Românul, iulie 1913 (Anul 3, nr. 142-166)

1913-07-02 / nr. 142

Pair. 2. _____________„ROMÂNU­L”______________ stem­atic, bisericile, limba, legea străbună sunt amenințate prin atacuri sacrilege, sistemul de pauperizare glasează pe toată linia în contra noastră, scopul final e mărturisit în mod o­­braznic, dar e tăgăduit la anumite ocaziuni, cu viclenia diavolească a prigonitorilor lași și fuduli. Acest scop e­ desființarea națiunei ro­mâne. Se știe aceste bunul nostru suveran? Noi nu credem încă, presupunând, că dacă le-ar ști, nu le-ar suferi. Și chiar aici este cea mai mare nedreptate. Suveranul e înconjurat de sfetnici, cari nu permit să ajungă la cunoștin­ța lui cuvântul adevărului. Până acum le-a succes de minune lucrul acesta guvernanților noștri. Firește în detrimentul țării, și spre mic­șorarea prestigiului tronului și casei domni­toare. Va să zică cel mai credincios popor al casei habsburgice, elementul de ordine și de civilizațiune, națiunea română, care a salvat dinastia și casa domnitoare, pe bunul nostru suveran, pe împăratul-rege Francisc Iosif I­, din mâna rebelilor; acest popor viteaz, pe a cărui steag ostășesc, însuși împăratul-rege Francisc Iosif I a pus decorațiunea unică și incomparabilă: ,,Für­standhaftes Auskarren in der beschworenen Treue”, — acest popor e dat astăzi pradă pe mâna rebelilor! De aceea e justificată credința noastră, că bunul nostru suveran nu este informat de ce suferim noi de susținătorii actualului sis­tem politic. Și acum vine de sine cealaltă întrebare: oare nici frații noștri aliați, nici gloriosul lor suveran, prietinul intim și sincer al monarhu­lui nostru, nu au cunoștință de suferințele noastre nemaisuportabile, de sistemul politic barbar și tiranic, demoralizat și corumpător, putred și pestifer, ce duce țara asta la pe­rire?! Interesele mari ale umanismului și civili­­zațiunei, viața și misiunea monarhiei habs­burgice, prestigiul tronului și casei domitoare cer, pretind, ca să se vindece aceste rane, ce rod pe trupul monarhiei habsburgice, o com­promit și o amenință. Cum așa? Voi, vulturi falnici ai libertății popoare­lor, zburați pe câmpiile Bulgariei, străbateți pe valea Timocului, ca să salvați viața națio­nală a Românilor de acolo, vă luptați pentru autonomia Albaniei și Macedoniei, ca elemen­tul etnic românesc să nu se desființeze prin presiuni și prigoniri sălbatice, voi vă răsboiți pentru egala îndreptățire a popoarelor, și oare nu vedeți, nu simțiți, cum ne zbatem noi aici în lupte nesfârșite, pentru conservarea vieții și culturei noastre naționale? Ori nu știți, nu vedeți, că temnițele noa­stre sunt pline de martiri nevinovați, incrimi­nați, spre rușinea Europei civilizate, pentru că și-au apărat limba națională și legea stră­moșească, de asupritorii haini, cari vreau să ne răpească, ce avem mai sfânt pe acest pă­mânt? Nu auziți țipetele de durere ale mamelor române, împreună cu ale băieților lor, cari sunt condamnați a se chinui cu altă limbă, decât a mamei lor dulci? Nu v’ați indignat de mânie dreaptă, când vedeți, cum stă­­ cetă­țeanul român în fața stăpânitorilor, cu scri­sori, ce nu le înțelege, ascultând sentințe, ce nu le pricepe, și despoiat de drepturi și de a­­veri, fără milă și fără lege? Și totuși, suntem cu iubire către țara care ne socotește de străini, deși de mii de ani am apărat’o și susținut’o, cinstim legile, cari ne despoaie de drepturile cele mai elementa­re,suntem cu credință neclintită către suveran care ne-a dat pe mâna rebelilor, cari l’au de­tronat, și la prima ocaziune binevenită lor, iarăș îl vor detrona. Dar toate aceste stări de lucruri sunt o primejdie pentru țară și pentru tron. Și cum? Voi frați dulci cu noi, și aliați sinceri ai mo­narhiei noastre, nu puteți pune o vorbă bună, ca să înceteze aceste stări nefericite de lu­cruri? Nu puteți spune, că aici suntem în Eu­ropa, și că libertatea și civilizațiunea nu per­mit și n’o să sufere astfel de abuzuri asiatice? N’aveți înaintea voastră oglinda istoriei, cu Leșii, cu Turcii, cu Tătarii, cum s’au înecat în noianul fărădelegilor lor? Pentru ce nu ți­neți aceea oglindă înaintea ochilor acelora, cari pășesc pe aceleași căi? Noi stăm umiliți în fața evenimentelor, cu încrederea însă în viitor. Privim la voi, frați și aliați ai noștri, ai monarhiei noastre, cu mândrie și cu încredere. Cu oftări de bun succes, cu rugăciuni pentru izbânda armelor voastre cu binecu­vântarea armelor, a steagurilor, a oastei în­tregi, vă însoțim pe calea mărirei, pe care ați pornit Mergeți cu bine și voioși, învățați popoa­rele la respectul libertății, faceți școala mă­reață a egalei îndreptățiri între cetățeni, cu­ceriți inimile popoarelor pentru iubirea fră­țească. Dar vă aduceți aminte și de noi, nu-i per­mis, să lăsați pe frații și pe aliații voștri în starea primejdioasă, în care se află. Când vor bubui tunurile și va tuna glasul de răsbunare, asigurând viață națională fra­ților noștri din Bulgaria, de pe valea Timo­cului, și celor din Macedonia, prin autonomia ei, să știe și cei ce formează rușinea Europei, că a sunat ceasul de înmormântae a gându­rilor necurate ,,cu hegemonia de rasă” și cu „supremația de rasă”, în veacul XX. Binecuvântă, o Doamne al puterilor, ar­mele, armata și pe căpitanul glorios al frați­lor noștri și aliaților monarhiei noastre, du la izbândă steagurile lor, ca să vestească învă­țătura înfrățirii popoarelor prin cea mai de­săvârșită egală îndreptățire, ca în pace vie­țuind, să lucrăm spre rodurile dorite ale pro­gresului în lumina civilizațiunii, a bunelor a­­corduri, a bunăstării economice, cântând și preamărind pururea ideile divine de: Liber­tate, Egalitate, Frățietate! Vă binecuvântă din toată inima părintele Dr. Vasile Lucaciu, face din ce în ce mai mulți și mai convinși adepți, aceleași instituțiuni, acelaș sistem guvernământ. Aceeaș dinastie otomană dom­de­nește în Europa de peste cinci­ veacuri și dina­stia aceasta era veche chiar în Asia. Câte fa­milii domnitoare nu s’au schimbat în Europa, de când au trecut turcii Bosforul.­i Gândiți-vă la toate dinastiile cari au pierit în Franța, Italia, Anglia, Spania,­­România, peste tot... Numai Turcia are un suveran care să fie de acelaș neam cu poporul său. Celelalte popoare neastâmpărate, și-au schimbat necontenit felul de guvernământ, au împrumutat domnitori din alte neamuri. Turcia a ținut vreme îndelungată și va mai ține încă, numai mulțămită vechilor sisteme.... — Oiți, Deli Mehemed, că tinerimea tur­cească, înviorată de vântul­­ libertăților occiden­tale, începe să viseze reforme în Turcia? Uiți că ei vor să dea o constituție imperiului oto­man?! — îmi vorbești de „junii turci”? vorbi Deli- Mehemed. „Ascultă-mă bine și ține minte ce-ți spun, în ziua când ideile lor se vor isbândi, în ziua când vor hotărî pe Abdul-Hamid să re­nunțe la puterea sa întreagă, la tradiția vechi­lor sultani, s’a isprăvit cu noi! Orice clătinare a sistemului de guvernământ va aduce decăde­rea noastră... Dar Abdul-Hamid știe prea bine ceea ce trebuie să facă. — De­li-Mehmed, s’ar putea ca tinerii turci să-l răstoarne pe Abdul-Hamid! — Și ce­­ să facă? Republică? Să pună un sultan de paie? Vai ție, sărmană împărăție! „Dar ce crezi că așteaptă vecinii noștri, cre­știnii? Un semn le tebue, un singur semn că ne-am clătinat și atunci, se vor uni, se vor repezi asu­pra noastră și ne vor sfâșia! Dar, nu, ziua aceea nu va veni!... Sau dacă va vernii— zise Deli-Mehemed — ridicând ochii la cer, atuncia închidem pleoa­pele, o, Doamne, — și dă­rui un loc de odihnă la umbra unui chiparos din Asia depărtată. „Aș vrea să fi murit de mult... Să n’aud ne­chezat­­ de cai străini în preajma mea și nici rugăciuni către alt Dumnezeu, subt cerul alba­stru al Profetului!...” Victor Eftimiu. ______________________Marți 15 Iulie 1913. „Eliberarea agitatorilor români”. Sub acest titlu scrie „Budapester Tagblatt” în nr. dela 12 cu următoarele: Cum să știe în Moftinul-mi-e lângă Sătmar, a fost deținut un șir întreg de români sub bănuiala, că ar fi luat parte la cunoscuta insul­tare a unui vicar episcopesc cât și la demon­strațiile împotriva înființării episcopatului de Hajdudorog. O parte din cei întemnițați au fost eliberați repede, dar pretinșii conducători, pre­otul George Mureșan și alți opt români au ră­mas încă încarcerați cu tot protestul și recla­mații­le apărătorilor lor. S’au intrepus pen­tru cauză și deputații români din parlamentul ungar. Azi, în sfârșit judele de instrucție din Sătmar, a dispus, ca Mureșan și soții, să fie puși pe picior liber. Românii eliberați au stat luni de zile în arest preventiv, și ar sta proba­bil și azi în temniță, dacă presidentul partidu­lui național român Dr. Teodor Mihali, nu ar fi intervenit cu toată energia în interesul lor. ❖ Primul ministru la rege. — Noul ministru de comerț. Ieri seara a sosit primul ministru con­tele Tisza din Budapesta la Ischl, unde azi îna­inte de ameazi s-a prezentat în audiență la M. Sa în chestia n­um­ire­i baronului Ioan Harkányi de ministru de comerț. Imediat după audiența pri­mului ministru a prestat jurământul în fața Maj. Sale noul ministru de comerț, bar. Har­kányi, care a sosit la Ischl tot ieri seara. După acestea M. Sa l-a primit în audiență pe fostul ministru de comerț Lad. Beöthy. Contele Tisza,­­după cum se anunță, a rapor­tat iM. Sa ie în cursul audienței asupa situației politice interne din Ungaria și în chestia rezol­­varei crizei­­ Croate.* Comisariat provizoriu pentru Fiume. Guver­nul ungar și-a dat pe față intenția lui față de Fiume. Guvernanul Wickenburg și-a împlinit ex­celent misiunea,cu care l-a însărcinat guvernul lui Tisza, anulând toate hotărî­rile delegațiunei mu­nicipale, care­­ era chemată să conducă afacerile administrative până la alegerea nonei rappresen­­tante. Delegațiunea municipală nu a voit să se supună samavolniciilor guvernoruliui și a demisio­nat.­­Prin aceasta orașul Fiume a rămas fără conducere și guvernul ungar le-a impus Fiuma­­nilor „venitenți” un comisar­­ în persoana guver­­nonului Wickenburg până la alegerea nouii nap­

Next