Românul, februarie 1912 (Anul 2, nr. 25-48)

1912-02-01 / nr. 25

Pag. 2. șteptăm orice jertfă fără să ne mirăm mă­car. Vouă vă trimitem iubirea și încrede­rea noastră deplină! Un neam întreg se bucură că 16 copii din sânul lui n’au în­găduit ca mândria lui să fie jignită de im­pertinența șovinismului asiatic. Dacă în fața silei v’ați fi lăpădat de limba părinților voștri, ați fi săvârșit o tră­dare de neam! De aceea nu vă trimitem decât iubi­rea, încrederea și încurajarea noastră! Să fiți siguri, cauza voastră va birui: prin bărbăția pe care ați dovedit-o și prin lupta pe care o vom duce toți păil! ÎTn cele din urmă! de ce am­ văzut în Turcia, un uriaș umblând ală­turi de un pitic. P t <>­rSu secondat în administrație de bo­l­i, cari e zice având mare influ­nță pot să pun piedici neîntrecute în calea ori­cărei măsuri ce ar fi în contra intereselor ori pre­judecăților lor. Insă, din tot ce am fost în stare să aflu, supunerea slugarnică a hospodarului Mi­hail Sturza la voința protectorului Nicolae, nesă­țioasa lui sgârcenie, desăvârșita neluare în seamă a intereselor acestei țări, sunt adevăratele motive ale nemulțumirilor“. Edmund Spencer vorbește apoi de înfățișarea țăranilor „cu părul negru desfăcut curgând pe fața lor arsă de soare“, de numărul mare al trăsurilor, de mentalitatea boierilor, cari „prețuesc rangul cuiva după echipagiu“. Astea, asemănându-se cu spusele altor călători, nu le mai repet. La eșirea din Iași adaugă: „Ținutul din vecinătatea imediată a orașului avea un caracter de frumsețe și rodnicie, întinsele grădini, vii și pometuri arătau îngrijite ; ici­­colo elegantă casă de țară, aparținând vreunui boer bogat, da un efect pitoresc priveliștei, care trebue să fie încântătoare vara. Dar, cum treci mai de­parte, aceiaș lipsă de grije și lipsă de populație predomină“. ROMANUL Nr. 25—1112. D. Goga are CUVânitul. Ultimul nu­măr al revistei „Luceafărul“ ne pune în fața unui act de așa gravitate, încât cu toate că în lupta de apărare a partidului ce o ducem de un an de zile, tovărășia al cărui steag îl poartă d. Sever Bocu, ne-a obicinuit să ne așteptăm la orice fel de procedee, totul ne obținem dela orice comentar, așteptând că acela asupra că­ruia acest act apasă cu toată greutatea desonoa­­rei ce o poate duce după sine — să Se lămurească. Vom expune deci actul în chipul cel mai obiectiv rezervându-ne a reveni îndată ce răs­punderile se vor stabili în chip cert. Se cunoaște cazul dr. Vaida— O. Goga. După încetarea lucrărilor juriului de la Brașov, în urma interv­ențiunei dlui Stere am­bele părți și-au luat sarcina de a se abține de la orice comentar până la terminarea de­mersurilor dlui C. Stere. Iar după ce mijlocirea dlui C. Stere a luat sfârșit în felul cunoscut, o intervenție din partea uneia din părți spre a redeschide acest caz constituie un act pe care numai un om, care nu are ideie de noțiunea corectitudinei, îl poate face. Iată însă că „Luceafărul“, revistă săp­tămânală pentru literatură artă și politică, sub direcțiunea dlui Oct. Gog­a, vine în nr. 5 din 29 ianuarie cu un articol­ prim întitulat: „Păcate naționale“, în care pune în dez­batere întreaga chestiune, afirmând o întreagă serie de injurii și de calomnii la adresa co­mitetului național și a dlui dr. Al. Vaida în special. Iată câteva pasagii din acest articol: „Lupta disperată a comitetului național pentru a-și salva o hotărâre nech­ib­zuită și a ajuns apogeul in atentatul d-lui Vaida“. Ceva Din acest atentat se pot trage și cu­învățături prețioase... Mai întâiu asupra valorii morale ca om a­l d-lui Vaida, întrebăm : Ce fel de om poate fi numit d-l dr. Al. Vaida-Voevod, care știe de un an și jumătate de tradarea d-lui Goga și tace?... Iar peste un an și jumătate, când îi vine bine, fără nici o mustrare de con­știință, își câștigă niște scrisori și fără să cerceteze, dacă informațiile și acuzele lui sunt întemeiate sau nu­, se aruncă asu­pra fostului său prieten, pentru a-l lovi în ce are un om mai scump, în cinstea per­sonală. Credem că la alt popor, autorul unui asemenea atentat ar fi scos din cir­culație în 24 de ceasuri. Atitudinea juriului de asemenea e ca­racteristică. Jertfirea adevărului de dra­gul formelor, cum s’a întâmplat în acest caz e poate cea mai nimerită dovadă pen­tru a zugrăvi spoiala culturii sufletești și labirintul minții cărturărimii noastre“. ’ In felul acesta este scris tot articolul. Acuma una din două, acest articol a apă­rut ori înainte de încheerea mijlocirii d-lui C. Stere care a avut loc, după cum se constat, din scrisoarea d-sale adresată ziarelor, înainte de 26 ianuarie, ori dupa această dată. Și într’un caz și într’altul el constitue — fiind publicat în locul de frunte al orga­nului de sub direcția d. Goga — o călcare a celor mai elementare regule de corectitudine, care reclamă cea mai grabnică lămurire. Până atunci noi ne vom abține dela orice comentar. Cititorii noștri au observat cu câtă corec­titudine am păstrat noi tăcerea în tot timpul desbaterilor acestei afaceri, cu toate că atât „Luceafărul“ cât și “Tribuna“ au venit în cursul ei cu infamii la adresa d-lui Al. Vaida. Aceeaș corectitudine ținem să o păstrăm și acuma când incidentul s’a închis. Pentru aceasta este însă necesar să se știe că avem a face cu oameni cari posedă noțiunea celor mai elementare exigențe de onoare și de corectitudine. Așteptăm deci ca d-l Goga să se explice și să tragă ultimele consequențe față cu „Lu­­ceafărul“. Altfel va trebui să vorbiască de Stere iar noi în tot cazul vom fi deslegați. Deci, așteptăm cuvântul d-lui D. Goga. „Românul“. Iusth și sufragiul universal. Iusth a declarat unui colaborator al ziarului „Az Est“ din Budapesta următoarele : „Intre punc­tul de vedere al partidului justicist și al prim­­ministrului cu privire la sufragiul universal este o depărtare foarte mare. In ultima con­ferință contele Khuen n’a putut ajunge la nici o înțelegere, nici în chestia reformei electorale și nici în chestia pretențiunilor naționale. Vo­tarea secretă, care este atât de importantă prim-ministrul ar aproba-o numai în orașe. In privința aceasta primul-ministru află garanță suficientă în aceea că parlamentul să aducă o deciziune cu privire la legea electo­rală. Noi însă, natural, nu suntem învoiți să primim ca garanță deciziunea unui parlament, care în orice moment poate schimba decisiunea adusă odată. Pentru noi singura garanță este numai că legea electorală să fie făcută îna­inte de primirea definitivă a proiectelor militare. In privința aceasta partidul nu este de acord și din aceasta noi nu cedăm nimic“. * Căderea guvernului. Corespondentul nostru din Budapesta ne anunță, că rezultatul audienței de duminecă a prim-ministrului Khuen este, că guvernul­ Khuen va trebui să demisio­neze. După audiență contele Khuen a chemat prin telefon pe ministrul de finanțe Lukács, să vină la Viena. Lukács a și plecat după amiaz. In cercurile politice se crede, cu M. Sa va autoriza pe Lukács cu formarea nou­lui cabinet. Se crede însă, că în politica de până acum se va face o schimbare mare. * Fuziunea partidelor croate din Bosnia. Din Sarajevo se telegrafiază că, foaia alianței na­ționale croate „Hrvatska Zajednica“ publică un comunicat conform căruia comisiunea centrală a alianței a hotărît fuziunea ei cu asociațiunea cato­lică, cu condiția, ca mitropolitul dr. Stădler să pu­blice în foaia oficială a arhidiecezei retragerea interdic­tului dat contra alianței naționale croate. Pentru dis­cutarea condițiunilor de fuzionare comitetul central al consiliului național croat va ține la 5 martie o consfătuire. După vederile cercurilor politice me­­tropolitul dr. Stădler va da tot concursul alianței naționale croate pentru ca aceasta să-și ajungă scopul.* Declarațiile lui Kossuth despre situație. „Egyetértés“ publică următoarele declarații a lui Francisc Kossuth despre situația politică : „Deși știu foarte bine, că de o vreme în­coace tot ce se scrie într’un articol de fond nu află răsunetul cuvenit, totul pentru clarificarea și înconjurarea neînțelegerii și a explicărilor greșite cu privire la ținuta partidului kossuthist, mă simt dator, ca șef al partidului, să declar, că partidul, când a precizat punctele, pe cari apoi contele Appo­­nyi Albert le-a prezintat parlamentului, — nu s’a cugetat la câștiguri naționale. A voit să apere nu­mai drepturile naționale de până acum. Iar men­ționarea intactă a unei averi, nu se poate consi­dera de câștig, ci de o datorie nu numai a opozi­ției, ci mai cu seamă a majorității parlamentare și a guvernului. Dacă ținuta noastră nu duce acolo, ca opo­ziția maghiară să fie îndreptățită, fără de a se fo­losi de arma excepțională și cu două tăișuri a lup­tei, atunci înceată orice îndreptățire morală de a ni se putea face imputări pentru revolta parlamen­tară. Din cauza aceasta, dorințele noastre nu pot fi obiect de târguială, pentru că nu putem și nu ne este permis să târguim că dreptul nostru public actual să fie știrbit, sau în ce măsură să se întîm­­ple aceasta. Sunt păreri greșite și cu privire la ținuta noa­stră față cu reforma electorală. Eu, din partea mea consider reforma electorală mai importantă decât reformele militare și pot să spun, fără ca să mă fălesc că am pretins mai energic și încontinu din timpurile mai de mult(?) începând pân ’la consti­tuirea parlamentului de acum această reformă. In parlamentul actual căruia i­ s’a pus ca con­diție de existență rezolvirea reformelor militare, din punct de vedere național n’am aflat de bine de a amesteca această reformă electorală. Dar în toate vorbirile din parlament și în numeroase articole, precum și în convorbirile mele cu prim-ministrul am accentuat necesitatea rezolvirii reformei elec­torale. * 2 £ nr • •• SO* : : : • • • • •• 3S8 • ••­­j? t­* • •• tu • •• • • •été • •9 ---------- ---------- __­­X­........................................................ . Dr. Brutus Macaveiu medio univ. specialist în morburile femeești ord. 9—11, d. a. 3—6. Timișoara, Koskuth-tér Nr. 2, etaj. 2. Telefon Nr. 11-68. : J : c • • m• i • !» • • • iii I• a •IU

Next