Românul, ianuarie 1915 (Anul 5, nr. 4-5)

1915-01-25 / nr. 4

Pag. 2: „ROm XVI0? Pe când preotul boteza pe credincioși, mar­­ iți Ruși au trecut p­e malul românesc și au in­vitat pe preot să treacă în Basarabia, spre a bo­teza și pe cei de acolo și ca și ei să sărute sfânta cruce. Cu o barca de la vamă preotul trecu pe mâ­ini rusesc, unde fa primit de căpitanul trupelor și de autorități, cari sărutară toți crucea. Soldații prezintă arma și preotul trecu prin fața tuturor, prezintându-le crucea spre a o să­ruta. In acest timp muzica rusească a intonat imnul regal român, pe când soldații strigau „Trăiască regele!” și „Ura!” iar de pe malul românesc toți strigau: „Trăiască împăratul!” După aceasta preotul fu trecut înapoi și, m mijlocul mulțimei se întoarse cu procesiunea în orășelul Târgul Fălciu. Coresp. Duminecă, 7 Februarie 1915. Jertfa Românilor pentru tron și patrie ! Lista soldaților Români din comuna POMI, (com. Sătmar) pe câmpul de luptă Jula Ioan, are 3 copii Raț Nuțu, are 2 copii Roman Pintea, are 1 copii Groza Nuțu, are 3 copii Crainic George, june Pasca Lică, are 5 copii Barbur George Anți, are 3 copii Fed Nuțu Barbur George N. Vas., are 2 copii, mort la Sub­ Teodor, are 1 copii, Sub­ Văsău­că, are 1 copil și Suth George, frați Suth Ioan, june Moldovan Andrei, are 5 copii Moldovan Flore, june Barbur Nuțu , Nuțu Georgi Nic., are 4 copii Barbul George Todescă, are 2 copii Hosan Nuțu, are 1 copil Moldovan George, june 20 Moldovan Nuțu, june Duncă Văsău­că, june Duncă Nuțu, june Moldovan Vilă, june Iuhas George Văsili, are 2 copii Varga Nuțu, are 3 copii, (rănit) Stef Lică polgarici, june și Stef George polgarici, are 1 copil, frați Miclăuș Văsăi­că, june, (rănit) Barbur Lică Onuțului, june 30 Barbur Nuțu Barbur Gavril, sergent major, june, (rănit) Bozintan Mihai Vodă Costan, june Barbur Mitru Costan (2 ori rănit) Barbur George Barbur Nuțu, Vili Tomi, are 3 copii Barbur George Nicraii Simon Lică, are 1 copii, (rănit) Nastai Nuțu, are 2 copii, (rănit) 40 Pap Augustin, are 3 copii Pap Gavrilă are 1 copil Iuhas Andrei, are 1 copii, (fost rănit sup.) Flontaș George, are 2 copii, (rănit) Dan Nuț Văsăiii, are 2 copii, (sup.) Dan George, are 1 copil Osan Nuț Văs. Dochi Dan Lică Lin­, are 5 copii Fernea Nuț, are 1 copil Barbur Lică Liuc, are 3 copii, (rănit) 50 în Văs Nut I. Corbului, are 3 copii (mort) Osan Văsălie Văsălii Ilii, are 3 copii Marian Nuț Vili, are 2 copii Osan Nuț Motge George, are 1 copil Pap Augustin, are 1 copil, (rănit) Pop liie, june Jarcaș Vasiliu, are 1 copil Osan Nuț Mării Lang George, are 1 copil 60 Osan Lică Tud­ l­ici, éi(£­ 1 Ci­pi) Barbur Ilie N. Liuc, are 2 copii Dunca Nuț Văs. Petri Vida Nut Pasca George Lici Dan George, are 2 copii Osan Vilă Văs. Ilii, are 1 copii Stef Nuț Stefan Osan George Toader, (rănit) 70 Stef George Barbur Nuț Toader, are 2 copii Groza Nuț Dochi, are 2 copii Stef Mitru are 2 copii Barbur Antoniu, (rănit) Barbur Nut, are 1 copil Stef Lică Toderi Mitri, are 1 copil Anital Mitru, june, (rănit) Motye și are 2 copii Barbur George Nuț G. Nîc., are 2 copii (rănit) 80 Barbur Mitre Nuț Mitri, (rănit) Miclăuș Costan, are 2 copii, (rănit) Miclăuș Nuț Costanesi, are 1 copil Oros George, are 1 copil Simon Nuț Ilii, are 3 copii Ferenye George Georgi, are 1­ copil Arsenie Nuț Moldovan Nuț Petri Ani, are 1 copil Chioran Mitru Barbur Lică G. Fioari, are 3 copii 90 Chiorean Nuț, are 1 copil Simon Indrei Cozm­a Găvrilă Todesci, are 2 copii, (rănit) Stoica Văsău­că, (rănit) Les Văsău­că, june Les Cile, june Câmpan Stefan, june Dunca Ioan, are 3 copiii Duba Mitru, are 1 copil Miclăuș Costan G. Grigi, are I copil, (mort) 100 Tămaș George, are 3 copii, (rănit) Motye Iosif, are 4 copii Barbul George Georgi Cozma Lică Ratyis Văsău­că Moroșan Nat, are 2 copii Simon Văsău­că, are 5 copii Tuiia Lică, are 4 copii Barbur George Nutu Leuthi, are 2 copii Groza Lică Creț 110 Gavril Nuț, are 2 copii Pasca Grigor, are 2 copii Cozma Stefan Andrei Nastai Nut Todor, are 1 copil Baban Mitru, are 4 copii Baban Nut Barbur George Lici Moldovan Lică, (rănit) Barbur Nut Barbur George 120 Moldovan Nut Nicoari, are 3 copii Ferenye Nut Vida Teodor Barbur George Floare are 4 copii (morb, rănit) Barbur Ilie, (rănit) Spătar George Clincean Ilie, (rănit) Clincean George, june Sandra George, are 1 copil (rănit) Emilian Iacob cant. înv. Comunicat prin Petru P. German, adm. int. Badea Ion. Mă întorceam acasă. Trenul se oprește în gară la noi și când cobor, mă întâlnesc, fată ’n fată, cu badea Ion, de la noi din sat. — Unde călătorești, bade Ioane? — în­treb eu. — O, lasă-mă dragă, — îmi răspunse el pe un ton duios de tot. A venit azi „tăligram”,­­ să mă duc la Szigetvár, că acolo e Petru al meu rănit și vrea să mă vadă. Nu-i mai vezi până-i lumea”. Rămăsei încremenit și nu putui zice nimic — să mai întreb ceva, — căci trenul șuieră și badea Ion se urcă plângând. Mă îndreptai spre casă și ma gândeam la omul acesta nenorocit. El merge acum în lume, să-și caute feciorul, pe­­ plaiuri străine lui, unde l-ar fi internat, după­­ ce a fost rănit acolo pe coastele stâncoase ale munților sârbești. Se învăluia ziua cu noaptea. Badea Ion se uitase mult la asfințitul soarelui și după ce ace­sta a scăpătat, el se uita tot acolo, departe, spre apus, la unda aceea mare, roșie, ca de foc, ce s’a ridicat în urma apunerei soarelui. Amur­gul sur se revărsa peste întreg cuprinsul și se furișa, încetișor, nebăgat în seamă și în vagon, unde badea Ion ședea tăcut, legănat de mer­sul trenului, cu capul plecat, cu un dor și cu o nădejde în suflet. In dimineața următoare ajunse în Szigetvár. Coborî în gară și plecă în oraș. Cerul era lim­­azuriu. Razele soarelui se izbeau, aurii,­­ de ferestrele mari ale caselor frumoase, cu eta­­­­je. O vreme, badea Ion rătăci străin, buimac,­­ pe străzi, apoi prinse a întreba — căci știa și ungurește — și nu peste mult află spitalul. Intră­­ și într’o grădină mare zări răniți, cari cu ma­nile legate la gât, se plimbau pe cărările largi, acoperite de foi moarte de castan. Badea Ion se apropie de unul, îl salută și-l întreabă de un nume. Rănitul îi spuse ceva și arătă cu mâna­­ spre o zidire mare, cu păreții galbeni. Badea Ion se îndreptă înspre partea aceea și se opri înaintea ușii unei odăi. Bătu scurt și intră. Inlăuntru paturi, unul lângă altul și în ele răniți, cari gemeau de dureri. La căpătâiul unui pat era o lumină albă, de rău, care ardea cu o flacără plăpândă. Alăturea de pat o si­­hăstriță bălaie, uda o batistă cu lacrimi calde, isvorîte din ochii ei frumoși, albaștri. Badea Ion fără să vrea se simte împins spre patul acela, j Când văzu mortul, cu fața gălbejită de moarte­­­­ și-și recunoscu în el pe scumpul său vlăstar, se s­e opri în loc, năucit, și sta­n$a, ca o stană de­­ piatră. Un fior rece îi străbătu toate mădula­­rele și o furtună i se născu în suflet și isbucni­s­e într’un hohot zguduitor. El se plecă asupra mortului, îl strânge în­­ brațe și-i sărută cu foc buzele-i vinete și reci.­­ Sihăstrita cea bătaie a ieșit afară, iar răniții de prin paturi își forțau puterile slăbite de dureri­­ și de chinuri, se ridicau sprijinindu-se pe coate, s­i se uitau cu jale la bietul nenorocit și oftau.... . mulți plângeau. Unul mai ușor rănit și mai tare j de inimă se apropie de badea Ion și încearcă , să-l mângâie. „Că, de, dacă s’a făcut încleșta­rea asta năpraznică, care croiește multora așa zise triste, ce să facem?... Voia lui Dumnezeu nimeni nu o poate strămuta”. Dar badea Ion nu înțelege nimic; se ridică încet în sus și se uită un timp țintă prin geam, în depărtări, apoi deodată își pleacă privirile în pământ și printre lacrimile ce i se varsă po­top, vede lămurit, un abis adânc, negru, ca păcatul, căscat, care se deschide fioros înaintea ochilor lui și în care acum într’o clipită s’au prăbușit: o nădejde, un ideal, truda și frămân­tarea, sudorile și sârguința lui toată, de atâția ani de-a rândul. Gingașa sihăstrița cu ochii albaștri, intră iarăș, se reculege și se apropie de badea Ion, îl mângâie și-i spune, că după amiazi va fi în­mormântarea. Intră în vorbă cu badea Ion, care după ce se mai liniști — întrebat de ea — își povesti pățaniile mai însemnate ale vieții sale năcăjite și chinuite. — „De mic am rămas fără părinți și m’am crescut tot la străini, slujind. Apoi a venit vre­mea de m’am dus cătană.... Bat-o focu cătănie... După trei ani m’au slobozit și am venit a­­casă. Am intrat în slujba statului, la drumul de țară. M’am însurat și Dumnezeu mi-a dat doi copii și două fetițe. Copiii i-am dat la învăță­tură — pe amândoi — și mi-a fost greu, duducă dragă, — numai Dumnezeu mă știe, — dar am făcut și am răsbit. Am voit să-i fac pe amân­doi învățători, ca să trăiască ei mai tihniți de­cât mine, și să fie de folos și națiunii noastre

Next