aştepte la frontiera franco-elveţiană 12 zile, până au fost eliberaţi cei arestaţi. Totuşi, trei dintreaceştia n’au mai sosit şi guvernul francez, în urma unor energice protestări, a declarat că nu este în măsură să-i elibereze sau să indice locul în care se află. Ambasadorul german, ţinând seamă de sănătatea din ce în ce mai ameninţată a femeilor şi copiilor ce făceau parte din transport, cum şi de faptul că populaţia franceză manifesta o duşmănie din ce în ce mai mare, s’a hotărît să părăsească fără cei trei dispăruţi teritoriul francez, şi a trecut în Elveţia. înainte de a părăsi teritoriul francez, d. von Buelow a adresat o scrisoare ministrului Suediei la Paris, care asigură apărarea intereselor germane în Franța, rugându-l să protesteze energic pe lângă guvernul francez împotriva procedeului autorităților franceze, care nu este conform cu dreptul ginților- -*1 fia