România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 720-734)

1940-06-10 / nr. 729

гT . TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. Provincia interurban 4L Administraţia 5.57.77 _______Serviciul Publicităţii 4.89.05 Puţini au fost; mulţi s’au înmănunchiat! — După a zecea aniversare a Restauraţiei.— D­orinţa hotărîtă a Suveranului de a prăznui cei dintâi zece ani de Domnie, fără desfăşurare de fast şi de mani­­festaţiuni oficiale, n’a stăvilit spontana „expresie a recunoştin­ţei populare. De acest omagiu nu se putea lipsi sentimentul Ţării, pretutindeni, din cele mai de­părtate unghere, până în inima Capitalei. S’au înălţat glasuri de prinos. Şi mai ales, a fost folosit prilejul, pentru măsura înfăp­tuirilor săvârşite în zece ani din îndemnul şi sub privegherea di­rectă a Suveranului, ca după în­cheierea acestui glorios bilanţ, să ne încordăm noii puteri, o galvanizată voinţă, o­­mai aspră abnegaţie întru desăvârşirea în­făptuirilor viitoare. Ştim bine că îndeosebi acea­sta, ar fi răsplata cea mai de­plină a strădaniilor regeşti de până acum. Ştim bine că în­deosebi, aceasta ne cere şi acea­sta aşteaptă Suveranul, dela noi toţi, după puterile fiecăruia şi dela locul fiecăruia. Acum zece ani, când ne sosea pe drumul fără pulbere al Ceru­lui, puţini din cârmuitorii de a­­tunci se găseau pregătiţi pentru a preţui însemnătatea providen­ţială a acelui ceas istoric. Ţara cea mare, da­r poporul cel mult, da ! cu instinctele de conservare nevătămate, au presimţit că le soseşte conducătorul firesc, co­mandantul de oaste mult aştep­tat, supremul izbăvitor. Dar oa­menii răspunderilor trecute, cu ochii îneguraţi de pasiunile lor politice şi de exegezele constitu­ţionale, s-au lămurit mult mai încet, mult mai nesigur, mult mai absenţi de la semnele vremii care veneau către noi. A fost nevoie de această cruntă verificare a vremii, în jurul nostru şi în desti­nul întregei Europe, pentru ca după zece ani, chiar în cele mai deviate cugete de deformaţia şi iluzionismul politic, să străbată rolul providenţial al Regelui, realismul viziunii Sale, preştiinţa evenimentelor şi luciditatea unei vigilente politici lăuntrice şi ex­terne, prin care astăzi suntem gata a înfrunta tot ce ne poate rezerva ameninţător viitorul. A fost nevoie de aceşti zece ani, pentru a verifica într’adevăr că Europa din ziua Restauraţiei se întemeia pe o nestatornică pace, pe nestatornice alcătuiri politice, pe şubrede temelii ideo­logice. Au pierit ţări, s’au nimi­cit regimuri, de pretutindeni se adaogă glasuri pocăite, la zidul plângerilor, mărturisind că au greşit şi că pentru greşelile lor, astăzi plătesc ţările, alegătorii, populaţiile nevinovate, sărmanele generaţii care aveau un drept la viaţă şi s’au pomenit „prăvălate în moarte şi pustiire. Ne-am fi găsit oare altfel, dacă Regele, nu ne apăra de propriile noastre rătăciri? Dacă nu lua parte activă la consolidarea lăuntrică a Ţării şi la potolirea destinurilor politice ? Dacă nu pregătea oştirea, pentru a ne apăra pacea ? Dacă nu-şi exer­cita cu o neînduplecată voinţă, toate prerogativele monarhice şi dinastice, pe linia lor istorică, nu pe mărunta optică a supersti­ţiilor constituţionale ? întrebările acestea sunt. R­ăspunsul e unul singur : Realitatea României de azi, în contrast cu România din 1930 şi în contrast cu soarta al­tor ţări, care pe atunci se­ soco­teau fericite şi apărate în eterni­tate, pentru a ispăşi acum amă­girea în Purgatoriul de sânge, de văpaie şi vaier. Iată de ce, în locul celor puţini care au fost pătrunşi de însem­nătatea providenţială a Restau­raţiei, în Iunie 1930, acum, în Iunie 1940, s’au strâns fără nu­măr oamenii experienţelor şi răspunderilor politice, au aban­donat nostalgiile trecutului, au păstrat numai ce era bun din trecut şi au făcut front, lângă Rege, sub porunca Regelui, întru apărarea viitorului. Toate mărturiile de credinţă, câte s’au adunat după aceşti zece ani dela Restauraţie sunt pentru Ţară o mângâiere şi pen­tru Rege un preţios material uman pus în serviciul operii Sale. Pentru Ţară o măngăiere, căci astfel s’a făcut dovada că rănile lăsate de politica parti­­distă se pot cicatriza şi că ener­giile odinioară pulverizate de acea sterilă mentalitate n’au fost pentru totdeauna pierdute. Pentru Rege un preţios ma­terial uman, căci astfel, prin re­întoarcerea dela iluzionism, la realităţile noastre şi la vadul politicei noastre voevodale, oa­menii cu experienţele desamă­­gite ale trecutului, cu sinceri­tatea convertirilor, cu voinţele active şi disciplinate, aceşti oa­meni pe care Regele nu i-a voit înlăturaţi, ci adunaţi, conlu­crează pentru a salva România de azi, România de mâine, România de totdeauna ! CEZAR PETRESCU IN PAGINA l­a Comunicatul Marelui Stat Major Nr. 33 privitor la nouile concentrări pentru instrucţie Membrele şi membrii Frontului Re­naşterii Naţionale au încheiat săr­bătorirea a zece ani de glorioasă domnie a M. S. Regelui, defilând ‘ prin faţa Pal­atului Regal ттттттятт USBгпгщ& RENAŞTERII BIROURILE PttDsfiiSf» Calea Victorîei 50 direcţia si Refract.la? Seare B Et I Administraţia: Scara C. Et 1 La orde 12,50, Maiestatea Sa ,Reigiellia a primit în sala Tronului felicitările I. P. S.-tului Patriarh, a membrilor guvernului, d-tor con­silieri regali şi d-lor generali co­mandanţi de mari unităţi din Capi- Italia. CUVÂNTAREA D.LUI CONSILIER REGAL GH. TATARESCU, PREŞE­DINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI D. consilier regal Gheorghe Tă­tărescu, preşedinte al Consiliului de miniştri a rostit următoarea cu­vântare: SIRE, n­r . Se împlinesc zece ani din ziua In care Maiestatea Voastră, luând în mână sceptrul domniei rostea In faţa Parlamentului şi a Ţării urmă­toarele cuvinte: „Eu am crescut în mijlocul vos­tru, hrana Mea sufletească a fost hrana sufletului vostru, durerile voastre au fost durerile Mele, Idea­lurile neamului Meu au fost idealu­rile Mele”. Zece ani s’au aşezat peste ziua în care Maiestatea Voastră afirma în acest chip identitatea de gân­duri, de simţiminte şi de aspiraţii, cari fac indisolubile legăturile din­tre Rege şi Ţară. In ceasul acesta de obştească îngrijorare putem mai bine, ca în oricare altul, să ne reculegem pen­tru a privi, ca de pe o culme, dru­mul parcurs printre atâtea piedici şi greutăţi, şi dealungul căruia se înşiră marile înfăptuiri şi renaş­teri, de care se leagă această pri­mă decadă a domniei Maiestăţii Voastre. SIRE: Prezente ne sunt în­­ace­ste clipe toate actele, toa­te reformele, toate legiu­irile, care au purces din înaltele iniţiative şi din neostenitele străduinţi a­­le Majestăţii Voastre şi care sunt azi pavăza de a■­păr­are a neamului nos­tru, întărirea oştirii şi aduce­rea la îndeplinire a uria­şului program de înar­mare, prom­ovarea cultu­rii şi ridicarea ei la rang de ţel al vieţii naţionale, organizarea, tineretului prin aşezăminte care poartă pecetea exclusivă, a, gândurilor Ma­jestăţii Voastre şi care au dăruit neamului o nouă discipli­nă şi o nouă credinţă, cre­area climatului prielnic pentru dezvoltarea năzu­inţelor creatoare de să­nătate trupească şi фе­­să­nătate sufletească, întă­rirea Bisericii, pe care Maiestatea Voastră a vo­it-o vie şi prezentă în toa­te rosturile noastre naţio­nale, întronarea spiritu­lui gospodăresc în toate ramurile administraţiei noastre, înobilarea mun­cii, stimularea energiilor româneşti în toate dome­niile, întărirea prestigiu­lui ţării considerată tot mai mult peste hotare ca factor de ordine şi de ci­vilizaţie — toate aceste în­făptuiri şi-au avut obâr­şia în gândul şi în fapta Majestăfii Vtmistre МЩ^а­­şurate în •'cadrai поим concepţii m­onarhice , re­galitate activă şi creatoa­re. Zece ani, Maiestatea Voastră a îndemnat, a în­drumat şi a răscolit sufle­tele şi energiile, urmă­rind realizarea unui ideal de înoire şi de propăşire, tăind drumuri şi perspec­tive noul tuturor manife­stărilor vieţii româneşti. Peste toate aceste în­făptuiri se ridică luminos actul epocal, prin care Maiestatea Voastră a în­lăturat cu mână neşovăi­toare din viaţa Statului toate formulele şi practi­cele primejdioase, care se vădiseră a­­ împiedica consolidarea ţârii şi, în­chizând un ciclu şi deschi­zând un altul, a redat în acelaş timp poporului no­stru unitatea sufletească şi pacea lăunttrică. . . Astfel, cu nestăvilită mulţumire Majestatea Voastră, poate privi, în o­ri­cest prim popas de dom­nie, rodul atâtor ceasuri de veghe şi al atâtor acte de istorică răspundere. SIRE: Dacă putem cerceta cu satisfac­ţie Înfăptuirile trecutului, pu­tem scruta fără temere zările viitorului. Trăim ceasuri grele, care sunt în istoria noastră ceasuri de cumpă­nă. Azi, mai desluşit decât oricând, neamul nostru e conştient că des­tinele sale sunt legate de destinele Maiestăţii Voastre şi că marile hotărîri, care tre­bue să-i călău­zească paşii, vor cădea de pe trep­tele Tronului. Unită stă azi ţara în jurul Vos­tru, Sire, dornică de pace dar şi pregătită să-şi facă datoria pentru împlinirea supremelor porunci da­te, prin glasul Majestăţii Voastre, de morţii prin jertfele cărora s’au tras hotarele noastre. Cu simţământul acesta de nebi­ruită încredere, sărbătorim în ini­mile noastre această zi, aducând­ prinosul de nemărginită recuno­ştinţă a poporului nostru Făurito­rului mare) opere de refacere şi înoire a României şi rugând Dum­nezeul părinţilor noştri să ocro­tească Majestatea Voastră, să-I lu­mineze căile şi să-I facă Domnia lungă, glorioasă, fericită! Să trăiţi Sire! Să trăiască Măria Sa Mihai, Ma­re Voevod de Alba-Iulia! Sănătate! CU UNIRE, CU MUNCA, CU DRAGOSTEA 99 ŞI CU CONŞTIINŢA PATRIOTICA A FIECĂRUIA, SUNT SIGUR CĂ ANII CE VOR URMA, VOR PUTEA ÎNSEMNA UN PROGRES ÎNZECIT, FAŢĂ DE ACELA CARE L'AM TRAIT" Răspunsurile M. S. Regelui la cuvântările rostite de d. consilier regal Gh. Tătărescu preşedintele Consiliului de miniştri şi g-raf­iicuşut, ministru! Apărării Naţionale in cadrul solemnităţii de omi de la Palatul Regal Răspunsul Maiestăţii Sale Regelui Domnu­le Preşedinte al Consiliului, Domnilor, Această sărbătorire, car­­e se face cu toată serio­­zi­tatea şi sobrietatea, pt care aceste vremuri de grea cumpănă pentru lu­­mea întreagă Se impuni M’a mişcat adânc. Mişcat sunt de aceasta sărbătorire, dar sunt miş­­cat şi când ne reculegem după acest răstimp de 10 ani de Domnie. Zece ani de Domnie ! Dar pot să asigur cu toa­tă conştiinţa că aceşti ani au fost pentru Mine zece ani de muncă neîncetată­ de veghe fără şovăire şi de expresiune a dragos­tei Mele fără preget, pen­tru această Ţară şi acest popor. Am conştiinţa că, în acea­stă decadă, s’a săvârşit ceva în această ţară. Poa­te că vremurile n’au fost totdeauna prielnice ca să se poată desăvârşi tot ce­­iace sufletul Meu ar fi do­rit. Ţin în această zi să aduc şi Eu la rându-Mi prino­sul Meu de recunoştinţă şi de mulţumire tuturor acelora cari, lângă Mine, şi-au pus umărul şi min­tea pentru propăşirea a­­cestei Ţări. Aceşti zece ani să fie, pentru toţi aceia cari au dragoste de ţară, un im­bold viu şi o pildă de ceia­­ce se poate înfăptui. Cu unire, cu munca, cu dragostea şi cu conştiinţa patriotică a fiecăruia, sunt sigur că anii ce vor urma, vor putea însemna un progres înzecit faţă de acela care l-am trăit. » In numele armatei, d. general ■ ILQUSU, rosteşte următoarea cu- I vântare: ro- ; 1 SIRE, Toată suflarea românească înal­ţă fierbinţi mulţumiri către Atot-' ' puternicul care i-a hărăzit pentru aceste timpuri un Domn şi condu­cător neîntrecut. • Oastea ţării, rezultatul chibzuin­­ţelor, sbuciumului şi eforturilor de un deceniu al Maiestăţii Voastre, nu poate lăsa să treacă această zi măreaţă fără a simboliza cât mai trainic omagiul său de recunoştin­ţă şi devotament faţă de Şeful Su­prem căruia îi datorează totul. Ne-aţi învăţat Sire să cultivăm tradiţia. r­o­­ ! Am ales deci semnul de putere al Domnilor români, arma strămo­şească de apărare şi distrugere pentru a tălmăci Marelui nostru Aceasta este urarea Mea cea mai caldă, pe ca­re o fac, în această zi po­porului şi Ţări Mele, Sănătate! (Urale), Căpitan, că atunci când El va ridi­ca buzduganul ne va găsi gata să distrugem totul ce-I umbreşte stră­­lucirea sau ameninţă­ siguranţa Tronului şi hotarele Ţării. Respectuos Vă rugăm Sire să binevoiţi a îngădui această mani­festare, materializată prin plămă­direa celui mai nobil şi mai dura­bil dar al pământului românesc, cu cele mai alese simţăminte şi urări ale inimelor noastre de ostaşi ro­mâni — spre a Vă fi un vecinic ta­lisman în luptele pentru menţine­rea tuturor Românilor sub acelaş Sceptru. Să trăit! Sire! Să trăiască Măria Sa Marele Voevod de Alba Iulia! Să trăiască Dinastia română! (Apoi d.­­ministru, oferă Maiestă­ţii Sale Aleigedun­ un buzdugan.) Cuvântarea d-lui general Ilcuşu Răspunsul Majestăţii Sale Regelui Domnule General, Sunt viu mişcat­ de­­ a­­cest dar simbolic, pe care oştirea Mea Mi-l oferă în această zi de sărbătorire. Acest dar simbolic este chiar o legătură care în­tăreşte încrederea şi­ dra­gostea între Şef şi Oştire. Doresc ca acest senti­­ment, care a fost totdea­una atât de viu în sufle­tul Meu, — căci din prima coltilărie am crescut în mijlocul ostaşilor, — să fie totdeauna un imbold ca ostaşii să ştie, în orice clipă, să-şi facă datoria cu credinţă şi cu dragoste. încă odată, din toată I­­nima Mea­, aduc oştirel cele mai calde şi cele­ mai sincere mulţumiri.

Next