Românul, martie 1915 (Anul 5, nr. 9-13)

1915-03-01 / nr. 9

Pig. 2. „ROMÂNUL" „In actualele împrejurări excepționale până la restabilirea păcii europene starea de asediu va putea fi declarată prin decret regal în cuprin­sul legei din 10 Decemvrie 1864”. Acest proiect a fost votat fără discuție întrunind la Senat 50 voturi, contra 4, iar la cameră 97 voturi, contra 13. Vorbind de votarea acestui periect „Uni­versul” scrie următoarele: Starea de asediu înseamnă suspendarea în parte sau în total a libertăților constituționale și recunoaștearea unor drepturi anumite puterei militare. Parlamentul, a votat fără discuție acest pro­iect de lege. Cu câteva zile înainte, primul mi­nistru s-a consultat în această privință cu frun­tașii opoziției cărora le-a cerut consimțământul la votarea legei stărei de asediu. Șefii opoziției au dat acest consimțământ, având asigurarea din partea primului-ministru că legea nu va fi aplicată decât în caz de absolută necesitate și niciodată pentru vre-o acțiune împotriva senti­mentului general al țărei. Aceeaș declarațiune a făcut-o primul-mini­­stru și parlamentarilor cari l-au întrebat în secții La Senat, în secțiuni, primul-ministru a mai declarat că e posibil să nu fie nevoie să aplice decât partial această lege și atunci, acolo unde împrejurările o vor cere. Așa fiind publicul nu trebuie să se alarmeze. O lege a stărei de asediu a fost votată și în 1913 și ea n’a fost aplicată fiindcă n’a fost ne­­voe. Cum însă acea lege nu autoriza aplicarea stărei de asediu decât pentru împrejurările de atunci, a trebuit să se voteze acum o nouă­ lege care să autorizeze aplicarea stărei de asediu, la novoe, în împrejurările de acum. jertfa Românilor pentru tron și patrie! Lista soldaților Români din comuna SA PĂDURE, comitatul Târnavei-mici, pe câmpul de luptă. Simion Anca, june Ioan Șerban, are 2 copii Vasilica Hanc, I. Niculae, are 1 c., (rănit) loan Hanc 1. Gligor, fruntaș, 2 c., (rănit) și Petru Hanc I. Gligor, frați, are 2 copii Vasilica Hanc 1. Marcu, are 2 copii, (rănit) Toderica Hanc, are 2 copii loan Hanc, june Vasilica Hanc 1. Filimon, june 10 Gheorghe Hanc, june Toderica Costea, june, (nu se știe nimic de el) loan Hanc 1. Vasilica, are 1 copil loan Șerban, are 1 copil și Lazar Șerban, frați, are 2 copii loan Suciu, căs., (rănit) Gligor Sirb, june, (rănit) Vasile Costea, înv., are 4 copii loan Virga, căs. Sandu Suciu, june 20 Vasilica Bichiș, are 4 copii Niculae Suciu, (nu se știe nimic de el) și Petru Suciu, frați, june loan Dan, june Sandu Ștef, are 1 copil loan Suciu, are 2 copii și Ananie Suciu, frați, june, (nu se știe nimic de el) Vasilica Ștef, june, (rănit) și Ioan Ștef, frați, june Livu Hanc, are 2 copii 30 Ghidion Hanc, june și Augustin Hanc, trei frați, june Trifan Costea, are 6 copii Sandu Costea, are 2 copii Filon Stoica, are 6 copii, (nu se știe nimic de el) Arsintea Stoica, are 4 copii Porfirie Stoica, are 2 copii, b­anii) și loan Stoica, patru frați, june loan Suciu, are 3 copii loan Costea, are 6 copii 40 loan Ștef, căs. și Mitache Ștef, frați, are 1 copil loan Hanc, are 3 c., (nu se știe nimic de el) Sandu Hanc, are 1 copil și Petru Hanc, trei frați, june Dumitru Popa, 4 c., (nu se știe nimic de el) loan Ștef, are 1 copil și Sandu Ștef, frați, june, (rănit) Niculae Ștef, are 3 copii, (rănit) loan Hanc, june Femei pline de năcaz Și femei cu mare dor După sotiorii lor. Săracile fetele Bătute-s săracile Și de lună și de stele Și de bănat și de jele Că s’au dus din sat feciorii La unele frățiorii S’au dus frățiorii­lor Ce de mult îs tot cu dor Că trăiau tot în iubire Fără leac de părăsire O zi de nu s’au văzut Foarte mult li s’a părut Iar de șapte luni acum Nu s’au văzut nicidecum. * Au rămas muieri pe sate Fără mână de bucate Cer copiii de mâncare Ei nu știu că mama n’are Frunză verde de bujor Doamne i-ai lăsat cu dor Fără iubit tata lor, Vină tată dragul meu De ne vezi năcazul greu Dară tata-i la prinsoare Și-i cu Rușii ’n luptă mare Și la luptă cu Rușii Nu știu când va mai veni și la luptă, cu Muscanu Nu va mai veni șohanul­. * Frunză verde ca nalba Scrisule-am în Sălicea Șezând seara cu lumină, Frunză verde măgheran Sunt Dotița Feneșan. Duminecă, 14 Martie 1915 50 Vasile Ivan, serg.-maj. are 3 copii Vasilica Hanc, are 1 copil Alexandru Bichiș, are 1 copil, (nu se știe nimic de el) și Onisie Bichiș, frați, june, (rănit) Vasilica Hanc, 3 c., (nu se știe nimic de el) Mihaila Potar, are 1 copil Filon Bichiș, june, (rănit) Ion Bilca, june, (nu se știe nimic de el) și Vasilica Bilca, frați, june, (nu se știe nimic de el) Emil Pop, înv., fruntaș, are 2 copii 60 Teodor Mureșan, căs. Simion Bichiș, june, (nu se știe nimic de el) Gheorghe Urs, are 4 copii In total deci 62 de soldați din comuna Supa­­dure, care în total numără ceva peste 500 de suflete. E de notat, că în America sunt 22 sol­dați, iar 12 se prezintă la asenzările de acum. Cei notați ca răniți aproape toți vindecându-se au fost iarăș trimiși în linia de joc. Comunicat prin: Alexandru Anca, teolog. Cum sunt organizați cercetașii în România. Cercetașii sunt tinerii, fără deosebire de clasă socială, de creștere și de cultură, cari au fost con­­stituiți cu toții laolaltă într’un fel de societate nu­mită „Marea Legiune a Cercetașilor și care are scopuri în primul rând să desvolte în inimile tinere, dragostea de patrie și în al doilea rând să deștepte gustul exercițiilor fizice ocupându-se în acelaș timp și cu educația propriu zisă a lor și cu des­­voltarea în sufletele lor maleabile a ideei de egali­tate socială. Modul în care sunt împărțiți, este următorul: un­ număr de șase cercetași formează o patrulă, un număr de cinci patrule formează o grupă, 3 grupe formează o centurie, iar toate centuriile din­­tr-o localitate constituiesc o cohortă. Cohortele dintr-un județ formează o legiune: totalitatea le­giunilor formează „Marea Legiune” al cărei co­mandant suprem este A. S. R. principele Carol. După cum se vede, împărțirea aceasta a fost luată după tipul armatei române. Rolul pe ca­re această instituție poate să-l joace în educația fizică și morală a tinerimei este destul de mare. Ea unește în sânul ei pe tinerii din toate treptele sociale desvoltând în modul acesta ideea egalității sociale care în timpurile de azi formează unul din punctele principale pe care caută să le explice și să le exprime orice educator conștient de faza prin care trece în aceste timpuri neamul Snoavă. Umblând odată Vodă la vânat, a dat în pă­durea Zănoagei peste un pădurar bătrân, și a­­vea moșul legat lângă ușa colibei un lup sur. — Ce faci cu el, moșule, întrebă Măria Sa. — N­ țin ca nadă, Măria­ Voastră. — Cum l-ai prins? — Lighiona asta, am găsit-o de mică, a­­­proape pierită de slabă. In loc să-i dau una la cap, mi-am zis: Tot făptura lui Dumnezeu e și el. Cum era iarnă, frig de trosneau lemnele l-am vârât în sân, gândind : „N’am câine acasă. L’oi crește și s’o înblânzi”. Baba când l-a văzut, s’a crucit și face: „Ți s’a urât cu viata, bătrânule?” N’am căutat la vorba sa. Cu lapte, cu bucățele, la căldură, s’a s­­mici când a întrămat dihania. Cum mă vedea alerga. Mâ­­râia ca un cățel. Baba ținea tot aci. „Să vede, moșnege, că ție ursit să mori mâncat de lup”. Nu dam seamă că Lupeiu al meu, de ce cre­ște, de ce își schimbă căutătura. Intro vară eu, ea de obiceiu, îi întind mămă­liga, acuma era cogeamite dulău și baba nu­-l suferea în casă.­­ El, hap de mână. Poftim semnul colților. Era stânga. L-am înșfăcat de beregată, și, cu mare nevoie, am scos mâna plină de sânge. Strig femeea, îmi aduce un lanț și de atunci îl țin legat. Babei, ca să-i astup gura, i-am zis: „Ce te minunezi de-o letină ca asta? Omul, că-i om, și nu-i mai de treabă. Așa, bunăoară, împărații și domnii pe câți nu oploșesc la curțile lor, îi încarcă de slujbe și averi, iar ei, nerecunoscă­tori, îi sapă și le doresc pieirea. Să ierți, Măria Ta, vorbele mele proaste; dar omul e mai vi­clean și mai hain decât lupul. Care se gudură mai tare, acela poate fi mai vrăjmaș. Căruia i-ai făcut mai mult bine, acela e frate de cruce cu Iuda. Măria Ta, ca șoimul te ’nalți cu mintea să vezi dincotro vine furtuna, în vreme ce șarpele veninos te mușcă de picior, iar cel miluit, întocmai ca Luperu­­l mieu, umblă să te răpite. —Ești bun de sfetnic, zice Vodă, zâmbind. —Ba să mă ferească Dumnezeu. Aci în pă­dure domnesc nesupărat peste tot ce văd cu ochii, pe când ca sfetnic de unde știu că nu

Next