Românul, iulie 1913 (Anul 3, nr. 142-166)
1913-07-02 / nr. 142
Pair. 2. _____________„ROMÂNUL”______________ stematic, bisericile, limba, legea străbună sunt amenințate prin atacuri sacrilege, sistemul de pauperizare glasează pe toată linia în contra noastră, scopul final e mărturisit în mod obraznic, dar e tăgăduit la anumite ocaziuni, cu viclenia diavolească a prigonitorilor lași și fuduli. Acest scop e desființarea națiunei române. Se știe aceste bunul nostru suveran? Noi nu credem încă, presupunând, că dacă le-ar ști, nu le-ar suferi. Și chiar aici este cea mai mare nedreptate. Suveranul e înconjurat de sfetnici, cari nu permit să ajungă la cunoștința lui cuvântul adevărului. Până acum le-a succes de minune lucrul acesta guvernanților noștri. Firește în detrimentul țării, și spre micșorarea prestigiului tronului și casei domnitoare. Va să zică cel mai credincios popor al casei habsburgice, elementul de ordine și de civilizațiune, națiunea română, care a salvat dinastia și casa domnitoare, pe bunul nostru suveran, pe împăratul-rege Francisc Iosif I, din mâna rebelilor; acest popor viteaz, pe a cărui steag ostășesc, însuși împăratul-rege Francisc Iosif I a pus decorațiunea unică și incomparabilă: ,,Fürstandhaftes Auskarren in der beschworenen Treue”, — acest popor e dat astăzi pradă pe mâna rebelilor! De aceea e justificată credința noastră, că bunul nostru suveran nu este informat de ce suferim noi de susținătorii actualului sistem politic. Și acum vine de sine cealaltă întrebare: oare nici frații noștri aliați, nici gloriosul lor suveran, prietinul intim și sincer al monarhului nostru, nu au cunoștință de suferințele noastre nemaisuportabile, de sistemul politic barbar și tiranic, demoralizat și corumpător, putred și pestifer, ce duce țara asta la perire?! Interesele mari ale umanismului și civilizațiunei, viața și misiunea monarhiei habsburgice, prestigiul tronului și casei domitoare cer, pretind, ca să se vindece aceste rane, ce rod pe trupul monarhiei habsburgice, o compromit și o amenință. Cum așa? Voi, vulturi falnici ai libertății popoarelor, zburați pe câmpiile Bulgariei, străbateți pe valea Timocului, ca să salvați viața națională a Românilor de acolo, vă luptați pentru autonomia Albaniei și Macedoniei, ca elementul etnic românesc să nu se desființeze prin presiuni și prigoniri sălbatice, voi vă răsboiți pentru egala îndreptățire a popoarelor, și oare nu vedeți, nu simțiți, cum ne zbatem noi aici în lupte nesfârșite, pentru conservarea vieții și culturei noastre naționale? Ori nu știți, nu vedeți, că temnițele noastre sunt pline de martiri nevinovați, incriminați, spre rușinea Europei civilizate, pentru că și-au apărat limba națională și legea strămoșească, de asupritorii haini, cari vreau să ne răpească, ce avem mai sfânt pe acest pământ? Nu auziți țipetele de durere ale mamelor române, împreună cu ale băieților lor, cari sunt condamnați a se chinui cu altă limbă, decât a mamei lor dulci? Nu v’ați indignat de mânie dreaptă, când vedeți, cum stă cetățeanul român în fața stăpânitorilor, cu scrisori, ce nu le înțelege, ascultând sentințe, ce nu le pricepe, și despoiat de drepturi și de averi, fără milă și fără lege? Și totuși, suntem cu iubire către țara care ne socotește de străini, deși de mii de ani am apărat’o și susținut’o, cinstim legile, cari ne despoaie de drepturile cele mai elementare,suntem cu credință neclintită către suveran care ne-a dat pe mâna rebelilor, cari l’au detronat, și la prima ocaziune binevenită lor, iarăș îl vor detrona. Dar toate aceste stări de lucruri sunt o primejdie pentru țară și pentru tron. Și cum? Voi frați dulci cu noi, și aliați sinceri ai monarhiei noastre, nu puteți pune o vorbă bună, ca să înceteze aceste stări nefericite de lucruri? Nu puteți spune, că aici suntem în Europa, și că libertatea și civilizațiunea nu permit și n’o să sufere astfel de abuzuri asiatice? N’aveți înaintea voastră oglinda istoriei, cu Leșii, cu Turcii, cu Tătarii, cum s’au înecat în noianul fărădelegilor lor? Pentru ce nu țineți aceea oglindă înaintea ochilor acelora, cari pășesc pe aceleași căi? Noi stăm umiliți în fața evenimentelor, cu încrederea însă în viitor. Privim la voi, frați și aliați ai noștri, ai monarhiei noastre, cu mândrie și cu încredere. Cu oftări de bun succes, cu rugăciuni pentru izbânda armelor voastre cu binecuvântarea armelor, a steagurilor, a oastei întregi, vă însoțim pe calea mărirei, pe care ați pornit Mergeți cu bine și voioși, învățați popoarele la respectul libertății, faceți școala măreață a egalei îndreptățiri între cetățeni, cuceriți inimile popoarelor pentru iubirea frățească. Dar vă aduceți aminte și de noi, nu-i permis, să lăsați pe frații și pe aliații voștri în starea primejdioasă, în care se află. Când vor bubui tunurile și va tuna glasul de răsbunare, asigurând viață națională fraților noștri din Bulgaria, de pe valea Timocului, și celor din Macedonia, prin autonomia ei, să știe și cei ce formează rușinea Europei, că a sunat ceasul de înmormântae a gândurilor necurate ,,cu hegemonia de rasă” și cu „supremația de rasă”, în veacul XX. Binecuvântă, o Doamne al puterilor, armele, armata și pe căpitanul glorios al fraților noștri și aliaților monarhiei noastre, du la izbândă steagurile lor, ca să vestească învățătura înfrățirii popoarelor prin cea mai desăvârșită egală îndreptățire, ca în pace viețuind, să lucrăm spre rodurile dorite ale progresului în lumina civilizațiunii, a bunelor acorduri, a bunăstării economice, cântând și preamărind pururea ideile divine de: Libertate, Egalitate, Frățietate! Vă binecuvântă din toată inima părintele Dr. Vasile Lucaciu, face din ce în ce mai mulți și mai convinși adepți, aceleași instituțiuni, acelaș sistem guvernământ. Aceeaș dinastie otomană domdenește în Europa de peste cinci veacuri și dinastia aceasta era veche chiar în Asia. Câte familii domnitoare nu s’au schimbat în Europa, de când au trecut turcii Bosforul.i Gândiți-vă la toate dinastiile cari au pierit în Franța, Italia, Anglia, Spania,România, peste tot... Numai Turcia are un suveran care să fie de acelaș neam cu poporul său. Celelalte popoare neastâmpărate, și-au schimbat necontenit felul de guvernământ, au împrumutat domnitori din alte neamuri. Turcia a ținut vreme îndelungată și va mai ține încă, numai mulțămită vechilor sisteme.... — Oiți, Deli Mehemed, că tinerimea turcească, înviorată de vântul libertăților occidentale, începe să viseze reforme în Turcia? Uiți că ei vor să dea o constituție imperiului otoman?! — îmi vorbești de „junii turci”? vorbi Deli- Mehemed. „Ascultă-mă bine și ține minte ce-ți spun, în ziua când ideile lor se vor isbândi, în ziua când vor hotărî pe Abdul-Hamid să renunțe la puterea sa întreagă, la tradiția vechilor sultani, s’a isprăvit cu noi! Orice clătinare a sistemului de guvernământ va aduce decăderea noastră... Dar Abdul-Hamid știe prea bine ceea ce trebuie să facă. — Deli-Mehmed, s’ar putea ca tinerii turci să-l răstoarne pe Abdul-Hamid! — Și ce să facă? Republică? Să pună un sultan de paie? Vai ție, sărmană împărăție! „Dar ce crezi că așteaptă vecinii noștri, creștinii? Un semn le tebue, un singur semn că ne-am clătinat și atunci, se vor uni, se vor repezi asupra noastră și ne vor sfâșia! Dar, nu, ziua aceea nu va veni!... Sau dacă va vernii— zise Deli-Mehemed — ridicând ochii la cer, atuncia închidem pleoapele, o, Doamne, — și dărui un loc de odihnă la umbra unui chiparos din Asia depărtată. „Aș vrea să fi murit de mult... Să n’aud nechezat de cai străini în preajma mea și nici rugăciuni către alt Dumnezeu, subt cerul albastru al Profetului!...” Victor Eftimiu. ______________________Marți 15 Iulie 1913. „Eliberarea agitatorilor români”. Sub acest titlu scrie „Budapester Tagblatt” în nr. dela 12 cu următoarele: Cum să știe în Moftinul-mi-e lângă Sătmar, a fost deținut un șir întreg de români sub bănuiala, că ar fi luat parte la cunoscuta insultare a unui vicar episcopesc cât și la demonstrațiile împotriva înființării episcopatului de Hajdudorog. O parte din cei întemnițați au fost eliberați repede, dar pretinșii conducători, preotul George Mureșan și alți opt români au rămas încă încarcerați cu tot protestul și reclamațiile apărătorilor lor. S’au intrepus pentru cauză și deputații români din parlamentul ungar. Azi, în sfârșit judele de instrucție din Sătmar, a dispus, ca Mureșan și soții, să fie puși pe picior liber. Românii eliberați au stat luni de zile în arest preventiv, și ar sta probabil și azi în temniță, dacă presidentul partidului național român Dr. Teodor Mihali, nu ar fi intervenit cu toată energia în interesul lor. ❖ Primul ministru la rege. — Noul ministru de comerț. Ieri seara a sosit primul ministru contele Tisza din Budapesta la Ischl, unde azi înainte de ameazi s-a prezentat în audiență la M. Sa în chestia numirei baronului Ioan Harkányi de ministru de comerț. Imediat după audiența primului ministru a prestat jurământul în fața Maj. Sale noul ministru de comerț, bar. Harkányi, care a sosit la Ischl tot ieri seara. După acestea M. Sa l-a primit în audiență pe fostul ministru de comerț Lad. Beöthy. Contele Tisza,după cum se anunță, a raportat iM. Sa ie în cursul audienței asupa situației politice interne din Ungaria și în chestia rezolvarei crizei Croate.* Comisariat provizoriu pentru Fiume. Guvernul ungar și-a dat pe față intenția lui față de Fiume. Guvernanul Wickenburg și-a împlinit excelent misiunea,cu care l-a însărcinat guvernul lui Tisza, anulând toate hotărîrile delegațiunei municipale, care era chemată să conducă afacerile administrative până la alegerea nonei rappresentante. Delegațiunea municipală nu a voit să se supună samavolniciilor guvernoruliui și a demisionat.Prin aceasta orașul Fiume a rămas fără conducere și guvernul ungar le-a impus Fiumanilor „venitenți” un comisar în persoana guvernonului Wickenburg până la alegerea nouii nap