Românul, iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141)

1914-06-11 / nr. 126

Mercuri, 24 iunie 1914. „R­O­M­A­N­U­L” Pag. 3. Nouă invenție românească în aviație. Monoplan cu aripi mobile. — Invenția unui țăran român din Macea. Cărneala veche și eminamente românească cu talentele părăginite, azi ni se prezintă intr’o formă isbitoare a realității. Nu încape îndoială că țărănimea, acest rezervor inepuizabil de ener­gie națională la toate neamurile, ne furnizează cele mai reale talente pentru domeniile științi­fice superioare. Mai ales noi Românii am avut ocazie de nenumărate ori să ne convingem des­pre aceasta, dar avut­ am prilej de mai multe ori să ne plângem, având cunoștință aproape fiecare dintre noi despre câte un țăran simplu de la sat, inzestrat de la natură cu cele mai fru­moase daruri, cam­ recunoscute și valorificate, la neamurile înaintate scot la iveală artiști ce­lebrii în diferite ramuri, oameni de știință etc. La noi însă aceste talente rămân în starea lor primitivă, nu se pot afirma: cel mult va fi un cântăreț cunoscut în șapte sate, un țăran cu mintea ageră pe care îl admiră domnii ocazio­nal, un iscusit constructor de case țuguiate pe care îl pomenesc nepoții — mai mult nimic. Dar nimeni nu ar fi fost dispus să crează, că acest țăran simplu își frământă mintea să rezolve probleme tehnice din cel mai modern domeniu al aviației, probleme pe cari specialiștii apusului nu le-au putut rezolva încă. Totuș, ne-am convins... Făcându-mi Duminecă după amiazi plimba­rea obișnuită, înaintea unei cafenele din centru mă întâlnesc cu un bun cunoscut, dl Q. Ranta, funcționar la o bancă din localitate. Din vorbă în vorbă îmi istorisește că are acasă un frate plugar harnic cu numele David, care în timpul hodinei cetește mult. Mai cu seamă urmărește cu atentie minunile tehnicei moderne și de mic copil a minunat satul cu o morișcă de vânt, care pompa apa din fântână. De curând a construit un aeroplan ingenios, complicat... Aci a trebuit să fac și eu un gest de nedu­merire, ca fiecare in locul meu. Dar dânsul cu stăruință continuă să-mi spună că uite, a fost deunăzi cu aparatul primitiv, ticluit în miniatura din lemn, la o expoziție de modele în Budapesta, unde a și fost medaliat. Deși sosise cu o zi în urmă, când juriul deja trecuse, la raportul ex­perților insuș prezidentul contele Zichy a mai tinut să vină odată să examineze acest aparat, care singur a prezintat o inovație originală în­tre cele 70 de modele expuse. Bine­înțeles, schița primitivă de lemn a aparatului, pe deasupra con­struită de un netehnician sărac, s’a pipernicit pe lângă celelalte modele executate fin, din alu­miniu și cu motor în miniatură; totuș i s'a spus să-l breveteze repede și să înainteze schița la locurile competente, ca să o studieze și să i se dea apoi ajutor ca să o realizeze. Ceea ce dânsul ca bun român ezită să o facă, să lase o invenție românească să fie utilizată de străini... Am mers apoi împreună la locuința dânsului, unde mi-a arătat și mi-a explicat minunata pa­săre, ce-și întinde aripile și la nevoie se închide, merge pe uscat și pe apă deopotrivă. Am văzut medalia cu­ tricolorul maghiar — premiul de la expoziție — câteva ziare maghiare care mențio­nau aparatul și fotografii de la fața locului. Cu putinele cunoștințe de tehnică, ce ni le indică profesia de gazetar, am putut constata că mă aflu în fața unei invenții geniale pe terenul avia­ției. Mai ales îmi suna mereu în urechi că inven­ția e a unui simplu țăran român, tânăr de 23 ani cu 6 clase elementare — și că străinii o apre­ciază, ar voi chiar să o acapareze. Nici vorbă am alergat întrun suflet să raportez celor în drept, despre cele auzite și văzute. Ieri aparatul a fost adus la noi în redacție, astfel l-am putut examina cu de-a măruntul. Aparatul e monoplan, tip original. Aripile sunt întărite pe o roată, care învârtindu-se în cavita­tea circumferenței unei alte roți mai mari pot fi aduse cu ajutorul cârmei în poziție verticală, și închise îndărăt. Astfel aparatul poate rula ca un automobil pe acelaș drum strâmt pe unde merg și trăsurile, ceea ce e un avantaj colosal pentru locomoțiune. Cârma de înălțime și pro­funzime se face cu ajutorul aripilor — o inovație absolut originală — cu care stau în legătură și fac aceleași mișcări pentru menținerea echili­brului, și alte două aripi mici dindărăt. Mane­vrarea la dreapta și stânga se cârmuiește cu pi­cioarele, ca la biplanele sistem Farman, dar in­ventatorul are de gând să se concentreze la cârma singură din mâni. Pe lângă aceasta prin învârtirea unei manivele de la locul pilotului, ro­țile pe care rulează aparatul se ridică și de­desubt ajung luntrițele de hidroplan, putându-se astfel lăsa pilotul cu aceeaș comoditate pe apă, cu care aterisează pe uscat. In general aparatul se prezintă foarte gin­gaș și elegant. Nu e nimic complicat — deși ideea e complexă — totul pare o combinație foarte simplă. Ce privește stabilitate, dimensiunile, pro­porțiile aparatului, rămâne ca la execuția lui în mărime naturală să fie compilate de experți. O schiță fidelă în cuvinte, fără ajutorul unui clișeu sau desen, e greu de redat. De altcum nu noi suntem chemați să ne pro­nunțăm asupra invenției, nici nu e timpul să dăm sfoară în­­ ară, până ce nu va trece prin mânile specialiștilor. Ca laici doar am putut constata că avem de a face cu o inovație absolut origi­nală și de mare importanță în aviație — dovadă admirația și interesul manifestat de străini la expoziția din Budapesta, prin urmare la locuri mai competente. Nu încape îndoială că acel țăran simplu nici că ar fi în stare să execute aeroplanul așa ca să zboare, deoarece îi lipsesc cunoștințele de tehnică indispensabile. Destul că a dat o idee genială, care eventual s-ar putea realiza și pune în practică — și ne-ar ajunge o amară decep­ție când invenția românească ar fi fructificată de străini. Ceea ce am înșirat aci, în termeni cât se poate de lapidari, ar avea numai scopul să atragă aten­ția forurilor competente românești și să deter­mine o intervenție din partea lor în sensul ca invenția să fie examinată și judecată după va­loarea ei, înainte de a fi apreciată și eventual acaparată din partea altora. Iar ceea ce ne ridică moralul și ne însuflețește — e faptul că în mintea unui țăran român, sim­plu plugar, sa putut zămisli o idee genială, care poate însemna reforma aviației, ori cel puțin să pună în uimire o lume întreagă de tehniciani. Și să presupunem că planul s’ar dovedi neexe­cutabil — totuș mai rămâne genialitatea acelei minți nerafinate, care l-a născocit. Omul acela ar putea ajunge cel puțin un mecanic pilot de forță și ar fi o crimă națională să i se lase ta­lentul în părăginire. Avem locuri și oameni, cari — credem, nu vor trece cu vederea peste acea­sta. Am fi mulțămiți și cu atât. Crm. P. S. — Clișeele planului le vom trimite spre publicare și unor reviste, iar pentru obține­rea unui rezultat concret, vom face și pe cale particulară demersurile cuvenite la locurile com­petente. D. G. Diamandy, distinsul publicist, fratele ambasadorului din Viena, și omul de încredere al primului ministru român, scrie un lung arti­­col, din care scoatem următoarele: „De am compara-o cu primirea foarte caldă ce s’ar face eventual împăratului Germaniei și de ar fi ele în totul de o potrivă în aparență, acea a țarului are o însemnătate cu atât mai mare cu cât cu Rusia aveam până ieri alte re­lații decât cu Germania. Aci stă rostul serbă­rilor de la Constanța. Fără să insistăm, Rusia nu ne inspira încredere. Felul cum ne-a tratat după Plevna nu era de natură să ne împriete­nească... ...Austria și Germania aveau tot interesul să împingă pe Ruși la săvârșirea unei strigătoare nedreptăți, spre a îndepărta pe Români de Pe­tersburg și a arăta tot­odată popoarelor de pe­ste Dunăre de ce era în stare Rusia amică și aliată. Oamenii de stat ruși nu și-au dat seamă de cursa întinsă cu dibăcie, mai ales că Bis­marck pentru viitoarele sale combinații voind să aibă concursul Rusiei, se arată foarte darnic cu pământ românesc... ...Putem spune că d. Fonton a fost cel dintâi diplomat rus care a înțeles rostul nostru. D. de Giers a trecut numai prin București, iar d. Schebecko, spirit ager, a continuat opera de a­­propiere. El a fost ajutat în chip neprevăzut de răsboiul balcanic și de temperamentul mai mlă­dios, ași zice de pătrunderea mai desinteresată, și discretă a ministrului Franței d. C. Blondei... Cu toată bunăvoința cancelariilor, nu s'ar fi obținut un rezultat îmbucurător dacă în ajuto­rul acțiunei franco-ruse nu venea al doilea răs­­boi balcanic și concursul destul de neașteptat al greșelilor contelui Berchtold agravate de a­­titudinea categoric anti-românească a conducă­torilor politicei maghiare. Parisul și Peters­­burgul s'au folsit de rătăcirile de la Ballplatz și de provocările dela Budapesta...” * ^„Pester Solyd” despre articolul dlui Mehe­dinți. Oficiosul guvernului maghiar comentează i­ un lung prim articol cele scrise de d. prof. Si­meon Mehedinți și d. L. Iliescu, despre noua orientare a României. P. L. face spume la gură pentru că „pretinsa opresiune a naționalităților” din Ungaria este întrebuințată ca un „pretext” pentru spargerea triplei alianțe; contestă că ar fi în Ungaria și alte naționalități nemulțumite, decât Românii; afirmă că nici Românii n’au mo­tive de nemulțumire; îi zice „Herzblatt” lui „Reichspost” care stă în serviciile moștenito­rului de tron, și termină cu strigătul în pustiu: „dar nicidecum nu vom suferi, ca prețul prete­­nței cu România, să fie dreptul de control al a­­cesteia asupra politicei noastre interne!!”... Corecte De la instituțiile din dieceza Orăzii. — Concursuri. — Scoatem din circulara episcopească Nr. 1606—1914: Concursul de vară îndatinat pentru primire la sf. Teologie, la Seminarul domestic din Ora­­dea-mare și la Internatul de băieți din Beiuș se va ținea în acest an în 9 Iulie la Reședința Noa­stră din Oradea-mare.­­. La sf. Teologie iestimp din cauza abun­­danței de preoți se vor primi tineri în număr foarte restrîns. Recurenții au să-și prezenteze petițiile prevă­­zute cu testimoniul de maturitate, carte de bo­tez și certificat de paupertate netimbrat până cel mult în 8 Iulie a. c., iar în 9 Iulie dimineața la 7 ore au să se supună vizitării medicale în Seminarul domestic. Cei primiți deja, precum și cei ce vor fi pri-(propiso) pentru e­r­a/mene, dic­tando și caligrafie. 100 bucăți Cor. 1­20. Pentru porto s& se adausre separat 30 fii. Aviz școlar - Iskolai értesítő leg­at­ó .30 fii. bucata. De vânzare la: „Librăria Concordia“, Arad, Deák-Ferencz 20.

Next