Românul, ianuarie 1915 (Anul 5, nr. 4-5)
1915-01-25 / nr. 4
Pag. 2: „ROm XVI0? Pe când preotul boteza pe credincioși, mar iți Ruși au trecut pe malul românesc și au invitat pe preot să treacă în Basarabia, spre a boteza și pe cei de acolo și ca și ei să sărute sfânta cruce. Cu o barca de la vamă preotul trecu pe mâini rusesc, unde fa primit de căpitanul trupelor și de autorități, cari sărutară toți crucea. Soldații prezintă arma și preotul trecu prin fața tuturor, prezintându-le crucea spre a o săruta. In acest timp muzica rusească a intonat imnul regal român, pe când soldații strigau „Trăiască regele!” și „Ura!” iar de pe malul românesc toți strigau: „Trăiască împăratul!” După aceasta preotul fu trecut înapoi și, m mijlocul mulțimei se întoarse cu procesiunea în orășelul Târgul Fălciu. Coresp. Duminecă, 7 Februarie 1915. Jertfa Românilor pentru tron și patrie ! Lista soldaților Români din comuna POMI, (com. Sătmar) pe câmpul de luptă Jula Ioan, are 3 copii Raț Nuțu, are 2 copii Roman Pintea, are 1 copii Groza Nuțu, are 3 copii Crainic George, june Pasca Lică, are 5 copii Barbur George Anți, are 3 copii Fed Nuțu Barbur George N. Vas., are 2 copii, mort la Sub Teodor, are 1 copii, Sub Văsăucă, are 1 copil și Suth George, frați Suth Ioan, june Moldovan Andrei, are 5 copii Moldovan Flore, june Barbur Nuțu , Nuțu Georgi Nic., are 4 copii Barbul George Todescă, are 2 copii Hosan Nuțu, are 1 copil Moldovan George, june 20 Moldovan Nuțu, june Duncă Văsăucă, june Duncă Nuțu, june Moldovan Vilă, june Iuhas George Văsili, are 2 copii Varga Nuțu, are 3 copii, (rănit) Stef Lică polgarici, june și Stef George polgarici, are 1 copil, frați Miclăuș Văsăică, june, (rănit) Barbur Lică Onuțului, june 30 Barbur Nuțu Barbur Gavril, sergent major, june, (rănit) Bozintan Mihai Vodă Costan, june Barbur Mitru Costan (2 ori rănit) Barbur George Barbur Nuțu, Vili Tomi, are 3 copii Barbur George Nicraii Simon Lică, are 1 copii, (rănit) Nastai Nuțu, are 2 copii, (rănit) 40 Pap Augustin, are 3 copii Pap Gavrilă are 1 copil Iuhas Andrei, are 1 copii, (fost rănit sup.) Flontaș George, are 2 copii, (rănit) Dan Nuț Văsăiii, are 2 copii, (sup.) Dan George, are 1 copil Osan Nuț Văs. Dochi Dan Lică Lin, are 5 copii Fernea Nuț, are 1 copil Barbur Lică Liuc, are 3 copii, (rănit) 50 în Văs Nut I. Corbului, are 3 copii (mort) Osan Văsălie Văsălii Ilii, are 3 copii Marian Nuț Vili, are 2 copii Osan Nuț Motge George, are 1 copil Pap Augustin, are 1 copil, (rănit) Pop liie, june Jarcaș Vasiliu, are 1 copil Osan Nuț Mării Lang George, are 1 copil 60 Osan Lică Tud lici, éi(£ 1 Cipi) Barbur Ilie N. Liuc, are 2 copii Dunca Nuț Văs. Petri Vida Nut Pasca George Lici Dan George, are 2 copii Osan Vilă Văs. Ilii, are 1 copii Stef Nuț Stefan Osan George Toader, (rănit) 70 Stef George Barbur Nuț Toader, are 2 copii Groza Nuț Dochi, are 2 copii Stef Mitru are 2 copii Barbur Antoniu, (rănit) Barbur Nut, are 1 copil Stef Lică Toderi Mitri, are 1 copil Anital Mitru, june, (rănit) Motye și are 2 copii Barbur George Nuț G. Nîc., are 2 copii (rănit) 80 Barbur Mitre Nuț Mitri, (rănit) Miclăuș Costan, are 2 copii, (rănit) Miclăuș Nuț Costanesi, are 1 copil Oros George, are 1 copil Simon Nuț Ilii, are 3 copii Ferenye George Georgi, are 1 copil Arsenie Nuț Moldovan Nuț Petri Ani, are 1 copil Chioran Mitru Barbur Lică G. Fioari, are 3 copii 90 Chiorean Nuț, are 1 copil Simon Indrei Cozma Găvrilă Todesci, are 2 copii, (rănit) Stoica Văsăucă, (rănit) Les Văsăucă, june Les Cile, june Câmpan Stefan, june Dunca Ioan, are 3 copiii Duba Mitru, are 1 copil Miclăuș Costan G. Grigi, are I copil, (mort) 100 Tămaș George, are 3 copii, (rănit) Motye Iosif, are 4 copii Barbul George Georgi Cozma Lică Ratyis Văsăucă Moroșan Nat, are 2 copii Simon Văsăucă, are 5 copii Tuiia Lică, are 4 copii Barbur George Nutu Leuthi, are 2 copii Groza Lică Creț 110 Gavril Nuț, are 2 copii Pasca Grigor, are 2 copii Cozma Stefan Andrei Nastai Nut Todor, are 1 copil Baban Mitru, are 4 copii Baban Nut Barbur George Lici Moldovan Lică, (rănit) Barbur Nut Barbur George 120 Moldovan Nut Nicoari, are 3 copii Ferenye Nut Vida Teodor Barbur George Floare are 4 copii (morb, rănit) Barbur Ilie, (rănit) Spătar George Clincean Ilie, (rănit) Clincean George, june Sandra George, are 1 copil (rănit) Emilian Iacob cant. înv. Comunicat prin Petru P. German, adm. int. Badea Ion. Mă întorceam acasă. Trenul se oprește în gară la noi și când cobor, mă întâlnesc, fată ’n fată, cu badea Ion, de la noi din sat. — Unde călătorești, bade Ioane? — întreb eu. — O, lasă-mă dragă, — îmi răspunse el pe un ton duios de tot. A venit azi „tăligram”, să mă duc la Szigetvár, că acolo e Petru al meu rănit și vrea să mă vadă. Nu-i mai vezi până-i lumea”. Rămăsei încremenit și nu putui zice nimic — să mai întreb ceva, — căci trenul șuieră și badea Ion se urcă plângând. Mă îndreptai spre casă și ma gândeam la omul acesta nenorocit. El merge acum în lume, să-și caute feciorul, pe plaiuri străine lui, unde l-ar fi internat, după ce a fost rănit acolo pe coastele stâncoase ale munților sârbești. Se învăluia ziua cu noaptea. Badea Ion se uitase mult la asfințitul soarelui și după ce acesta a scăpătat, el se uita tot acolo, departe, spre apus, la unda aceea mare, roșie, ca de foc, ce s’a ridicat în urma apunerei soarelui. Amurgul sur se revărsa peste întreg cuprinsul și se furișa, încetișor, nebăgat în seamă și în vagon, unde badea Ion ședea tăcut, legănat de mersul trenului, cu capul plecat, cu un dor și cu o nădejde în suflet. In dimineața următoare ajunse în Szigetvár. Coborî în gară și plecă în oraș. Cerul era limazuriu. Razele soarelui se izbeau, aurii, de ferestrele mari ale caselor frumoase, cu etaje. O vreme, badea Ion rătăci străin, buimac, pe străzi, apoi prinse a întreba — căci știa și ungurește — și nu peste mult află spitalul. Intră și într’o grădină mare zări răniți, cari cu manile legate la gât, se plimbau pe cărările largi, acoperite de foi moarte de castan. Badea Ion se apropie de unul, îl salută și-l întreabă de un nume. Rănitul îi spuse ceva și arătă cu mâna spre o zidire mare, cu păreții galbeni. Badea Ion se îndreptă înspre partea aceea și se opri înaintea ușii unei odăi. Bătu scurt și intră. Inlăuntru paturi, unul lângă altul și în ele răniți, cari gemeau de dureri. La căpătâiul unui pat era o lumină albă, de rău, care ardea cu o flacără plăpândă. Alăturea de pat o sihăstriță bălaie, uda o batistă cu lacrimi calde, isvorîte din ochii ei frumoși, albaștri. Badea Ion fără să vrea se simte împins spre patul acela, j Când văzu mortul, cu fața gălbejită de moarte și-și recunoscu în el pe scumpul său vlăstar, se se opri în loc, năucit, și stan$a, ca o stană de piatră. Un fior rece îi străbătu toate mădularele și o furtună i se născu în suflet și isbucnise într’un hohot zguduitor. El se plecă asupra mortului, îl strânge în brațe și-i sărută cu foc buzele-i vinete și reci. Sihăstrita cea bătaie a ieșit afară, iar răniții de prin paturi își forțau puterile slăbite de dureri și de chinuri, se ridicau sprijinindu-se pe coate, si se uitau cu jale la bietul nenorocit și oftau.... . mulți plângeau. Unul mai ușor rănit și mai tare j de inimă se apropie de badea Ion și încearcă , să-l mângâie. „Că, de, dacă s’a făcut încleștarea asta năpraznică, care croiește multora așa zise triste, ce să facem?... Voia lui Dumnezeu nimeni nu o poate strămuta”. Dar badea Ion nu înțelege nimic; se ridică încet în sus și se uită un timp țintă prin geam, în depărtări, apoi deodată își pleacă privirile în pământ și printre lacrimile ce i se varsă potop, vede lămurit, un abis adânc, negru, ca păcatul, căscat, care se deschide fioros înaintea ochilor lui și în care acum într’o clipită s’au prăbușit: o nădejde, un ideal, truda și frământarea, sudorile și sârguința lui toată, de atâția ani de-a rândul. Gingașa sihăstrița cu ochii albaștri, intră iarăș, se reculege și se apropie de badea Ion, îl mângâie și-i spune, că după amiazi va fi înmormântarea. Intră în vorbă cu badea Ion, care după ce se mai liniști — întrebat de ea — își povesti pățaniile mai însemnate ale vieții sale năcăjite și chinuite. — „De mic am rămas fără părinți și m’am crescut tot la străini, slujind. Apoi a venit vremea de m’am dus cătană.... Bat-o focu cătănie... După trei ani m’au slobozit și am venit acasă. Am intrat în slujba statului, la drumul de țară. M’am însurat și Dumnezeu mi-a dat doi copii și două fetițe. Copiii i-am dat la învățătură — pe amândoi — și mi-a fost greu, duducă dragă, — numai Dumnezeu mă știe, — dar am făcut și am răsbit. Am voit să-i fac pe amândoi învățători, ca să trăiască ei mai tihniți decât mine, și să fie de folos și națiunii noastre