România - Provincie, septembrie 1940 (Anul 3, nr. 811-818)

1940-09-01 / nr. 811

CUVÂNTUL SIAM STRĂJER Zi de mare sărbătoare au trăit străjerele şi străjerii şeii de grupă, veniji de pe tot cuprinsul ării să se inijieze în arta de a conduce. M. S. Regele, Comandantul Suprem şi Marele Străjer al Ţă­­■ a ţînut să verifice personal rezultatele pregătirii şefilor şi ieior de grupă, desfăşurată în ceste uzine de suflete, instalate­­ Centrele de îndrumare de la Breaza, Predeal, Sf. Gheorghe şi în localităţle Măgurele şi Mal­­naş. Contactul acesta nemijlocit ln­­ire Suveranul Conducător al destinelor româneşti şi între cei ce sunt chemaţi să conducă o grupă sau să înlocuiască la ne­­rog pe comandantul de centu­rie, are­ o dublă semnificaţie. Mai întâi, înalta preocupare a Ctitorului Străjii Ţării de pro­­emele Străjereşti, cărora sin­­dii le-a dat viaţă, urmărindu-l e " atomic şi al doilea pecetia ce-o oprimă, mai ales în aceste vre­­uiri grele, principiul ce stă la vi­elia României noul, de a se păstra un permanent contact în­­­­e înalţii conducători şi acei ce aplică pe teren metodele de lu­cru, pentru pregătirea cetăţeni­lor de mâine. In cei cinci ani de când Straja Ţării şi-a inaugurat domeniul unei integrale pregătiri a tinere­tului pentru vieaţă, M. S. Regele a fost un mare şi neobosit gene­rator de energie, avânt şi înţe­lepciune pedagogică. Impresia puternică a celor constatate a fost astfel concre­tizată de M. S. Regele: „Stefijere, cuvintele nu pot .­}»(»&­«tttttlfurnirea şi r flanca emoţie pe care o resimt de Vfiţoară­­fată când mă aflu fit mijlocul vostru. Vin printre voi cu bucu­rie şi pilec cu sufletul înăl­ţat şi plin de încredere. Clipele pe care am no­rocul să le petrec în mij­locul vostru sunt pentru mine o baie de încurajare şi de înălţare sufletească şi plec reîmprospătat. Aceasta este cea mai mare mulţumire pe care mi-o puteţi da voi. Să trăiţi şi aşa să vă a­­jute Dumnezeul” Parte din evenimentele străjereşti in luna .. August 1 August. Deschiderea cursurilor şcoalei de zbor fără motor de la Braşov. 1­2 August. In prezenţa d-lui co­mandant al Străjii Ţării a avut loc solemnitatea­­deschiderii taberelor şefilor şi şefelor de grupă, de la Breaza, Predeal Sf. Gheoorghe, Mal­nas şi Măgurele. 6 August. Comandamentul Străjii Ţării a dat decizia Nr. 72 prin care hotărăşte că nu pot face parte sub nici o formă din Straja Ţării, decât cetăţeni­ români creştini.. 8 August. Marii industriaşi şi co­mercianţi din Capitală au vizitat ta­băra refugiaţilor de la Arcul de Triumf. , 9 August. Un detaşament de co­mandanţi şi comand­ante din Hitler­jugend au vizitat cinci zile Straja Ţării şi taberele şefilor de grupă. MOMENTE DIN TIMPUL VIZITEI M. S. REGELUI LA BREAZA ŞI PREDEAL Vestea sosirii M. S. Regelui printre străjerii, străjerele şi comandanţii de la Breaza şi Predeal, a sporit la a­ceste centre de viaţă str­ăjerească, di­namica energiilor. Cu câteva ore înainte ca M. S. Re­gele­­să­ fi sosit, activitatea străj­erea­­scă a ■ cultat troiă, “centre a înfăţişa­ ac­centele unor febrile pregătiri, cari —­toştfe orânduiau în liniile celei S. Regelui, Care, statuă vie de lumi­nă şi simţire vibrantă, rămâne vădit mişcat în faţa acestui grandios spec­tacol de fremătare a inimilor. Şi, dacă ne-ar fi îngăduit s’o spu­nem, dacă am îndrăsni să divulgăm ceea ce privirile şi simţirea noastră ‘au înregistrat sta acea­ clipă. ^ se vol ii­­ţelege şi^mai bine măreţia ma­­mehiului. ' •' ' ' ■ ‘ Tresat­­­ r* ft I o mai arianm finua n I a i n i m n -iin sire, vazân a cu privirile m­ inţii chipul iluminat de o caldă, transfigurare a Augustului Suveran, Care, se uita la fremătătoarea privelişte, cu ochii uimeziţi de lacrima înaltei bucurii. In acea clipă, acolo, la Breaza, se revela un aspect luminos al acelei perma­nent i­mdestructiind«. legături » .'-dintre, inima Suveranului şi inima Neamu­lui. Cine va uita, dintre cei de faţă o clipă ace­asta? re­gele se opreşte in faţa fiecărei grupe de străjere, care, într’un spirit uni­tar, de echipă, execută dem­onstraţiu­­ni cu caracter practic. Aceeaş binevoitoare răbdare şi a­­celaş interes pentru exerciţiile ce se desfăşoară, manifestă şi de astădată­­.î.’JS’/fl*geR?.l'i! •'i"1 -«»Mi­țaMM v: In manifestările str&jerelor, se vede dorinţă vie ’"de a’ nu da greş; j’î'iisjy.i.rțp-fe ^ii_nic^și deaceea' grija, perfecţiunii stă*ffe’"Veghe"fâiYgâ'oricg gest. . Când execută exerciţii de ritmică, când arată M. S. Regelui cum ştiu E 3 să dea întâiul ajutor medical, sau cât de repede pot înjgheba corturile unei tabere, otrăjerele se manifestă cu aceeaş seriozitate şi cu aceeaş disciplină a voinţei. Către sfârşitul demonstraţiilor, la şezătoarea de după am­iiază, s­trăjere­­le şi­ comandantele au făcut cerc viu în jurul M. S. Regelui, cântând im­nuri străjereşti şi patriotice. Comandanta Centrului a prins un moment de pauză între aceste cân­tece, şi a rostit o cuvântare, adresân­­du-s­e M. S. Regelui. A fost o cuvân­tare caldă, de vibrantă mărturisire a devotamentului şi credinţei faţă de M. S. Regele. Se rosteau prin cu­vintele Comandantei Centrului Pre­deal, înseşi simţămintele celor de faţă, cari, din nou au izbucnit în urale. M. S. Regele atunci, vădit miş­cat, a rostit­ acea cuvântare bogată în înţelesuri adânci, care va rămâne statornic gravată în conştiinţa stră­­jerească. Ochii M. S- Regelui, din nou ume­ziţi de lacrima bucuriei, — bucuria privelişte! acelor inimi de nedescris entuziasm, — primiau privirile ochilor încărcaţi de rouă vibrantelor simţiminte ale miilor de străjere din preajmă. Bucuria sufletească a lumii stră­jereşti ,a culminat în clipa când însuşi­­M. S. Regele a cântat, laolaltă, cu toţii, Imnul nostru, simbolul per­manent al sufletului românesc, după însăşi calda şi pregnanta expresie a Augustului Suveran. Cine ar putea să uite vreodată, a­­semenea momente de intensă­ vibra­re a conştiinţei româneşti? V­. MihăEsta­ ft *a",jinu' Privirile noastre — de cronicari ai acestui luminos eveniment, — au surprins vioiciunea şi buna dispozi­ţie cu cari străjerii, laolaltă cu co­mandanţii, se constituiau în impeca­bile şi vii figuri gometrice. In fecare gest, în fiecare mişcare, se mărturisea o exuberanţă discipli­nată, ca întotdeuna când se aşteaptă un moment solemn. Un asemenea moment­ a fost acela, când M. S. Regele, însoţit de d. re-A­­fil -Sidorovici comandantul Străjii Ţării, a coborît în mijlocul rânduri­lor de străjer!. NĂVALA INIMILOR Suntem la Breaza In timp ce Augustul Suveran 6* îndreaptă către careu] principal — în mijlocul căruia flutura, sus, lângă steagurile­ de lumină ale urnii,soare blând, flamura tricoloră — străjerii­­efi de grupă de la Breaza, de la Sf. Gheorghe şi Malnaş, precum şi co­­mandanţii- instructori, apoi coman­­danţii­­c­e ţinuturi şi legiuni, izbuc­­enisc în nesfârşite şi entuziaste urale. Emoţia, potenţată­­prin aşteptare, îşi sparge acum zăgazurile şi irumpe năvalnic: este clipa tainică de înal­e înţelesuri ale iubiri pentru Marele Străjer. ■ • ; i i După raportul şi cuvântarea de o­­magiu rostită de comandantul Cen­trului Breaza, se cântă marşul „La Arme”: — te simţi dominat de un vi­guros simţămnt patriotic. Deodată, apoi, la un semn presim­ţit, şi atât de firesc în ordinea stării sufleteşti generale, rândurile străjeri­­lor şi ale comandanţilor se sparg, cu toţii năvălind, în puternice urale, spre Marele Străjer, este iureşul. Flutură pe deasupra capetelor mii de băşei; din piepturi isbucnesc, ne­contenit, urale iar ochii, lăcrămând de emoţie, privesc drept în ochii M. Marele Străjer între şefii de grupă, cetirea hârtii Marele Străjer cercetând rezultatul tragerii în ţintă M. S. Regele lângă străjeri M. S. Regele trece, apoi, succesiv, printre grupele de străjeri, cari ard de nerăbdarea de a arăta Marelui Străjer parte măcar din ceea ce au izbutit, prin luminare strădanii, să-şi însuşiască din tehnica pregătirii ne­cesară viitoarei lor misiuni: aceea de a conduce efectivul unei grupe. M. S. Regele stărue la fiecare gru­pă şi priveşte cu binevoitoare aten­ţie, desfăşurarea demonstraţiei: ici,­ un exerciţiu de apărare pasivă său de tir; dincolo, demonstraţie de aero­­modelism sau de motociclism şi al­tele La fiecare probă — care este, de fapt, o probă a dexterităţii şi price­perii străjerilor — M. S. Regele po­rilor citeşte uimirea. Intr’adevăr, cine dintre ei s’ar fi aşteptat ca M. S. Regele să se oprea­scă atât de aproape de ei, să-i între­be cum se simt şi să se intereseze chiar cum îi chiamă? Şi cu toate acestea, ceea ce nici prin minte nu le trecuse, acum, iată, au norocul să vadă şi să trăiască ei înşişi. M. S. Regele stă de vorbă cu ei. Lângă un străjer, care alături de camarazii săi, a­sta — în genunchi şi citea semnele unei hărţi, M. S. Re­gele s'a aplecat şi a stat aşa câteva minute, urmărind cu interes etapele drumului pe care, imaginar, ii stră­batea viitorul șef de grupă. Cine ar putea, de asemenea, să uite aceste momente? Spiritul Suveranului, spirit dinamic şi înfăptuitor Suntem, tot la Breaza. Majestatea Sa se îndreaptă s­pre aplanul ce se vede în fund, la mar­ginea terenului, pe care au loc de­monstraţiile străjereşti. Marele Stră­jer are pasul energic. Nici­ un semn de oboseală: urcă, iată, pieptiş, co­stişa platoului. Acum, se află sus — şi de acolo, din unghiul perspectivei ce se de­schide cuprinzătoare, priveşte spre faţa clădirii Centrului: este o clipă de răgaz. De răgaz, propriu zis, nu. — fiindcă M. S. Regele se informea­ză­ necontenit, cere lămuriri şi dă sugestii pentru ceea ce poate consti­tui înfăptuirea unei opere­ de folos. Avem norocul să fim aproape şi să uzim cum,, — venind vorba de o şcoală din partea locului, — M. S. Ragele vorbea pe deplin iniţiat, des­pre toate transformările ei din ulti­mul timp, precum şi despre ceea ce s’ar cuveni să se mai realizeze. A voit, apoi, să poposească o cli­pă­ în bisericuţa Centrului: o cuno­ştea, dar zăbava lângă altar şi icoa­ne a fost întotdeauna scumpă inimii regale. Coborînd de pe tăpşan, M. S. Rege­le vizitează, după aceea, clădirea Centrului. Fiind la un mment dat, între cele două corpuri de casă ale Centrului,, Augustul Suveran voeşte să intre în clădirea mai mică. Explică, ai mei, Comandantul Centrului că aceea este clădirea ureche şi că M. S. Re­gele o cunoaşte, dar Augustul Oas­pete spune: Voesc s’o mai văd oda­tă. Şi voinţa regală se împlineşte. Fiindcă, dinamică şi creiatoare cum este, voinţa M. S. Regelui determină, colo unde este nevoe, trainice înfăp- . M. d. Regele nu priveşte pe deasu-­­ pra realităţilor ci voeşte să cunoas­că adâncimea lucrurilor. Deaceea p­ivirile Sale scrutează scrupulos, eaceea spiritul Său impune corectiv Ivul. Se poate o mai întăritoare lec­ţie pentru spiritul străjer­esc ce tre­zim­e să fie practic, înfăptuitor, rea­­liast, decât aceea pe care a dat-o M. S. Regele prin stăruitoarele Sale po­pasuri in durata vizitei de la Breaza? Când M. S. Regele părăseşte cen­trul de vieaţă străjerească dela Brea­za, străjerii şi comandanţii il petrec cu aceleaş calde şi nesfârşite urale cu cari II întâmpinaseră la sosire. Marele Străjer este în drum spre centrul străjeresc dela Predeal. După ce soseşte aici, M. S. Regele se îndreaptă către platoul Centru­lui. Marele Străjer urcă, energic, trep­tele de piatră ale scării şi când se află la capătul acesteia, st­răjerele — viitoare şefe de grupă — încep să cânte Imnul Regal. După aceea, Co­mandanta Centrului dă raportul. Când M. S. Regele trece în revi­stă efectivul, străjerele și co­man­­dantele trimit buchete de ovaţiuni augustilui Oaspete. Câtva timp mai târziu, M. S. R.­ M. & șefelor de gripă-B prim ajutor V' ..i-î REGELE NOSTRU, REGELE STRAJERILOR Pe locurile amintitoare de grele lupte, am poposit, la Centrul Predeal, 1260 de străjer© din toate părţile ţării, să în­văţăm şi să trăim puterea iubirii de ţară. Şefele de grupă din seria I avuseseră fericirea să aibă în mijlocul lor pe Mă­ria Sa Marele Voevod Mihai, iar cele din seria H nu ştiau că vor primi înalta vială a Marelui Străjer, totuşi speram că poate vom avea fericirea să-L vedem. Svonul care plutea asupra taberei noastre s’a adeverit. Intr’o zi cu soare vesel şi cer senin, după zile ploioase şi c­eţoase poposea între noi însăşi Regele­­ ţării. Era printre noi, şi nu ne venea să credem. Lângă portal. L-a întâmpinat d-ra lorica Litzica comandanta taberii uran­tr io­ric fiu-i bun sosit şi a urcat apoi sus la platoul Pavilionului, printre şiragurile de străjere Înşirate ca nişte mărgele albe pe marginea drumului. Sus II aşteptam j­ei, 1200 de Inimi, care in momentul a- acela băteau numai pentru El. Un fior ne-a străbătut, in clipa când din pădure a răsărit chipul mândru al Marelui nostru Străjer. Am cântat cu atâta hotărire „Graiul Neamului”, încât şi văile au repetat în Întregime acel e­­cou: „Nu-1 vor da”. A început apoi Regele să treacă încet prin fata noas­tră ca să-L vedem mai bine, să se uite in ochii noştri, să ne zâmbească cu acel zâmbet care te face să-ţi dai viaţa pen­­tru El. Urale mai puternice, mai pline de avânt ca’n clipele acelea, nu cred sâ-mi fie dat să mai aud. Credea­ ca a­­cum o să începi să sbori, să te deslipeşti de pământul răutăţior de azi. Masa a luat-o in mijlocul nostru. Pe acelaş tăpşan unde formaserăm careul, am făcut un semicerc, in mijlocul caruia se afla masa regală. Tot timpul cântecele şi voia bună n’au lipsit de pe buzele şi din sufletele noastre. Mai toate am mâncat stând în picioare, ca să-L pu­tem v­edea şi când se întâmpla ca pri­virea ochilor albaştri să se oprească o clipă asupra ta, iţi venea atunci ea chiur de bucurie, şi să spui tuturor: M’a privit Regele!”. Dar dacă nu puteai spne in gura mare, măcar toate din ju­rul tău ştiau lucrul acesta. N’a avut deloc odihna Regele nostru, după masă. imediat au Început demon­straţiile. intr’un colţ de poeniţă se fă­ceau corturile. Şi am putut şti cu Pre­cizie când a ajuns Regele la grupul lor, fiindcă au cânt­at „Avem un Rege cu o putere nebănuită pentru 24 de g,lasl d in alt loc era o şedinţă model de şefe de grupă. Majestatea Sa a stat in WU locul lor, ascultând ce-aveau de intr’un cort, se făcea o demonstraţie de prim ajutor la sat. Marele Străjer a vă­zut toate leacurile băbeşti şi se pot vindeca numai cu propriile mij­­lofe.ce Intriun cort era o echipa de. prii ajutor la oraş, unde, se vedea cum se În­grijeşte o fractura, cum se face *i\spita­­tia artificială și doctorii pentru diferi-A A Krt-Hi. re T-n TlIftCllt' IZi&I ni lTWpSFW I-a plăcut mah mult, a­ fost demonstraţia străjerelor dela sat­. Intr’un luminiş, te pomeneai deodată in faţa unor ţărăncuţe­­■ îmbrăcate in cos­tumul din Sălişte, ce se a­semanau­ şi Pim port dar şi prin sprinteneala mişcărilor, cu rândunelele. Unele torceau a­zate pe câte o buturugă, in timp ce alta te cânta. Altele aţâţau focul şi faceau o mă­măligă, câteva puneau pe mese feţele albe şi deasupra mâncăruri ţărăneşti, de unde nu lipsea ceapa şi usturoiul, altele măturau într’un cuvânt, arătau cum poate să’tie străjera o gospodărie mo­del. Şi Majestatea Sa Regele a stat mult­, urmărind pe fiecare in lucrul cu Intr’un colţ era echipa de topografie, care ridica schiţa terenului, străjerele mai mici citeau harta, altele învăţau semnele întrebuinţate pe hărţi şi altele făcuseră din lut toate formele de relief, ce le aveau munţii din faţa lor, şi aşe­zau curbele de nivel. Intr’un colţ străjerele mai mici învă­ţau semnele de circulaţie. Şi le distrau foarte mult­; mai ales automobilele, mo­tocicletele şi trenul cu care era făcută demonstraţia­. La toate a stat Marele Străjer. La u­­nele, cerând lămuriri, la altele lămurind El însuşi, in altă parte corectând sau lăudând. A trecut apoi la demonstraţiile sportive. Din pădure au ieşit 400 de steaguri galbene, străjereşti, care au înaintat până lângă El. L’au salutat, r.­­format cifrul regal, apoi I-au înconjurat tri­buna cu o mare de steaguri. înainte de plecare, a asistat la o şe­zătoare, cu obiceiuri din toate provin­ciile. Şi a lăcrimat Regele nostru­, când o străjera a rostit poezia „Regele nos­tru” cu sufletul atât de limpede, încât se oglindea in el toată dragostea noastră faţă de Suveran. Eram noi emoţionate de toate întâmplările zilei, dar când în­săşi Marele Străjer era­­înduioşat, cum puteam să ne ţinem noi, lacrimile?. .Şi cu lacrimii în cehi, dar lacrimi de băr­băţie, am cântat „La arme”. D-ra Viorica Litzica a vorbit in nu­mele nostru, arătând întreaga noastră recunoştinţă Marelui Străjer care ne-a dat străjeria, unde lucrăm sub semnul crucii noastre albastre. Şi sub acest semn ne-am legat să lucrăm­ toată viaţa noastră Ne-a vorbit apoi Regele. Ne-a spus. ..Să fim mandre că atunci când poate vină in mijlocul nostru, lucrul ace­sta e pentru M. Sa o bae de reîmpros­pătare a forţelor care li dă credinţa de tăria noastră în viitor”. Ce-am fi putut noi să dorim mai ar­­ă­­ător? Şi când L-am văzut cântând cu noi „Imnul Noigru”, am simţit că ne în­­fu­ptăm. Atunci, fără să ne dea cineva c­omanda, am alergat în jurul Lui. Când a­i venit vremea de plecare, am luat-o la fugă pe drum, ca să putem ajunge în­­­aintea maşinei regale şi să facem­­cor­donul. Rămăsese vorba că nimeni nu va fugi lupă automobil, ci,' de pe' loc să strigăm lira!” Cum să rămâi pe loc când la i.iepărtare de un mr.ru a trecut Regele, I :-i cum să nu vrei să mai ai o clipă feri­­cirea de a-L vedea! Bineînţeles, am iu­ţit cât am putut, şi până la locul de unde maşina avea escorta din cetăţenii oraşului. Atunci doar ne-am oprit o clipă şi am luat-o îndărăt la fugă,, ca să putem prinde trecerea trenului care du­­cea in Capitală pe Majestatea Sa Re­gele. Şi din viteza trenului, am mai putut vedea o clipă chipul zâmbitor ce se a­­pleca cu nesfârșită dragoste către noi, chipul drag al Marelui Străjer. [Aura En­escu , GTMpa Bu­v­sa

Next