Românul, mai 1914 (Anul 4, nr. 94-116)
1914-05-01 / nr. 94
Pag,a | ________ROMÂNIIA___________________ prisma mentalității și mai ales a sentimentului lor, chestiunea română, și întărirea României să devină un punct roșu pentru întreaga conducere a împărăției. Spre nenorocul acestei monarhii, chiar în clipele mari ale ultimelor evenimente externe, politica noastră era condusă de un bărbat aplicat să privească prin prisma mentalității ungurești. Fără de influență maghiară, era cu neputință ca contele Berchtold să greșească așa de capital preferind Bulgaria României. Și acestei influețe nefaste se datoresc sforțările ce se depun acum, și la Viena și la București, pentru a se putea reveni la legăturile de mai înainte între aceste două state. Și dacă pentru întemeierea din nou a acestor legături se mai pune acum ca condiție și recunoașterea noastră, a Românilor din Ungaria, ca popor împreună alcătuitor de stat, desigur că nici Nemții din Austria, nici Cehii, nici Polonii, nici alt popor al monarhiei nu e împotriva acestei recunoașteri; un singur popor e în monarhie care se pune în calea apropierii României de Austro-Ungaria, și acesta e tot cel unguresc. El cearcă, parecă, instinctiv să rupă toate firele ce ne pot lega de România, — de România care are o importanță covârșitoare într’un eventual răsboi austro-rus — și totuși ei se erijează de susținătorii acestei monarhii și pretind să fie întărită la granițele dinspre România. Desigur noua lor eșire, din delegatiuni, împotriva României nu va fi bine venită pentru îndulcirea raporturilor dintre cele două țări. Zadarnic în delegatiunea austriacă s’a vorbit împotriva fortificațiunilor. In opinia publică din regat nemulțumirea va crește față de monarhie. Mărturisim convingerea că legăturile cu regatul vecin nu vor mai putea deveni tari și sincere până când se permite elementului unguresc să ducă hangul în politica externă a împărăției, până când antipatia lor de rassă va avea posibilitate să-și afle căi de scurgere prin acțiunile și notele diplomatice ale ministrului nostru de externe. Nu numai pentru că elementul unguresc, impulsiv din fire, e incompatibil CU flinkvmn+ia u mali alpe Hiner. Și interesul monarhiei, a triplei alianțe, cere de urgență ca elementul unguresc să nu se mai uite cu ochi răi la propășirea României, și să nu mai pună stăvili desvoltării politice și culturale a Românilor din Ardeal și Ungaria. Nu de întărirea cu cetăți o frontieră dinspre România are lipsă monarhia, Ungurii și noi, ci de dărâmarea fortăreței șovinismului, a grandomaniei și a exclusivismului unguresc. De-o singură fortăreață are lipsă dinastia habsburgică, în toate țările sale: fortăreața dreptului și a dreptății pentru toate popoarele sale. Austria, Capul Răutăților... și în Albania. București, 10 Mai. Acest titlu ar părea, la prima vedere, nepotrivit, paradoxal, întrucât, de notorietate publică este faptul, că, unul din făuritorii principali ai noului stat albanez, este, fără îndoială, și Austro-Ungaria. Da, acest fapt este exact și cu prisosință demonstrat. Totuși, pentru un adânc cunoscător al fazelor prin cari a trebuit să treacă criza orientală, de la tratatul din Berlin și până la cel din București, atitudinea Austriei a fost mai perfidă față de statele amice și devotate politicei de la Viena, decât cu cele cari duceau fățiș o politică ostilă Austriei. Turcia și România ne oferă două exemple elocvente de politică perfidă a Austriei față de prieteni. Se știe, că Rusia de două sute de ani jurase moarte Turciei și a făcut tot ce i-a stat în putință, ca să-și atingă țelul politic, cu toată constanța. Austria din potrivă, în aparentă susținea, că integritatea teritorială a împărăției otomane trebuiește garantată, cu orice preț, iar în realitate ea a fost cea dintâi, care a violat această integritate și a știrbit suveranitatea Sultanului prin anexarea Bosniei și a Herțegovinei, tocmai când Turcia dase dovezi indiscutabile prin proclamarea regimului constituțional, că intrase în stadiul civilizațiunei și al progresului, acordând deoarece era firesc ca moartea bolnavului din Bosfor să fie revendicată, cu mai mult succes, de către Austria, care este formată, după chipul și asemănarea fostei Turcii Europene. Austria, după falimentul politicei sale cu Turcia și cu România, lucrează să întărească pe Bulgari în sensul, ca, într’un viitor cât de apropiat, să-și poată lua revanșa de la balcanici și în deosebi de la români! Bulgarii, ar trebui să recunoască din experiența crudă a recentului trecut, că perfidia austriacă, care a fost dezastruoasă României și Turciei, nu are să fie salutară Bulgariei, Bulgariei, care are nevoie de sprijinul unui stat pe cât de puternic pe atât de franc în politica ei. Chestia Cavaler să-i fie o primă dovadă de prietenia austriacă. Bulgaria nu-și poate vindeca rănile încă sângerânde, nu-și poate recăpăta, ce a fost drept să fie al ei, decât prin adoptarea unei politici, care să facă posibilă stabilirea de raporturi amicale mai întâi cu România și apoi cu Sârbia. Numai o înțelegere bulgaro-română poate să restabilească o eră de liniște definitivă în Balcani și să zădărnicească intrigile Austriei. De altfel între Bulgaria și România au fost pururea de la popor la popor raporturi mai mult decât amicale, și repetăm că ar fi de dorit, ca aceste raporturi să fie restabilite, deoarece restabilirea lor constitue, cea mai solidă chezășie întru realizarea idealului lor național mai îndepărtat. Dacă există în Europa un stat vădit ostil naționalităților și ipse facto proclamarea lor în state naționale autonome, acesta este statul Austro-Ungar, care, înăbușe conștiința națională la atâtea popoare superioare sub toate raporturile și îndeosebi sub raportul național, atât austriacilor cât și Ungurilor. Se știe, că unde apare degetul austriac, acolo își are culcușul ceea ce se numește fatalitate. Bulgarii, dacă vor continua politica austriacă să știe, că s'au aliat cu fatalitatea însăși și în consecință vor avea soartea acelora cari s’au bucurat multă vreme de solicitudinea austriacă. Perfidia austriacă începe a se manifesta și în Albania, înainte ca noul stat să-și fi luat forma definitivă, așa după cum s’a decis la conferința de la Londra. Și aci ca și în Balcani, capul răutăților este Austria, care prin politica ei de amânare și de șovăială, sub cuvânt, că caută să menajeze pe dușmanii de moarte ai Albaniei, menajează în primul rând interesele austriace, subjugând statul și politicește și economicește în așa fel încât, la Joi, 14 Mai 1914.