România - Capitala, iulie 1940 (Anul 3, nr. 765-780)

1940-07-16 / nr. 765

Anul 111 No. 765 TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52 09 Red. 5.57.7B. Provincia interurban 41. Ad­straţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 ZIAR AL PARTIDULUI NAŢIUNII Mărfi 18 IULIE 19­40 8 pagini 3 L . I Naţionalist înseamnă guvern pentru ridicarea neamului ro­mânesc, pentru punerea ro­mânilor în toate drepturile lor d­in această ţară. (Din cuvântarea rostită ori la ra­dio de d. prim ministru I. Gigurtu). BIROURILE: Pasajdul Victoria (fost Imobiliara) Calea Victoriei 50. Direcţia şi Redacţia: Scara­­ Et. I. Administraţia: Scara A. Et. II GUVERNUL NAŢIONALIST DE ASTAZI ARE DE ÎNDEPLINIT DOUA MISIUNI: SĂ APERE HOTARELE ŢÂRII ŞI SĂ ASIGURE PLUGARIMII O DESVOLTARE FĂRĂ DE CARE ŢARA NOASTRĂ NU POATE MERGE ÎNAINTE AŞA CUM TREBUIE „Cerem de la populaţia satelor noastre o încredere în buna noastră credinţă şi nu hotărîrea noastră de a ridica această ţară şi apoi o încredere în puterea ce o pot găsi în sufletul lor să ajute cu toată voinţa la această ridicare“ CUVÂNTAREA D-LUI INGINER ION GIGURTU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI LA POSTURILE NOASTRE DE RADIO Domnul inginer Ion P. Gigurtu, Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Şeful Statului Major al Partidului Naţiunii, a rostit ori la orele 19, la posturile noastre reunite de radio­difuziune, în cadrul „Orei Naţiunii", următoarea cuvântare: Guvernul condus de mine are două misiuni: SĂ APERE HOTA­RELE ŢĂRII ŞI SĂ ASIGURE PLUGĂRIMEI ŞI IN GENERAL A­­GRICULTURII O DESVOLTARE, FĂRĂ DE CARE ŢARA NOA­STRĂ NU POATE­­MERGE ÎNA­INTE AŞA CUM TREBUE. Gândul Majestăţii Sale Regelui pentru plugariitie a fost din prima zi a Restauraţiei, dar mi a putut fi împlinit aşa cum ar fi voit. Azi ni­mic nu mai stă în cale ca această dorinţă regească să se înfăptuia­scă deplin. Mai mult,­­ problema preţurilor agricole, iară de care nu putem să găsim soluţia adevă­rată, se rezolvă mai uşor azi, prin faptul că aceste preţuri nu vor mai depinde de preţurile internaţio­nale, de capitalismul speculator mondial. Se cer două condiţiuni pentru ca să reuşim în dorinţa noastră pentru progresul rapid al satelor, două părţi trebue să voiască acest lucru. In primul rând plugărimea însăşi şi în al doilea rând guver­nul si administraţia ţării. Guvernul nu poate face nimic, dacă plugărimea, agricultorii, nu sunt pătrunşi de credinţa că ei pot lucra mai bine ca până acuma, că ei sunt temelia Statului Român şi că, dacă îşi iubesc această ţară, ei — temelia — trebue să fie tare, din ce în ce mai tare. Ce cerem noi dela plugarii sate­lor noastre? O ÎNCREDERE IN BUNA NOA­STRĂ CREDINŢĂ ŞI IN HOTA­­RIRE.A NOASTRĂ DE A RIDICA ACEASTA TARA SI APOI O ÎN­CREDERE IN PUTEREA CE O POT GĂSI IN SUFLETUL LOR SĂ AJUTE CU TOATĂ VOINŢA LA ACEASTĂ RIDICARE. Fără muncă nu sa poate face ni­mic. Nimeni nu ştie mai bine ca ţăranul aceasta, o muncă bună şi făcută la timp preţueşte îndoit. Munca este un dar de la Dumnezeu, nu e o ruşine, cum spun agitatorii, cari vor să ne distrugă neamul. Numai după o muncă bine făcută, omul se simte bine şi e fericit. Dar, bine­înţeles, munca trebue să fie cu dreptate răsplătită şi acea­sta intră în atribuţiunile guvernului naţionalist de azi. NATIONALIST INSEAMNA GUVERN PENTRU RIDICAREA NEAMULUI ROMA­NESC, PENTRU PUNEREA RO­MANILOR IN TOATE DREPTU­RILE LOR IN ACEASTĂ TARĂ. Cum trei sferturi din populaţia românească, dacă nu mai mult, trăeşte la ţară din agricultură, este pe Înţelesul tuturor, că rostul ace­stui guvern este în primul rând ridicarea agriculturii. Dar vorbeam de nevoia de a­ munci a poporului nostru. Lupta între­­popoa­re este pentru a-şi menţi­ne sau cuceri dreptul de traiu pe locurile tinde se g­ăsesc sau pentru a-şi cu­ceri altele, încât poporul care nu înţelege nevoia lui de a munci şi de a pro­­f­resa­ de bună voie şi nu face aceasta cu entu­ziasm şi bucurie, va fi în­vins de alte popoare, şi a­­tunci va munci ca un su­pus, ca un rob pentru pro­păşirea neamurilor străi­ne. Ţăranul român care a, ştiut timp de 17 sute de­ ani, să se menfie pe ace­ste locuri, care a luptat cu toate hoardele barbare, cari au năvălit peste ace­ste meleaguri, care a ştiut să-şi păstreze limba atunci când limba oficială era alta, acest popor — am toată­ încrederea — va în­ţelege chemarea vremii. Mândria ce l-a ţinut în trecut, când spunea că e român, adică din spiţă­ ro­­mână, a legionarilor lui Traian, care au stăpânit lumea, această mândrie trebue s’o păstreze şi azi. Dar în această mândrie trebue să găsească pu­terea de a se ridica prin muncă la o viaţă demnă, la o viaţă frumoasă, care să facă din satele noastre centre de muncă, dar şi de bucurie, frumoase şi ve­sele, cum e f­irea noastră bună şi cu încredere în viitor. Munca făcută cu plăce­re este singura типе ă spornică, dar ea trebue făcută şi cu îngrijire. Te­meea rostită în gospodă rie poate împlini multe lipsuri. Cea mai mică pa gubă care s’ar putea îm piedica, are o însemnă­tate mare pentru întrea­ga ţară. Vă voiu da n**mai câteva pilde, ca să vă daţi seama ce însemnătate mare are pentru ţară, cea mai mică pagubă sau cel mai mic progres făcut în o gospodărie ţărănească. Dacă femeia gospodină sparge numai cinci ouă din nebăgare de seamă, la 1.000.000 de gospodari, a­­ceasta înseamnă 20 mi­lioane île ouă sparte sau 30—40.000.000 iei pagu­bă pentru ţară. Doi pui morţi din neîngrijire, fac pentru toate gospodăriile 8 milioane de noi sau două sute de milioane lei Dar cinci pui mai mult de fiecare gospodărie­ în­seamnă un câştig pentru ţară de cel puţin 300 de milioane. Trei metri de pânză ţesută în casă din in sau cânepă, mai mult, înseamnă 12 milioane me­tri şi atinge valoarea de un miliard. Am vruat nu­miţi să arăt şi aş dori să fiţi convinşi de acest lu­cru, că bogăţia ţării depin­de numai de munca voa­stră bine înţeleasă. ROSTUL GUVERNULUI NAŢIONALIST ESTE CA VOI SA VA PUTETI BU­CURA DE RODUL MUNCI­I VOASTRE. Pentru aceasta, avem nevoe în primul rând de o administraţie cinstită şi înţelegătoare a rosturilor unstii din ziua de azi. Am convingerea, că această administraţie, care în ce­le mai multe cazuri por­neşte tot din satele noa­stre, va înţelege singură timpurile no­i, dacă nu, o spun hotărît, va trebui să le înţeleagă. In al doilea rând VOM CAUT­A SA ASIGURAM PREŢURI BUNE PRODU­SELOR AGRICOLE. Pen­tru aceasta avem nevoe în primul rând de şosele. La facerea acestor şosele, cari să lege satele între ele cu gările şi cu oraşele, cred că va fi nevoe de un efort mare făcut de toată populaţia ţării, prin o muncă de folos obştesc. Să nu credeţi că această muncă nu va fi plătită. Chiar dacă această mun­că nu va fi plătită direct veţi avea plata ei îndoită şi întreită, prin faptul că veţi câştiga timp la trans­­portul produselor , ace­stea se vor vinde mai scump, iar mărfurile ce veţi cumpăra vor fi mai ieftine. Satul nu va mai rămâne izolat luni de zile de orice comună mai ma­re şi de gară. UNA DIN GRIJILE CELE MAI MARI ALE GUVERNULUI VA FI REZOLVAREA ACESTOR LEGĂTURI INTRE SATE, INTRE SATE ŞI GĂRI ŞI ORAŞE, PRIN ŞOSELE LA ÎNCEPUT SIMPLE, INSA PE CARI SA SE POATĂ CIRCULA TOT ANUL. Altă grijă a guvernului naţionalist va fi PROCU­RAREA DE MAŞINI A­­GRICOLE CAT MAI IEF­TINE ŞI CU PLATA IN RATE. Fără maşini agri­cole, nu putem ridica pro­ducţia la hectar. Iarăşi numai câteva cifre, ca să vă daţi seama ce înseam­nă pentru ţară o ridicare a producţiei la hectar. Da­că urcăm producţia ori­căror produse: grâu, po­rumb, răpită, etc., numai cu o sută de kilowame la hectar, la 12 milioane hec­tare, aceasta însemnează o valoare de peste şapte miliarde, cu 200 kilogra­me, 14 miliarde, iar cu 300 kg. la hectar, peste 21 miliarde. Producţia noa­stră la hectar poate fi în­doită, dacă facem lucră­rile şi investiţiile necesa­re şi la aceasta trebue să tindem. Nu putem fi o ţa­ră, mare, bogată şi puter­nică, decât, dacă temelia ţării — satul — este bogat şi fiecare agricultor din sat deasemenea. Nu pu­tem avea o armată puter­nică, bine îmbrăcată, bine hrănită şi cu arme moder­ne cari sunt scumpe, dacă nu producem mai mult. Copiii voştri cari se duc cu atât avânt ca să-şi a­­pere ţara şi glia strămo­şească, nu o pot apăra cum trebue, decât dacă ţara întreagă munceşte ca să le asigure uneltele de războiu de care au nevoe, tunuri, avioane, tancuri, mitraliere şi al­tele multe. Toate se leagă. Ca să a­­vem tunuri bune şi multe, trebue să începem prin a avea maşini agricole, ca să le putem plăti. Şi voi trebue să îngrijiţi aceste maşini, căci ele vin multe din străinătate şi sunt plătite cu munca voastră. Nu voiu min­ge mai departe cu această expunere, — voi cunoaş­teţi munca agricolă mai bine ca mine, — eu vă rog numai să vă iubiţi acest meşteşug, care e cel mai frumos, cel mai sănătos şi cel mai bine­cuvântat de Dumnezeu Credinţa în Dumnezeu ne dă pu­terea să trecem prin toate greută­ţile. Dar Dumnezeu ajută pe cel ce se ajută singur. Prin credinţa în Dumnezu nu trebue să ne lăsăm în voia soartei, dimpotrivă, din acea­stă credinţă trebue să tragem pu­terea de muncă şi încrederea de care avem nevoie, ca să trecem timpurile grele şi să facem acel e­­fort general, care poate pune de azi pe mâine ţara noastră în rân­dul tarilor mari. înainte de a sfârşi, vreau să a­­mintesc că guvernul a făcut o lege a mobilizării agricole, lege de fo­los obştesc. Cu mari greutăţi am arat şi semănat in această primă­vară toate ogoarele ţării; ar fi un păcat ca rodul bogat ce ni l-a dat Dumnezeu şi la care nu ne aştep­tam în primăvară, să rămână ne­­cules la timp. Am toată încrederea că cu toţii înţelegeţi câtă pagubă ar fi pentru ţară ca acest rod să se prăpădească şi că cu totii veţ­ pune mâna ca toate muncile să se poată face la timp. Sunt însă şi oameni rău sfătuit­, cari pun beţe in roate, neghină găsim peste tot, pentru aceia a fost făcută legea. Când cu toţii ne dăm tot ce avem pentru tară, când copiii voştri stau la graniţă şi sunt gata să se jertfească pentru ţară, cei de aca­să trebue să facă munca pentru el, nu se poate ca unii să fie gata să moară, iar alţii să lenevească sau să speculeze lipsa lor. Drep­tatea nu poate fi decât una, şi gu­vernul naţionalist este un guvern de interes obştesc, el are grija tu­turor, nu a unora sau a altora. Eu am credinţa, că nici nu va fi ne­voie să aplicăm legea mobilizării agricole. Cu cât voiu vedea că a­­ceastă lege s’a aplicat mai puţin, voiu înţelege că suntem una cu toţii pentru ridicarea ţării şi încre­derea în acţiunea noastră mântui­toare, va creşte. Din elanul vostru pentru strângerea recoltei vom trage noi, guvernul, puterea să în­vingem toate piedicile ce ne vor sta în cale, căci la o aşa prefacere sunt totdeauna multe piedici, şi să asigurăm satelor noastre acea pro­păşire la care au dreptul şi fără de care ţara nu se poate desvolta. Partidul Naţiunii, sub conduce­rea Maiestăţii Sale Regelui, al că­rui Şef de Stat Major sunt, va că­uta să fie legătura zilnică cu ne­voile şi aspirajiunile poporului ro­mân, iar guvernul ţării va căuta mijloacele cele mai sigure să în­făptuiască aspirajiunile poporului fixate în programul partidului, program ce îşi trage esenţa din a­­ceste năzuinţi. Prin urmare cu toţii la muncă, pentru binele comun al tuturor, să putem înfăptui ridicarea naţiunii române, aşa cum o doreşte iubitul nostru Rege, cel dintâi plugar al ţării. Trăiască plugărimea română! Trăiască Maiestatea Sa Regele Carol al II-Iea. Trăiască Marele Voevod Mihai de Alba Iulia! Sănătate! *­ D. ION GIGURTU Preşedintele Consiliului de miniştri In nufărul de mâine con­tinuarea seriei de articole: IMPRESII DIN GERMANIA ********* „AVEM FERMA VOINŢĂ SA CONSOLIDAM RAPORTURILE NOASTRE POLITICE CU MARELE REICH GERMAN" O declaraţie a d-lui M. Manoilescu, ministrul Afacerilor streine făcută agenţiei D. N. B. BERLIN, 14 (Rador). — Toate ziarele germane publică urmă­toarea declaraţie, făcută de d. Mihail Manoilescu, ministrul de Externe, reprezentantului la Bu­cureşti al agenţiei D. N. B„ în le­gătură cu ieşirea România din Societatea Naţiunilor. ' ' „Manifestările nouii orientări politice a României vor consta numai din fapte concrete. „Ieşirea din Societatea Naţiu­nilor este un pas pe această cale. „Altele vor urma, căci noi sun­­tem hotărîţi să rafifro­gii înce­tul. Avem ferma voinţă să con­solidăm raporturile noastre poli­tice cu Marele Reich German şi să creiem, între poporul german şi cel român, raporturi de cola­

Next