România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 720-734)
1940-06-10 / nr. 729
гT . TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 4L Administraţia 5.57.77 _______Serviciul Publicităţii 4.89.05 Puţini au fost; mulţi s’au înmănunchiat! — După a zecea aniversare a Restauraţiei.— Dorinţa hotărîtă a Suveranului de a prăznui cei dintâi zece ani de Domnie, fără desfăşurare de fast şi de manifestaţiuni oficiale, n’a stăvilit spontana „expresie a recunoştinţei populare. De acest omagiu nu se putea lipsi sentimentul Ţării, pretutindeni, din cele mai depărtate unghere, până în inima Capitalei. S’au înălţat glasuri de prinos. Şi mai ales, a fost folosit prilejul, pentru măsura înfăptuirilor săvârşite în zece ani din îndemnul şi sub privegherea directă a Suveranului, ca după încheierea acestui glorios bilanţ, să ne încordăm noii puteri, o galvanizată voinţă, omai aspră abnegaţie întru desăvârşirea înfăptuirilor viitoare. Ştim bine că îndeosebi aceasta, ar fi răsplata cea mai deplină a strădaniilor regeşti de până acum. Ştim bine că îndeosebi, aceasta ne cere şi aceasta aşteaptă Suveranul, dela noi toţi, după puterile fiecăruia şi dela locul fiecăruia. Acum zece ani, când ne sosea pe drumul fără pulbere al Cerului, puţini din cârmuitorii de atunci se găseau pregătiţi pentru a preţui însemnătatea providenţială a acelui ceas istoric. Ţara cea mare, dar poporul cel mult, da ! cu instinctele de conservare nevătămate, au presimţit că le soseşte conducătorul firesc, comandantul de oaste mult aşteptat, supremul izbăvitor. Dar oamenii răspunderilor trecute, cu ochii îneguraţi de pasiunile lor politice şi de exegezele constituţionale, s-au lămurit mult mai încet, mult mai nesigur, mult mai absenţi de la semnele vremii care veneau către noi. A fost nevoie de această cruntă verificare a vremii, în jurul nostru şi în destinul întregei Europe, pentru ca după zece ani, chiar în cele mai deviate cugete de deformaţia şi iluzionismul politic, să străbată rolul providenţial al Regelui, realismul viziunii Sale, preştiinţa evenimentelor şi luciditatea unei vigilente politici lăuntrice şi externe, prin care astăzi suntem gata a înfrunta tot ce ne poate rezerva ameninţător viitorul. A fost nevoie de aceşti zece ani, pentru a verifica într’adevăr că Europa din ziua Restauraţiei se întemeia pe o nestatornică pace, pe nestatornice alcătuiri politice, pe şubrede temelii ideologice. Au pierit ţări, s’au nimicit regimuri, de pretutindeni se adaogă glasuri pocăite, la zidul plângerilor, mărturisind că au greşit şi că pentru greşelile lor, astăzi plătesc ţările, alegătorii, populaţiile nevinovate, sărmanele generaţii care aveau un drept la viaţă şi s’au pomenit „prăvălate în moarte şi pustiire. Ne-am fi găsit oare altfel, dacă Regele, nu ne apăra de propriile noastre rătăciri? Dacă nu lua parte activă la consolidarea lăuntrică a Ţării şi la potolirea destinurilor politice ? Dacă nu pregătea oştirea, pentru a ne apăra pacea ? Dacă nu-şi exercita cu o neînduplecată voinţă, toate prerogativele monarhice şi dinastice, pe linia lor istorică, nu pe mărunta optică a superstiţiilor constituţionale ? întrebările acestea sunt. Răspunsul e unul singur : Realitatea României de azi, în contrast cu România din 1930 şi în contrast cu soarta altor ţări, care pe atunci se socoteau fericite şi apărate în eternitate, pentru a ispăşi acum amăgirea în Purgatoriul de sânge, de văpaie şi vaier. Iată de ce, în locul celor puţini care au fost pătrunşi de însemnătatea providenţială a Restauraţiei, în Iunie 1930, acum, în Iunie 1940, s’au strâns fără număr oamenii experienţelor şi răspunderilor politice, au abandonat nostalgiile trecutului, au păstrat numai ce era bun din trecut şi au făcut front, lângă Rege, sub porunca Regelui, întru apărarea viitorului. Toate mărturiile de credinţă, câte s’au adunat după aceşti zece ani dela Restauraţie sunt pentru Ţară o mângâiere şi pentru Rege un preţios material uman pus în serviciul operii Sale. Pentru Ţară o măngăiere, căci astfel s’a făcut dovada că rănile lăsate de politica partidistă se pot cicatriza şi că energiile odinioară pulverizate de acea sterilă mentalitate n’au fost pentru totdeauna pierdute. Pentru Rege un preţios material uman, căci astfel, prin reîntoarcerea dela iluzionism, la realităţile noastre şi la vadul politicei noastre voevodale, oamenii cu experienţele desamăgite ale trecutului, cu sinceritatea convertirilor, cu voinţele active şi disciplinate, aceşti oameni pe care Regele nu i-a voit înlăturaţi, ci adunaţi, conlucrează pentru a salva România de azi, România de mâine, România de totdeauna ! CEZAR PETRESCU IN PAGINA la Comunicatul Marelui Stat Major Nr. 33 privitor la nouile concentrări pentru instrucţie Membrele şi membrii Frontului Renaşterii Naţionale au încheiat sărbătorirea a zece ani de glorioasă domnie a M. S. Regelui, defilând ‘ prin faţa Palatului Regal ттттттятт USBгпгщ& RENAŞTERII BIROURILE PttDsfiiSf» Calea Victorîei 50 direcţia si Refract.la? Seare B Et I Administraţia: Scara C. Et 1 La orde 12,50, Maiestatea Sa ,Reigiellia a primit în sala Tronului felicitările I. P. S.-tului Patriarh, a membrilor guvernului, d-tor consilieri regali şi d-lor generali comandanţi de mari unităţi din Capi- Italia. CUVÂNTAREA D.LUI CONSILIER REGAL GH. TATARESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI D. consilier regal Gheorghe Tătărescu, preşedinte al Consiliului de miniştri a rostit următoarea cuvântare: SIRE, nr . Se împlinesc zece ani din ziua In care Maiestatea Voastră, luând în mână sceptrul domniei rostea In faţa Parlamentului şi a Ţării următoarele cuvinte: „Eu am crescut în mijlocul vostru, hrana Mea sufletească a fost hrana sufletului vostru, durerile voastre au fost durerile Mele, Idealurile neamului Meu au fost idealurile Mele”. Zece ani s’au aşezat peste ziua în care Maiestatea Voastră afirma în acest chip identitatea de gânduri, de simţiminte şi de aspiraţii, cari fac indisolubile legăturile dintre Rege şi Ţară. In ceasul acesta de obştească îngrijorare putem mai bine, ca în oricare altul, să ne reculegem pentru a privi, ca de pe o culme, drumul parcurs printre atâtea piedici şi greutăţi, şi dealungul căruia se înşiră marile înfăptuiri şi renaşteri, de care se leagă această primă decadă a domniei Maiestăţii Voastre. SIRE: Prezente ne sunt înaceste clipe toate actele, toate reformele, toate legiuirile, care au purces din înaltele iniţiative şi din neostenitele străduinţi ale Majestăţii Voastre şi care sunt azi pavăza de a■părare a neamului nostru, întărirea oştirii şi aducerea la îndeplinire a uriaşului program de înarmare, promovarea culturii şi ridicarea ei la rang de ţel al vieţii naţionale, organizarea, tineretului prin aşezăminte care poartă pecetea exclusivă, a, gândurilor Majestăţii Voastre şi care au dăruit neamului o nouă disciplină şi o nouă credinţă, crearea climatului prielnic pentru dezvoltarea năzuinţelor creatoare de sănătate trupească şi феsănătate sufletească, întărirea Bisericii, pe care Maiestatea Voastră a voit-o vie şi prezentă în toate rosturile noastre naţionale, întronarea spiritului gospodăresc în toate ramurile administraţiei noastre, înobilarea muncii, stimularea energiilor româneşti în toate domeniile, întărirea prestigiului ţării considerată tot mai mult peste hotare ca factor de ordine şi de civilizaţie — toate aceste înfăptuiri şi-au avut obârşia în gândul şi în fapta Majestăfii Vtmistre МЩ^аşurate în •'cadrai поим concepţii monarhice , regalitate activă şi creatoare. Zece ani, Maiestatea Voastră a îndemnat, a îndrumat şi a răscolit sufletele şi energiile, urmărind realizarea unui ideal de înoire şi de propăşire, tăind drumuri şi perspective noul tuturor manifestărilor vieţii româneşti. Peste toate aceste înfăptuiri se ridică luminos actul epocal, prin care Maiestatea Voastră a înlăturat cu mână neşovăitoare din viaţa Statului toate formulele şi practicele primejdioase, care se vădiseră a împiedica consolidarea ţârii şi, închizând un ciclu şi deschizând un altul, a redat în acelaş timp poporului nostru unitatea sufletească şi pacea lăunttrică. . . Astfel, cu nestăvilită mulţumire Majestatea Voastră, poate privi, în oricest prim popas de domnie, rodul atâtor ceasuri de veghe şi al atâtor acte de istorică răspundere. SIRE: Dacă putem cerceta cu satisfacţie Înfăptuirile trecutului, putem scruta fără temere zările viitorului. Trăim ceasuri grele, care sunt în istoria noastră ceasuri de cumpănă. Azi, mai desluşit decât oricând, neamul nostru e conştient că destinele sale sunt legate de destinele Maiestăţii Voastre şi că marile hotărîri, care trebue să-i călăuzească paşii, vor cădea de pe treptele Tronului. Unită stă azi ţara în jurul Vostru, Sire, dornică de pace dar şi pregătită să-şi facă datoria pentru împlinirea supremelor porunci date, prin glasul Majestăţii Voastre, de morţii prin jertfele cărora s’au tras hotarele noastre. Cu simţământul acesta de nebiruită încredere, sărbătorim în inimile noastre această zi, aducând prinosul de nemărginită recunoştinţă a poporului nostru Făuritorului mare) opere de refacere şi înoire a României şi rugând Dumnezeul părinţilor noştri să ocrotească Majestatea Voastră, să-I lumineze căile şi să-I facă Domnia lungă, glorioasă, fericită! Să trăiţi Sire! Să trăiască Măria Sa Mihai, Mare Voevod de Alba-Iulia! Sănătate! CU UNIRE, CU MUNCA, CU DRAGOSTEA 99 ŞI CU CONŞTIINŢA PATRIOTICA A FIECĂRUIA, SUNT SIGUR CĂ ANII CE VOR URMA, VOR PUTEA ÎNSEMNA UN PROGRES ÎNZECIT, FAŢĂ DE ACELA CARE L'AM TRAIT" Răspunsurile M. S. Regelui la cuvântările rostite de d. consilier regal Gh. Tătărescu preşedintele Consiliului de miniştri şi g-rafiicuşut, ministru! Apărării Naţionale in cadrul solemnităţii de omi de la Palatul Regal Răspunsul Maiestăţii Sale Regelui Domnule Preşedinte al Consiliului, Domnilor, Această sărbătorire, care se face cu toată seriozitatea şi sobrietatea, pt care aceste vremuri de grea cumpănă pentru lumea întreagă Se impuni M’a mişcat adânc. Mişcat sunt de aceasta sărbătorire, dar sunt mişcat şi când ne reculegem după acest răstimp de 10 ani de Domnie. Zece ani de Domnie ! Dar pot să asigur cu toată conştiinţa că aceşti ani au fost pentru Mine zece ani de muncă neîncetată de veghe fără şovăire şi de expresiune a dragostei Mele fără preget, pentru această Ţară şi acest popor. Am conştiinţa că, în această decadă, s’a săvârşit ceva în această ţară. Poate că vremurile n’au fost totdeauna prielnice ca să se poată desăvârşi tot ceiace sufletul Meu ar fi dorit. Ţin în această zi să aduc şi Eu la rându-Mi prinosul Meu de recunoştinţă şi de mulţumire tuturor acelora cari, lângă Mine, şi-au pus umărul şi mintea pentru propăşirea acestei Ţări. Aceşti zece ani să fie, pentru toţi aceia cari au dragoste de ţară, un imbold viu şi o pildă de ceiace se poate înfăptui. Cu unire, cu munca, cu dragostea şi cu conştiinţa patriotică a fiecăruia, sunt sigur că anii ce vor urma, vor putea însemna un progres înzecit faţă de acela care l-am trăit. » In numele armatei, d. general ■ ILQUSU, rosteşte următoarea cu- I vântare: ro- ; 1 SIRE, Toată suflarea românească înalţă fierbinţi mulţumiri către Atot-' ' puternicul care i-a hărăzit pentru aceste timpuri un Domn şi conducător neîntrecut. • Oastea ţării, rezultatul chibzuinţelor, sbuciumului şi eforturilor de un deceniu al Maiestăţii Voastre, nu poate lăsa să treacă această zi măreaţă fără a simboliza cât mai trainic omagiul său de recunoştinţă şi devotament faţă de Şeful Suprem căruia îi datorează totul. Ne-aţi învăţat Sire să cultivăm tradiţia. ro ! Am ales deci semnul de putere al Domnilor români, arma strămoşească de apărare şi distrugere pentru a tălmăci Marelui nostru Aceasta este urarea Mea cea mai caldă, pe care o fac, în această zi poporului şi Ţări Mele, Sănătate! (Urale), Căpitan, că atunci când El va ridica buzduganul ne va găsi gata să distrugem totul ce-I umbreşte strălucirea sau ameninţă siguranţa Tronului şi hotarele Ţării. Respectuos Vă rugăm Sire să binevoiţi a îngădui această manifestare, materializată prin plămădirea celui mai nobil şi mai durabil dar al pământului românesc, cu cele mai alese simţăminte şi urări ale inimelor noastre de ostaşi români — spre a Vă fi un vecinic talisman în luptele pentru menţinerea tuturor Românilor sub acelaş Sceptru. Să trăit! Sire! Să trăiască Măria Sa Marele Voevod de Alba Iulia! Să trăiască Dinastia română! (Apoi d.ministru, oferă Maiestăţii Sale Aleigedun un buzdugan.) Cuvântarea d-lui general Ilcuşu Răspunsul Majestăţii Sale Regelui Domnule General, Sunt viu mişcat de acest dar simbolic, pe care oştirea Mea Mi-l oferă în această zi de sărbătorire. Acest dar simbolic este chiar o legătură care întăreşte încrederea şi dragostea între Şef şi Oştire. Doresc ca acest sentiment, care a fost totdeauna atât de viu în sufletul Meu, — căci din prima coltilărie am crescut în mijlocul ostaşilor, — să fie totdeauna un imbold ca ostaşii să ştie, în orice clipă, să-şi facă datoria cu credinţă şi cu dragoste. încă odată, din toată Inima Mea, aduc oştirel cele mai calde şi cele mai sincere mulţumiri.