România - Provincie, iulie 1940 (Anul 3, nr. 764-779)

1940-07-22 / nr. 770

Anul III No. 770 ®® ■& TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariat al. 4.52.09 Red. 5.57.76. Provincia interurban 41. Ad­straţia 5.57.77 Serviciul Publicităţii 4.89.05 PARTI­D Ridicarea plugarilor; ridicarea dv­e astădată nu se mai vân- S­­­tură vechile formule: Ţă­­ranul e talpa Ţării; Româ­nia, ţară eminamente agricolă; Stat ţărănesc; Ţara e a ţărani­lor — şi aşa mai departe. S’au răsuflat aceste făţarnice pehlivanii electorale. Căci pe rând: revoluţii, reforme, legiuiri, împroprietăriri, conversiuni de datorii agricole, toate au fost duse la vadul electoral. Tescuite acolo, în urnă, până се­ au fost stoarse de sucul vieţii. Pentru ca după schimbări de guverne, înlo­cuiri de legiuiri, supralicitări de reforme — problema plugarilor să nu se urnească din loc. Şi cel mult să mai svârle pe firma-­ mentul politic o meteorică popu-­ laritate, care dispărea după o scurtă şi glorioasă traiectorie, în neant, ca orice stea cu coadă. Meteoricele popularităţi se mi­stuiau: problema ţărănească ră-* mânea. I Era nerezolvabilă? Cerea prea mare efort de cu­noaștere? Era angrenată într’ult prea intortochiat complex de al­te probleme generale, economice şi sociale? Avea nevoie de­ un geniu calculator pentru a rezol­va quadratura cercului? Nimic d­in toate acestea. Cerea în primul rând, sub semnul votului universal, curajul eroic al impopularităţii de mo­ment. Un eroism, precum vedeţi, tot­ atât de imposibil ca şi rezolvarea quadraturii cercului. S­ă ne explicăm. Toate refor­mele şi legiuirile, chiar bine intenţionate la origine, de­generau demagogic sub presiu­nea electorală, evitând a pomeni despre obligaţii, constrângeri, sis­tematizări, raţionalizări, tot ce ar fi contrariat iluzia de liber­tate a alegătorului plugar. Iar ce , bruma mai rămânea pozitiv din­­ substanţa unei reforme, se vor a-­­ tiliza la aplicarea pe teren, căci legea şi reforma, e sfinţită sau­ spurcată de cel care o aplică. S’ar putea afirma chiar fără­ greş, că nenorocul reformelor noastre agrare dela răsboiu în­coace, se rezumă în coincidenţa lor cu instaurarea votului uni­versal. Fără acest paralelism care au subordonat problemele sociale şi economice politicului, electoratu­lui, demagogiei, chiar cele mai mediocre legi, zămislite de cele mai mediocre capete şi aplicate de cel mai mediocru aparat admini­strativ, şi încă ar fi dat rezultate mai rodnice decât zecile şi sutele de legiuiri unde a strălucit ora­toria seacă a debaterilor parla­mentari mai mult sau mai puţin specializaţi în problemă şi unde soluţiile cele mai simple au fost măsluite, pentru a arvuni subiec­tul viitoarelor campanii electo­rale cu nelipsitele făgădueli ale unor miraculoase soluţii de pe cea lume.­ezultatul a fost proletariza­ta­rea muncitorului de pă­­■*­ă mânt. Proletarizare egală a­­tât pentru cel care n’avea în stă­pânire un pogon pentru o fami­lie de cinci suflete, cât şi pentru cel се-ar fi avut cinci pogoane pentru tot atâtea suflete. O educaţie agricolă a lipsit. A lipsit o raţionalizare a culturii. O adaptare la legea cererii şi a o­­fertei. Un sistem de standardi­zare în vederea exportului­ de depozitare în comun în aştepta­rea preţului celui mai favorabil; a lipsit obligaţia selecţionării de seminţe; înlesnirea de credite; înlăturarea mijlocitorilor; a lip­sit o organizare pentru începutu­rile industrializărilor agricole; pentru motorizarea agriculturii; pentru coordonarea agriculturii şi creşterii vitelor, încercări, iniţiative, au existat. După o tristă faimă din trecut a departamentului căruia îi reve­nea grija agriculturii, oameni de bine şi de energie s’au aşternut la lucru cu oarecare izbânzi. Insă ce puteau face împotriva tiraniei electorale care şi în gu­vern îi ţinea legaţi de partid? Şi ce puteau face cu măsuri izolate, cu iniţiative izolate, care nu se înglobau, nu se articulau într’o concepţie şi într’un plan general al întregei guvernări? Toţi oa­menii de bine şi de iniţiativă se simţeau astfel în jalnica postură a celor osândiţi să care toată viaţa apa cu ciurul. A­ctualele împrejurări oferă un prilej unic de adaptare a agriculturii noastre la noua ordine economică din Euro­pa. Oferă un prilej unic de ridi­care a plugarilor, deci a ţării, printr’o mai judicioasă rentabili­tate a pământului şi a muncii, printr’o revoluţionară introducere de alte metode, alte culturi, alte sisteme de producţie şi de desfa­cere. Clientul firesc al produselor noastre agricole, axa Berlin-Ro­­ma, aflându-se în raporturi de economie complimentară cu Ro­mânia, va simplifica fără îndo­ială schimbul de mărfuri printr-o normalizare vamală, care auto­mat va eftini prețul uneltelor, al mașinilor agricole importate, al celor dintâi mijloace de motori­zare a culturii. In acelaş timp, precizându-şi nevoile de import, pe specii, calităţi, cantităţi şi pre­ţuri în afară de surprizele seis­mografelor valutare, vor da altă nădejde la muncă plugarului ro­mân, pentru a produce în toam­nă o marfă care i se cere pe pre­ţul care i se făgădueşte în pri­măvară. Un stimulent mai cu efect nu există, ca acest bilanţ pe care plugarul şi-l va socoti în pungă după strângerea unei recolte şi încheerea unui an agricol. Şi orice severă disciplină a muncii, orice renunţare la rutină, orice expe­rienţă cutezătoare la care altfel nu s’ar fi încumetat, nu vor mai părea silnice şi imposibile, dacă după doi sau trei ani, plugarul nostru va măsura câţi ani, alţii, cu zecile, a pierdut, aşteptând miracole din urna cu voturi. Din urna, unde la fiecare ale­gere, mai scotea câte-un năsdră­­van’păcăliciu, cu formulele de ri­goare pe limbă: Ţăranul talpa ţării, România, ţară eminamente agricolă şi aşa mai departe. CEZAR PETRESCU doua vase de comerţ engleze SCUFUNDATE IN REGIUNEA ANTILELOR LONDRA, 19 (Radoj). — Agenţia Reuter publică următorul comuni­cat al amiralităţii : Cu privire la informaţia data de presă prin care două vase­ de co­merţ britanice „King John’ şi „Da­­vistan” au fost scufundate de ina­mic in regiunea Antilelor, se con­firmă că aceste vase au fost intr a­devăr scufundate de către un vas inamic înarmat cu tunuri. Se cuno­ştea prezenţa acestui vas în largul Oceanului Atlantic şi de aceea toate vasele de comerţ britanice fuseseră avertizate. Se crede că vasul inamic care a scufundat cele două c­ipoare de comerț britanice este un vas de comerț camuflat. CONSILIUL DE MINIŞTRI A STABILIT PRINCIPIILE PROECTELOR DE LEGI PENTRU ÎNCADRAREA ELEMENTULUI EVREESC IN NOUA ORDINE DE STAT ROMÂNEASCĂ Consiliul de miniştri întrunit Vineri 19 iulie la orele 19 sub preşedinţia domnului inginer I. Di­­guriu, preşedintele Consiliului de miniştri, sta o ca­păt de stabilirea principiilor privitoare la proecte­­le de legi necesare pentru încadrarea elementului evreesc în noua ordine de Stat românească şi po­trivit dispoziţiilor legii de organizare a Partidului Naţiunii. .. Şedinţă a luat sfârşit la orele 20,45,­­" .A., ph CCWTíi KASS. M.S REGELUI COMUNICAT No. 50 Mareşalul Cărţii Regale face cunoscut următoa­rele: In ziua de 29 Iulie a. c., MAJESTATEA SA, RE­GELE a primit în audien­ţă­ de lucru pe: D. ing. I. Macovei, mi­nistrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor; D. prof.. Gh. Leoni, mini­strul Economiei Naţionale şi ad-interim la Finanţe, Agr­icultură, şi Domenii ; D. prof. D. Caracostea, ministrul Educaţiei Na­ţionale; D. dr. V. N­orcan­u, mini­strul Inventarului Avuţii­lor Publice; După amiază MAJES­TATEA SA REGELE a primit în audienţă pe: D. I. Gigurtu, preşedin­tele Consiliului de mini­ştri; D. prof. M. Manoilescu, ministrul Afacerilor Stră­ine; D. Mitiţă Constantines­­cu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Bucureşti, 19 Iulie 1940 D. Teof. Siderovici , radio Astăzi, Duminecă 21 Iulie,­ o­­rele 20 seara, va vorbi la Radio către străjeri şi străjere, d. Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării. Întregul tineret român din ţară şi peste hotare este invitat să se grupeze în jurul apara­telor de ascultare la radio. LUNI 22 IULIE 1940 12 pagini 3 (REGELE FERDINAND I) 7.Sunt sigur că însufleţiţi de patriotism Românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi Ţării unirea în cugetare şi acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale" BIROIJEICS: Pasagiul Victoria (fost Imobiliara) Calea Victoriei 50. Direcţia şi Redacţia: Scara­­ Et. I. Administraţia: Scara A. Et. II D. HITLER A VORBIT IN REICHSTAG ADRESÂND — „PENTRU ULTIMA­ DATĂ — UN APEL LA BUNUL SIMŢ AL LUMITUI BERLIN, ÎS (Rador). — Agenţia D. N. B. transmite următoarea „ver­siune neoficială'' a discursului ţinut de d. Hitler în şedinţa de Vineri a Reichstagului : V’am convocat aici, în toiul luptei măreţe pentru libertatea viitoare a naţiunii germane. Această măsură se datoreşte pe de o parte necesi­tăţii de a explica poporului nostru evenimentele istorice unice cărora le-am fost martori şi de a mulţumi soldaţilor noştri viteji, iar pe de altă parte, intenţiunii noastre de a în­cerca să adresăm un nou şi — de astă dată ultim — apel bunului simţ al lumii. Cine compară motivele ce au dez­lănţuit acest războiu cu întinderea şi însemnătatea evenimentelor mi­litare, îşi va da seama de faptul că acţiunile şi jertfele acestei lupte sunt cu totul disproporţionate faţă de motivele invocate, ca să nu zicem că aceste motive au fost numai sim­ple pretexte pentru intenţii secrete. TRATATUL DE LA VER­SAILLES ŞI GENEVA Programul mişcării naţional-so­cialiste — în măsura în care el se referea la reglementarea viitoare a relaţiilor dintre Reich şi străinătate — avea de scop să încerce a ajunge în toate cazurile, dacă ar fi fost cu putinţă, pe cale pacifică la revizui­rea tratatului dela Versailles. Revi­zuirea aceasta era o necesitate na­turală: imposibilitatea de a menţine hotărîrile dela Versailles nu stătea numai în discriminarea umilitoare de a reduce poporul german la pri­varea lui de drepturile sale după ce se asigurase dezarmarea lui, ci mai ales în distrugerea materială, a timpurilor actuale ce rezultă din el şi în nimicirea intenţionată a vii­torului uneia din cele mai mari po­poare civilizate ale lumii d­in îngră­mădirea cu totul nesăbuită a unor enorme teritorii sub dominaţia câ­torva state, în jefuirea celui învins, căruia i se răpesc bazele sale vitale ireparabile şi bunurile vitale ,fără de care nu poate trăi. Din păcate, în conformitate cu voinţa oamenilor responsabili de diktatul delà Versailles, instituţia dela Geneva n’a fost privită ca o instituţie menită să înlesnească re­vizuiri rezonabile, ci chiar dela în­ceput ea a fost doar un garant al executării fără scrupule şi al men­ţinerii hotăririlor delà Versailles. Toate încecările Germaniei demo­cratice de a obţine pe calea revizui­rii ca poporul german să aibă ace­leaşi drepturi au rămas fără re­zultat. ..?*. . .**pro* Era interesul învingătorului de a Mişcarea naţional-socialistă a a­­nunţat în programul său, alături de eliberarea interioară de lanţurile iudeo-capitaliştilor şi ale unei sub­ţiri pături de pluto-democraţi ce exploatau poporul, hotărîrea de a e­­libera Reichul, în afară, de lanţurile păcii forţate de la Versailles. Reven­dicările germane privitoare la acesta revizuiri erau necesare, vitale şi na­turale pentru existenţa şi onoarea oricărui mare pofior. Ele vor fi cali­ficate de istorie ca foarte moderate Toate aceste revendicări trebuiau totuşi să fie realizate în practică împotriva voinţei conducătorilor franco-englezi. Noi toţi am avut dreptul de a con­sidera ca un succes strălucit pentru conducătorii celui de al IH-lea Reich Evreii şi capitaliştii plini de sânge cari instigau la războiu, şi-au dat seama de faptul că, printrun even­tual succes al unei revizuiri pacifice, ei ar pierde toate pretextele mate­riale pentru realizarea planurilor lor perfide, odată mai mult, a fost văzută această conspiraţie de crea­turi politice şi de financiari ce se vând şi pentru cari războiul nu este decât un mijloc primit cu satisfac­ţie pentru prosperitatea afacerilor lor. Din ce în ce mai mult, otrava in­ternaţională evreiască a început să distrugă bunul simţ al lumii. Evreii şi francmasonii, fabricanţii de ar­mament şi profitorii de război­, ne­gustorii internaţionali, şi­­Speculanţii au găsit indivizi politici, desperaţi ai soartei, de felul lui Erostrate, care pretindeau că războiul este de dorit. Prin aceste elemente statul polon a fost încurajat să adopte o au­tu­susţine că măsurile luate sunt sacre pentru toţi, dar rămâne în sarcina învinsului datoria de a recuceri drepturile generale ale omului. ■ Pentru învins, pacea dictată avea cu atât mai puţină valoare legală, cu cât adversarul trufaş care con­cepuse această pace nu era un în­vingător loial. Acesta este motivul pentru care revendicarea franco­­britanică, de a face din pacea for­ţată de la Versailles un fel de drept internaţional sau chiar suprem, nul era pentru fiecare german cinstit decât o deposedare nemai­pomenită, iar faptul că tocmai oamenii de stat francezi şi englezi voiau cu orice preţ să fie paznicii dreptului şi chiar ai culturii umane nu însemna, pentru orice german decât, o pre­tenţie ridiculă. O pretenţie care, prin adâ­nca inferioritate a ceea ce a fost ea in stare să producă este destul de vădită în acest domeniu, faptul că realizarea acestor revizuiri a putut fi efectuată, timp de ani de zile, fără războiu. Această atitudine n’am adoptat-o pentrucă n’am fost în stare să ducem un războiu, după cum au pretins demagogii francezi și englezi. Când lumea avea în cele din ur­mă impresia că bunul simţ învinge şi că s’ar putea ajunge, printr’o coo­­perare internaţională, la rezolvarea pe cale pacifică şi a problemelor са­де mai rămâneau încă pendinte, s’a putut vedea că hotărîrile luate la conferinţa dela Muenchen, la 29 Septembrie 1938, nu numai că nu au fost primite cu satisfacţie de opi­nia publică de la Londra şi Paris, dar au fost condamnate ca seme ale u­­nei mari slăbiciuni, dine care nu corespundea câtuşi de puţin revendicărilor germane şi chiar cu mult mai puţin consecin­ţelor provocate prin aceste împre­jurări. Căci tocmai faţă de Polonia, Reichul german, de la venirea la putere a naţional-socialiştilor a fă­cut dovada unei adevărate genero­zităţi. Dacă­ d. Churchill şi ceilalţi fău­ritori ai războiului nu ar fi asumat decât o mică parte din acest senti­ment de responsabilitate pe care eu l-am încercat faţă de Europa, ei nu ar fi putut să întreprindă infamul lor joc, căci numai lor, şi tuturor ce­lorlalţi interesaţi în războaiele eu­ropene şi neeuropene trebue atri­buit faptul că • Polonia a refuzat propuneri care nu atacau în nici un punct nici onoarea mea, nici onoa-contimuiare in pag. 9-a Revendicările Reichului Vina evreilor şi a demo-plutocraţiei VIZITA I. P. S. S. NICODIM PATRIARHUL BOItUÂRIE! ŞI A D-LUI MINISTRU RADU BUDIŞTEANU LA PITEŞTI ŞI CURTEA DE ARGEŞ Vineri dim. înaltul Prea Sfin­­ţitul Patriarh Nicodem, şi d. Radu BUdişteanu, ministrul Cultelor şi Artelor, însoţit de: P. S. Galaction Silistreanul, secretar al Sf. Sinod, preotul N. Georgescu-Edineţi, secre­tar general al departamentului Cul­telor şi Artelor, Victor Medrea, re­­dactor-şef al Presei Interne şi Mi­hail Livadaru, diectorul de cabinet al d-lui ministru Radu Budişteanu, au vizitat Piteştiul şi Curtea de Argeş. La Piteşti, au fost întâmpinaţi de d. prefect al judeţului de Argeş, d. colonel Berea şi de primarul ora­şului. La biserica Sf. Vineri, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul Nicodem, şi d. ministru Radu Budişteanu au fost primiţi de un sobor de preoţi cu tot ceremonialul obişnuit în ast­fel de ocaziuni, de autorităţile ci­vile şi militare, precum şi de un nu­meros public. S-a oficiat un serviciu religios pentru odihna sufletelor Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, a ctitorilor bisericii şi a celor căzuţi pentru credinţa lor în învierea nea­mului românesc. Au luat cuvântul I. P. S. S. Pa­­triarh Nicodem şi d. ministru Radu Budişteanu. In drum a fost vizitată sf. biseri­că din Budeasa. SLUJBA RELIGIOASA DE LA CURTEA DE ARGEŞ La Curtea de Argeş, înalţii oaspeţi au fost întâmpinaţi cu Sfânta Cru­ce şi Evanghelie de cătr­e Prea Sfinţitul Dionisie, Episcop al Ismai­­lului, locotenent al Eparhiei Arge­şului, soborul Sfintei Mănăstiri, azi necropolă regală, de ofiţerii concen­­traţi in garnizoană şi de autorită­ţile civile şi militare. S’a oficiat un serviciu divin pen­tru fericita pomenire a Regelui Ca­­rol şi a Reginei Elisabeta, a Regelui Ferdinand, a Reginei Maria şi a Domniţei Maria, precum şi a ctito­rilor din veac şi sfântului lăcaş. I. P. S. S. Patriarh Nicodem şi d. ministru Radu Budişteanu, au luat pe teren o serie de măsuri, menite să asigure bisericei noastre rostul ei de îndreptare a sufletului româ­nesc. TELEGRAMA CĂTRE M. S. REGELE S’a­ expediat Majestăţii Sale Re­gelui, următoarea telegramă: In cucernică închinare în străve­chea Curte de Argeş, gândul nostru se îndreaptă plin de respectuos de­votament spre Majestatea Voastră, cu jertfelnică credinţă pentru Ţară, Neam şi Rege. Nicodem, Patriarhul României Dionisie, Episcop de Ismail, delegat la Episcopia Argeşului Radu Budişteanu, ministrul Cultelor ­ MINISTERUL DE INTERNE MULŢUMEŞTE TUTUROR] ‘CELOR CARE COLABOREAZĂ LA AJUTORAREA REFUGIAŢILOR Ministerul de Interne mulţumeşte pe această cale tutu­ror autorităţilor care prin concursul lor efectiv au contribuit la opera de ajutorare a evacuaţilor români din Basarabia şi Bucovina de Nord. Ministerul adresează în special călduroase mulţumiri „Crucii Roşii”, „Străjii Ţării” şi Comandamentului Premilita­­rilor, ale căror unităţi, împreună cu şefii lor au fost neobo­siţi la lucru, zi şi noapte, ajutând şi dând sprijin moral şi ma­terial celor evacuaţi. Totodată, mulţumeşte tuturor persoane­lor şi autorităţilor care prin donaţii în bani şi în natură au contribuit la alinarea suferinţelor acelora care au plecat de la casele lor, lăsând în urmă tot ce aveau.

Next