România - Provincie, iulie 1940 (Anul 3, nr. 764-779)
1940-07-22 / nr. 770
Anul III No. 770 ®® ■& TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariat al. 4.52.09 Red. 5.57.76. Provincia interurban 41. Adstraţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 PARTID Ridicarea plugarilor; ridicarea dve astădată nu se mai vân- Stură vechile formule: Ţăranul e talpa Ţării; România, ţară eminamente agricolă; Stat ţărănesc; Ţara e a ţăranilor — şi aşa mai departe. S’au răsuflat aceste făţarnice pehlivanii electorale. Căci pe rând: revoluţii, reforme, legiuiri, împroprietăriri, conversiuni de datorii agricole, toate au fost duse la vadul electoral. Tescuite acolo, în urnă, până се au fost stoarse de sucul vieţii. Pentru ca după schimbări de guverne, înlocuiri de legiuiri, supralicitări de reforme — problema plugarilor să nu se urnească din loc. Şi cel mult să mai svârle pe firma- mentul politic o meteorică popu- laritate, care dispărea după o scurtă şi glorioasă traiectorie, în neant, ca orice stea cu coadă. Meteoricele popularităţi se mistuiau: problema ţărănească ră-* mânea. I Era nerezolvabilă? Cerea prea mare efort de cunoaștere? Era angrenată într’ult prea intortochiat complex de alte probleme generale, economice şi sociale? Avea nevoie de un geniu calculator pentru a rezolva quadratura cercului? Nimic din toate acestea. Cerea în primul rând, sub semnul votului universal, curajul eroic al impopularităţii de moment. Un eroism, precum vedeţi, tot atât de imposibil ca şi rezolvarea quadraturii cercului. Să ne explicăm. Toate reformele şi legiuirile, chiar bine intenţionate la origine, degenerau demagogic sub presiunea electorală, evitând a pomeni despre obligaţii, constrângeri, sistematizări, raţionalizări, tot ce ar fi contrariat iluzia de libertate a alegătorului plugar. Iar ce , bruma mai rămânea pozitiv din substanţa unei reforme, se vor a- tiliza la aplicarea pe teren, căci legea şi reforma, e sfinţită sau spurcată de cel care o aplică. S’ar putea afirma chiar fără greş, că nenorocul reformelor noastre agrare dela răsboiu încoace, se rezumă în coincidenţa lor cu instaurarea votului universal. Fără acest paralelism care au subordonat problemele sociale şi economice politicului, electoratului, demagogiei, chiar cele mai mediocre legi, zămislite de cele mai mediocre capete şi aplicate de cel mai mediocru aparat administrativ, şi încă ar fi dat rezultate mai rodnice decât zecile şi sutele de legiuiri unde a strălucit oratoria seacă a debaterilor parlamentari mai mult sau mai puţin specializaţi în problemă şi unde soluţiile cele mai simple au fost măsluite, pentru a arvuni subiectul viitoarelor campanii electorale cu nelipsitele făgădueli ale unor miraculoase soluţii de pe cea lume.ezultatul a fost proletarizatarea muncitorului de pă■*ă mânt. Proletarizare egală atât pentru cel care n’avea în stăpânire un pogon pentru o familie de cinci suflete, cât şi pentru cel се-ar fi avut cinci pogoane pentru tot atâtea suflete. O educaţie agricolă a lipsit. A lipsit o raţionalizare a culturii. O adaptare la legea cererii şi a ofertei. Un sistem de standardizare în vederea exportului de depozitare în comun în aşteptarea preţului celui mai favorabil; a lipsit obligaţia selecţionării de seminţe; înlesnirea de credite; înlăturarea mijlocitorilor; a lipsit o organizare pentru începuturile industrializărilor agricole; pentru motorizarea agriculturii; pentru coordonarea agriculturii şi creşterii vitelor, încercări, iniţiative, au existat. După o tristă faimă din trecut a departamentului căruia îi revenea grija agriculturii, oameni de bine şi de energie s’au aşternut la lucru cu oarecare izbânzi. Insă ce puteau face împotriva tiraniei electorale care şi în guvern îi ţinea legaţi de partid? Şi ce puteau face cu măsuri izolate, cu iniţiative izolate, care nu se înglobau, nu se articulau într’o concepţie şi într’un plan general al întregei guvernări? Toţi oamenii de bine şi de iniţiativă se simţeau astfel în jalnica postură a celor osândiţi să care toată viaţa apa cu ciurul. Actualele împrejurări oferă un prilej unic de adaptare a agriculturii noastre la noua ordine economică din Europa. Oferă un prilej unic de ridicare a plugarilor, deci a ţării, printr’o mai judicioasă rentabilitate a pământului şi a muncii, printr’o revoluţionară introducere de alte metode, alte culturi, alte sisteme de producţie şi de desfacere. Clientul firesc al produselor noastre agricole, axa Berlin-Roma, aflându-se în raporturi de economie complimentară cu România, va simplifica fără îndoială schimbul de mărfuri printr-o normalizare vamală, care automat va eftini prețul uneltelor, al mașinilor agricole importate, al celor dintâi mijloace de motorizare a culturii. In acelaş timp, precizându-şi nevoile de import, pe specii, calităţi, cantităţi şi preţuri în afară de surprizele seismografelor valutare, vor da altă nădejde la muncă plugarului român, pentru a produce în toamnă o marfă care i se cere pe preţul care i se făgădueşte în primăvară. Un stimulent mai cu efect nu există, ca acest bilanţ pe care plugarul şi-l va socoti în pungă după strângerea unei recolte şi încheerea unui an agricol. Şi orice severă disciplină a muncii, orice renunţare la rutină, orice experienţă cutezătoare la care altfel nu s’ar fi încumetat, nu vor mai părea silnice şi imposibile, dacă după doi sau trei ani, plugarul nostru va măsura câţi ani, alţii, cu zecile, a pierdut, aşteptând miracole din urna cu voturi. Din urna, unde la fiecare alegere, mai scotea câte-un năsdrăvan’păcăliciu, cu formulele de rigoare pe limbă: Ţăranul talpa ţării, România, ţară eminamente agricolă şi aşa mai departe. CEZAR PETRESCU doua vase de comerţ engleze SCUFUNDATE IN REGIUNEA ANTILELOR LONDRA, 19 (Radoj). — Agenţia Reuter publică următorul comunicat al amiralităţii : Cu privire la informaţia data de presă prin care două vase de comerţ britanice „King John’ şi „Davistan” au fost scufundate de inamic in regiunea Antilelor, se confirmă că aceste vase au fost intr adevăr scufundate de către un vas inamic înarmat cu tunuri. Se cunoştea prezenţa acestui vas în largul Oceanului Atlantic şi de aceea toate vasele de comerţ britanice fuseseră avertizate. Se crede că vasul inamic care a scufundat cele două cipoare de comerț britanice este un vas de comerț camuflat. CONSILIUL DE MINIŞTRI A STABILIT PRINCIPIILE PROECTELOR DE LEGI PENTRU ÎNCADRAREA ELEMENTULUI EVREESC IN NOUA ORDINE DE STAT ROMÂNEASCĂ Consiliul de miniştri întrunit Vineri 19 iulie la orele 19 sub preşedinţia domnului inginer I. Diguriu, preşedintele Consiliului de miniştri, sta o capăt de stabilirea principiilor privitoare la proectele de legi necesare pentru încadrarea elementului evreesc în noua ordine de Stat românească şi potrivit dispoziţiilor legii de organizare a Partidului Naţiunii. .. Şedinţă a luat sfârşit la orele 20,45," .A., ph CCWTíi KASS. M.S REGELUI COMUNICAT No. 50 Mareşalul Cărţii Regale face cunoscut următoarele: In ziua de 29 Iulie a. c., MAJESTATEA SA, REGELE a primit în audienţă de lucru pe: D. ing. I. Macovei, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor; D. prof.. Gh. Leoni, ministrul Economiei Naţionale şi ad-interim la Finanţe, Agricultură, şi Domenii ; D. prof. D. Caracostea, ministrul Educaţiei Naţionale; D. dr. V. Norcanu, ministrul Inventarului Avuţiilor Publice; După amiază MAJESTATEA SA REGELE a primit în audienţă pe: D. I. Gigurtu, preşedintele Consiliului de miniştri; D. prof. M. Manoilescu, ministrul Afacerilor Străine; D. Mitiţă Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Bucureşti, 19 Iulie 1940 D. Teof. Siderovici , radio Astăzi, Duminecă 21 Iulie, orele 20 seara, va vorbi la Radio către străjeri şi străjere, d. Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării. Întregul tineret român din ţară şi peste hotare este invitat să se grupeze în jurul aparatelor de ascultare la radio. LUNI 22 IULIE 1940 12 pagini 3 (REGELE FERDINAND I) 7.Sunt sigur că însufleţiţi de patriotism Românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi Ţării unirea în cugetare şi acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale" BIROIJEICS: Pasagiul Victoria (fost Imobiliara) Calea Victoriei 50. Direcţia şi Redacţia: Scara Et. I. Administraţia: Scara A. Et. II D. HITLER A VORBIT IN REICHSTAG ADRESÂND — „PENTRU ULTIMA DATĂ — UN APEL LA BUNUL SIMŢ AL LUMITUI BERLIN, ÎS (Rador). — Agenţia D. N. B. transmite următoarea „versiune neoficială'' a discursului ţinut de d. Hitler în şedinţa de Vineri a Reichstagului : V’am convocat aici, în toiul luptei măreţe pentru libertatea viitoare a naţiunii germane. Această măsură se datoreşte pe de o parte necesităţii de a explica poporului nostru evenimentele istorice unice cărora le-am fost martori şi de a mulţumi soldaţilor noştri viteji, iar pe de altă parte, intenţiunii noastre de a încerca să adresăm un nou şi — de astă dată ultim — apel bunului simţ al lumii. Cine compară motivele ce au dezlănţuit acest războiu cu întinderea şi însemnătatea evenimentelor militare, îşi va da seama de faptul că acţiunile şi jertfele acestei lupte sunt cu totul disproporţionate faţă de motivele invocate, ca să nu zicem că aceste motive au fost numai simple pretexte pentru intenţii secrete. TRATATUL DE LA VERSAILLES ŞI GENEVA Programul mişcării naţional-socialiste — în măsura în care el se referea la reglementarea viitoare a relaţiilor dintre Reich şi străinătate — avea de scop să încerce a ajunge în toate cazurile, dacă ar fi fost cu putinţă, pe cale pacifică la revizuirea tratatului dela Versailles. Revizuirea aceasta era o necesitate naturală: imposibilitatea de a menţine hotărîrile dela Versailles nu stătea numai în discriminarea umilitoare de a reduce poporul german la privarea lui de drepturile sale după ce se asigurase dezarmarea lui, ci mai ales în distrugerea materială, a timpurilor actuale ce rezultă din el şi în nimicirea intenţionată a viitorului uneia din cele mai mari popoare civilizate ale lumii din îngrămădirea cu totul nesăbuită a unor enorme teritorii sub dominaţia câtorva state, în jefuirea celui învins, căruia i se răpesc bazele sale vitale ireparabile şi bunurile vitale ,fără de care nu poate trăi. Din păcate, în conformitate cu voinţa oamenilor responsabili de diktatul delà Versailles, instituţia dela Geneva n’a fost privită ca o instituţie menită să înlesnească revizuiri rezonabile, ci chiar dela început ea a fost doar un garant al executării fără scrupule şi al menţinerii hotăririlor delà Versailles. Toate încecările Germaniei democratice de a obţine pe calea revizuirii ca poporul german să aibă aceleaşi drepturi au rămas fără rezultat. ..?*. . .**pro* Era interesul învingătorului de a Mişcarea naţional-socialistă a anunţat în programul său, alături de eliberarea interioară de lanţurile iudeo-capitaliştilor şi ale unei subţiri pături de pluto-democraţi ce exploatau poporul, hotărîrea de a elibera Reichul, în afară, de lanţurile păcii forţate de la Versailles. Revendicările germane privitoare la acesta revizuiri erau necesare, vitale şi naturale pentru existenţa şi onoarea oricărui mare pofior. Ele vor fi calificate de istorie ca foarte moderate Toate aceste revendicări trebuiau totuşi să fie realizate în practică împotriva voinţei conducătorilor franco-englezi. Noi toţi am avut dreptul de a considera ca un succes strălucit pentru conducătorii celui de al IH-lea Reich Evreii şi capitaliştii plini de sânge cari instigau la războiu, şi-au dat seama de faptul că, printrun eventual succes al unei revizuiri pacifice, ei ar pierde toate pretextele materiale pentru realizarea planurilor lor perfide, odată mai mult, a fost văzută această conspiraţie de creaturi politice şi de financiari ce se vând şi pentru cari războiul nu este decât un mijloc primit cu satisfacţie pentru prosperitatea afacerilor lor. Din ce în ce mai mult, otrava internaţională evreiască a început să distrugă bunul simţ al lumii. Evreii şi francmasonii, fabricanţii de armament şi profitorii de război, negustorii internaţionali, şiSpeculanţii au găsit indivizi politici, desperaţi ai soartei, de felul lui Erostrate, care pretindeau că războiul este de dorit. Prin aceste elemente statul polon a fost încurajat să adopte o autususţine că măsurile luate sunt sacre pentru toţi, dar rămâne în sarcina învinsului datoria de a recuceri drepturile generale ale omului. ■ Pentru învins, pacea dictată avea cu atât mai puţină valoare legală, cu cât adversarul trufaş care concepuse această pace nu era un învingător loial. Acesta este motivul pentru care revendicarea francobritanică, de a face din pacea forţată de la Versailles un fel de drept internaţional sau chiar suprem, nul era pentru fiecare german cinstit decât o deposedare nemaipomenită, iar faptul că tocmai oamenii de stat francezi şi englezi voiau cu orice preţ să fie paznicii dreptului şi chiar ai culturii umane nu însemna, pentru orice german decât, o pretenţie ridiculă. O pretenţie care, prin adânca inferioritate a ceea ce a fost ea in stare să producă este destul de vădită în acest domeniu, faptul că realizarea acestor revizuiri a putut fi efectuată, timp de ani de zile, fără războiu. Această atitudine n’am adoptat-o pentrucă n’am fost în stare să ducem un războiu, după cum au pretins demagogii francezi și englezi. Când lumea avea în cele din urmă impresia că bunul simţ învinge şi că s’ar putea ajunge, printr’o cooperare internaţională, la rezolvarea pe cale pacifică şi a problemelor саде mai rămâneau încă pendinte, s’a putut vedea că hotărîrile luate la conferinţa dela Muenchen, la 29 Septembrie 1938, nu numai că nu au fost primite cu satisfacţie de opinia publică de la Londra şi Paris, dar au fost condamnate ca seme ale unei mari slăbiciuni, dine care nu corespundea câtuşi de puţin revendicărilor germane şi chiar cu mult mai puţin consecinţelor provocate prin aceste împrejurări. Căci tocmai faţă de Polonia, Reichul german, de la venirea la putere a naţional-socialiştilor a făcut dovada unei adevărate generozităţi. Dacă d. Churchill şi ceilalţi făuritori ai războiului nu ar fi asumat decât o mică parte din acest sentiment de responsabilitate pe care eu l-am încercat faţă de Europa, ei nu ar fi putut să întreprindă infamul lor joc, căci numai lor, şi tuturor celorlalţi interesaţi în războaiele europene şi neeuropene trebue atribuit faptul că • Polonia a refuzat propuneri care nu atacau în nici un punct nici onoarea mea, nici onoa-contimuiare in pag. 9-a Revendicările Reichului Vina evreilor şi a demo-plutocraţiei VIZITA I. P. S. S. NICODIM PATRIARHUL BOItUÂRIE! ŞI A D-LUI MINISTRU RADU BUDIŞTEANU LA PITEŞTI ŞI CURTEA DE ARGEŞ Vineri dim. înaltul Prea Sfinţitul Patriarh Nicodem, şi d. Radu BUdişteanu, ministrul Cultelor şi Artelor, însoţit de: P. S. Galaction Silistreanul, secretar al Sf. Sinod, preotul N. Georgescu-Edineţi, secretar general al departamentului Cultelor şi Artelor, Victor Medrea, redactor-şef al Presei Interne şi Mihail Livadaru, diectorul de cabinet al d-lui ministru Radu Budişteanu, au vizitat Piteştiul şi Curtea de Argeş. La Piteşti, au fost întâmpinaţi de d. prefect al judeţului de Argeş, d. colonel Berea şi de primarul oraşului. La biserica Sf. Vineri, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul Nicodem, şi d. ministru Radu Budişteanu au fost primiţi de un sobor de preoţi cu tot ceremonialul obişnuit în astfel de ocaziuni, de autorităţile civile şi militare, precum şi de un numeros public. S-a oficiat un serviciu religios pentru odihna sufletelor Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, a ctitorilor bisericii şi a celor căzuţi pentru credinţa lor în învierea neamului românesc. Au luat cuvântul I. P. S. S. Patriarh Nicodem şi d. ministru Radu Budişteanu. In drum a fost vizitată sf. biserică din Budeasa. SLUJBA RELIGIOASA DE LA CURTEA DE ARGEŞ La Curtea de Argeş, înalţii oaspeţi au fost întâmpinaţi cu Sfânta Cruce şi Evanghelie de către Prea Sfinţitul Dionisie, Episcop al Ismailului, locotenent al Eparhiei Argeşului, soborul Sfintei Mănăstiri, azi necropolă regală, de ofiţerii concentraţi in garnizoană şi de autorităţile civile şi militare. S’a oficiat un serviciu divin pentru fericita pomenire a Regelui Carol şi a Reginei Elisabeta, a Regelui Ferdinand, a Reginei Maria şi a Domniţei Maria, precum şi a ctitorilor din veac şi sfântului lăcaş. I. P. S. S. Patriarh Nicodem şi d. ministru Radu Budişteanu, au luat pe teren o serie de măsuri, menite să asigure bisericei noastre rostul ei de îndreptare a sufletului românesc. TELEGRAMA CĂTRE M. S. REGELE S’a expediat Majestăţii Sale Regelui, următoarea telegramă: In cucernică închinare în străvechea Curte de Argeş, gândul nostru se îndreaptă plin de respectuos devotament spre Majestatea Voastră, cu jertfelnică credinţă pentru Ţară, Neam şi Rege. Nicodem, Patriarhul României Dionisie, Episcop de Ismail, delegat la Episcopia Argeşului Radu Budişteanu, ministrul Cultelor MINISTERUL DE INTERNE MULŢUMEŞTE TUTUROR] ‘CELOR CARE COLABOREAZĂ LA AJUTORAREA REFUGIAŢILOR Ministerul de Interne mulţumeşte pe această cale tuturor autorităţilor care prin concursul lor efectiv au contribuit la opera de ajutorare a evacuaţilor români din Basarabia şi Bucovina de Nord. Ministerul adresează în special călduroase mulţumiri „Crucii Roşii”, „Străjii Ţării” şi Comandamentului Premilitarilor, ale căror unităţi, împreună cu şefii lor au fost neobosiţi la lucru, zi şi noapte, ajutând şi dând sprijin moral şi material celor evacuaţi. Totodată, mulţumeşte tuturor persoanelor şi autorităţilor care prin donaţii în bani şi în natură au contribuit la alinarea suferinţelor acelora care au plecat de la casele lor, lăsând în urmă tot ce aveau.