România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 720-734)

1940-06-01 / nr. 720

Anul 111­9³» 720 TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.53.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 RENAŞTERII NAŢIONALE BIROURILE Cale* Vlcftrfdl 50 Ddrtctia si Redacta: Scara B Et I Administraţia: Scara C. Et. I .__ ŢĂRANUL ROMÂN ŞI ACADEMIA — După recepţia lui Liviu Rebreanu şi alegerea lui Nichifor Crainic — S­criitorul de aspră şi a­­dâncă rezonanţă ardele­nească, Liviu Rebreanu, în discursul său de recepţie la Academia Română a îndeplinit cu simplitate o datorie care mai ales în aceste ceasuri ne era scumpă tuturor sufletelor. In loc de a elogia vreo teo­rie literară sau de a construi făţarnica apologie a vre’unui înaintaş, a vorbit despre ţăra­­nul român — temelia naţiei şi a ţării. Şi a vorbit cum scrie. Fără arabescuri de stil, fără amăgitoarea sclipire a meta­forelor, fără declamatorii sus­pine. Viguros, direct, realist. Pe pământ. Cu un simţ al tra­gismului individual şi colectiv, social, care răscoleşte prin a sa nemeşteşugită putere, dis­­pensându-se de artificiul pate­ticului recomandat de canoa­nele estetice. Deasemeni, s’a ferit a-şi în­cadra vorbirea în vreo şcoală literară sau în vreo fostă miş­care politico-socială. Cum prea bine a spus: „In viaţa noastră ţărănimea e izvo­rul românismului pur şi etern. Singura noastră realitate inal­terabilă a fost şi a rămas ţă­ranul. DE FAPT ŢARANUL NU ESTE NICI CLASA, NICI BREASLĂ, NICI FUNCŢIE, CI POPORUL ROMAN ÎNSUŞI, OMUL ROMAN“. Poate că asemenea mărtu­risire de credinţă ne-a mers atât de cald la inimă, fiindcă e aidoma cu tot şe-am măr­turisit fără abatere ,într’-o via­ţă întreagă de scris, fie zilnic, fie literar. Şi fiindcă, în ulti­ma cercetare, aceasta au afir­mat-o aproape toţi scriitorii noştri, de la începuturile lite­raturii româneşti, doar cu ex­cepţia câtorva „rafinaţi" de ocazie ce se socoteau păşind în universalitate printr'o stu­pidă imitare a modelor, a co­durilor, a şcolilor literare de-o vremelnică faimă. Nu are vre-o însemnătate amănuntul că unii poeţi şi ro­mancieri ai marelui norod ro­mânesc, deci ţărănesc, s’au a­­flat cândva ori se mai află teorie înregimentaţi în cu­tare curent animat şi de o­­rientări politico-sociale, pe lângă cele strict spirituale: se­­mănătorism, poporanism, nea­­semănătorism, gândirism, etc. Disputele doctrinare după cer­nerea timpului, lasă în urmă numai amintirea unor fanto­me de fum. Te miri că oame­­­­nii s’au putut despărţi, învrâj-­­ bi, încolona, pe asemenea nu­anţe, pe care atât de repede timpul le-a nivelat, contopin­­du-se. Istoria literară — şi_IS­­toria cealaltă — îi îmbrăţi­şează pe toţi aceşti scriitori, într’o singură mare familie, ce purcede dela Kogălniceanu­ şi Eminescu şi Alecsandri în­­­coace; o mare familie a scri­sului românesc, cu­­ isvorul de inspiraţie şi cu raţiunea de-a fi, în specificul nostru ţără-11GSC. Că ţăranul lui Coşbuc e pe rând idilic şi răsvrătit; că al lui Sadoveanu se estompează profilat pe melancolicul pei­sagiu moldovenesc; că al lui Goga îşi încleaştă pumnii; că al lui Rebreanu se înalţă din pământ, elementar, cu pasiuni telurice, ca o autentică pre­lungire însufleţită de instincte a pământului — acestea ce dovedesc alte decât o tempera­mentală interpretare subiecti­vă, a aceleiaşi permanente pro­bleme? Şi nu problemă lite­rară. Ci problemă de viaţă şi de moarte pentru naţia noas­tră, găsindu-şi organica ex­presie în literatură, după cum a găsit-o în artele plastice. Academia română, care nu e numai supremul for al afir­mărilor creatoare în absolut, căutând acestor creaţii o pe­cete naţională, autohtonă, spe­cific românească, atât în dis­tribuirea premiilor cât şi în gerea membrilor s-a cârmuit a­ceasta întâietate acordată ilor naţionale, iar scrii­­in diferit de evoluţia ca­rierii lor şi de ansamblul operii, au ştiut să-şi plătească tributul faţă de adânca obârşie a satelor, îndreptându-şi­­ ochii într’acolo, chiar când preocupările filosofice şi estetice le mânau creaţia spre piscurile reci ale abstracţiilor. Cu­vântarea de­ anii trecuţi a lui Lu­cian Blaga, la care Suveranul a răspuns în cadrul solemn al re­cepţiei cu o atât de înaltă înţe­legere a semnelor timpurilor ce vin către noi, nu subliniază oare o grijă dintotdeauna a Academiei Române, criteriul de preţuire al operii şi creatorului? Iar alegerea de mai deunăzi, a lui Nichifor Crainic, poetul şesurlor natale, a­­nimatorul ortodoxiei şi al tradi­ţionalismului evoluat întru afir­marea specificului şi valorilor au­tohtone, nu înseamnă tot un oma­giu adus nesecătuitelor zăcăminte ţărăneşti care primenesc în per­manenţă naţia spiritualiceşte, după cum o primeneşte cu ener­gie umană, cu muncă şi cu nes­fârşitele contigente ale genera­ţiilor? In astfel de negre ceasuri, ho­­tărîtoare pentru destinele neamu­rilor şi ale hotarelor,­ Academia Română, cinstind la secţia lite­rară scriitorii care au exprimat îndeosebi glasul pământului, să­vârşeşte şi un înalt act de afir­mare naţională. Un act politic, pe măsura nobilelor criterii din trecutul apropiat, când prin Aca­demia din România mică se pre­gătea, afirmându-se, România cea mare şi unită, cu reprezintanţii spiritualităţii româneşti­ din Ar­deal, din Bucovina, din Basara­bia, unirea spirituală, anticipând unirea politică şi geografică. CEZAR PETRESCU JAPONIA NEMULTUMITA DE AJUTORUL FINANCIAR DAT DE FRANŢA GUVERNULUI DIN ClUNGKING TOKIO, 30. (Rador). — Corespon­dentul agenţiei DNR transmite: Ocupându-se de : împrumutul de 480 milioane franci, acordat de Franţa...guvernului din Clungking, împrumut care trebuie să servească la construirea unei noui linii ferate între Juenan şi Hsuetsu, ziarul „Ja­­pan Times”­­ scrie că­ acest împru­mut trebuie să fie considerat ca expresia atitudinei ostile a Franţei faţă de curentul favorabil unei păci chino-japoneze. Răspunderea poli­tică a Franţei — scrie ziarul — este mare şi ea implică primejdii mari pentru Franţa, mai ales în situaţia militară critică in care ea se află astăzi. . " 7 O DECIZIE A CONSILIULUI DE MINIŞTRI B­E­L­G­IAN PARIS, 30 (Rador). — Corespon­­tul agenţiei Havas de „undeva în Franţa” comunică: Miniştri belgieni reuniţi tot seara în consiliu au aprobat textul a două decizii, dintre cari una este astfel re­dactată: „In numele poporului belgian, şi având în vedere art. 32 din Consti­tuţie, considerând că Regele este în puterea invadatorului, miniştrii, re­uniţi in consiliu, constată că Regele se află în imposibilitate de a domni”. Vărul Regelui Angliei a murit pe câmpul de luptă LONDRA, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Retror anunţă joi că Lordul Frederickk Cam­bridge, vărul regelui Angliei, care fusese dat dispărut, a murit pe câmpul de luptă. =s=.*E3‹. ....^ :'"'"ssss Efectele bombardamentului Aspectul unei străzi, du ca un оошшагоашеш aortán mш 1 JUN­E 1940 16 papi 3 LA ATELIERELE C. A. M.-ULUI La inaugurarea nouilor ateliere C. A. M. In primul plan, d-nii mi­niştri Mitiţă Constaratinescu şi Constantin Giurescu VAPOR ARGENTINEAN SCUFUNDAT MADRID, 30 (Rador). — Cores­pondentul­ agenţiei „Reuter" anunţă că vaporul argentinian „Uruguay", cu o încărcătură de grâne, a fost­­scufundat de un submarin. O parte din echipagiul lui a fost salvat de un vas de pescuit din Co­­­runa. Un vas din poliţia de coastă spaniolă, este în căutarea uneia din bărcile de salvare, care a dispărut. Corespondentul­­agenţiei Ştefani precizează că vaporul argentinian „Uruguay” a fost torpilat şi scufun­dat de un submarin german, dar că în prealabil vaporul fusese vizitat de germani şi că s’a dat echipagiu­­lui răgazul necesar pentru a se salva. Serviciu militar obligatoriu în Noua Zeelanda LONDRA, 30 (Rador). — Noua Zelandă a hotărît să instituie serviciul militar obligator. SAMBATA LEI NOUL MINISTRU AL ROMÂNIEI LA BERLIN SI-A LUAT IN PRIMIRE POSTUL BERLIN, 30­­ (Rador). . — Joi du­pă amiază a sosit la Berlin, cu a­­v­ionul, d. Alexandru Romai», noul ministru al României la Berlin. D-sa a fost primit pe aeroportul Tempellinf de d-nii von Пешта.»., director politic, von Hal­en, sub­­șeful protocolului, von Bredi, toţi din ministerul afacerilor străine, de d. von Strauss, consilier de stat şi vicepreşedinte al Reichstagului, precum şi de membrii legaţiei şi consulatului general al României, în m­iile cu d. ministru Ciar Brabeţianu. TRUPELE ALIATE AU OCUPAT MIRUL SUB PROTECŢIA UNUI VIOLENT FOC DE BARAJ Relatarea agenţiei Havas STOCKHOLM, 30. (Rador). — Co­respondentul agenţiei Havas anunţă că trupele aliate au luat Miercuri dimineaţă posesiunea din ceea ce a rămas din oraşul Narvik. Sub protecţia unui violent foc de baraj al vapoarelor de război brita­nice, trupele aliate au intrat în o­­ra® prin două părţi: prin nord la Fagennes şi prin est la Straumnes, în fiordul Rombard, dealungul că­ruia trece calea ferată pe care se transportă minereul de fer suedez. Această linie­­ ferată se află acum în mâinile­­ aliaţilor. -­­ Rezistenţa pe uscat a fost mult mai slabă decât în aer. ;­­ CUM A FOST CUCERIT ORAŞUL NĂRUI­A LONDRA. 30 (Rador). — Cu toatei că nu s’au primit încă ştiri mai com­plete c­u privire la cucerirea oraşului Narvik, cercurile autorizate cred­ că oraşul a fost ocupat în urma unei o­­peraţiuni dibace condusă de un ge­neral francez. Se ştie acum că aliaţii au făcut câteva sute de prizonieri, dar un mare, unamăr de germani plecaseră spre est. Nu se poate încă şti dacă ei a­u intrat in Suedia. CUM AU CAIATORIT SPRE PATRIE MEMBRII AMBASADEI GERMANE DIN BRUXELLES BERLIN, 30 (Rador)..— Anunţând sosirea la Berlin a­­ membrilor am­basadei germane la Bruxelles, sub conducerea ambasadorului von Bue­­low, agenţia „D. N. B.‘‘ arată că drumul prin Franţa a fost făcut în condiţiuni penibile. Deşi se obţinuse promisiunea că trenul care transporta pe membrii ambasadei va fi tratat în Franţa ca un tren de transit, autorităţile fran­ceze — spune agenţia „D. N. R.“ — au făcut chiar de la frontieră per­­chiziţii şi au arestat 14 persoane din grup, pe care le-au supus unui tratament foarte crud, pentru a ob­ţine de la ele informaţii privitoare la ambasadă. Cei ce şi-au continuat­­ călătoria, au trebuit să aştepte la frontiera franco-elveţiană 12 zile, până­­ au fost eliberaţi cei arestaţi. Totuşi, trei­­ dintre­­aceştia n’au­­ mai sosit şi guvernul francez, în urma unor energice protestări, a declarat că nu este în măsură să-i elibereze sau să indice locul în care se află. Ambasadorul german, ţinând sea­mă de sănătatea din ce în ce mai ameninţată a femeilor şi copiilor ce făceau parte din transport, cum şi de faptul că populaţia franceză ma­nifesta o duşmănie din ce în ce mai mare, s’a hotărît să părăsească fără cei trei dispăruţi teritoriul francez, şi a trecut în Elveţia. înainte de a părăsi teritoriul francez, d. von Buelow a adresat o scrisoare ministrului Suediei la Pa­ris, care asigură apărarea interese­lor germane în Franța, rugându-l să protesteze energic pe lângă gu­vernul francez împotriva procedeului autorităților franceze, care nu este conform­ cu dreptul ginților- -*1 fia

Next